Legitima aparare. Provocare. Conditii de existenta.

   Prin sentinta penala nr. 162 din data de 4 decembrie 2008, pronuntata de Judecatoria Tirnaveni, in dosarul penal nr. 206/323/2008, instanta de fond a dispus in temeiul art. 10 lit. e Cod procedura penala, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, achitarea inculpatului XX (fiul lui Teodor si Leonora, nascut la 19 august 1979, domiciliat in sat xx, necasatorit, 4 clase, fara ocupatie, stagiu militar nesatisfacut, fara antecedente penale, posesor CI seria MS nr.) de sub acuza savarsirii infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 1 Cod penal.
In baza art. 346 alin. 2 Cod procedura penala, coroborat cu art. 14 Cod procedura penala, raportat si la art. 998 Cod civil, instanta a respins ca neintemeiata actiunea civila formulata de partea vatamata - constituita parte civila XX (domiciliat in Germania, , jud. Mures); totodata, a luat act de renuntarea la pretentiile civile din partea Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Targu-Mures (cu sediul in Targu Mures, str. Gh. Marinescu, nr. 50, jud. Mures).
In baza art. 192 al. 1 lit. a Cod procedura penala a obligat-o pe partea vatamata Xx la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
    Pronuntind aceasta hotarire, prima instanta a retinut urmatoarea stare de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Tarnaveni din data de 27 februarie 2008, inregistrat pe rolul primei instante sub numar de dosar 206/323/2008, inculpatul Xx a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 1 Cod penal,
Concret, s-a retinut ca la data de 6 august 2007, in jurul orelor 19,00, partea vatamata Xx a sarit gardul locuintei in care locuia inculpatul impreuna cu mama si sora lui si, dupa o discutie contradictorie intre partea vatamata si sora inculpatului, aceasta din urma fiind concubina partii vatamate, partea vatamata a impins-o si a lovit-o pe sora inculpatului, aceasta strigand dupa ajutor.
Inculpatul a intrat in casa si i-a pus in vedere partii vatamate sa nu o mai loveasca pe sora lui, moment in care partea vatamata a incercat sa il impinga si pe inculpat.
     In momentul in care partea vatamata a venit inspre inculpat, acesta l-a lovit in zona capului cu o teava de cca. 1 metru lungime, in urma loviturilor primite partea vatamata cazand la pamant. Ulterior invinuitul, enervat fiind i-a aplicat partii vatamate mai multe lovituri.
     In urma loviturilor primite, partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 70-80 zile de ingrijiri medicale.
                  In faza de urmarire penala au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: plangerea partii vatamate (fila 4), referat medical nr. 180 din 9 august 2007 emis de Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Mures (fila 5), raportul medico-legal de constatare nr. 2643 din data de 14 august 2007 intocmit de IML. Targu Mures (fila 10), declaratia invinuitului (filele 15-18) si ale martorilor Xx (filele 23-26) si Xx (filele 30-31).
     In faza cercetarii judecatoresti a fost audiat inculpatul (fila 64), partea vatamata (fila 65), precum si martorii Xx (fila 66), respectiv Xx si Xx (filele 76 si 77).
Au fost depuse si urmatoarele acte la dosarul cauzei: certificatul nr. 10392/2007 de incadrare in grad de handicap accentuat a inculpatului,  emis de DGASPC Mures (fila 86), biletul de externare din spital emis la data de 14 martie 2008 (fila 87) prin care acesta a fost diagnosticat ca fiind suferind de oligofrenie de gradul II cu tulburari de comportament.
La solicitarea instantei a fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare nr. 463/R din data de 24 noiembrie 2008 intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures.
   Avand in vedere ca potrivit art. 117 Cod procedura penala efectuarea unei expertize psihiatrice se poate dispune daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a inculpatului, dar totusi aceasta expertiza poate fi dispusa numai daca in dosarul cauzei sunt elemente care sa determine o indoiala cu privire la starea psihica a inculpatului si in considerarea modului de comportare a inculpatului in cadrul procesului penal, instanta a apreciat ca nu sunt prezente elemente de natura celor mentionate anterior, drept pentru care a dispus respingerea cererii de efectuare a expertizei psihiatrice, cerere formulata de reprezentantul Parchetului.
