Titlu executoriu notarial

Interes determinat, conditie esentiala a interesului procesual. Lipsa interesului in cazul detinerii unui titlu executoriu notarial.

             Conditia interesului determinat este de esenta interesului, intrucat vizeaza folosul concret urmarit de parte prin demersul judiciar. Mai precis conditia raspunde la intrebarea ce a urmarit partea din punct de vedere practic prin solicitarea concursului instantei. Lipsa acestei conditii a interesului face inutila analiza celorlalte si ea se traduce prin exemplul in care reclamantul este in posesia unui titlu executoriu, cum ar fi un act autentic notarial ce constata o creanta certa lichida si exigibila. In aceasta situatie reclamantul nu are interes sa solicite concursul instantei de judecata pentru ocrotirea dreptului sau, legea indrituindu-l sa procedeze direct la executarea silita.
         (Tribunalul Arad, Sectia I civila, Dosar nr..9075/55/2014, Decizia civila nr.300/09.03.2015)

                Prin, sentinta civila nr. 4498din 09.10.2014 pronuntata in dosarul nr. 9075/55/2014, Judecatoria Arad a admis exceptia lipsei de interes a reclamantului invocata de catre parati; a respins cererea avand ca obiect pretentii formulata de catre reclamantul G.G. in contradictoriu cu paratii V.N.T.A. si V.A. ambii prin curator, av. P.M.E., ca lipsita de interes si a respins cererea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel prima instanta analizand cu precadere exceptia  lipsei de interes al reclamantului invocata de catre parati, astfel cum a fost recalificata de instanta, conform art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, a retinut ca prin prezenta cauza reclamantul solicita plata sumei de 2.000 euro acordata paratilor cu titlu de imprumut. Acest contract este materializat prin actul autentificat la notar sub nr. 145/22.01.2011, care precizeaza partile contractante, suma acordata, titlul cu care se acorda aceasta si termenul de restituire.
Prin urmare, acest inscris, chiar daca poarta denumirea de "declaratie imprumut", constituie un veritabil contract de imprumut autentificat la notar.
Conform art. 100 din Legea nr. 36/1995, "Inscrisul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia. In lipsa inscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizata de pe exemplarul din arhiva notarului public". In acelasi sens este si art. 639 alin. 1 Cod procedura civila,  care are exact acelasi continut.
Contractul care sta la baza pretentiilor si constituie cauza juridica a prezentei actiuni este un astfel de act, avand in baza legii putere de titlu executoriu.
In ce priveste alegatiile reclamantului cu privire la diferenta dintre titlul executoriu si inscrisul cu putere de titlu executoriu, prima instanta a aratat ca este superflua din moment ce art. 97 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 prevede ca "Actele autentice notariale se intocmesc intr-un singur exemplar original, care se pastreaza in arhiva notarului public", iar alin. 4 specifica ca "Partile vor primi un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are forta probanta prevazuta de lege ca si originalul actului." Prin urmare, inscrisul depus la dosar are forta probanta a actului originalului, astfel ca are si putere executorie.
Creditorul a carei creanta este constata printr-un astfel de inscris are posibilitatea de a demara executarea silita impotriva debitorului, fara a mai avea nevoie de o hotarare judecatoreasca care sa confirme acelasi lucru. Cu alte cuvinte, prin promovarea unei actiuni in justitie, o persoana tinde la recunoasterea unui drept, in speta a dreptului de creanta, pentru ca ulterior sa poata obtine concursul fortei coercitive a statului pentru executarea silita. Prin urmare, scopul unei actiuni precum cea de fata este in principal obtinerea unui titlu executoriu.
Cum reclamantul detine un astfel de titlu executoriu, demersul juridic pentru obtinerea aceluiasi lucru pe care insasi legea il confera, apare ca lipsit de interes, astfel cum aceasta conditie generala pentru orice actiune (art. 32-33 Cod procedura civila) a fost definita constat in doctrina ca reprezentand folosul practic urmarit de reclamant la introducerea actiunii.
Avand deja un astfel de titlu, in baza legii, reclamantul nu mai are nevoie de interventia instantei si ar fi putut sa treaca direct la urmatoarea etapa procesuala presupusa de realizarea efectiva dreptului, anume executarea silita. In aceasta faza procesuala, paratul poate sa invoce apararile de fond pe care le considera necesare. De asemenea, art. 628 Cod procedura civila specifica procedura de executare a titlurilor executorii care obliga la plata unor sume de bani, inclusiv posibilitatea si modalitatea de actualizare a sumei datorate sau stabilirea unor dobanzi sau penalitati.
Fata de toate acestea, prima instanta a admis exceptia invocata in cauza si, in baza art. 40 alin. 1 Cod procedura civila, a respins cererea ca lipsita de interes.
