Punerea in executare a unei hotarari judecatoresti

Prin sentinta civila nr. 1502 din 14.06.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosar nr. 2426/108/2011, s-a respins cererea formulata de reclamanti privind punerea in executare a unei sentinte civile, ramasa irevocabila, in sensul ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa fie obligata parata sa stabileasca procentele privind sporul suplimentului, cat si pe cel corespunzator treptei de salarizare, sporuri recunoscute si castigate irevocabil, achitarea sumelor cuvenite fiecarui reclamant in functie de data angajarii pentru perioada 01.04.2004 - 13.01.2009, cu actualizarea lor cu indicele de inflatie la data platii efective, inscrierea mentiunilor corespunzatoare in carnetele de munca si respectiv plata despagubirilor pentru intarziere in suma de cate 1.000 lei pentru fiecare reclamant, si s-a respins ca inadmisibila contestatia la executare formulata de parata.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, prin sentinta civila a Tribunalului Arad, ramasa irevocabila prin decizia civila Curtii de Apel Timisoara, admitandu-se in parte actiunea acelorasi reclamanti, a fost obligata aceeasi parata sa le acorde suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 - 13.01.2009, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, dar s-a respins cererea privind cuantumul sporurilor in discutie, statuandu-se de catre tribunal ca este lipsita de temei legal solicitarea privind stabilirea cuantumului suplimentelor salariale in discutie, in vreme ce Curtea de Apel Timisoara, mentinand masura luata de catre prima instanta, a statuat in considerentele deciziei, fara niciun echivoc, ca instanta de judecata nu se poate pronunta cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri, intrucat nu are nici competenta de a se substitui legiuitorului sau executivului in privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege si cu privire la care legea nu reglementeaza modalitatea de calcul, cu atat mai mult cu cat, salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici si nicidecum in mod arbitrar de catre instantele judecatoresti, conchizandu-se de catre curte ca cuantificarea acestor drepturi salariale impune o valorificare corecta si o justa apreciere a nivelului salarial, raportat la atributiile si responsabilitatile fiecarui functionar public in parte, dar aceste aspecte exced competentei legale cu care este investita instanta de judecata.
Or, cele mai sus evidentiate, au fost in mod evident ignorate de catre reclamanti atunci cand, prin cererea de fata, au solicitat ca instanta de executare sa oblige pe parata la stabilirea procentelor efective ale sporurilor in discutie cata vreme aspectul ce se solicita  fi transat in dosarul de fata a facut deja obiectul judecatii prin chiar hotararea judecatoreasca ce se cere astazi a fi executata, stabilindu-se de catre judecatori, prin hotararile judecatoresti pronuntate, intr-o maniera expresa si lipsita de orice echivoc, ca instantele de judecata nu au a se pronunta in niciun fel privitor la cuantumul sporurilor in discutie tocmai pentru aceea ca nu au competenta de a se substitui puterii legislative, ori puterii executive, in privinta acordarii efective a unui drept prevazut, este adevarat, de lege, dar cu privire la care legea nu reglementeaza modalitatea de calcul, astfel incat, singura concluzie judicioasa care se impune este aceea ca prin solicitarea, cu inalt grad de generalitate din cererea introductiva de instanta, ca printr-o noua hotarare judecatoreasca parata debitoare sa fie obligata la a stabili procentele in discutie, se releva un formalism excesiv si in orice caz fara semnificatie juridica in conditiile in care este stiut, dar ignorat de catre reclamantii - petenti, imprejurare ce rezulta din chiar cuprinsul cererii de fata, ca potrivit normelor constitutionale sarcina organizarii executarii legilor reprezinta atributul exclusiv al puterii executive, iar nu al puterii judecatoresti, instantele de judecata fiind indrituite si in egala masura obligate, potrivit acelorasi norme constitutionale, doar sa infaptuiasca justitia si, astfel, sa sanctioneze incalcarea drepturilor subiective in raporturi juridice concrete, ceea ce deja s-a realizat prin hotararea judecatoreasca irevocabila a Tribunalului Arad in discutie.
Prin urmare, in sensul celor evidentiate mai inainte, pronuntarea unei noi hotarari judecatoresti in sensul preconizat de reclamanti ar fi de natura sa ignore ceea ce cu putere de lucru judecat s-a transat deja, si finalmente sa infranga chiar si cele statuate cu titlu obligatoriu prin decizia nr. 820/2008 a Curtii Constitutionale a Romaniei, ceea ce evident ca nu poate fi acceptat, fiind dimpotriva obligatoriu a se da eficienta acesteia.