Analizand materialul probator administrat pe parcursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt.
Din declaratiile inculpatului si a martorilor Xx si Xx, a reiesit ca partea vatamata a patruns in curtea locuintei unde se aflau inculpatul, respectiv mama si sora acestuia impreuna cu copilul surorii inculpatului.
                  Partea vatamata fiind in relatii de concubinaj cu sora inculpatului, pe fondul unor discutii contradictorii datorate si faptului ca partea vatamata se afla sub incidenta bauturilor alcoolice, acesta din urma a aplicat mai multe lovituri surorii inculpatului, moment in care inculpatul a intervenit pentru a-si ajuta sora, aplicand mai multe lovituri cu o teava in zona capului partii vatamate.
Din declaratia martorei Xx, a rezultat ca partea vatamata a sarit peste gardul imobilului si a strigat la fiica ei sa iasa afara din casa, iar pe urma a sarit la bataie, lovind-o pe sora inculpatului, moment in care inculpatul a intervenit pentru a o ajuta pe sora lui.
Potrivit celor declarate de martora Xx: "partea vatamata m-a lovit, mi-a dat doi pumni in cap si m-a lovit de perete".
In considerarea acestei stari de fapt, instanta a retinut ca, desi sub aspectul laturii obiective a infractiunii, fapta savarsita de inculpat intruneste elementul material al infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 1 Cod penal, in speta de fata instanta a apreciat ca suntem in prezenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea vinovatiei, existand vinovatie ca element al continutului infractiunii fara a exista ca trasatura esentiala a acesteia.
Astfel, prima instanta a apreciat ca legitima aparare este o cauza care exclude caracterul penal al faptei, datorita lipsei de vinovatie in conditiile in care aceasta este savarsita.
Fapta partii vatamate de a intra in curtea imobilului in care locuia inculpatul impreuna cu mama si sora lui, respectiv de a o agresa fizic pe sora inculpatului "trindind-o de perete si aplicandu-i pumni in zona fetei" precum si incercarea de a-l agresa pe inculpat, intruneste conditiile atacului reglementat de dispozitiile art. 44 alin. 2 Cod penal, existand in cauza de fata o comportare violenta a partii vatamate, o atitudine ofensiva, materializata intr-o actiune indreptata impotriva integritatii fizice a surorii inculpatului si a acestuia insusi.
 Instanta de fond a mai retinut, din starea de fapt prezentata, ca atacul a fost unul material, obiectivizat prin actiuni fizice menite sa pericliteze valorile sociale aparate, respectiv dreptul la integritate fizica al persoanei atacate. De asemenea, atacul exercitat de partea vatamata era si unul direct vizand-o pe sora inculpatului si pe acesta, precum si un atac imediat, in speta, pericolul social pentru valoarea ocrotita - integritatea fizica a persoanei - fiind unul concret si actul, neexistand nici o alta posibilitate de inlaturare a pericolului cauzat prin atacul partii vatamate.
  Atacul a fost indreptat impotriva surorii inculpatului, vizand drepturile acesteia susceptibile de a fi atacate direct, drepturi privind integritatea corporala si sanatatea acesteia. Potrivit reglementarii legale, impotriva unui atac periculos, poate riposta atit victima agresiunii, cit si oricare alta persoana care este prezenta la desfasurarea atacului, neavand importanta daca victima putea sa inlature atacul singura sau nu.
                  Atacul partii vatamate a fost si unul injust, el neavand un temei legal. Acest atac a pus in pericol grav persoana celui atacat, avand in vedere intensitatea acestuia si urmarile greu de remediat, daca nu s-ar fi produs interventia inculpatului, constand in cauzarea unor vatamari corporale surorii inculpatului si chiar persoanei acestuia.
   Referitor la conditiile apararii care se cer a fi intrunite pentru incidenta dispozitiilor art. 44 alin. 2 Cod penal, instanta de fond a mai retinut ca apararea inculpatului s-a realizat printr-o fapta prevazuta de legea penala, respectiv vatamarea corporala a partii vatamate, apararea a fost precedata de atacul partii vatamate asupra surorii inculpatului, actiunea acestuia s-a indreptat impotriva agresorului pentru a inceta atacul si in vederea salvarii valorilor periclitate, totodata apararea fiind necesara pentru inlaturarea atacului declansat de partea vatamata.
