Anulare certificat de urbanism. Admisibilitate. Respectarea documentatiilor de urbanism

Tip : Sentinta
Nr. /Data : 728/CA/21.02.2013
Autor : Tribunalul Iasi - Sectia a II a Civila si de contencios administrativ si fiscal
Domeniu asociat - Acte ale autoritatilor publice. Autorizatii

Anulare certificat de urbanism. Admisibilitate. Respectarea documentatiilor de urbanism

Prin sentinta nr. 728/CA/21.02.2013 pronuntata de Tribunalului Iasi. Sectia a II a Civila si de Contencios Administrativ a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul O.T. in contradictoriu cu paratul PMI, cerere prin care reclamantul solicitase anularea certificatului de urbanism emis de parat si obligarea paratului sa emita un certificat de urbanism care sa permita schimbarea destinatiei din locuinta unifamiliala in complex de agrement si alimentatie publica, pe terenul proprietate personala, situat in municipiul Iasi,  str. P. nr. 8.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul Iasi a retinut urmatoarele:
Reclamantului i s-a eliberat de catre paratul PMI certificatul de urbanism din care rezulta ca potrivit destinatiei stabilita prin documentatiile de urbanism imobilul sau din Iasi , str. P. nr.8 a fost incadrat in categoria P2a - spatii plantate specializate -  Gradina Botanica", comunicandu-i-se in procedura administrativa faptul ca este interzisa schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi.
In aceste conditii,  fiind evident ca certificatul de  urbanism nu mai poate fi urmat de eliberarea autorizatiei de construire pentru obiectivul vizat de reclamant , respectiv complex de agrement si alimentatie publica, acesta nu poate fi calificat, in mod strict, drept  act pregatitor, iar finalitatea actiunii este de a se constata refuzul nejustificat al paratului de a  rezolva, conform solicitarii, cererea de eliberare a certificatului de  urbanism pentru scopul mentionat , astfel incat in raport de prevederile art. 1 si art. 18 al. 1 din  Legea nr. 554/2004 prezenta actiune este admisibila .
Certificatul de urbanism  emis de parat este legal.
In conditiile in care amenajarea teritoriului  si urbanismul sunt in competenta autoritatilor administratiei publice  locale, iar prin Hotararea nr. 163/1999 a Consiliului Local al mun. Iasi a fost  aprobat Regulamentul Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General, paratul nu poate fi obligat la eliberarea unui certificat de  urbanism care sa incalce documentatiile de urbanism.
Conform art. 44 al. 3 din Legea nr. 350/2001 documentatiile de urbanism au caracter de reglementare specifica si stabilesc reguli ce se aplica direct asupra localitatilor si partilor din acestea pana la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.
Din documentatiile de urbanism, conform art. 45 lit. a din lege face parte si Planul Urbanistic General si Regulamentul Local aferent acestuia.
Potrivit art. 46 Planul Urbanistic General are atat caracter director si strategic, cat si caracter de reglementare si reprezinta principalul instrument de planificare operationala, constituind baza legala pentru realizarea programelor si actiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritoriala are obligatia sa isi intocmeasca si sa isi aprobe Planul urbanistic general, care se actualizeaza periodic la cel mult 10 ani.
Planul urbanistic general cuprinde reglementari pe termen scurt, la nivelul intregii unitati administrativ-teritoriale de baza, cu privire la stabilirea si delimitarea teritoriului intravilan in relatie cu teritoriul administrativ al localitatii, stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan, zonificarea functionala in corelatie cu organizarea retelei de circulatie, delimitarea zonelor afectate de servituti publice, modernizarea si dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare, stabilirea zonelor protejate si de protectie a monumentelor istorice si a siturilor arheologice reperate, zonele care au instituite un regim special de protectie prevazut in legislatia in vigoare, formele de proprietate si circulatia juridica a terenurilor, precizarea conditiilor de amplasare si conformare a volumelor construite, amenajate si plantate, zonele de risc natural delimitate si declarate astfel, conform legii, precum si la masurile specifice privind prevenirea si atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor si realizarea constructiilor in aceste zone, zone de risc datorate unor depozitari istorice de deseuri
