Titlu executoriu emanand de la o instanta straina. Incuviintarea executarii silite. Limitele investirii. Dispozitii aplicabile.

   Titlu executoriu emanand de la o instanta straina. Incuviintarea executarii silite. Limitele investirii. Dispozitii aplicabile.

    Potrivit Legii nr. 191/2007 pentru aprobarea OUG nr. 119/2006 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in vederea aplicarii Regulamentului nr. 44/2001 cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite pe teritoriul Romaniei a hotararilor in materie civila si comerciala, pronuntate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, in conditiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenta tribunalului. Cu ocazia judecarii cererilor de felul celei de fata, instanta trebuie doar sa constate existenta si valabilitatea titlului executoriu ce se pune in executare, fara a fi imputernicita sa analizeze in fond probleme legate de executarea efectiva.
    
     Sectia I civila – Decizia civila nr. 389/28 iunie 2012

Prin cererea promovata sub nr. 15364 din 21.01.2012 la Tribunalul Sibiu s-a solicitat incuviintarea executarii silite a hotararii pronuntata de Tribunalul Munchen in dosarul nr. 10 O 1302/11, executorie la data de 8.09.2011, cererea fiind formulata de petentul SH in contradictoriu cu intimatii SJH si SPS.
Prin sentinta civila nr. 357/2012, Tribunalul Sibiu a admis cererea formulata de petent, retinand urmatoarele:
Petentul  a solicitat incuviintarea executiei silite a titlului emanand de la o instanta straina, respectiv Tribunalul Munchen, in dosarul nr. 3 O 23974/05 referitor la pretentii, in contradictoriu cu intimatul DB.
    Potrivit Legii nr. 191/2007 pentru aprobarea OUG nr. 119/2006 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in vederea aplicarii Regulamentului nr. 44/2001 cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite pe teritoriul Romaniei a hotararilor in materie civila si comerciala, pronuntate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, in conditiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenta tribunalului. Cu ocazia judecarii cererilor de felul celei de fata, instanta trebuie doar sa constate existenta si valabilitatea titlului executoriu ce se pune in executare, fara a fi imputernicita sa analizeze in fond probleme legate de executarea efectiva.
In ce priveste sumele constituind debitul, acestea nu fac obiectul cererii de incuviintare a executarii, caci aceasta vizeaza titlul in intregime, problemele de fond legate de acesta sau chiar de executarea partiala a debitului nu pot fi discutate decat pe calea contestatiei la executare, aceasta ramanand calea procedurala logica prin care se obtine, daca este admisa, anularea actului de executare contestat, indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea ori lamurirea titlului executoriu.
     Instanta, raportat la prevederile art. 374 C.pr.civ., care prevede ca nici o hotarare nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie si constatand ca cererea de fata se circumscrie prevederilor legale in materie, respectiv Legea nr.105/1995 si Regulamentul C.E. nr.44/2001, aplicabile titlurilor emise in alt stat decat cel de executare si incidenta prevederilor art. 3701 C.pr.civ. si a art. 167-177 din Legea nr. 105/1992, a admis cererea.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs debitorii SJH si SPS, invocand in drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 ind. 1 C. proc. civ, art. 45 si 32 din Regulamentul CE 44/2001.
In expunerea criticilor se arata in esenta ca sentinta atacata s-a pronuntat cu gresita aplicare a legilor, avand in vedere ca nu erau indeplinite conditiile punerii in executare a titlurilor in cauza, intrucat ulterior emiterii sentintei in Germania, intre debitori si creditor a intervenit o intelegere de amanare a platii datoriei la data de 31.12.2011. Astfel sunt incidente prevederile art. 373 ind. 1 alin. 4 pct. 9 C. proc. civ. combinat c art. 45 si 34 din Regulamentul CE nr. 44/2001, respectiv creanta nu  indeplineste conditia de exigibilitate.
Prin decizia pronuntata Curtea a constatat recursul nefondat si l-a respins pentru urmatoarele:
