Contestatie la executare respinsa. Dispozitiile art.6 alin.1 Cod penal nu sunt incidente in cazul pedepselor a caror executare a fost suspendata

Prin sentinta penala nr.709/15.03.2015, instanta a dispus:
« In baza art.598 alin.1 lit.d Cod procedura penala cu referire la art.595 alin.1 Cod procedura penala si la art.16 alin.1 din Legea nr.187/2012, respinge contestatia la executare formulata de contestatorul A., impotriva executarii sentintei penale nr.2722/14.10.2010 a Judecatoriei Iasi, definitiva pentru contestator prin retragerea apelului.»

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, contestatorul a invocat faptul ca prin dispozitiile noului cod penal, infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice prevazuta de at.321 din Codul penal din 1969, sanctionata anterior cu pedeapsa de la 1 la 5 ani inchisoare, "a fost divizata" in doua infractiuni distincte de tulburarea linistii publice prevazuta de art.371 Cod penal si, respectiv, ultraj contra bunelor moravuri prevazuta de art.375 Cod penal, ambele sanctionate cu pedeapsa de la 3 luni la  2 ani sau amenda.
De asemenea, a sustinut ca durata suspendarii sub supraveghere este denumita in noul cod termen de supraveghere (ce inlocuieste termenul de incercare prevazut de codul vechi) si acesta nu mai este compus din durata pedepsei si un interval de timp variabil, ci numai dintr-un interval variabil de timp cuprins intre 2 ani si 4 ani.
In consecinta, contestatorul a sustinut ca, in opinia sa, noua institutie a suspendarii sub supraveghere este mai favorabila, motiv pentru care a solicitat sa se reduca pedeapsa potrivit limitelor prevazute de noul cod penal si sa se reduca termenul de supraveghere, in sensul "incetarii supravegherii pentru restul de aproximativ 2 ani".
Instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 6 Cod penal, "cand, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim ."
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 595 alin.1 Cod procedura penala: "Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare sau a hotararii prin care s-a aplicat o masura educativa intervine o lege ce nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsa sau o masura educativa mai usoara decat cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa caz, a dispozitiilor art. 4 si 6 din Codul penal."
Prin urmare, in cazul hotararilor definitive de condamnare, dispozitiile privind aplicarea legii penale mai favorabile sunt aplicabile numai atunci cand este vorba de pedepse executabile (in curs de executare sau ce urmeaza a se executa), nu si in cazul pedepselor care nu urmeaza a se executa, cum este si cazul contestatorului, condamnat la o pedeapsa cu suspendarea sub supraveghere a executarii.
Aceasta interpretare este consacrata expres si prin dispozitiile art.16 alin.1 din Legea nr.187/2012 (Legea de punere in aplicare a codului penal) potrivit carora: "Masura suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei aplicata in baza Codului penal din 1969 se mentine si dupa intrarea in vigoare a Codului penal, pana la implinirea termenului de incercare stabilit prin hotararea de condamnare".
Faptul ca in cazul condamnarilor la pedepse neexecutabile nu sunt aplicabile dispozitiile art.6 alin.1 Cod penal apare si mai evident, din moment ce, nici macar in cazul condamnarilor cu suspendare aplicate pentru infractiuni savarsite in timpul minoritatii, pentru care nu se mai pot aplica pedepse potrivit noului cod, nu se poate interveni asupra celor dispuse prin hotararea ramasa definitiva inainte de intrarea in vigoare a noului cod penal. In acest sens, retinem ca, potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.187/2012 (Legea de punere in aplicare a codului penal): "Masura suspendarii executarii pedepselor aplicate in baza Codului penal din 1969 pentru infractiuni comise in timpul minoritatii se mentine si dupa intrarea in vigoare a Codului penal.".
Aceeasi interpretare, in sensul ca dispozitiile art.6 alin.1 Cod penal sunt aplicabile numai in cazul pedepselor executabile transpare si din considerentele Deciziei nr. 8 din 26 mai 2014 a Inaltei Curti de Casatie si justitie, privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor probleme de drept. In cuprinsul deciziei mentionate se retine  ca:
"_in aplicarea corecta a dispozitiilor legii penale mai favorabile in cauze definitiv judecate, privitor la orice institutie a dreptului substantial incidenta in aceasta faza, trebuie sa porneasca de la specificul reglementarii cuprinse in art. 6 din Codul penal, stabilind in raport cu acesta modul in care litera si ratiunea acestei reglementari se transpun in fiecare caz particular.
        Astfel, se retine ca art. 6 din Codul penal realizeaza echilibrul dintre principiul autoritatii de lucru judecat si aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive. Dispozitia mentionata justifica limitarea autoritatii de lucru judecat exclusiv prin necesitatea asigurarii efectivitatii principiului legalitatii pedepsei (aceasta trebuind sa aiba un suport legal atat in momentul pronuntarii sale, cat si in cel al executarii).
        Prin urmare, privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a inteles sa repuna in discutie criteriile de stabilire si individualizare a sanctiunii, ci numai sa inlature de la executare acea parte din sanctiune care excede maximului prevazut de legea noua, respectiv acea sanctiune mai grea care nu mai este prevazuta de legea noua.
        _Asadar, principiul legalitatii pedepselor impune ca pedeapsa sa aiba sustinere legala si dupa aplicarea ei, nefiind admisa executarea unei pedepse mai mari decat cea prevazuta in legea noua mai favorabila."
Fata de toate aceste considerente, dispozitiile at.6 alin.1 Cod penal nu sunt incidente in cazul pedepselor a caror executare a fost suspendata (conditionat sau sub supraveghere), astfel incat contestatia la executare formulata in prezenta cauza de petent nu poate fi admisa.