Contestatie la executare

Deliberand asupra cauzei civile de fata, instanta constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 793/174/19.10.2012, contestatorul D.D. a formulat, in contradictoriu cu intimatul M. N., contesta?ie la executare impotriva executarii silite incepute de BEJ Scutea Sorin in dos. execu?ional nr. 26/2012, solicitand anularea executarii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, contestatorul a aratat ca executarea silita a inceput pentru recuperarea unei sume de bani prevazute in contractul de imprumut autentificat sub nr. 4926/2009 de BNP Bexa Mihai.
A sus?inut contestatorul ca respectivul contract este fictiv ?i a fost incheiat in frauda legii, fiind lovit de nulitate absoluta. Intimatul este var primar cu mama contestatorului ?i, in acest context, intre par?i, ca administratori ai SC .. SRL respectiv SC .. SRL, au existat rela?ii comerciale. Intrucat in anul 2009 SC .. SRL avea facturi neachitate catre SC … SRL in valoare de 54.842 lei, intimatul administrator al acestei din urma societa?i, a dorit sa beneficieze de o garan?ie in caz de intrare in insolven?a a celei dintai societa?i ?i i-a solicitat contestatorului incheierea unui contract fictiv de imprumut. Ca urmare a acestei in?elegeri, intimatul a facut facturi de retur marfa catre SC .. SRL pentru suma de 47.541,87 lei, suma care la aproximativ o saptamana ar fi fost imprumutata personal contestatorului. In realitate insa, factura de retur a fost facuta la data imprumutului fictiv dar a fost antedatata pentru a se beneficia de facilita?i fiscale.
In drept, s-au invocat prevederile art. 399-404 C.p.c.
In dovedirea actiunii, contestatorul a depus la dosarul cauzei: comunicare (f. 6), cerere executare silita (f. 7), soma?ie (f. 8), proces-verbal (f. 9), incheiere civila (f. 10),  facturi fiscale (f. 27, 64-83, 90-93), chitan?e (f. 28-30, 32-34, 57-58, 84-89, 94), extrase registru de casa (f. 31, 59), extrase de cont (f. 35, 40-56, 60-63, 97), Sentin?a civila nr. 712/C/2012 pronun?ata de Tribunalul Sibiu ?i dovezi comunicare (f. 36-39), extrase registru carte mare (f. 98-106). A mai solicitat contestatorul proba cu 2 martori ?i interogatoriul intimatului.
Cererea a fost legal timbrata potrivit dovezilor anulate ?i ata?ate la dosarul cauzei (f. 5, 17).
Intimatul M. N. a formulat intampinare (f. 113) prin care a solicitat respingerea contesta?iei, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, intimatul a sus?inut ca nu este fictiv contractul de imprumut in discu?ie ?i ca a fost restituita de contestator suma de 650 euro din imprumutul acordat, ceea ce constituie o recunoa?tere a conven?iei contestate.
In proba?iune, intimatul a depus chitan?a (f. 126) ?i a solicitat proba cu interogatoriul contestatorului,
Instan?a a admis pentru contestator proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul intimatului si proba cu 2 martori iar pentru intimat proba cu interogatoriul contestatorului si proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei. Din oficiu s-a dispus comunicarea dosarului execu?ional nr. 26/2012 al BEJ S. S..
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin contractul purtand incheirea de legalizare de semnatura nr. 4926/06.07.2009 emisa de BNP B.M. (f. 4 dos. executional atasat), s-a prevazut ca intimatul M.N. a imprumutat contestatorului D. D. suma de 13.000 euro, fara dobanda. Termenul imprumutului a fost stipulat ca incepand cu data de  06.07.2009 si avand ca scadenta data de 06.07.2011. Inscrisul mai mentioneaza faptul ca suma imprumutata a fost integral predata de intimatul creditor contestatorului debitor anterior semnarii contractului si ca debitorul consimte sa fie urmarit in caz de neexecutare a obligatiei de restituire, considerandu-se de drept in intarziere la data scadentei fara vreo alta formalitate.
