Masuri asiguratorii

              Deciziile de instituire a masurilor asiguratorii fiscale trebuie motivate concret, prin incadrarea starii de fapt in ipotezele prevazute de art.129 alin.2 din Codul de procedura fiscala.
 
               Simpla indicare a textului legal in decizia de instituire a masurilor asiguratorii nu exonereaza organul emitent de obligatia de a mentiona datele concrete care probeaza ca, la data instituirii masurilor, exista vreuna din ipotezele avute in vedere de legiuitor prin art.129 alin.2 din Codul de procedura fiscala. Completarea lipsei acestor mentiuni din decizia de instituire a masurilor asiguratorii prin probe ulterioare nu poate fi primita.
             De asemenea, este gresita sustinerea ca ipotezele prevazute de art.129 alin.2 din Codul de procedura fiscala se verifica prin insusi faptul neplatii datoriilor catre bugetul de stat, intrucat neplata creantelor bugetare nu are nicio legatura cu eventualele manopere dolosive ale debitorului, ce ar putea justifica aplicarea masurilor asiguratorii.
(Tribunalul Arad, Sectia I civila, dosar nr.12256/55/2014, Decizia civila nr.46/26 ianuarie 2015)

              Prin sentinta civila nr. 4492 din 08.10.2014 pronuntata de Judecatoria Arad s-au respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a intimatelor ANAF - D.R.A. 5 Deva si D.G.R.F.P.Timisoara - A.J.F.P.Arad.
S-a respins contestatia la executare formulata de contestatoarea S.C. M. S.R.L., in contradictoriu cu intimatele ANAF - D.R.A. 5 Deva si D.G.R.F.P.Timisoara - A.J.F.P.Arad . In cauza nu au fost acordate cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel prima instanta in conformitate cu art.248 alin.1 Cod procedura civila, s-a pronuntat cu precadere asupra exceptiilor de fond sau de procedura care fac de prisos analiza pe fond a cauzei. Astfel, cu referire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de intimate, prima instanta s-a pronuntat in sensul respingerii lor prin incheierea din 10.09.2014.
Pe fond, s-a constatat ca inspectorii antifrauda au efectuat la societatea contestatoare un control operativ si inopinat in perioada 31.03.-19.06.2014.
In urma verificarilor documentelor financiar contabile s-a constatat faptul ca in perioada 2012-2014, societatea declara achizitii de la S.C. C. S.R.L. in valoare totala de 2.835.450 lei reprezentand contravaloare a 517.974 litri motorina euro 5.
Pentru  a constata veridicitatea operatiunilor economice ale contestatoarei cu S.C. C. S.R.L., inspectorii antifrauda au efectuat un control incrucisat la aceasta din urma societate unde au constatat ca aceasta este implicata in circuitele economice fictive de tranzactionare a produselor energetice, respectiv motorina euro 5.
Prima instanta a retinut ca, din actele contabile prezentate organelor de control, rezulta ca livrarile de motorina s-au efectuat cu mijloace de transport care nu au capacitatea de a transporta motorina, iar la rubrica date privind expeditia din facturile emise de catre S.C. C. S.R.L., catre S.C.  M. S.R.L. figureaza ca si delegat M.I.G., avand calitatea de director economic si al  S.C. M. S.RL. Acesta a declarat ca nu a insotit niciodata masinile care livreaza motorina si nici nu are cunostinta despre faptul ca figureaza ca si delegat pe facturile emise de catre S.C. C. S.R.L.
La control s-a stabilit un prejudiciu cauzat bugetului de stat in valoare totala de 1.641.680 lei, reprezentand 548.797 lei TVA, 365.864 lei impozit pe profit si 727.019 lei accize.
Desfasurarea controlului si constatarile organelor de control sunt reflectate in procesul verbal nr.1098743/20.06.2014, proces verbal pe baza caruia D.R.A. 5 Deva a emis decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr.1098781/23.06.2014.