In baza art. 453 Cod procedura civila, a retinut o culpa procedurala a reclamantului si a respins cererea de fata, cheltuielile suportate de acesta raman in sarcina sa.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel G.G. solicitand admiterea apelului, acordarea cheltuielilor de judecata in fond si apel, compuse din taxa judiciara de timbru, onorariu de curator si taxe de citare prin publicitate a paratilor.
In motivarea apelului critica hotararea primei instante pe exceptie si pe fond cu privire la clarificarea raportului juridic dintre parti si insusirea acestuia de catre instanta sub formula "Prin urmare, acel inscris, chiar daca poarta denumirea de declaratie imprumut, constituie un veritabil contract de imprumut autentificat la notar", este o veritabila judecata pe fond si nu pe exceptie procesuala, la cererea partii interesata, conform art. 245 Cod procedura civila si in consecinta, prima instanta a gresit dand prioritate exceptiei lipsei de interes in procedura de solutionare a actiunii dupa ce a analizat in lumina probelor administrate cauza drepturilor si obligatiilor invocate intre reclamant si parati si a retinut ca suntem in fata unui contract de imprumut.
Apelantul arata ca se impunea ca prima instanta sa uneasca exceptia lipsei de interes cu raportul juridic exprimat prin actiunea civila asa cum este ea reglementata de art. 29 Cod procedura civila si sa faca analiza protectiei dreptului subiectiv pretins de catre el, in calitate de reclamant, deopotriva cu apararea paratilor in proces.
Ca atare, prima instanta admitand apelul si unind exceptia cu fondul, actiunea sa trebuia admisa, cu cheltuieli de judecata.
Cu privire la faptul ca paratii-intimati V.N.T.A. si V.A. s-au aparat pe fond pentru ca au luat cunostinta de proces si astfel, numirea curatorului special ar fi trebuit sa inceteze, pentru ca acestia exercitandu-si capacitatea procesuala pasiva, nu au contestat raportul juridic, dimpotriva, au tacut plati diminuand corespunzator pretentia reclamantului si au sustinut aparari pe fond.
Prima instanta a luat act de pozitia paratilor-intimati atat prin curatorul special desemnat dintre avocati, cat si pe fondul dreptului litigios, moment de la care nu putea reveni pe exceptie, ci ar fi trebuit sa o uneasca cu fondul, conform art. 248 alin 4 Cod procedura civila, intrucat paratii nu au facut o recunoastere fara echivoc a sumelor pretinse de reclamant cu titlu cert, lichid si exigibil.
Drept dovada a acestei pozitii este declaratia cu data certa data de paratul V. N.T.A., ce a contestat valabilitatea contractului de imprumut fara sa invoce un temei formal legal, dar care nu putea fi ignorata prin revenirea sanctionatorie la rezolvarea cererii reclamantului pe justificarea lipsei folosului practic urmarit de reclamantul apelant.
Judecatorul fondului a solutionat exceptia lipsei de interes socotind ca executarea silita, fiind alternativa, conform art. 372 Vechiul Cod de procedura civila si anume in temeiul unei hotarari judecatoresti, ori a unui alt inscris, care potrivit legii, constituie titlu executoriu, in mod imperativ partii interesate ii este inchisa calea obtinerii unei hotarari judecatoresti pe raportul juridic consfintit prin act autentic, act autentic ce constatand o creanta certa, lichida si exigibila, trebuie supus numai incuviintarii executarii silite, raportat la art. 97 alin. 1 si art. 100 din Legea 36/1995.
O astfel de distinctie, chiar judiciara, este impotriva legii, pentru ca legalitatea procesului civil nu exclude mai multe cai pentru ca partea interesata sa-si atinga scopul, conform art. 7 Cod procedura civila, judecatorul neputand sa refuze sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta, respectiv per a contrario, sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii, indicand imperativ o cale de urmat si prin aceasta, sa incalce dreptul de dispozitie al partii reglementat de art. 9 alin. 2 Cod procedura civila.
Apelantul considera ca pe aceste temeiuri se impune admiterea apelului si admiterea actiunii sale pe fond, pentru ca este inadmisibil ca instanta sa aleaga ea procedura de urmat pentru realizarea unei creante.