Astfel fiind, concluzia care se desprinde din motivarea cererii reclamantilor este aceea ca, desi nu o afirma ritos, prin cererea de executare formulata acestia aduc, in fapt, critici cu privire la modul in care instantele de judecata au inteles sa transeze aspectele litigioase ale cauzei, staruind intr-un mod nejustificat si de neinteles pentru stabilirea cuantumului drepturilor salariale in discutie, in contextul in care s-au formulat critici sub acest aspect si in fata instantei de recurs, care prin decizia civila amintita deja, a stabilit, la randu-i, ca sunt pertinente observatiile primei instante, potrivit carora este atributul exclusiv al administratiei de a executa in concret dispozitiile cuprinse in art. 31 din Legea nr. 188/1999, instanta neavand, in lipsa unui act emis sau adoptat de catre autoritatea administrativa care sa stabileasca cuantumul celor doua suplimente, puterea de a determina ea insasi intinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteza in care ar incalca principiul separatiei puterii, consacrat in art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei.
In concluzie, instanta de judecata, in solutionarea unei atare cereri de executare, nu isi poate aroga competenta de a cenzura ceea ce s-a judecat cu titlu irevocabil, comportandu-se ca o instanta de control judiciar, pentru ca ar depasi in mod vadit limitele atributiilor sale ce rezulta din dispozitiile legale ce reglementeaza aceasta procedura speciala si tocmai pentru aceste motive nu poate fi primita solicitarea reclamantilor astfel cum aceasta se regaseste in primul petit din cererea formulata.
De altfel, in virtutea rolului activ al instantei, si facandu-se aplicarea dispozitiilor art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, care indeniabil se raporteaza la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanta a pus in discutie, din oficiu, cadrul procesual si limitele in care a fost investita de catre reclamanti, respectiv daca acestia nu inteleg sa isi califice demersul judiciar initiat ca reprezentand procedura speciala reglementata la art. 2811 alin. 1 Cod procedura civila, in conformitate cu care in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii _ partile pot cere instantei care a pronuntat hotararea sa lamureasca dispozitivul _ , dar potrivit cu cele consemnate in practicaua sentintei de fata, reclamantii, prin reprezentant, s-au pronuntat fara niciun echivoc in sensul ca nu doresc sa formuleze o cerere cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotararii, ci mentin demersul enuntat astfel cum l-au initiat si in temeiul acelorasi norme de drept.
Cat priveste al doilea petit din cerere, vizand achitarea sumelor cuvenite, rezulta fara niciun dubiu din chiar sentinta irevocabila a tribunalului ca aceasta solicitare a facut deja obiectul judecatii si a fost solutionata irevocabil, astfel incat niciun fel de dezbateri nu mai pot fi reluate cu privire la acesta, dimpotriva, cu prilejul judecatii in fond, reclamantii nu au investit instantele de judecata cu solicitari privind inscrierea mentiunilor corespunzatoare sporurilor in discutie in carnetele lor de munca, asa incat, o atare cerere poate fi dezbatuta numai in dreptul comun, respectiv pe calea unei actiuni separate, iar nu in cererea de executare formulata, in contextul in care, potrivit precizarilor facute astazi de catre reprezentantul reclamantilor, toate petitele din cererea introductiva sunt intemeiate in drept pe dispozitiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, la care s-a facut referire in cel de-al 4-lea capat de cerere privind plata despagubirilor in cuantumul mentionat.
Or, potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, in cazul in care termenul de la alin. 1 nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere, statuandu-se la aliniatul mai inainte mentionat ca daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se face in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, rezultand insa, printr-o interpretare logica, teleologica si sistematica a normelor de drept enuntate ca acestea vizeaza situatiile in care nu exista impedimente obiective privitoare la executare, in sensul in care s-a dezbatut in cauza "Costin impotriva Romaniei" nr. 57810/00,26 mai 2005, in speta obligatia executarii incumband intru-totul autoritatilor administrative fara interventia instantei de judecata si fara ca prin aceasta sa se puna in vreun fel problema incalcarii dreptului la un proces echitabil in ceea ce ii priveste pe reclamanti, care au beneficiat de proces si le-au fost respectate toate garantiile procesuale in sensul reglementat prin art. 6 paragraful 2 din Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Cat priveste contestatia la executare formulata de catre parata, aceasta apare ca fiind inadmisibila, chiar daca incumba de principiu instantei care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ sa o transeze, in acord cu solutia de principiu adoptata de plenul judecatorilor Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, atunci cand este vorba de titluri executorii reprezentate de hotarari judecatoresti pronuntate de instanta de contencios administrativ, de vreme ce executarii silite propriu-zise i se aplica prevederile Codului de procedura civila la care face trimitere acelasi art. 28 alin. 1 din legea contenciosului administrativ, ori in cauza de fata nu se releva, in ceea ce o priveste pe parata debitoare cerintele impuse de art. 399 alin. 1 din Codul de procedura civila sub aspectul executarii silite demarate si respectiv a pretinsei vatamari prin executare care nu se releva in cauza si cu atat mai putin nici nu a fost dovedita de catre parte.