Plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata a unui inculpat cuprinsa in rechizitoriu - obiectul plangerii; posibilitatea de a analiza pe fond sustinerile petentului in situatia in care prim-procurorul a respins ca tardiva plangerea ce i-a ...

Tip document - sentinta

Plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata a unui inculpat cuprinsa in rechizitoriu - obiectul plangerii; posibilitatea de a analiza pe fond sustinerile petentului in situatia in care prim-procurorul a respins ca tardiva plangerea ce i-a fost adresata potrivit disp. art. 278 C.proc.pen.
Aplicarea principiului de drept in dubio pro reo in cursul urmaririi penale; probatoriile la care se raporteaza judecatorul investit cu solutionarea plangerii in analiza temeiniciei solutiei procurorului.

Sentinta penala nr. 31/23.01.2013, Dosar nr. 11552/99/2012 Prin plangerea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi la data de 05.12.2012 sub nr. 11552/99/2012, petentii L.I. si L.M. au formulat plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata dispuse de DIICOT, Serviciul Teritorial Iasi, prin rechizitoriul emis in dosarul de urmarire penala nr. 25/D/P/2011 in raport de invinuitul intimat R. C.
In motivarea plangerii promovate s-a aratat ca solutia de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului R. C. nu a fost legala, motivarea data acestei solutii fiind una lacunara, procurorul precizand doar ca invinuitul nu a avut nici o implicare in planificarea si savarsirea furtului si ca nu a constientizat ca inculpatii, in baza informatiilor primite, vor savarsi fapta, fara a se arata nici macar temeiul in baza caruia a fost luata o asemenea dispozitie. Or, sustin petentii, solutia dispusa este in evidenta contradictie cu situatia de fapt retinuta de procuror in rechizitoriu, situatie de fapt in care se arata clar faptul ca intimatul a oferit celorlalti inculpati date relevante privind sumele de bani detinute de partea vatamata, programul zilnic al acesteia, locurile pe care le frecventeaza, traseul parcurs, locul in care parcheaza autoturismul. Sustin petentii faptul ca din intregul material probator aflat la dosarul cauzei rezulta actele de complicitate morala ale invinuitului R. C. la savarsirea infractiunii de furt calificat cu consecinte deosebit de grave, relevante fiind in aceste sens declaratiile date de invinuitul R. C., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, declaratiile inculpatului S., dar si declaratiile date de partile vatamate L.I. si L.M.. Din tot acest probatoriu coroborat rezulta fara dubiu implicarea invinuitului R. C. in activitatea infractionala a celorlalti inculpati, care au mers la sigur in apartamentul partilor vatamate pe care le-au urmarit si le-au supravegheat toata perioada de dinainte de spargere.
In drept au fost invocate disp. art. 2781 C.proc.pen.
Instanta a solicitat din oficiu DIICOT, Structura Teritoriala Iasi si DIICOT Structura Centrala inaintarea dovezilor de comunicare a solutiilor dispuse de procuror, precum si a unei copii a plangerii adresate de petenti procurorului ierarhic superior, inscrisuri ce au fost atasate dosarului cauzei. De asemenea, instanta a procedat la atasarea dosarului de urmarire penala nr. 25/D/P/2011 instrumentat de DIICOT Iasi.
Partile nu au formulat cereri de probatorii in cauza, insa la dosarul inregistrat initial pe rolul ICCJ petentii au depus inscrisuri, respectiv copii ale declaratiilor date de intimatul R. C. in fata instantei de judecata investita cu solutionarea dosarului de urmarire penala nr. 25/D/P/2011 instrumentat de DIICOT Iasi si copii ale actului de sesizare a instantei emis in acelasi dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
La jumatatea anului 2010 organele de urmarire penala au inceput cercetarile intr-o cauza vizand initial traficul de migranti dinspre Republica Moldova. Dupa efectuarea unor acte premergatoare in cauza a fost intocmit dosarul de urmarire penala nr. 25/D/P/2011 instrumentat de DIICOT - ST Iasi. In cursul cercetarilor a fost identificata de procurori o grupare infractionala condusa de inculpatul P.C.M., din care faceau parte si inculpatii T.I., I.I.G., V.S.G., G.O., M.L., B.M. si B.A.C., grupare ce avea activitati infractionale in mai multe domenii, precum trafic de migranti, contrabanda cu tigari, furturi. Din cercetarile efectuate a rezultat si faptul ca aceasta grupare infractionala a actionat la pont si ca a sustras din locuinta celor doi petenti bunuri in valoare de 214.400 lei.
