Sechestru asigurator asupra bunurilor imobile proprietate comuna

Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. …. pronuntata de Judecatoria Sibiu, s-a dispus respingerea contestatiei la executare formulata de contestatorul  A.A.  in contradictoriu cu intimatul Municipiul Sibiu - Directia Fiscala Locala Sibiu.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca impotriva contestatorului, in calitate de debitor, s-au demarat formalitatile de executare silita, in temeiul mai multor titluri executorii: nr. 1/2010, nr. 2/2010, nr. 3/2011, nr. 4/2011, nr. 5/2012, nr. 6/2014, emise de Directia Fiscala Sibiu, in vederea recuperarii de creante fiscale, constand in impozit auto - … lei, amenzi - … lei, si cheltuieli de executare - ... lei.
In vederea realizarii executarii silite, s-au emis de catre intimat somatiile: nr. A/2010, B/2010, nr. C/2010, nr. D/2011, nr. E/2011, nr. F/2012, nr. G/2012, nr. H/2014.
Contestatorul debitor nu a inteles sa-si onoreze obligatiile de plata si nici nu a contestat titlurile executorii mentionate mai sus.
La data de 25.11.2014, intimatul a emis procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr.  I. , prin care s-a instituit sechestru asupra imobilului situat administrativ in Sibiu, str. … nr. …, inscris in CF nr. 1 Sibiu nr. top. 1/III si procesul-verbal de numire a administratorului sechestrului nr. II. , prin care s-a numit administrator sechestru pe contestatorul A.A.(f. 9).
Aceste doua procese verbale sunt supuse analizei prin contestatia la executare dedusa judecatii, conform dispozitiilor art. 172-173 Cod procedura fiscala.
Analizand legalitatea celor doua procese verbale, instanta de fond a constatat ca acestea au fost intocmite de executorul fiscal in conformitate cu dispozitiile legale in materie.
Astfel, potrivit art. 154 alin (1) din Codul de procedura fiscala, sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. In situatia in care debitorul detine bunuri in proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se va intinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului in urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
Executorul fiscal a respectat dispozitiile art. 151 alin. (9), (10) si (11), art. 152 alin. (1) si (2) si art.  1531 din acelasi act normativ, la instituirea sechestrului incheind un proces-verbal de sechestru si de numire administrator sechestru, cele doua cuprinzand toate elementele de valabilitate, inclusiv motivarea luarii masurii de instituire a sechestrului.
Motivul invocat de contestator in sustinerea contestatiei la executare si a anume ca autoturismul pentru care s-a calculat de catre intimat impozit a fost indisponibilizat/sechestrat de organele de urmarire penala, nu are relevanta juridica, dat fiind faptul ca obiectul contestatiei il reprezinta procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile si nu titlurile de creanta care au stat la baza emiterii titlurilor executorii puse in executare de catre intimat, impotriva carora contestatorul avea deschisa cale de  contestare.
Astfel, fata de aceste considerente de fapt si de drept, constatand legalitatea si temeinicia celor doua procese verbale analizate, instanta de fond, in conformitate cu dispozitiile art. 172 si urm. Cod procedura fiscala coroborate cu cele ale art. 711 Noul Cod de Procedura Civila, a dispus respingerea contestatiei la executare, ca fiind neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel debitorul A.A., solicitand admiterea caii de atac, si, rejudecand cauza, sa se schimbe in totalitate sentinta instantei de fond si, in consecinta, in baza art.719 alin. 1 C. pr. civ. admiterea contestatiei la executare formulate si in consecinta: sa se dispuna anularea Procesului-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. I/25.11.2014 si a Procesului-verbal de numire a administratorului sechestrului nr. II./25.11.2014 ca fiind nelegale si netemeinice; in baza art.45, alin. 1, lit. f) din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sa se dispuna restituirea taxei judiciare de timbru achitate; in baza art.453 din Codul de procedura civila sa fie obligata intimata la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
Apelantul considera Sentinta civile nr…. pronuntata de Judecatoria Sibiu, ca fiind nelegala si netemeinica, sens in care a invederat urmatoarele:
Contestatorul a formulat mai multe aparari fata de actele contestate, printre care se enumera si argumentul legat de confiscarea autovehiculului inca din anul 2005 - autovehicul pentru care s-a calculat impozitul executat silit.
Dintre toate argumentele de fond invocate, instanta s-a oprit asupra unuia singur, cel enuntat mai sus si a concluzionat faptul ca acest argument „nu are relevanta juridica", „dat fiind faptul ca obiectul contestatiei il reprezinta procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile si nu titlurile de creanta care au stat la baza emiterii titlurilor executorii puse in executare de catre intimat".
Per a contrario, apelantul contestator sustine faptul ca atat timp cat titlul pus in executare NU este o sentinta judecatoreasca, in cadrul contestatiei la executare se pot invoca si argumente de fond!
Mai departe, a aratat faptul ca imobilul asupra caruia s-a instituit sechestrul asigurator se afla in COPROPRIETATEA mai multor persoane printre care se regaseste si contestatorul apelant! Or, pentru valorificarea unei creante fiscale sunt supuse executarii silite bunurile proprietatea debitorului, iar in situatia in care acesta se afla in coproprietate cu alte persoane, executarea silita va avea ca obiect bunurile atribuite in urma partajului inclusiv sulta, potrivit art. 154 alin. 1 Cod procedura fiscala.