Potrivit art. 49 din lege Regulamentul General de Urbanism reprezinta sistemul de norme tehnice, juridice si economice care sta la baza elaborarii planurilor de urbanism, precum si a regulamentelor locale de urbanism.
Regulamentul local de urbanism pentru intreaga unitate administrativ-teritoriala, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal, cuprinde si detaliaza prevederile referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor, precum si de amplasare, dimensionare si realizare a volumelor construite, amenajarilor si plantatiilor, materiale si culori, pe zone, in conformitate cu caracteristicile arhitectural-urbanistice ale acestora, stabilite in baza unui studiu de specialitate.
Dupa aprobare Planul Urbanistic general, Planul Urbanistic Zonal si Planul Urbanistic de Detaliu impreuna cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile in justitie.
Avand in vedere ca terenul pe care reclamantul  intentiona sa construiasca un complex de agrement si alimentatie publica se afla in zona de spatii verzi, conform Regulamentului Local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General, refuzul paratului de a elibera  certificatul prin care sa permita construirea acestui obiectiv este justificat.
Se are in vedere  art. 71 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 care prevede ca schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevazuta ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora.
Potrivit al. 2 actele administrative sau juridice emise ori incheiate cu nerespectarea prevederilor al. 1 sunt lovite de nulitate absoluta."
Relevanta este si jurisprudenta Curtii Constitutionale care a statuat prin Decizia nr. 1118 din 8.09.2011 , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 710 din 7 octombrie 2011, Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Decizia nr. 1.010 din 7 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 628 din 22 septembrie 2009, sau Decizia nr. 987 din 30 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009 ca prevederile art. 71 al. 1si 2 din OUG nr. 195/2005 nu aduc atingere dreptului de proprietate, consacrat prin Legea fundamentala.
Prin aceste decizii Curtea a constatat ca  "ocrotirea si garantarea dreptului la un mediu sanatos, prevazut de art. 35 din Constitutie, reprezinta scopul reglementarii dispozitiilor legale citate.
Totodata, Curtea a statuat ca desi dreptul de proprietate, prevazut la art. 44 din Constitutie, este un drept absolut, potrivit alin. 1 al acestui text, "Continutul si limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate si creantele asupra statului) sunt stabilite de lege", ceea ce permite legiuitorului ca, in considerarea unor interese specifice, sa instituie reguli care sa armonizeze incidenta si a altor drepturi fundamentale ale cetatenilor decat cel de proprietate, intr-o interpretare sistematica a Constitutiei, astfel incat ele sa nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.
Curtea a mai retinut ca, in temeiul art. 44 din Constitutie, "legiuitorul ordinar este asadar competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat".
De altfel, chiar art. 44 alin. 7 din Legea fundamentala prevede respectarea de catre titularul unui drept de proprietate privata a tuturor "sarcinilor privind protectia mediului". In plus, limitarea exercitiului dreptului de proprietate impusa de art. 71 din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului are si o justificare sociala si morala, avand in vedere ca respectarea riguroasa a acestor norme reprezinta un obiectiv major, protejarea mediului inconjurator, deci si a spatiului verde existent, avand o legatura directa cu nivelul de sanatate publica, ceea ce constituie o valoare de interes national.
In sfarsit, prin Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Curtea a statuat ca pentru lipsa de folosinta a terenurilor proprietate privata amenajate ca spatii verzi si/sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism proprietarii terenurilor sunt indreptatiti sa beneficieze de despagubiri. Asa fiind, nimic nu impiedica persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdictia instituita prin lege sa solicite autoritatilor administratiei publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispozitiilor dreptului comun.
Asadar, fata de interdictia expresa stabilita de art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005 si imprejurarea ca incadrarea stabilita prin HCL nr. 163/1999 este opozabila in justitie, constatand ca nu exista o hotarare a instantei de contencios administrativ care sa constate nelegalitatea acestui act administrativ, instanta a respins actiunea ca nefondata.