Vatamare corporala. Legea penala mai favorabila. Individualizarea pedepsei

Prin sentinta penala nr. 1069/1.04.2015, instanta a dispus:
« In aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, condamna pe inculpatul M. cetatean roman, casatorit, fara antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 teza a treia din Codul penal din 1969.
In temeiul dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 si art. 71 din Codul penal din 1969, aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I si b din Codul penal din 1969.
In baza prevederilor art. 861 alin. 1 si 862 din Codul penal din 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de incercare de 5 ani (_)
In temeiul dispozitiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale, suspenda si executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
Atrage atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurilor de supraveghere sau de comitere a unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare, se va dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei.
In baza dispozitiilor art. 397 Cod procedura penala, cu referire la art. 19 si 23 alin. 2 si 3 Cod procedura penala ?i art. 998 din Codul civil din 1864,  cu aplicarea art. 6 alin. 2 C.civ., admite in parte actiunea civila formulata de partea civila G. ?i obliga pe inculpatul M. sa achite acestei parti civile suma de 1090 de lei, cu titlul de daune materiale, si suma de 5000 de lei, cu titlu de daune morale".

Pentru a dispune astfel, instanta a constatat in esenta urmatoarele:
La data de 01.20.2005, in fa?a unui bar din satul P., se aflau mai multe persoane, in principal tineri, consumand bere ?i stand de vorba. La un moment dat, acolo a venit martorul P.C., intre ultimul ?i inculpatul M. pornind un conflict spontan. Tinerii prezen?i au intervenit intre cei doi, martorul P.C. plecand de la fa?a locului ?i revenind, la scurt timp, impreuna cu tatal sau, martorul P., fratele sau, martorul P.B. ?i unchiul sau, persoana vatamata G.. Intre membrii familiei Poschin, pe de o parte ?i M. ?i T., pe de alta parte, a inceput un conflict deschis, ultimilor doi alaturand-li-se si T.C..
In timpul acestui conflict inculpatul M. l-a lovit din spate, cu pumnul in zona capului pe G., care nu era implicat activ in conflict, dar pe care l-a considerat ca facand parte din grupul adversarilor, acesta dezechilibrandu-se, cazand ?i lovindu-se cu capul de o bordura de ciment.
Fiind audiat in cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut ca l-a lovit pe G. cu pumnul in fa?a, acesta din urma cazand ?i lovindu-se cu capul de beton. In cadrul ?edin?ei publice din data de 06.01.2015, cu ocazia audierii in fa?a instan?ei, inculpatul M. a revenit asupra declara?iilor din cursul urmaririi penale, sus?inand ca nici macar nu l-a atins pe G.. Cu privire la faptul declara?iile din cursul urmaririi penale, inculpatul a aratat ca a avut o avocata care i-a spus ca e mai bine sa procedeze a?a, iar el a crezut-o pentru ca lucra in domeniu.
Din certificatul medico-legal nr. 2811/17.10.2005, depus la dosarul de urmarire penala, rezulta ca persoana vatamata G. a prezentat o lipsa de substan?a osoasa consecutiva unei fracturi deschise cominutive cu infundare frontala dreapta, contuzie toracica ?i contuzie forte a genunchiului stang ?i excoria?ie ce s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente urmate de cadere, necesitand 30-35 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare. In acela?i certificat medico-legal se mai precizeaza ca lipsa de substan?a osoasa reprezinta o infirmitate permanenta cu reducerea capacita?ii de munca in propor?ie de 25%.
Avand in vedere intregul probatoriu analizat, instan?a a considerat ca acesta este de natura a forma convingerea, dincolo de orice dubiu rezonabil, cu privire la existen?a infrac?iunii ?i la savar?irea acesteia, cu vinova?ie de catre inculpatul M.. Atitudinea inculpatului a fost oscilanta si neplauzibila, infirmata de cea mai mare parte a declaratiilor martorilor, in plus inculpatul oferind o explicatie neconvingatoare cu privire la motivul pentru care a recunoscut comiterea faptei.