In cuprinsul acestei decizii se mentioneaza ca ea este emisa pe baza procesului verbal nr.1098743/20.06.2014 si a constatarilor descrise prin acesta. Obligatiile de plata, respectiv suma cu care se pretinde ca a fost prejudiciat bugetul de stat sunt in mod explicit redate in cuprinsul deciziei, ca si modul de calcul al ei. De asemenea, a fost indicata si masura asiguratorie care se dispune, respectiv sechestrul asigurator.
Cat priveste pericolul ca societatea sa sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, s-a mentionat ca sumele provin din operatiuni fictive.
In conditiile de mai sus, prima instanta a apreciat ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii este motivata in sensul art.129 alin.5 din OG 92/2003, cu modificarile ulterioare, din cuprinsul sau desprinzandu-se argumentele pentru care inspectorii au apreciat ca se impune luarea unor masuri asiguratorii. Acestea nu se confunda strict cu suma considerabila pe care societatea ar fi sustras-o de la plata catre bugetul de stat, ci cu fictivitatea operatiunilor efectuate, situatie care nu necesita acte dolosive in plus pentru aprecierea pericolului social. Ele sunt suficiente pentru a crea organelor fiscale o suspiciune rezonabila cu privire la veridicitatea evidentelor financiar contabile intocmite de contestatoare, suspiciune pe care in mod plauzibil au extins-o si asupra bunei credinte a contestatoarei fata de eventualele acte de executare silita ce s-ar putea intreprinde pentru recuperarea prejudiciului estimat astfel ca in mod corect au apreciat ca exista pericolul ca debitoarea sa sustraga de la urmarire ori sa isi ascunda sau sa isi risipeasca patrimoniul periclitand sau ingreunand considerabil urmarirea.
Pentru invalidarea deciziei nu poate fi primit ca argument nici faptul ca la plangerea formulata impotriva procesului-verbal nr.1098743/20.06.2014, petenta a primit raspuns de la emitenta-intimata, printr-o adresa, ca procesul-verbal nu constituie act administrativ fiscal, in sensul ca procesul-verbal nu retine in sarcina persoanei controlate obligatia de plata a unor sume catre bugetul consolidat al statului. Aceasta pentru ca, in conformitate cu art.129 alin.3 din OG 92/2003, cu modificarile ulterioare ,,Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare’’, situatie in care pentru luarea masurilor asiguratorii nu este necesar emiterea in prealabil a unui act administrativ in sensul art.41 din OG 92/2003, cu modificarile ulterioare.
Este lipsita de relevanta imprejurarea nu este posibila reinoirea parcului auto, intrucat textul art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 nu conditioneaza luarea masurii de o anumita dimensiune a patrimoniului, ci de pericolul ascunderii sau risipirii acestuia. 
Desi au fost contestate si procesele-verbale de sechestru asigurator nr.7211/27.06.2014 si nr.7240/30.06.2014, contestatoarea nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a acestor acte, anularea lor fiind solicitata ca acte subsecvente ale deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr.1098781/23.06.2014.
Pentru aceste considerente si in temeiul art.174 Cod procedura fiscala, contestatia la executare formulata de contestatoarea S.C. M. S.R.L. a fost respinsa.
Vazand ca nu au fost cerute cheltuieli de judecata de catre intimate, acestea nu au fost acordate.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel contestatoarea S.C. M. S.R.L. prin care solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate, in sensul admiterii contestatiei la executare si anularea actelor contestate.
Apreciaza ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala.
In motivare arata ca, cu ocazia efectuarii unei verificari la societatea apelanta, prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1098781/23.06.2014 emisa de intimata D.R.A. 5 Deva, comunicata apelantei la data de 27.06.2014, s-a estimat in sarcina acesteia o obligatie de plata catre bugetul consolidat al statului in cuantum de 1.641.680 lei. De asemenea, organele de control au apreciat ca exista pericolul ca apelanta sa se sustraga de la urmarire sau sa isi risipeasca patrimoniul/averea, astfel incat au dispus luarea de masuri asiguratorii cu privire la bunurile mobile si imobile ale apelantei. Decizia este intemeiata pe prevederile art. 129 alin. 2 din OG 92/2003, republicata si actualizata. Procesele verbale de sechestru asigurator sunt emise de intimata A.J.F.P. Arad in aplicarea Deciziei atacate, fiind acte subsecvente acesteia.