Astfel, procurorii au stabilit ca invinuitul R. C., angajat al partii vatamate, a oferit date relevante cu privire la sumele de bani detinute de partea vatamata, de programul acesteia, de locurile pe care le frecventeaza si traseul pe care il parcurge, precum si locurile in care isi parcheaza autoturismul; inculpatul S.C., cooptat de grupare doar pentru acest furt, a avut rolul de a patrunde efectiv prin efractie prin smulgerea butucului de la usa de intrare in locuinta partii vatamate (mod de operare specific, folosit de inculpatul S.C. si in alte fapte de furt pentru care a fost cercetat) si a sustrage seiful in care se afla o suma mare de bani, bijuterii din aur, acte; inculpatul P.C.M. a planificat si dirijat intreaga operatiune, iar in dimineata de 06.04.2011 a dirijat fortele in teren, a stat impreuna cu inculpatul B.A.C. in autoturism, a asigurat paza zonei in care locuieste partea vatamata; inculpatul I.I.G. a avut rolul de a urmari si supraveghea partea vatamata dupa plecarea acesteia de la domiciliu; inculpatul G.O. a asigurat paza in zona scarii de bloc in care locuieste partea vatamata.
B.A.C. era prieten cu R. C., sofer al partii vatamate care, intr-o discutie purtata in data de 4.04.2011, i-a spus acestuia ca partea vatamata detine o suma mare in valuta cu care intentioneaza sa achizitioneze un autovehicul. R. C. i-a mai povestit, de asemenea, faptul ca s-a si deplasat cu partea vatamata in Germania, insa nu au gasit autovehiculul respectiv astfel incat, in data de 01.04.2011 s-au intors in tara. P.C.M. a luat legatura cu S.C., renumit hot de locuinte din l. si, impreuna cu acesta, cu B.A.C., cu I.l.G. si cu G.O. au planificat efectiv furtul din locuinta partii vatamate. Astfel, dupa plecarea partii vatamate L.l. de la domiciliu, inculpatul S.C. a intrat in scara blocului imbracat intr-o pereche de pantaloni de trening si un fes - ambele obiecte de imbracaminte fiind gasite la perchezitia domiciliara efectuata la domiciliul inculpatului - a mers la apartamentul partii vatamate, s-a mai plimbat prin scara blocului, apoi a iesit, s-a dus la masina unde asteptau inculpatii P. si B. si le-a spus acestora ca nu poate sparge usa partii vatamate. In acel moment, pentru a-l determina pe S. sa patrunda prin efractie in apartament, P. i-a spus ca in casa se gaseste suma de 60.000 de euro ascunsa dupa usa de la sufragerie. Avand in vedere faptul ca in locuinta partii vatamate se afla o suma atat de mare de bani, inculpatul S. s-a hotarat sa savarseasca aceasta fapta. Astfel, inculpatul S. s-a deplasat la locuinta partii vatamate, a patruns prin efractie in apartament, a sustras seiful aflat in sufrageria apartamentului, dupa usa, l-a pus intr-un cearsaf de culoare albastra apartinand partii vatamate, a iesit din bloc carand seiful invelit in cearsaf in spate, I-a depozitat in portbagajul autoturismului in care e afla inc. P. si B. Inculpatii l-au intrebat daca banii sunt in seif, S. a spus ca nu stie si atunci coinculpatii l-au trimis sa mai caute. Inculpatul S. a intrat din nou in scara blocului, s-a dus din nou in locuinta partii vatamate, a mai cautat o perioada scurta de timp, apoi a plecat.