S-a mai aratat de catre apelant ca regimul juridic al coproprietatii asupra unor bunuri care pot face obiectul executarii silite presupune in mod obligatoriu incetarea acestei stari de indiviziune, prin partaj ci numai in urma acestei operatii  poate sa fie urmarit bunul atribuit debitorului, respectiv sulta.
De asemenea, pana la incetarea starii de indiviziune asupra bunurilor aflate in coproprietatea debitorului si a altei persoane NU pot fi dispuse masuri asiguratorii.
Potrivit art.129 alin. 5 din Codul de procedura fiscala, „decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata (...)". Aceste dispozitii legale sunt in deplin acord cu prevederile art.31 alin. l si alin. 2 din Constitutia Romaniei, potrivit carora dreptul la informatie trebuie respectat in raporturile juridice care se stabilesc intre autoritatile publice si cei carora li se adreseaza actele emise de acestea, in sensul motivarii oricarui act administrativ, fie el normativ sau individual. Astfel, motivarea actelor administrative reprezinta o conditie de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligatia de a indica in mod neechivoc elementele de fapt si de drept care au stat Ia baza solutiei adoptate, atat pentru a putea fi cunoscute de destinatar si in functie de care sa isi poata formula eventualele aparari, dar si pentru ca instanta de judecata sa poata exercita un control efectiv al legalitatii actului.
Doar obligatia motivarii tuturor actelor administrative poate functiona ca o garantie a respectarii legii si a ocrotirii drepturilor cetatenesti. Cerinta motivarii corespunzatoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt si de drept pentru care au fost adoptate, se regaseste si in Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Ministri (art. 17 pct. 2), respectiv in Rezolutia (77)31 a Comitetului de Ministri (principiul IV), fiind preluata si mentionata in mod expres in Codul European al Bunei Conduite Administrative: „fiecare decizie adoptata de Institutie, care poate afecta in mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va mentiona temeiurile pe care se bazeaza, indicand in mod clar faptele relevante si baza legala a deciziei".
In speta, organul fiscal NU a apreciat DACA exista pericolul ca subsemnatul contestator sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea creantei.
Vazand dispozitiile art.46 din Codul de procedura fiscala, urmeaza ca aceste aspecte sunt de natura a atrage nulitatea relativa si virtuala a actelor administrative fiscale. Or, in speta, vatamarea impusa de dispozitiile Codului de procedura civila este evidenta, contestatorului nefiindu-i respectat dreptul la aparare, iar pe de alta parte, in lipsa motivarii corespunzatoare, contribuabilul nu este in masura sa stabileasca conduita fiscala sanctionata, iar instanta nu poate sa procedeze la verificarea legalitatii si temeiniciei deciziei emise.
S-a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru in suma de 468 + 40 lei aferenta apelului.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate, precum si raportat la dispozitiile art. 476 si urmatoarele C.pr.civ., tribunalul retine urmatoarele:
Prin contestatia la executare,  contestatorul A.A. a solicitat in contradictoriu cu intimatul Municipiul Sibiu - Directia Fiscala Locala Sibiu, ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna anularea procesului-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. I./25.11.2014 si a procesului-verbal de numire a administratorului sechestrului nr. II./25.11.2014.
In consecinta, in mod corect instanta de fond a avut in vedere doar aceste masuri asiguratorii, atata vreme cat impotriva debitorului nu au fost efectuate acte de executare silita propriu zisa, si, in mod legal si temeinic instanta de fond a constatat ca executorul fiscal a respectat dispozitiile legale la instituirea sechestrului.
Imprejurarea ca bunul asupra caruia s-a instituit sechestrul asigurator, se afla in coproprietatea mai multor persoane, printre care se regaseste si apelantul contestator, poate determina aplicabilitatea dispozitiilor art. 650 C. pr. civ., in situatia in care, dupa declansarea executarii silite, exista persoane vatamate prin actul de executare silita, putand cere desfiintarea acestuia sau dupa caz, incetarea executarii silite insesi, pe calea contestatiei la executare, daca prin lege nu se prevede altfel.
De asemenea, art. 712 alin. 4 C. pr. civ. prevede ca impartirea bunurilor proprietate comuna pe cote parti sau in devalmasie poate fi hotarata, la cererea partii interesate, si in cadrul judecarii contestatiei la executare.
Pe de alta parte, masura sechestrului asigurator nu determina incetarea dreptului de proprietate, ci doar incetarea posesiei, bunul fiind indisponibilizat, la dispozitia creditorului, pana la achitarea datoriei. Impozitul pe autoturism se datoreaza de proprietar, neavand nici o importanta faptul ca asupra acestuia a fost instituit sechestru asigurator de catre organele penale.
Apoi, critica apelantului cu privire la imprejurarea ca organul fiscal nu a apreciat daca exista pericolul ca apelantul contestator sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea creantei, nu poate fi retinuta, in conditiile in care datoriile mentionate de organul fiscal nu au fost achitate, desi debitorului i s-au comunicat titlurile executorii si somatiile, incepand cu anul 2010 pana in anul 2014. Contestatorul, in prezentul litigiu, nu a contestat nici decizia de impunere anuala, nici titlurile executorii si somatiile emise de organul fiscal – acte ce au stat la baza demersurilor efectuate de creditor pentru recuperarea creantei.
In consecinta, fata de cele ce preced, tribunalul va respinge apelul declarat de contestatorul A.A. impotriva sentintei civile nr. …  pronuntata de Judecatoria Sibiu  pe care o va pastra, ca fiind temeinica si legala.