De asemenea solicita instantei sa retina ca numai reclamantul, prin actiunea civila, poate pretinde paratului un comportament, stabilind el obiectul si limitele procesului anticipand corespunzator apararea paratilor chiar prin curator judiciar, da instantei competenta cercetarii raportului juridic, exprimand astfel nemultumirea fata de comportamentul paratului, ce si-a ignorat obligatiile sale, in speta restituirea unei sume de bani devenita certa, lichida si exigibila, chiar daca dovada raportului juridic imbraca forma autentica apreciata ca suficienta pentru trecerea la executare silita, ori valorificarea inscrisului autentic este doar atributul instantei si exista riscul ca incuviintarea executarii silite a titlului executoriu sa fie respinsa in temeiul unui probatoriu administrat in scopul de a determina vointa partilor cu privire la creanta in litigiu inchide calea judiciara a valorificarii caracterului executoriu al actului autentic instrumentat de notarul public   intr-o noua procedura, daca hotararea judecatoreasca clarifica drepturile si obligatiile anticipativ indoielnice chiar din partea creditorului.
Ca este asa, rezulta si din imprejurarea ca "declaratia de imprumut" despre care vorbim in speta nu este acelasi lucru cu contractul de imprumut, pe care notarul il instrumenteaza atunci cand dupa verificarea identitatii partilor a dat citire actului in prezenta lor si a luat consimtamantul acestora cu privire la incheierea lui.
Este evidenta forma juridica a declaratiei de imprumut data de notarul public I.S. cu incheierea de autentificare nr. 145/22.01.2011, ca prin aceasta nu se stabilesc prestatiile imprumutatilor parati V.N.T.A. si V.A., deopotriva cu obligatiile si drepturile imprumutatorului G.G., ci se recunoaste sinalagmatic existenta unui drept de creanta supus restituirii, ceea ce contravine art. 1071 Vechiul Cod de procedura civila.
Ca atare, orice instanta in procedura de investire cu formula executorie sau de incuviintare a executarii silite, analizand raportul juridic cu data certa dedus judecatii, nu ar fi putut raspunde in modalitatea rezolvarii cererii pe exceptia lipsei de interes, decat daca ar fi statornicit anticipat ca reclamantului ii este recunoscuta creanta in forma sa perfecta, ori aceasta este o problema de fond si nu de procedura, cum din stabilirea oricarui folos personal s-a tras gresit concluzia lipsei de interes.
In drept invoca art. 476 si art. 480 Cod procedura civila.
Intimatii V.N.T.A. si V.A. prin curator desemnat avocat P.M.E. au depus la dosar intampinare prin care au solicitat respingerea apelului si sa mentinerea solutiei primei instante ca temeinica si legala.
In motivarea intampinarii arata ca in mod corect instanta de fond a respins actiunea reclamantului ca lipsita de interes.
Potrivit prevederilor art. 66 din Legea 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale sub forma la care era in vigoare la data incheierii contractului de imprumut: "Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia".
Actul autentic, in conditiile art. 66 din Legea nr. 36/1995 constituie titlu executoriu si se executa asemenea unei hotarari judecatoresti. Faptul ca actul investit de drept, cu putere executorie permite creditorului sa beneficieze de forta publica, in mod direct, fara interventia judecatorului, il diferentiaza fundamental de un act sub semnatura privata. Inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie, intrucat legea le recunoaste direct, fara nicio alta formalitate acest caracter (art. 3741 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila intrat in vigoare pe 12.01.2007.)
  Pe cale de consecinta, atata timp, cat obiectul dedus judecatii il reprezinta practic punerea in executare a unui act autentic notarial care constata efectiv existenta unei creante certe lichide si exigibile (suma de 2.000 de euro), prezentul demers judiciar al reclamantului-apelant nu este justificat.
In alta ordine de idei intimatii solicita instantei sa constate faptul ca pana in prezent (05.01.2014), au achitat deja 4 transe din datoria de 2.000 euro, ramanand de achitat suma de 700 de euro pana la stingerea totala a debitului consfintit in contractul de imprumut nr. 145/22.01.2011.
In drept invoca art. 148 alin. 2 Cod procedura civila, art. 205 si urm. Cod procedura civila si art.66 din Legea 36/1995.
Apelantul  a depus la dosar raspuns la intampinare prin care a solicitat  respingerea pozitiei intimatilor V.N.T.A. si V.A., ca nefondata in drept.
In motivarea raspunsului la intampinare apelantul confirma imprejurarea ca pana in prezent, intimatii au achitat suma de 1.600 euro.
Acesta se coroboreaza cu inscrisurile anexate in intampinare si in consecinta, isi micsoreaza catimea pretentiilor sale la 400 euro, cu dobanda legala cuvenita raporturilor juridice civile corespunzatoare dobanzii de referinta a BNR de la 01.03.2013 pana la incasarea sumei.
Relevanta juridica a acestei imprejurari este data de evidenta recunoastere a raportului juridic din partea paratilor si inceperea executarii obligatiei de restituire numai dupa chemarea lor in judecata.
