Obligatia de a face

Prin incheierea de ?edin?a nr.2 din data de 26.04.2017, Judecatoria P.T., jud.Bacau a respins exceptia lipsei calitatii procesuale de folosinta a comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar P.T..
A admis cererea formulata de reclamantul A.C., in contradictoriu cu parata C.L.  ?i, in baza art. 905 alin. 1 Cod proc.civ., a obligat-o pe parata C.L.  sa plateasca, in favoarea statului, o amenda civila in cuantum de 100 lei / pe zi de intarziere, de la data pronuntarii prezentei hotarari pana la executarea obligatiilor prevazute in titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 23/21.01.2009 pronuntata de Judecatoria P.T. in dosar civil nr.245/829/2008, definitiva si irevocabila.
De asemenea, a obligat-o pe parata C.L. P.T. la plata catre reclamntul A.C. a penalitatilor de intarziere de 100 lei/fiecare zi de intarziere, pana la executarea obligatiilor stabilite prin sentinta civila nr. 23/21.01.2009 pronuntata de Judecatoria P.T. in dosar civil nr.245/829/2008.
Pentru a dispune astfel, prima instan?a a avut in vedere urmatoarele considerente:
”Asupra exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei  C.L.  instanta retine ca :
  Potrivit art.248 Cod de procedura civila” Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.”
Potrivit art. 34 din Noul Cod Civil,  ”Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile.”
Potrivit art. 34 din Noul Cod Civil, ” Capacitatea de folosinta incepe la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea acesteia.”
In conditiile  art. 56 alin 1 Cod procedura civila  ”poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile.”
In cauza civila nr. 245/829/2008 in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 23/21.01.2009 a Judecatoriei P.T., parata din prezenta cauza a avut calitatea de parata. Aceasta sentinta este si titlul excecutoriu al reclamantului.
Mai mult, potrivit Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, persoanele juridice care pot sta in judecata in astfel de cauze sunt C.L. L.F.F. si respectiv C.J. F.F.
Asa fiind, C.L.  are aceleasi drepturi si obligatii procesuale ca orice alte parte in procesul civil, aceasta putand fi obligata si la cheltuieli de judecata.
Pentru cele aratate mai sus, instanta va respinge exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei  C.L.  ca nefondata.
2 ) Pe fondul cauzei instanta retine ca prin sentinta civila nr sentinta civila nr. 23/21.01.2009 pronuntata de Judecatoria P.T. in dosar civil nr. 245/829/2008, instanta a respins actiunea avand ca obiect fond funciar, formulata de reclamantii A.C. si A.A.E. in contradictoriu cu paratele C.L.P.T. pentru aplicarea legilor fonului funciar si Comisia Judeteana Bacau pentru aplicarea legilor fonului funciar.
Impotriva acestei sentinte au promovat recurs ambii reclamanti.
Prin decizia nr.661/2009 Tribunalul Bacau a admis ambele recursuri, a admis actiunea si a obligat paratele  la reconstituirea catre reclamanti a suprafetei de 8,60 ha, situata in comuna P.T., judetul Bacau.
Conform procesului verbal de constatare din 24.05.2013 BEJ P.N.D., debitoarea C.L.P.T. pentru aplicarea legilor fonului funciar nu a procedat la respectarea dispozitivului hotararii judecatoresti mentionate, nu a dat curs somatiei emise de biroul executorului judecatoresc,  fiind indeplinite prevederile art 904 si 905 Cprciv.
Potrivit adreselor aflate la dosarul cauzei, parata C.L.P.T. pentru aplicarea legilor fonului funciar l-a invitat pe reclamant sa ii ofere un alt imobil diferit de cel stabilit prin sentinta, insa acesta a refuzat.
Din anul 2009 pana in prezent nu s-a adoptat nici o hotarare a paratelor prin care sa fie retrocedata suprafata de 8,60 ha catre reclamant. Astfel, obligatia de a face instituita conform sentintei civile mentionate nu s-a executat.
Pentru a retine situatia de fapt expusa, instanta a tinut cont de inscrisurile depuse de ambele parti la dosar.
Astfel, obligatia stabilita prin hotarare judecatoreasca irevocabila nr 23/21.01.2009 a Judecatoriei P.T. in sarcina paratelor are natura juridica a unei „obligatii de a face”, obligatie ce nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitoarele.
Prin actiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul solicita obligarea paratelor la daune justificandu-si demersul procesual tocmai pentru ca nu s-a executat aceasta „obligatie de a face”.
Instanta constata ca pentru a pune in executare hotararea judecatoreasca respectiva (in cazul in care debitoarea nu executa de buna voie obligatia stabilita in sarcina sa) reclamantul are la dispozitie procedura executarii silite prevazuta in Codul de procedura civila.
Potrivit art. 904 cod procedura civila : (1) Dispozitiile prevazute in prezenta sectiune sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul cand titlul executoriu cuprinde o obligatie de a nu face.