Din plangerea initiala a partii vatamate L.l. si din declaratiile acestuia rezulta ca, din prima clipa acesta i-a banuit pe B.A.C. si R. C. ca ar fi participat intr-un fel sau altul la savarsirea faptei intrucat, in afara familiei, R. C. era singura persoana care cunostea faptul ca partea vatamata are acea suma de bani in casa, iar B. se afla intr-o relatie notorie de prietenie cu R. C..
Retine procurorul insa ca din cercetarile efectuate in cauza a rezultat ca invinuitul R. C., desi Ie-a comunicat inculpatilor B. si P. faptul ca partea vatamata L.l. detine in locuinta o suma mare de bani, nu a avut nici o implicare in planificarea si savarsirea furtului, nu a constientizat faptul ca Inculpatii, in baza acestei informatii, vor savarsi fapta, motiv pentru a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia, sesizand instanta de judecata doar cu judecarea infractiunilor comise de ceilalti inculpati cercetati in aceeasi cauza.
Impotriva solutiei de neurmarire penala a intimatului R. C. dispusa prin rechizitoriul nr. 25/D/P/2011 al DIICOT - ST Iasi au formulat plangere petentii parti vatamate L.I. si L.M., plangerea acestora fiind respinsa ca tardiva prin ordonanta nr. 1393/2011 din data de 24.11.2011 a procurorului sef al DIICOT.
In prealabil, instanta retine ca solutia procurorului ierarhic superior de respingere ca tardiva a plangerii formulate de petenti este intemeiata doar cu privire la petentul L.I.. A retinut procurorul in ordonanta 1393/2011 ca termenul de 20 de zile pentru formularea plangerii, pentru ambii petenti, curge de la data de 10.10.2011, data la care a fost stabilit termen de judecata la Tribunalul Iasi in dosarul 10871/99/2011 (cauza in care instanta a fost sesizata prin rechizitoriul nr. 25/D/P/2011 al DIICOT - ST Iasi).
Din studierea actelor acestui dosar rezulta inca ca la termenul din data de 10.10.2011 a fost prezent in fata instantei doar petentul L.I.. La acest termen s-a discutat regularitatea actului de sesizare a instantei si intr-adevar petentul a luat cunostinta de solutia de scoatere de sub urmarire penala dispusa fata de intimatul R. C. intrucat aparatorii celorlalti inculpati au facut trimitere la ea in concluziile formulate. Abia la termenul de judecata din data de 31.10.2011 au fost prezenti in fata instantei de judecata ambii petenti si aparatorul lor ales, la aceeasi data dosarul fiind consultat la arhiva instantei de aparator conform evidentelor arhivei. In plus, insusi petentul L.I. este inregistrat in evidentele arhivei Tribunalului Iasi ca a studiat dosarul la data de 05.10.2011, orele 10:10.
Prin urmare, chiar in lipsa comunicarilor dispuse de procuror cu privire la solutia de neurmarire penala a intimatului (lipsa acestei comunicari rezulta per a contrario din raspunsul dat de DIICOT - ST Iasi la solicitarea instantei de a-i fi inaintate dovezile de comunicare),  plangerea adresata procurorului ierarhic superior conform art. 278 C.proc.pen. de petentul L.I. este in mod evident tardiva.
Nu acelasi lucru se poate sustine insa despre plangerea formulata de petenta L.M., aceasta avand cunostinta de solutia dispusa doar prin intermediul aparatorului ales, aparator care, asa cum am aratat, a consultat dosarul cauzei doar la data de 31.10.2011, orele 12:03. Ca atare plangerea adresata procurorului la data de 03.11.2011 (data postei) este formulata in termen. La aprecierea efectelor decaderii din termen pentru petenta L.M. instanta nu poate porni de la prezumtia ca aceasta a cunoscut solutia procurorului de caz odata cu sotul sau, la data de 05.10.2011 cand acesta din urma a studiat dosarul la arhiva instantei, cat timp ambii soti s-au constituit parti vatamate in cursul urmaririi penale si au inteles sa participe in aceasta calitate, ambii, in fata instantei.