Apelanta solicita anularea, ca nemotivata, a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1098781/23.06.2014. Conform prevederilor art. 129 alin. 5 din OG 92/2003, republicata si actualizata, decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata iar alin. 2 al aceluiasi articol prevede expres ca masurile asiguratorii pot fi instituite doar atunci cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
De asemenea pct. 129.3 si 129.4 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala aprobate prin HG nr. 1050/2004, coroborate cu art. 43 alin. 2 lit. e din Codul de procedura fiscala dispun in mod expres obligativitatea motivarii in fapt a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii precum si obligativitatea organului fiscal de a motiva necesitatea luarii masurilor asiguratorii.
Prin prevederile legale mai sus mentionate dispun expres ca masurile asiguratorii pot fi instituite doar in situatiile in care exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul. Asadar, pentru ca aceste masuri sa poata fi dispuse in mod legal este necesar ca ipotezele avute in vedere de legiuitor sa se verifice la data luarii masurilor, sa existe date certe, sustinute de probe, care sa determine concluzia ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.
La o simpla lecturare a deciziei atacate se poate observa ca aceasta nu cuprinde motivele de fapt care au determinat luarea masurilor asiguratorii, organul fiscal emitent limitandu-se la a enunta textul de lege aplicabil in speta, respectiv art. 129 alin. 2 Cod pr. fiscala. Precizeaza ca in decizie nu s-au aratat motivele concrete, respectiv datele sau faptele din activitatea apelantei, care sa determine concluzia ca aceasta, prin manevre dolosive, isi instraineaza patrimoniul in scopul de a se sustrage de la indeplinirea obligatiilor fiscale. Mai mult, prevederile art. 129 cod pr. fiscala impun ca pericolul de instrainare a patrimoniului sa existe la data instituirii masurilor asiguratorii, organul de control avand obligatia de a indica probele din care rezulta pericolul de instrainare. Prin decizia atacata organul constatator nu a probat motivele pentru care au apreciat ca se impune luarea masurilor asiguratorii.
Astfel, apelanta considera ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1098781/23.06.2014 a fost emisa de intimata D.R.A. 5 Deva cu incalcarea imperativa a prevederilor legale mai sus citate, motiv pentru care solicita anularea acesteia.
Apreciaza nefondata sentinta atacata, instanta de fond netinand seama de starea de fapt dovedita cu inscrisurile depuse la dosar, intrucat raportat la bunurile detinute de societatea apelanta si la activitatea desfasurata, precum si la veniturile obtinute de aceasta, este evident faptul ca nu exista pericolul de a isi risipi patrimoniul sau de a se sustrage de la plata eventualelor obligatii de plata.
In opinia apelantei, organul fiscal nu a tinut seama nici de principiul prevazut de art. 6 din OG nr. 92/2003 republicata privind Codul de Procedura Fiscala.
Asa cum rezulta din intreaga activitate desfasurata de societatea apelanta de la infiintare si pana in prezent, nu s-a sustras de la plata obligatiilor fiscale si nici nu s-a risipit patrimoniul, astfel incat sa fie ingreunata o eventuala colectare, pentru a fi nevoie de instituirea unei atare masuri. Dimpotriva, a desfasurat o activitate serioasa, dezvoltand activitatea societatii, sporind patrimoniul acesteia si creand noi locuri de munca, la momentul actual societatea avand un numar de 65 de angajati.
Mai arata ca societatea apelanta detine in proprietate un motel - cladire parter si 2 etaje, in suprafata de 883 mp si terenul intravilan in suprafata de 4603 mp, situate in localitatea Arad, DN 7, cu privire la care s-a dispus instituirea de masuri asiguratorii.
Seriozitatea activitatii desfasurate de apelanta rezulta si din faptul ca, in vederea dezvoltarii activitatii societatii, a contractat imprumuturi bancare cu sume importante de la B.C.F. SA Agentia A. Arad. Apreciaza ca masura asiguratorie apare cu atat mai nefondata cu cat apelanta nici nu avea posibilitatea instrainarii imobilelor, cu privire la acestea fiind notata interdictia de instrainare in favoarea bancii.