Relativ la cerinta ca apararea sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul, prima instanta a apreciat ca, in cauza de fata, suntem in prezenta depasirii limitelor legitimei aparari, respectiv a excesului justificat, intemeiat pe tulburarea si temerea in care se gasea inculpatul la data savarsirii faptei.
Pentru retinerea acestei situatii, prima instanta a avut in vedere conditia psihofizica a inculpatului, respectiv gradul accentuat de handicap al acestuia, constand din paralizia membrului superior drept. Avand in vedere starea de fapt in cauza de fata, in cazul depasirii limitelor legitimei aparari nu se mai poate cere retinerea conditiei obiective a existentei unei proportii intre atac si aparare, datorita imprejurarilor in care s-a produs atacul.
In acest context, legitima aparare a inculpatului apare ca o riposta pe care o da o persoana impotriva unui atac ce pune in pericol grav persoana ori drepturile acesteia, riposta determinata de necesitatea apararii valorilor sociale ocrotite.
   Cel ce riposteaza impotriva atacului pentru a salva valorile sociale periclitate, savarseste o fapta prevazuta de legea penala. Aceasta fapta nu este savarsita cu vinovatie, deoarece faptuitorul nu a actionat cu vointa libera, ci constrans de necesitatea apararii valorilor sociale amenintate grav prin atacul periculos, acesta fiind si temeiul inlaturarii vinovatiei si al caracterului penal al faptei savarsite in legitima aparare.
  Pentru considerentele expuse, instanta de fond a dispus achitarea inculpatului Xx de sub acuza  savarsirii infractiunii prevazuta de art. 182 alin. 1 Cod penal, intrucat exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, respectiv legitima aparare si pe cale de consecinta si respingerea pretentiilor civile formulate de partea vatamata, in considerarea faptului ca fapta savarsita in stare de legitima aparare nu are caracter ilicit,  deci nu poate atrage nici o alta raspundere juridica.
     Avand in vedere adresa comunicata de Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures nr. 4191/2008, instanta a luat act de faptul ca unitatea nu are nici o pretentie civila in prezenta cauza si nu se constituie parte civila pentru cheltuielile de spitalizare.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat apel, in termen legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Tirnaveni, aratand ca hotararea primei instante este nelegala si netemeinica, criticind solutia de achitare a inculpatului, in temeiul art.10 lit. e Cod procedura penala, de sub invinuirea comiterii infractiunii prevazute si pedepsite de art. 182 alin. 1 Cod penal.
     In motivele de apel, s-a aratat ca achitarea inculpatului este netemeinica, in conditiile in care, in mod gresit s-a retinut de catre instanta de fond legitima aparare, intrucat nu se pot retine decat dispozitiile art. 73 lit. b Cod penal, respectiv starea de provocare. In opinia acuzarii, inculpatul nu a actionat proportional cu gravitatea atacului, astfel ca s-a solicitat ca, in urma admiterii apelului si a desfiintarii partiale a sentintei atacate, sa se dispuna condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 182 Cod penal, cu retinerea art.73 lit. b Cod penal (filele1-5).
 Examinand calea de atac promovata, din prisma dispozitiilor art. 371 Cod procedura penala si art.378 Cod procedura penala, instanta de control judiciar gaseste fondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste motivele invocate de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures si anume, netemeinicia solutiei de achitare a inculpatului de sub acuza comiterii infractiunii prevazute si pedepsite de art. 182 alin. 1 Cod penal, acestea sunt intemeiate, intrucit solutia instantei de fond de achitare a inculpatului, comporta critici.
Desi starea de fapt a fost, in mare parte, corect retinuta - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal in fata primei instante, totusi, instanta de fond, dupa ce stabileste sub aspectul laturii obiective a infractiunii, ca fapta inculpatului intruneste elementul material al infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 1 Cod penal, instanta a apreciat ca suntem in prezenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea vinovatiei, existand vinovatie ca element al continutului infractiunii fara a exista ca trasatura esentiala a acesteia.