De aceea instanta va trebui sa analizeze plangerea de fata pe fond, aceasta fiind adresata instantei initial investita - ICCJ - in termenul prevazut de art. 2781 alin. 1 C.proc.pen.
Aceasta analiza este impusa de altfel si de practica recenta a ICCJ. Astfel, daca la nivelul anului 2005 (ex., decizia 213/12.01.2005) instanta suprema considera ca tardivitatea plangerii adresate procurorului ierarhic superior determina imposibilitatea instantei de a mai solutiona fondul cauzei, desi plangerea la instanta era in termen, ulterior si-a reconsiderat practica, considerand ca potrivit textului art. 2781 C.proc.pen. obiectul plangerii adresate instantei este solutia dispusa de procurorul de caz si ca atat timp cat plangerea s-a adresat in termenul legal instantei, potrivit alin. 1 al art. 2781, ea trebuie analizata pe fond, indiferent daca termenul prevazut de art. 278 C.proc.pen. a fost respectat sau nu in cauza (decizia 5658/27.11.2007).
Pe fondul plangerii instanta retine ca desi solutia dispusa de procurorul de caz, de scoatere de sub urmarire penala a intimatului R. C., este motivata lapidar, contradictoriu si fara indicarea temeiului de drept, este corecta, iar incidenta art. 10 lit. d C.proc.pen. rezulta din motivarea expusa extrem de scurt de procuror.       
In primul rand este de mentionat faptul ca instanta trebuie sa analizeze solutia dispusa de procuror prin raportare la actele dosarului de urmarire penala si nu la probele administrate pe parcursul cercetarii judecatoresti efectuate in dosarul 10871/99/2011 al Tribunalului Iasi. Daca petentii considera ca pe parcursul cercetarii in acest dosar au aparut probatorii noi ce ar putea influienta solutia initial dispusa pot formula cerere de redeschidere a urmaririi penale la procuror potrivit art. 273 alin. 1 teza I C.proc.pen.
In al doilea rand, desi motivarea procurorului este contradictorie (retine initial o grupare infractionala formata si cu intimatul R. pentru ca atunci cand indica rolul fiecarui membru acesta sa nu mai fie indicat), din motivare rezulta ca intimatul nu a furnizat constient informatii celorlalti inculpati (art. 10 lit. d C.proc.pen.), aspect sustinut de probatoriile din dosar.
Intimatul ar fi fost considerat complice la comiterea infractiunii de furt de catre ceilalti inculpati, in dauna partilor vatamate petenti, doar daca din probele administrate ar fi rezultat intentia sa, cel putin indirecta, de a furniza informatii inculpatilor pentru organizarea sustragerii de bunuri de la petenti. Aceasta intentie nu rezulta insa din probe si in acest context corect a facut procurorul de caz aplicarea principiului in dubio pro reo.  
Intimatul nu a negat nici un moment ca-l cunoaste pe inculpatul B., dar aceasta nu inseamna ca acesta stia si ca inculpatul face parte dintr-o presupusa grupare infractionala.
Din declaratia martorului P.B.E. rezulta ca petentul L.I. le-a spus sa caute soferi, context in care intimatul R. C. l-a prezentat pe B.. In plus, acelasi martor a aratat ca discutia din data de 04.04.2011 de la Spalatoria L. a aparut in contextul in care se discuta despre masini, motoare etc., intimatul povestind astfel despre deplasarea facuta cu patronul in Germania, iar acasa la patron a fost odata si inculpatul B., nu doar R. cum sustine in plangere petentul.