Apelanta mentioneaza ca prin masurile asiguratorii instituite de organele fiscale ii pot fi aduse prejudicii ireparabile, deoarece prin contractele de credit se stipuleaza ca in cazul aparitiei unor situatii litigioase cu privire la bunurile ipotecate, banca are dreptul sa declare toate sumele ca fiind scadente imediat si sa o oblige pe aceasta la plata acestora, ceea ce ar duce la blocarea activitatii apelantei si implicit la faliment.
De asemenea, invedereaza ca instanta de fond si organele fiscale nu au tinut seama de activitatea curenta a apelantei, fiind incasate lunar sume importante de bani din activitatea acesteia. Mentioneaza ca are in derulare contracte cu societati multinationale, care nu ar fi initiat si derulat relatii comerciale cu apelanta in situatia in care aceasta nu ar fi o firma cu o activitate comerciala corecta si serioasa.
Precizeaza ca lunar plateste sume importante la bugetul consolidat al statului, reprezentand impozite si taxe, nu figureaza cu obligatii fiscale neachitate in toata aceasta perioada, fiind un contribuabil corect si din acest punct de vedere.
Mai mentioneaza ca au fost instituite masuri asiguratorii asupra autovehiculelor detinute de aceasta, fapt care o impiedica sa reinoiasca parcul auto, pentru a fi competitivi.
O parte dintre autotractoarele cu privire la care s-au instituit masuri asiguratorii au norma de poluare Euro 3 si vechime de aproape 10 ani, avand rulati peste 1.000.000 de kilometri. Aceste autotractoare se impune a fi inlocuite cu autotractoare noi, cu norma de poluare Euro 6, care sunt mai competitive, consuma mai putin, au costuri de intretinere mult mai mici si costuri cu taxa de drum (de poluare) mult reduse fata de cele Euro 3. Societatea apelanta are cheltuieli in plus la un camion Euro 3 fata de un camion Euro 6 in suma de 1704 Euro (1276 + 428 euro). Astfel, prin interdictia de a instraina camioanele cu norma de poluare Euro 3 pentru a le inlocui cu altele cu norma de poluare Euro 6 i se aduc lunar pierderi banesti foarte importante.
Prin masura asiguratorie instituita de organele fiscale se aduce un grav prejudiciu de imagine si credibilitatii societatii apelante. Instituirea masurilor asiguratorii si inscrierea acestora in cartea funciara ii pot crea grave dificultati in relatia cu banca de la care a contractat credite, intrucat, asa cum a aratat mai sus, banca are dreptul sa declare toate sumele ca fiind scadente imediat si sa oblige societatea apelanta la plata acestora, ceea ce ar duce la blocarea activitatii acesteia si implicit la faliment.
De asemenea, datorita masurilor asiguratorii instituite asupra autotractoarelor societatii, apelanta invedereaza ca se afla in imposibilitatea de a mai vinde autotractoarele mai vechi, cu norma de poluare Euro 3 (care au rulat peste 1.000.000 de kilometri), pentru a le inlocui cu autotractoare cu norma de poluare Euro 6, care au un consum mai redus, costuri de rulare si de intretinere mult mai reduse. In situatia in care nu are posibilitatea inlocuirii parcului auto cu autotractoare nu poate fi competitiva pe piata, are costuri pe kilometru mult mai mari fata de celelalte firme de transport, situatie care in timp va genera pierderi serioase apelantei, putand duce la falimentul acesteia si la disponibilizarea celor 65 de angajati.
Tinand seama de considerentele mai sus aratate apreciaza ca nu se afla in nici una dintre situatiile prevazuta de art. 129 alin. 2 Cod pr. fiscala, astfel incat apreciaza ca sentinta pronuntata de instanta de fond este nefondata si nelegala.
Pentru motivele mentionate solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate, in sensul admiterii contestatiei la executare si anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1098781/23.06.2014 emisa de D.R.A. 5 Deva si anularea proceselor verbale de sechestru asigurator nr. 7211/27.06.2014 si nr. 7240/30.06.2014 emise de A.J.F.P. Arad - C. C. M., S.E.S..