(2) Creditorul va putea cere instantei de executare sa fie autorizat, prin incheiere executorie, data cu citarea partilor, sa desfiinteze el insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, lucrarile facute de acesta impotriva obligatiei de a nu face.   
Asadar, dupa cum se observa, legiuitorul a instituit un mecanism legal pentru a se asigura executarea obligatiilor de a face stabilite in cuprinsul unor titluri executorii, fiind, prin urmare, necesara urmarea acestei proceduri de catre reclamant pentru satisfacerea drepturilor sale consacrate prin sentinta civila nr. 23/21.01.2009 pronuntata de Judecatoria P.T..
Conform Art. 905 din Codul de Procedura Civila : Daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, de catre instanta de executare.
    (2) Cand obligatia nu este evaluabila in bani, instanta sesizata de creditor il poate obliga pe debitor, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, sa plateasca in favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilita pe zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.
O prima faza a acestui mecanism este aceea de a determina daca obligatia de a face poate sau nu poate fi indeplinita prin alta persoana, pentru a determina daca se aplica art. 904 C proc civ sau art. 905 C proc civ.
Cu privire la aceasta chestiune instanta constata ca obligatia stabilita prin sentinta civila nr. 23/21.01.2009 nu poate fi executata decat de persoana obligata prin hotararea respectiva, fiind vorba despre o competenta exclusiva si personala a paratei din prezenta cauza de  a emite de  a emite un titlu de proprietate reclamantului pentru suprafata de 8,60 ha teren individualizat in dispozitivul sentintei 23/21.01.2009 a Judecatoriei P.T..
In cauza de fata, reclamantul A.C. a investit instanta cu o cerere avand ca obiect plicarea unei amenzi civile in sarcina paratei, solicitand  si penalitati pe zi intarziere, ca urmare a faptului ca parata C.L. P.T.  nu si-a indeplinit obligatia ce i-a fost impusa prin sentinta mai sus mentionata.
Instanta retine ca in sarcina paratei C.L. P.T. s-a instituit, printr-o hotarare definitiva si irevocabila, obligatia de a intocmi si inainta, documentatia in vederea eliberarii titlului de proprietate in favoarea reclamantului, pentru suprafata de 8,60 ha teren intravilan.
Cu toate ca sentinta mai sus mentionata le-a fost comunicata paratelor si a devenit irevocabila prin admiterea recursului reclamantului din prezenta cauza, pana la data promovarii prezentei cereri de chemare in judecata de catre reclamant, nicio parata nu a indeplinit obligatiile stabile printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Asa fiind,instanta va admite primul capat de cerere si va obliga parata C.L.  la plata unei amenzi in favoarea statului de 100 lei/ zi intarziere, pana la executarea obligatiilor stabilite prin sentinta civila nr. 23/21.01.2009 pronuntata de Judecatoria P.T. in dosar civil nr.245/829/2008.
3) Instanta constata ca si al doilea capat de cerere privitor la obligarea paratei la plata unei penalitati de intarziere  este intemeiat si in consecinta urmeaza a fi admisa pentru urmatoarele considerente:
Penalitatile de intarziere sunt sume de bani pe care debitorul unei obligatii de a face sau de a nu face este obligat printr-o hotarare judecatoreasca sa le plateasca creditorului, pentru fiecare zi de intarziere, pana la executarea in natura a obligatiei, nefiind un mijloc de despagubire a creditorului.
Trasatura esentiala a acestora este aceea ca ele apar ca un mijloc de constrangere, prin amenintarea pe care o prezinta pentru debitor, spre a-l determina sa-si execute obligatia asumata.
Penalitatile nu au legatura cu prejudiciul incercat de creditor, datorita neexecutarii obligatiei de catre debitor, acestea neavand un caracter reparatoriu, ci caracterul unei pedepse civile, aplicandu-se doar atunci cand este vorba de asigurarea executarii obligatiilor de a face si de a nu face.
Dat fiind faptul ca executarea silita constituie parte integranta a unui proces civil, Curtea Europeana a drepturilor omului, in jurisprudenta sa a considerat ca alaturi de accesul la prima instanta sau la instantele din caile de atac, articolul 6 protejeaza si dreptul la executarea silita.
Despagubirile civile constau intr-o suma de bani ce reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor, pentru neexecutarea sau executarea cu intarziere ori necorespunzatoare, a obligatiei de catre debitorul sau, acestea putand fi daune interese compensatorii, reprezentand contravaloarea prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei si daune interese reprezentand echivalentul prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutarii a obligatiei.