Creditorul intimat, prin executor judecatoresc, a sesizat instanta de judecata cu o cerere de incuviintare a executarii silite a titlului executoriu european, respectiv, sentinta pronuntata de Tribunalul Munchen II in dosar 10 O 1302/11 la data de 12.05.2011.
In mod corect instanta de fond a admis cererea astfel formulata.
Articolul 5 al Regulamentului 805/2004 statueaza ca o hotarare judecatoreasca care a fost certificata ca titlu executoriu european in statul membru de origine este recunoscuta si executata in celelalte state membre, fara a fi necesara incuviintarea executarii si fara a fi posibila contestarea recunoasterii sale.
Fiind calificata hotararea in cauza ca titlu executoriu european, aceasta nu mai poate forma obiect al contestarii, fiind executata ca atare in orice stat membru UE, deci si in Romania.
Prin urmare si sustinerile referitoare la lipsa exigibilitatii creantei, datorita intelegerii verbale dintre parti sunt de neprimit si, cel mult, pot constitui motiv pentru reducerea creantei – daca se platesc rate pana la data executarii titlului executoriu european.
Potrivit art. 20 alin. 1 teza a II din acelasi Regulament, o hotarare judecatoreasca certificata ca titlu executoriu european se executa in aceleasi conditii ca si o hotarare pronuntata in statul membru de executare, iar potrivit art. 21, executarea este refuzata de catre instanta competenta din statul membru de executare, in cazul in care hotararea certificata ca executoriu european este incompatibila cu o hotarare pronuntata anterior in orice stat membru sau intr-o tara terta atunci cand: …ceea ce in speta nu s-a invocat.
Curtea urmeaza a analiza si incidenta dispozitiilor art. 45 si 35 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 44/2001 – Regulamentul Bruxelles I privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala ( OUG 129/2005 aprobata si modificata prin Legea nr. 191/2007) avand in vedere dispozitiile art. 27 din Regulamentul CE 805/2004 si care nu exclude solicitarea executarii in conformitate cu Regulamentul nr. 44/2001 a unei hotarari judecatoresti, privind o creanta necontestata.
Conform dispozitiilor art. 45 din Regulamentul Bruxelles I, instanta sesizata cu actiunea prev. la art. 43 si 44, respectiv instanta sesizata cu actiunea si calea de atac a recursului impotriva hotararii de incuviintare a executarii, nu poate refuza sau revoca o hotarare de incuviintare decat pentru unul din motivele prev. la art. 34 si 35.
Prin urmare, instanta de recurs poate revoca hotararea de  incuviintare a executarii doar pentru motivele prevazute de articolele mentionate: hotarare vadit contrara ordinii publice a statului membru solicitat – art. 34 pct. 1; necomunicarea corespunzatoare a actelor de sesizare a instantei – art. 34 pct. 2; hotarari ireconciliabile – art. 34 pct. 3 si 4; incalcarea normelor de competenta exclusiva in materie de asigurare si consumatori - art. 35.
Recurentii au invederat incidenta art. 34 pct.. 1, aratand ca hotararea este vadit contrara ordinii publice intrucat creanta nu este exigibila ( datorita unei intelegeri de esalonare a platii) in dezacord cu dispozitiile art. 373 alin. 1 si 4 pct. 9 C. proc. civ.
Or, aceste sustineri  sunt nefondate si exced dispozitiilor art. 34 pct. 1 din Regulamentul Bruxelles I.
In primul rand, acest text legal se refera la hotararea ce se solicita a fi executata sa fie contrara ordinii publice. Or, recurentii se refera la un act ulterior certificarii titlului executoriu european si nu  la hotararea Tribunalului Munchen II.
In al doilea rand, notiunea de ordine publica a fost definita prin jurisprudenta CEJ ( C- 394/2007, C – 7/1998, C – 420/2007) si trebuie sa se refere la incalcarea dreptului la aparare ca un drept fundamental – art. 6 CEDO. Trebuie facuta distinctia intre ordinea publica raportat la dreptul material si la cel procedural. Acestei notiuni nu-i corespunde incalcarea normelor de competenta, aplicarea gresita a dispozitiilor comunitare sau substantiale.
Or, recurentii nu invoca nici unul din aceste aspecte si astfel, acest text legal aratat nu este incident in cauza.
Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 C. proc. civ, a respins ca nefondat prezentul recurs, hotararea atacata fiind temeinica si legala.