Singura legatura a intimatului a fost, asa cum a retinut si procurorul, cu inculpatul B., acesta fiind singurul care avea legaturi cu ceilalti membrii ai presupusei grupari infractionale.
Astfel, din declaratia inculpatului M.L. rezulta ca S. si P. au reprosat lui B. "pontul" privind sustragerea din casa petentilor, prin urmare din punctul de vedere al membrilor gruparii informatia a venit de la B. si nu de la intimatul R. Acest aspect este sustinut si de declaratiilor martorilor U.E. si F.A.F., martori care nu identifica pe intimatul R. C. in anturajul lui P.C.M., ci doar pe inculpatul B.A.C., ca si de mentiunile procesului verbal intocmit de organele de urmarire penala (f. 3-4, vol. 12 d.u.p.) din care rezulta ca din arest inculpatul P. oferea sume de bani celorlalti inculpati care au participat la furt pentru a nu da declaratii, nu insa si intimatului R. C..
Este evident asadar faptul ca ceilalti inculpati, membri ai gruparii, au perceput "pontul" ca venind de la inculpatul B., acesta afland din diverse surse de sumele de bani detinute de petenti. Intimatul a recunoscut faptul ca a povestit despre deplasarea in Germania cand erau la spalatorie, de fata fiind si B., dar asa cum am aratat anterior, discutia nu a aparut scoasa din context, destinata informarii inculpatului.
Insusi inculpatul B. nu declara nimic despre participarea lui R. C. la planificarea furtului iar celelalte probatorii sustin acest aspect. Inculpatul B., dupa plecarea de la firma condusa de petentul L.I., a tinut legatura nu doar cu intimatul, ci si cu martorul P.B.. Din declaratiile martorilor care au lucrat in calitate de sofer la firma petentului rezulta ca erau mai multe persoane care cunosteau intentia petentului de a cumpara un autocar second hand din strainatate, deci se putea deduce ca dispune de o suma consistenta de bani cash. Din aceleasi declaratii rezulta si faptul ca soferii obisnuiau sa mearga in casa patronului pentru a primi acte si bani anterior plecarii in cursa, prin urmare informatiile cu privire la care petentii sustin ca provin exclusiv de la intimat nu erau la cunostinta exclusiva a acestuia.
Mai mult, gruparea infractionala era interceptata de procurori din februarie 2011 si din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice nu rezulta ca inculpatii trimisi in judecata au pus la cale sustragerea impreuna cu intimatul R. C.. Era imposibil in contextul acestei supravegheri sa nu fie identificat si intimatul daca ar fi participat efectiv la punerea in scena a infractiunii, fie si numai printr-o sustinere morala a gruparii cum reclama petentii. Or, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat rezulta ca B. stia personal traseul parcurs de obicei de petent (unde ar trebui sa fie si cum trebuie sa arate locul) iar din convorbirile dintre B. si R., chiar si ulterioare comiterii furtului, nu rezulta ca intimatul stia ceva despre furtul planificat si comis sau de implicarea lui B. in realizarea acestuia.
Avand in vedere ca potrivit art. 262 C.proc.pen. procurorul dispune trimiterea in judecata a unui invinuit doar atunci cand "din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit si ca acesta raspunde penal", si intrucat in cauza probele in acuzare administrate nu aveau caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incoerente, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei intimatului, corect a procedat procurorul dand eficienta regulii potrivit careia "orice indoiala este in favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat de art. 3 C.proc.pen., se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judiciare nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite (decizia nr. 3465/27.06.2007 a ICCJ), sau, cum este cazul spetei de fata, sa nu dispuna trimiterea sa in judecata.
Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii). Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor. Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad ori pur si simplu nu exista, si totusi indoiala persista in ceea ce priveste vinovatia, atunci indoiala este echivalenta cu o "proba pozitiva de nevinovatie" si deci inculpatul trebuie achitat.   
Fata de motivele anterior aratate, instanta va respinge ca neintemeiata plangerea formulata de petentii L.I. si L.M..