Potrivit inscrisului denumit „chitanta” semnat de partile cauzei (f. 126 dos. cauza si f. 5 dos. executional atasat), la data de 22.11.2011 contestatorul a restituit intimatului suma de 650 euro cu titlul – expres mentionat in inscris – de parte din datoria de 13.000 euro contractata potrivit contractului sub semnatura legalizata sus-amintit.
Ca urmare a cererii formulate de intimat, BEJ a procedat la executarea silita a titlului executoriu reprezentat de contractul sub semnatura legalizata nr. 4926/06.07.2009, in temeiul incheierii de incuviintare a executarii nr. 157/21.09.2012 emisa de Judecatoria Agnita in dos. nr. 667/174/2012 (f. 7 dos. executional atasat).
Potrivit sustinerilor partilor coroborate cu interogatoriile administrate (f. 122-127) si cu inscrisurile depuse la dosar de catre contestator, intre SC . SRL avandu-l drept administrator pe contestator si SC … SRL in cadrul careia intimatul avea calitatea de administrator, s-au desfasurat raporturi comerciale in perioada 2005-2009. Contestatorul si intimatul sunt rude de gradul V.
Aceleasi mijloace de proba releva ca, la momentul incheierii contractului de imprumut sub semnatura legalizata, intimatul cunostea faptul ca societatea al carei administrator era contestatorul avea dificultati financiare iar contestatorul i-a comunicat intimatului ca are convingerea ca ar putea repune societatea in profit cu ajutorul sumei imprumutate. Totodata, la acelasi moment al incheierii contractului de imprumut sub semnatura legalizata, exista un debit neachitat intre creditoarea SC … SRL si debitoarea SC … SRL.
Debitul existent intre cele doua societati nu este identic cu suma care a facut obiectul contractului de imprumut sub semnatura legalizata nr. 4926/06.07.2009 (suma imprumutata 13.000 euro; debitul calculat la cursul leu-uro de la data contractului de imprumut 11.348 euro; debitul calculat la cursul leu-uro de la data pretinsa de contestator drept moment al achizitionarii marfii 13.048 euro) f. 27, 139-141.
Prin Sentinta civila nr. 712/C/2012 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dos. nr. 459/85/2010, s-a dispus inchiderea procedurii insolventei debitoarei SC … SRL (f. 36-39).
In drept, conform art. 399-404 C.p.c., impotriva executarii silite si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie. Pentru nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui actele de executare intervine sanctiunea anularii actului nelegal. In cazul titlurilor executorii care nu provin de la un organ de jurisdictie, debitorul este in drept sa invoce, in cadrul contestatiei la executare, toate apararile de fond referitoare la existenta, intinderea si valabilitatea creantei.
Contestatorul a invocat institutia juridica a simulatiei in forma fictivitatii si frauda la lege, sustinand ca actul juridic invocat de intimat drept temei al debitului executat silit ar fi fost incheiat doar cu scopul de a benefica de o garantie  in caz de intrare in insolven?a a societa?ii administrate de contestator, suma fictiv imprumutata urmand a fi sustrasa de la aplicarea dispozitiilor legale in materie de insolventa.


1. Asupra exceptiei inadmisibilitatii, invocate de intimat, instanta va pronunta o solutie de respingere.
Contrar sustinerilor intimatului, nu era necesara pentru admisibilitatea actiunii formulate formularea unui petit expres de anulare a actului public pretins fictiv. Este suficienta invocarea simulatiei, ceea ce se circumscrie notiunii de aparare de fond in sensul art. 399 al. 1. In caz de eventuala constatare a temeiniciei sustinerilor contestatorului, instanta ar putea admite contestatia la executare si fara a dispune in mod expres anularea eventualului act public fictiv.
Pe de alta parte, invocarea simulatiei nu este inadmisibila prin prisma prevederilor art. 399 al. 3 C.p.c.. Restrictia impusa de textul de lege invocat mentioneaza expres prevederea de lege a unei alte cai de atac impotriva titlului executoriu si se refera la un mijloc procesual consacrat de legiuitor expres si in mod special pentru contestarea titlului in discutie (de ex. plangerea contraventionala pentru anularea unui proces-verbal de contraventie). Ori, actiunea in simulatie nu este prevazuta de lege drept o cale de atac specifica titlului executoriu in discutie in speta de fata – contract de imprumut.