Aceasta dispozitie de achitare este criticabila, deoarece nu se poate sustine ca activitatea ilicita a inculpatului nu prezinta elementele vinovatiei ca element subiectiv al infractiunii, in conditiile in care din materialul probator administrat rezulta ca inculpatul, in realizarea actului ilicit, a actionat cu intentie directa, dar sub imperiul unei puternice tulburari determinate chiar de actiunea partii vatamate.
 Avand in vedere actiunea inculpatului, modul in care acesta a inteles sa riposteze la agresiunea partii vatamate - care l-a impins pe inculpat si a lovit-o pe sora acestuia - dar si natura leziunilor descrise in concluziile medico-legale, coroborate cu modul de actiune a partilor, din modalitatea de operare - constand in aplicarea unor lovituri de o intensitate mare, mai ales intr-o zona vitala, folosindu-se de un o bucata de teava luata in acest scop din gard - putem concluziona, in mod evident ca acuzatul a prevazut rezultatul faptei sale si a acceptat posibilitatea producerii leziunilor traumatice ale victimei, deci nu se poate sustine ca nu sunt intrunite toate elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta si pedepsita de art. 182 alin. 1 Cod penal.
 Instanta de fond a sustinut, in principal, ca in cazul acuzatului ar lipsi vinovatia acestuia si, prin urmare, ar fi exclus caracterul penal al faptei datorita incidentei prevederilor art. 44 alin.2 Cod penal care se refera la legitima aparare, insa punctul de vedere exprimat nu poate fi primit pentru urmatoarele considerente.
Existenta legitimei aparari - prevazuta in economia art. 44 alin. 2 Cod penal - presupune, ca principala caracteristica, asa cum a aratat si prima instanta in considerentele hotaririi supuse apelului de fata, o riposta la un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau bunurile celui atacat sau interesul obstesc.
De asemenea, apararea trebuie sa fie precedata de atac, sa se indrepte impotriva agresorului, sa fie necesara pentru inlaturarea atacului si sa fie proportionala cu gravitatea atacului. Asadar, apararea este legitima numai in masura in care este indreptata impotriva atacului agresiv si prin aceasta se urmareste inlaturarea lui si a pericolului pe care il genereaza si sa fie proportionala cu gravitatea atacului, fapta savarsita in aparare trebuie sa fie de o gravitate aproximativ egala cu gravitatea atacului, adica sa corespunda nevoii de aparare pe care o creeaza atacul.
 Daca, insa, apararea este disproportionat de grava in raport cu gravitatea pericolului creat prin atac, fapta comisa depaseste limitele legitimei aparari si, in consecinta, nu poate fi considerata ca legitima.
   Fapta partii vatamate de a intra in curtea imobilului in care locuia inculpatul impreuna cu mama si sora lui, respectiv de a o agresa fizic pe sora inculpatului "trindind-o de perete si aplicandu-i pumni in zona fetei" precum si incercarea de a-l agresa pe inculpat, poate intruni conditiile atacului la care face trimitere textul art. 44 alin. 2 Cod penal, existand in cauza de fata o comportare violenta a partii vatamate, o atitudine ofensiva, materializata intr-o actiune indreptata impotriva integritatii fizice a surorii inculpatului si a acestuia insusi.
Dar, ceea ce este important in cauza de fata, este natura si intensitatea ripostei inculpatului care, in contextul amintit, a inteles sa actioneze tot in mod violent, dar intr-o maniera vadit disproportionat de grava in raport cu gravitatea pericolului creat prin atacul partii vatamate care doar l-a impins pe inculpat si a lovit-o cu pumnul peste cap pe sora acestuia.
In atare context, inculpatul s-a ferit de partea vatamata si s-a indreptat spre gard, de unde a luat o bucata de teava cu care l-a lovit in cap de mai multe ori pe Borthmes Iulius Thomas, iar apoi si peste picioare, producindu-i un traumatism cranio-cerebral, mai multe fracturi deschise la picioare, precum si un traumatism toraco-abdominal; de precizat este si faptul ca   riposta inculpatului a venit in momentul in care atacul asupra sa ori a surorii sale incetase, nemaifiind asadar actual.