Prejudiciul reclamantului consta in faptul ca in favoarea acestuia s-a recunoscut indreptatirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 8,60 ha, deci i s-a recunoscut existenta unui ,,bun" in patrimoniul sau, asa cum este interpretata aceasta notiune in jurisprudenta izvorata din aplicarea dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol Aditional al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Aspectul ca reclamantul este indreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 8,60 ha este confirmat de catre instanta prin sentinta civila nr. 23/21.01.2009 pronuntata de Judecatoria P.T. in dosar civil nr.245/829/2008, astfel ca procedura de reconstituire trebuie sa fie concreta si efectiva si nu doar teoretica si iluzorie.
In virtutea garantarii dreptului de proprietate privata, orice proprietar trebuie sa se bucure de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, respectiv: ius utendi (posesia), ius fruendi (folosinta) si ius abutendi (dispozitia), iar prin intarzierea nejustificata de-a fi pus in posesie si prin intarzierea inaintarii documentatiei pentru eliberarea titlului de proprietate, reclamantul a suferit un prejudiciu.
Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai deplin, deoarece este singurul drept subiectiv care confera titularului sau cele trei atribute, respectiv: posesia, folosinta si dispozitia, motiv pentru care instanta constata ca reclamantul nu a putut sa-si exercite cele trei atribute ale dreptului de proprietate pentru suprafata de 8,60 ha si in atare situatie acesta a suferit in mod incontestabil un prejudiciu.
Avand in vedere ca reclamantul a optat pentru acordarea de penalitati de intarziere, instanta retine ca cererea formulata de acesta este intemeiata si in consecinta, urmeaza sa o admita si sa dispuna obligarea la plata pe zi a unor penalitati in cuantum de 100 lei, aplicate in sarcina paratei C.L. P.T. pana la executarea obligatiilor stabilite prin sentinta civila nr. 23/21.01.2009 pronuntata de Judecatoria P.T. in dosar civil nr.245/829/2008.”
Impotriva acestei incheieri a declarat apel parata C.L. L.F.F. com. P.T., jud.Bacau.
Apelanta a invocat lipsa capacita?ii sale de folosin?a, iar in ceea ce prive?te raportul juridic litigios, a precizat ca a fost de buna-credin?a ?i a oferit reclamantului mai multe amplasamente libere, pe care acesta le-a refuzat, iar pentru amplasamentele care nu sunt libere nu se poate reconstitui dreptul de proprietate.
Prin intampinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea apelului.
Tribunalul, din oficiu,  a invocat excep?ia inadmisibilita?ii apelului, excep?ie pe care o va analiza cu precadere:
Dintr-o eroare materiala prima instan?a a indicat art. 905 din Codul de procedura civila drept temei de drept pentru admiterea cererii, de?i temeiul corect este art.906 din Codul de procedura civila, con?inutul acestuia fiind, de altfel, ?i singurul citat in considerentele incheierii ?i fiind ?i temeiul de drept pe care reclamantul ?i-a fundamentat ac?iunea.
Potrivit art.906 din Codul de procedura civila, ”(1) Daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, de catre instanta de executare.
    (2) Cand obligatia nu este evaluabila in bani, instanta sesizata de creditor il poate obliga pe debitor, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, sa plateasca in favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilita pe zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.
    (3) Atunci cand obligatia are un obiect evaluabil in bani, penalitatea prevazuta la alin. (2) poate fi stabilita de instanta intre 0,1% si 1% pe zi de intarziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligatiei.
    (4) Daca in termen de 3 luni de la data comunicarii incheierii de aplicare a penalitatii debitorul nu executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, instanta de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitiva ce i se datoreaza cu acest titlu, prin incheiere definitiva, data cu citarea partilor.
    (5) Penalitatea va putea fi inlaturata ori redusa, pe calea contestatiei la executare, daca debitorul executa obligatia prevazuta in titlul executoriu si dovedeste existenta unor motive temeinice care au justificat intarzierea executarii.
    (6) Incheierea data in conditiile alin. (4) este executorie.
    (7) Acordarea de penalitati in conditiile alin. (1) - (4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despagubiri, la cererea creditorului, in conditiile art. 892 sau ale dreptului comun.”
Avand in vedere ca titlul executoriu al reclamantului, respectiv sent.civ.nr.23/21.01.2009, astfel cum a fost modificata prin dec.civ.nr.661/2009 a Tribunalului Bacau, a stabilit in sarcina apelantei o obliga?ie de ” a face”, devin incidente in prezenta cauza dispozi?iile art.906 alin.2 din Codul de procedura civila.
Or, potrivit acestor prevederi, incheierea prin care cererea este admisa, cum este cazul in prezenta spe?a, are caracter definitiv, deci nu este susceptibila de a fi atacata cu apel.
In consecin?a, apelul este inadmisibil ?i urmeaza a fi respins.
In temeiul art.453 alin.1 din Codul de procedura civila, o va obliga pe apelanta sa plateasca intimatului cheltuieli de judecata reprezentand 800 lei onorariu de avocat, potrivit chitan?ei nr.1450/28.09.2017, ?i 100 lei contravaloare transport, conform bonului fiscal din data de 27.11.2017.