Admiterea plangerii persoanei private de libertate cu privire la sanctiunea disciplinara suferita. Legitima aparare.

Prin adresa Penitenciarului Iasi, a fost inaintata instantei  plangerea persoanei private de libertate B.C.A. impotriva incheierii judecatorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Iasi si impotriva hotararii comisiei de disciplina prin care contestatorului i s-a aplicat sanctiunea ,,avertisment’’, intrucat la data de 02.11.2011 a avut o altercatie verbala cu numitul C C si a tulburat programul.
In motivarea contestatiei petentul a aratat ca nu a exercitat acte de violenta asupra numitului CC, ci doar l-a imobilizat  intrucat acesta era pregatit sa arunce cu un geam inspre el.
   A fost  a depus la dosarul un exemplar al incheierii atacate, si documentatia care a stat la baza sanctionarii disciplinare a contestatorului.
In cursul judecatii au fost audiati petentul, numitul CC, martorii SC, RR.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Asa cum rezulta din documentatia depusa la dosar, din declaratia  petentului cat si din declaratiile martorilor audiati, la data de 02.11.2011, petentul se afla in camera de detinere si cauta ceva in geanta sa care se afla in fata usii de la baie. In acelasi timp, din baie incerca sa iasa detinutul CC care, in ciuda faptului ca petentul ii ceruse sa mai astepte putin, impingea repetat usa in geanta petentului. Cand a iesit din baie, CC l-a lovit cu pumnul in fata pe petent, dupa care petentul l-a impins si l-a imobilizat de gat. Apoi CC a scos un geam cu care a incercat sa il loveasca pe petent, fiind insa imobilizat de martori si agentii supraveghetori.
Fata de situatia de fapt retinuta mai sus,  instanta apreciaza ca in producerea incidentului culpa nu ii apartine petentului, care nu a facut decat sa se apere fata de violenta numitului CC, reactia petentului fiind proportionala raportat la agresivitatea lui CC. Ar fi nerezonabil a se astepta din partea petentului sa nu reactioneze deloc in aparare la violenta numitului CC, iar reactia acestuia, in conditiile in care este proportionala, sa fie apreciata drept o tulburare a programului.
In consecinta, instanta urmeaza a admite plangerea petentului si a desfiinta incheierea judecatorului delegat, anuland sanctiunea.