Mai mult de atat, nu se poate retine ca in urma actiunii de impingere a inculpatului de catre partea vatamata, inculpatul a fost pus intr-un pericol grav care sa-l determine pe acesta din urma sa riposteze atat de violent si agresiv. Totodata, nici chiar actiunea agresiva a partii vatamate, indreptata impotriva surorii inculpatului, nu este de natura a justifica - prin prima dispozitiilor art. 44 alin. 2 Cod penal - actiunea inculpatului, in sensul inlaturarii caracterului penal al faptei.
Prin urmare, consideram ca inculpatul Xx nu a actionat in legitima aparare, ci doar sub stapanirea unei puternice tulburari determinate de provocarea venita din partea victimei, produsa prin violenta exercitata asupra sa, dar mai ales a surorii sale, aspect ce determina retinerea in favoarea lui a circumstantei atenuante a scuzei provocarii prevazuta de art. 73 lit. b din Cod penal.
In sustinerea acestui punct de vedere, trebuie pornit de la declaratiile celor implicati, la care a facut referire si prima instanta. In privinta inculpatului apreciem ca - in contextul dat - actiunile violente ale acestuia au fost determinate de atitudinea agresiva a partii vatamate asupra numitei Xx - sora sa, si avind in vedere relatia sora - frate si, asa cum a reiesit din declaratia inculpatului, faptul ca actiunea partii vatamate a creat o puternica temere asupra sa, in conditiile in care sora sa fusese agresata cu citeva momente inainte. Inculpatul a aratat ca s-a  enervat si astfel a actionat imediat, gindindu-se ca sora sa  va fi batuta din nou.
 In privinta argumentului sustinut de catre prima instanta, in retinerea legitimei aparari, cu referire la conditia psihofizica a inculpatului - respectiv gradul accentuat de handicap al acestuia, constand din paralizia membrului superior drept - acest argument nu poate fi primit ca o justificare a disproportiei dintre atac si aparare, datorita imprejurarilor in care s-a produs atacul inculpatului, intrucat, pe de o parte, victima Borthmes Iulius Thomas a fost lovita cu un obiect contondent, iar pe de alta parte, inculpatul a continuat sa-l loveasca si dupa ce acesta a cazut la pamint, cu aceeasi intensitate, producindu-i leziunile traumatice descrise in actul-medico-legal.
Totusi, in conditiile si in imprejurarile aratate, consideram ca circumstanta atenuanta legala a provocarii - reglementata de prevederile art. 73 lit. b Cod penal, poate fi retinuta in favoarea inculpatului, in conditiile in care, asa cum am mentionat, avand in vedere particularitatile specifice ale inculpatului, precum si starea de tulburare provocata prin actiunea partii vatamate, actiune care, este evident, ca i-a provocat acea stare de tulburare care l-a determinat sa riposteze in modalitatea aratata.
Aceste critici ale parchetului sunt, asadar, intemeiate, iar instanta de control judiciar si le va insusi, urmind a dispune condamnarea inculpatului pentru infractiunea comisa.
  Asadar, tribunalul, ca instanta de control judiciar, apreciaza se impune condamnarea inculpatului Xx sub aspectul comiterii infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 1 Cod penal, evident, cu retinerea scuzei provocarii prevazuta de art. 73 lit. b Cod penal - acuza retinuta in actul de inculpare si dovedita de probele cauzei - insa, tinand cont si de circumstantele personale ale acestuia, de faptul ca se afla la prima confruntare cu legea penala si in declaratiile date a descris modalitatea in care s-a angajat in campul infractional, pedeapsa va fi coborata sub minimul special, in urma retinerii si a circumstantelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 Cod penal, cu raportare la art. 76 lit. d Cod penal. De asemenea, in ceea ce priveste executarea pedepsei, instanta, apreciind ca scopul acestei poate fi atins si fara executarea ei efectiva, se va orienta inspre modalitatea suspendarii conditionate a acesteia, in conformitate cu prevederile art. 81-82 Cod penal.
In ceea ce priveste actiunea civila formulata de partea vatamata constituita parte civila Xx privind daunele materiale si morale, este de observat faptul ca prima instanta, in hotararea pe care a pronuntat-o, a respins aceste solicitari.