2. Asupra fondului cauzei, instanta retine ca:
Raportat la prevederile art. 1175 C.civ., simulatia, in forma fictivitatii, reprezinta acea operatiune juridica prin care partile creeaza aparenta unui contract care, in realitate, nu exista. Este necesar ca, pe langa actul public, simulat, partile sa incheie, concomitent sau anterior, un act secret care sa corespunda vointei lor reale.
Intre partile contractante simulatia poate fi dovedita in principiu doar prin contrainscris sau,in cazul in care ar exista un inceput de dovada scrisa in sensul art. 1197 C.civ., inclusiv prin martori ori prezumtii.
In cauza de fata, contestatorul nu a depus un contrainscris insa a produs un inceput de dovada scrisa, factura nr. 935/30.06.2009, semnata de intimat si care, prin prisma sumei de plata consemnate (apropiata de cuantumul imprumutului pretins fictiv) si a raporturilor de rudenie intre partile cauzei, este de natura de a face credibil faptul pretins de contestator.
Totusi, nici din declaratiile de martori, nici din interogatoriul intimatului, nici din ansamblul probatoriului administra nu rezulta concluzia neechivoca a existentei simulatiei invocate de contestator.
In niciuna din modalitatile de calcul puse in discutie de contestator, debitul existent intre cele doua societati nu este identic cu suma care a facut obiectul contractului de imprumut sub semnatura legalizata nr. 4926/06.07.2009.
Pe de alta parte inscrisul denumit „chitanta” semnat de partile cauzei (f. 126 dos. cauza si f. 5 dos. executional atasat), semnat chiar de contestator, contrazice sustinerile acestuia cuprinzand mentiuni privind plata partiala a imprumutului pretins fictiv.
Este adevarat faptul ca martorul P. M. a declarat ca au existat discutii intre parti privind preluarea de catre contestator ca si persoana fizica a datoriei pe care o avea societatea administrata de acesta fata de societatea administrata de intimat.
Insa, in primul rand, declaratia trebuie sa fie apreciata in circumstantele calitatii martorului (concubina a contestatorului) si ale faptului ca celalalt martor ascultat, prezent la intalnirea in cursul careia ar fi avut loc discutia relevata de martorul P. M., la aceeasi masa chiar, nu a auzit o astfel de discutie.
In al doilea rand, sustinerile martorul P. M.  nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in masura in care sa concluzioneze neechivoc asupra fictivitatii invocate de contestator. Chiar daca ar fi existat discutia relatata de martor, aceasta ar putea semnifica inclusiv intentia partilor de a incheia un contract de garantie sau o alta forma de conventie prin care, intr-adevar, contestatorul isi asume fata de intimat obligatia de  a plati o anumita suma de bani.
Acelasi rationament se verifica si in cazul interogatoriului intimatului.
Acesta a recunoscut ca, la momentul incheierii contractului de imprumut sub semnatura legalizata, cunostea faptul ca societatea al carei administrator era contestatorul avea dificultati financiare iar contestatorul i-a comunicat ca are convingerea ca ar putea repune societatea in profit cu ajutorul sumei imprumutate. Insa aceasta nu sustine concluzia neechivoca a fictivitatii imprumutului ci indica doar faptul ca intimatul putea cel putin banui scopul pentru care contestatorul dorea un imprumut. Dar, destinatia concreta pe care contestatorul urma sa o dea sumei imprumutate nu este relevanta in speta atata timp cat intimatul i-a imprumutat suma personal, in calitate de persoana fizica.
In privinta fraudei la lege sustinute de contestator, este de principiu faptul ca nimeni nu poate invoca in aparare propria sa turpitudine.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge contestatia la executare formulata.
In baza art. 274 C.p.c., retinand culpa procesuala a contestatorului, instanta il va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul avocatial.
Totodata, in temeiul art. 274 rap. la art. 200 C.p.c., instanta va obliga contestatorul la plata catre martorul R. I.C. a sumei de 60 de lei reprezentand cheltuieli de transport.