Cu privire la starea de drept apelantul a anexat in copie un model de contract de imprumut in forma autentica ce mentioneaza ca actul declarat autentic constituie titlu executor in baza Legii 36/1995 si solicita instantei sa observe diferenta substantiala intre declaratia de imprumut autentificata prin incheierea 145 la 22.01.2011 intre parti, ce nu cuprinde o astfel de clauza si cuprinsul unui inscris ce reprezinta acordul de vointa ca fond si forma autentica drept un contract de imprumut ce cuprinde mentiunea expresa "in caz de neplata prezentul act care constituie titlu executoriu in baza Legii 36/1995" alaturi de toate celelalte obligatii ale partilor, ce rezulta din dispozitiile legale si anume Vechiul Cod Civil in art. 1171 si art. 1576 si urmatoarele, instanta de fond trebuia sa stabileasca ca declaratia de imprumut este susceptibila de interpretare si ca atare, nu poate fi presupusa ca sigura investirea cu formula executorie si astfel, motivata lipsa de interes din partea sa.
Este o ipoteza legala aceea ca inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt recunoscute direct, dar judiciar, cand forma actului autentic nu este perfecta si ca atare, susceptibila de interpretare judiciara, nimic nu garanteaza ca cererea de investire cu formula executorie sau punerea in executare rara investire cu formula executorie, pe care art. 3471 din Legea 459/2006 pentru modificarea si completarea Codului de Procedura Civila este cu putinta atunci cand debitorul nu isi executa obligatia.
In drept invoca art. 480 alin 2 Cod procedura civila si art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil.
In sedinta publica din 09.02.2015 avocat P.M.E. a depus la dosar imputernicire avocatiala si a invederat instantei ca nu mai este curatorul intimatilor, intimatii l-au angajat ca avocat.
                Analizand apelul de fata, prin prisma motivelor formulate si a probelor administrate, tribunalul retine urmatoarele:
               Prin apelul de fata, se tinde la anularea hotararii primei instante si la evocarea fondului, ca urmare a faptului ca prima instanta s-a pronuntat in temeiul unei exceptii de fond, vizand lipsa de interes in promovarea cererii de chemare in judecata, exceptie criticata de apelant.
               In consecinta, tribunalul va analiza legalitatea solutiei de respingere a cererii de chemare in judecata pe exceptia lipsei de interes.
               In acest sens, tribunalul retine ca interesul procesual este una din conditiile de fond pentru exercitarea actiunii civile, alaturi de capacitate procesuala, calitate procesuala si de afirmarea unui drept subiectiv. La randul sau, interesul procesual presupune anumite conditii pentru existenta sa valabila:
- sa fie determinat,
- sa fie legitim,
- sa fie personal,
- sa fie nascut si actual. 
               In ce priveste conditia interesului determinat, tribunalul retine ca aceasta este de esenta interesului, intrucat vizeaza folosul concret urmarit de parte prin demersul judiciar. Mai precis conditia raspunde la intrebarea ce a urmarit partea din punct de vedere practic prin solicitarea concursului instantei. Lipsa acestei conditii a interesului face inutila analiza celorlalte si ea se traduce prin exemplul clasic oferit de doctrina si practica judiciara, in care reclamantul este in posesia unui titlu executoriu, cum ar fi un act autentic notarial ce constata o creanta certa lichida si exigibila. In aceasta situatie reclamantul nu are interes sa solicite concursul instantei de judecata pentru ocrotirea dreptului sau, legea indrituindu-l sa procedeze direct la executarea silita. Numai in situatia in care reclamantul nu ar detine un titlu executoriu ar avea interes sa solicite instantei protectia judiciara a dreptului sau si obtinerea unui titlu executoriu, constand in hotararea judecatoreasca.
              Or, reclamantul-apelant din prezenta cauza detine un astfel de titlu executoriu, mai precis, un contract de imprumut, autentificat notar sub nr. 145/22.01.2011, care consemneaza partile contractante, suma acordata, titlul cu care se acorda aceasta si termenul de restituire. In acest sens sunt si dispozitiile art. 100 din Legea nr. 36/1995, potrivit carora: "Inscrisul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia. In lipsa inscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizata de pe exemplarul din arhiva notarului public". Aceste prevederi se regasesc si in art. 639 alin. 1 Cod procedura civila.
                 Asa fiind, rezulta ca reclamantul-apelant a carui creanta este constata printr-un act autentic are posibilitatea de a demara executarea silita impotriva debitorului, fara a mai fi nevoit sa obtina o hotarare judecatoreasca pentru declansarea executarii silite. In consecinta, este evident ca reclamantul-apelant nu are interes procesual in a formula o cerere de chemare in judecata, acesta sesizand inutil instanta.
                 Din aceste considerente, tribunalul, apreciaza ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, motiv pentru care, in baza art.480 alin.1 Cod procedura civila, va respinge apelul formulat.