In drept, instan?a a retinut ca de la momentul comiterii infrac?iunii, respectiv de la data de 01.10.2005 ?i pana la data judecarii cauzei a intervenit o succesiune de legi penale prin intrarea in vigoare la data de 01.02.2014 Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat Noului Cod penal, aspect fa?a de care se impune aplicarea art. 5 Cod penal potrivit caruia in cazul in care de la savar?irea infrac?iunii ?i pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.
In identificarea legii penale mai favorabile, instan?a a luat in considerare no?iunea de lege penala mai favorabila a?a cum a fost definita de catre Curtea Constitu?ionala prin Decizia nr. 265/06.05.2009.
Potrivit acestei decizii, dispozi?iile art. 5 din Codul penal sunt constitu?ionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea ?i aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, identificarea legii penale mai forabile se realizeaza prin analiza in ansamblu a reglementarilor incidente atat din vechiul cat ?i din actualul cod penal.
Instanta constata ca, potrivit Codului penal in vigoare la data comiterii faptei, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisa mai sus, intrunea elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 alin. 2 teza a treia din Codul penal din 1969, pentru care legea prevedea pedeapsa inchisorii de la 2 la 10 ani. Potrivit Codului penal in vigoare la data judecatii, fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala, prevazuta de art. 194 alin. 1 lit. a Cod penal, pedepsita cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
In alegerea dispozitiilor penale care, in mod unitar, ii sunt mai favorabile inculpatului, instanta a avut in vedere atat limitele speciale de pedeapsa prevazute de reglementarile succesive, cat si pedeapsa concreta spre care urmeaza a se orienta, din punct de vedere al situarii intre respectivele limite, precum si modalitatea de executare pe care o apreciaza mai oportuna in raport de datele concrete ale cauzei.
Instanta, tinand cont, pe de-o parte, de intentia concreta a inculpatului, care a urmarit sa il loveasca pe G, rezultatul mai grav, caderea acestuia cu capul de bordura din beton, nefiind neaparat urmarit, ci doar acceptat de inculpat, in modalitatea intentiei indirecte, avand totodata in vedere intervalul foarte indelungat scurs de la comiterea faptei, interval in care, potrivit datelor cauzei, inculpatul nu a mai fost condamnat pentru alte fapte penale, interesul public in executarea in regim de detentie a unei pedepse privative de libertate si oportunitatea unei astfel de individualizari a executarii reducandu-se inevitabil in cei aproape 10 ani, avand in vedere varsta inculpatului la data faptei si imprejurarea ca acesta a avut intre timp o evolutie pozitiva, maturizandu-se si integrandu-se in societate, s-a orientat spre aplicarea unei pedepse cu inchisoarea spre minimul special, care sa tina seama, din punct de vedere al duratei, de atitudinea sa procesuala, pedeapsa care nu este necesar si nici oportun a fi executata efectiv. De aceea, imprejurarea ca maximul special prevazut de legea veche este mai ridicat decat cel prevazut de legea noua are o influenta mai redusa in alegerea legii penale mai favorabile, instanta orientandu-se spre aplicarea dispozitiilor privind suspendarea sub supravegherea executarii pedepsei din Codul penal din 1969, mai favorabile inculpatului atat din punctul de vedere al continutului suspendarii sub supraveghere, cat mai ales al efectelor implinirii termenului de incercare.
Fa?a de toate aceste considerente, in aplicarea Deciziei Cur?ii Constitu?ionale nr. 265/06.05.2009, instanta a stabilit legea penala mai favorabila ca fiind Codul penal anterior, pe care l-a aplicat in ansamblu.
In consecin?a, in aplicarea art. 5 C.pen., instanta a retinut, ca incadrare juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul Mihaila Mihai, infrac?iunea de vatamare corporala grava prev. de art. 182 alin. 2 teza a treia C.pen. 1969.
Instanta a tinut seama, pe langa aspectele expuse mai sus, de urmarea grava a faptei inculpatului, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, in imediata apropiere a unui local public rural in care se consumau bauturi alcoolice, de urarile si mai grave pe care fapta inculpatului le putea avea asupra persoanei vatamate, dar si de lipsa antecedentelor sale penale, de situatia actuala a inculpatului, asupra caruia trecerea timpului a avut o influenta pozitiva, de atitudinea sa procesuala oscilanta si nesincera, astfel ca i-a aplicat o pedeapsa usor peste minimul special.