Prin prisma actiunii inculpatului, nu se poate nega existenta acelor suferinte, in conditiile in care partii i-au fost cauzate acele leziuni traumatice care au necesitat internare, interventii chirurgicale succesive si apoi timp pentru vindecare si recuperare, apreciat la un numar de 70-80 zile de ingrijiri medicale. Relevant este si faptul ca partea care este o persoana tinara, deci o persoana activa, a fost nevoita sa stea imobilizata un timp indelungat - aproape trei luni de zile, perioada in care nu a putut desfasura vreo activitate specifica.
 Referitor la cuantumul acestor daune morale, intr-adevar, raportat la toate aspectele expuse anterior, respectiv la suferintele fizica cauzate prin agresiune, la intinderea numarului zilelor de ingrijiri medicale acordate partii pentru vindecare - 70-80 zile -  se releva necesitatea de a le compensa, suferintele fizice si psihice fiind provocate ca urmare a actiunii directe a inculpatului, cu toate consecintele mai-sus expuse. Din acest punct de vedere, suma  de 2500 lei este una corespunzatoare, putind fi considerata o compensatie justa si echitabila pentru toate partile, aceasta, cu atat mai mult cu cat, practic, nici o suma de bani nu poate compensa pe deplin aceste suferinte fizice si psihice carora aceasta parte a fost nevoita sa le faca fata.
  De altfel, partea vatamata constituita parte civila, nici nu a inteles sa critice hotarirea sub aspectul modului de solutionare a laturii civila, dar pronuntarea si asupra laturii civile a cauzei este consecinta fireasca a solutiei de condamnare a inculpatului asupra careia s-a oprit instanta de control judiciar.
  Tot in cursul judecatii, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures, a comunicat instantei ca nu se constituie parte civila, intrucit i-a fost achitata suma de 1445,02 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare ale partii vatamate Xx. Intrucat prima instanta a luat act de renuntarea la pretentiile civile din partea Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Targu-Mures, tribunalul va mentine aceste dispozitii din hotarirea apelata.
Sintetizand cele anterior expuse, in baza art. 379 pct.2 litera a Cod procedura penala, apelul declarat de  Parchetul de pe langa Judecatoria Tirnaveni, impotriva sentintei penale nr. 162 din 4 decembrie 2008, pronuntata de Judecatoria Tirnaveni in dosarul nr. 206/323/2008, privindu-l pe inculpatul Xx, va fi admis si, in consecinta, va fi  desfiintata partial sentinta atacata.
In rejudecare, in temeiul dispozitiilor art. 334 Cod procedura penala, tribunalul va dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului  Xx, din infractiunea prevazuta de art. 182 alin. 1 Cod penal, in infractiunea prevazuta  de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu retinerea prevederilor art. 73 lit. b Cod penal.
  Apoi, potrivit prevederilor art. 345 alin. 2 Cod penal, il va  condamna pe inculpatul  XX  (fiul lui Teodor si Leonora, nascut la data de 19 august 1979 in Aiud, jud. Alba, domiciliat in loc. Custelnic, nr.34, jud. Mures) la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala  grava prevazuta de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu retinerea prevederilor art. 73 lit. b Cod penal si a art. 74 Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal.
  Totodata, va dispune suspendarea  conditionata a executarii pedepsei de 6 luni  inchisoare astfel aplicata, pe durata termenului de incercare de 2 ani si 6 luni, conform prevederilor art. 81 alin. 2 Cod penal si va atrage atentia inculpatului asupra conditiilor si consecintelor revocarii suspendarii conditionate, conform prev. art. 83 Cod penal.
  In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta de control judiciar va  admite in parte actiunea civila exercitata de partea civila XX si il va obliga pe inculpat la plata sumei de 2500 lei despagubiri civile catre aceasta parte, reprezentind daune morale pentru suferintele fizice la care a fost supus ca urmare a agresiunii; restul pretentiilor partii civile vor fi respinse.
   Restul dispozitiilor din sentinta apelata - sub aspectul cheltuielilor judiciare -  vor fi mentinute.
  Pornind de la solutia ce urmeaza a fi pronuntata in cauza, cheltuielile judiciare avansate de stat in apel, vor ramane in sarcina statului, conform art. 192 aliniatul 3 Cod procedura penala.