In drept a invocat dispozitiile art. 717 si art. 466 - 471 Cod pr. civ., art. 6, art. 43, art. 129 si art. 172 cod pr. Fiscala.
In probatiune a depus la dosar inscrisuri.
Intimata D.G.R.F.P. Timisoara- A.J.F.P. Arad a depus la dosar intampinare prin care solicita respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelanta.
In motivare, considera ca instanta de fond in mod corect a retinut ca masurile luate prin decizia pentru luarea masurilor asiguratorii, au fost emise cu respectarea dispozitiilor art. 129 Cod pr. fisc, acestea continand toate elementele pentru a fi valabile sub aspect procedural. In aceste conditii instanta de fond in mod corect a respins contestatia la executare ca neintemeiata.
Motivele invocate prin cererea de apel nu au relevanta pentru solutionarea prezentei cauze, neaducandu-se nicio critica actului de executare contestat. Intreaga motivare a apelului se refera la legalitatea procesului-verbal nr. 1098743/20.06.2014 si a constatarilor descrise prin acesta care au stat la baza emiterii masurilor asiguratorii dispuse in baza dispozitiilor art. 129 Cod pr. fisc.
Invedereaza urmatoarele motive pentru respingerea apelului, mentinerea sentintei civile atacate, in sensul respingerii contestatiei la executare si mentinerii actelor de executare emise de intimata ca fiind temeinice si in conformitate cu legea.
Arata ca in cazul masurilor asiguratorii, criteriul de baza il reprezinta necesitatea aplicarii masurilor in scopul prevenirii unei amenintari iminente privind producerea unui prejudiciu, in speta existand posibilitatea ca obligatiile fiscale stabilite in sarcina societatii contestatoare sa nu mai poata fi recuperate, creandu-se astfel, un prejudiciu bugetului general consolidat.
In consecinta, dispozitiile art. 129 Cod procedura fiscala, reglementeaza posibilitatea organului fiscal, ca atunci cand constata ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa-si risipeasca patrimonial, sa dispuna instituirea unor masuri asiguratorii, pentru a se preintampina producerea unui prejudiciu.
Prin urmare, decizia este motivata conform art. 129 Cod procedura fiscala, iar concluziile la care au ajuns inspectorii fiscali sunt foarte clar redate in cuprinsul deciziei, respectiv "prin inregistrarea in evidenta financiar contabila a unor operatiuni fictive cu terti, societatea a prejudiciat bugetul statului cu suma de 1.641.680 lei", din cuprinsul sau desprinzandu-se argumentele pentru care organele fiscale au apreciat ca se impune luarea unor astfel de masuri, ele fiind suficiente pentru a crea acestora o suspiciune rezonabila cu privire la veridicitatea evidentelor financiar contabile intocmite de contestatoare. Astfel, ca in mod corect s-a apreciat ca exista pericolul ca debitoarea sa se sustraga de la urmarire ori sa-si ascunda sau sa isi risipeasca patrimonial, periclitand sau ingreunand considerabil urmarirea. De asemenea, a fost indicata si masura asiguratorie care se dispune, respectiv sechestru asigurator.
Considera ca motivele invocate in cererea de apel nu sunt pertinente, instanta de fond raportandu-se la prevederile art. 129 alin. 3 din Codul de Procedura Fiscala, conform carora aceste masuri pot fi luate inainte de emiterea titlului de creanta, corect a apreciat ca exista temei legal pentru luarea, dar si pentru mentinerea masurilor asiguratorii.
Referitor la procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. 7240/30.06.2014 si a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr. 7211/27.06.2014 emise de intimata A.J.F.P. Arad, contestatoarea-apelanta nu a indicat nici un motiv de nelegalitate a acestor acte, anularea lor fiind solicitata ca acte subsecvente ale deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1098781/23.06.2014.
Precizeaza ca acestea au fost intocmite legal, in conformitate cu dispozitiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, republicata, ca urmare a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1098781/23.06.2014, emisa de intimata D.R.A.F. Deva.
Intimata D.G.R.F.P. Timisoara - A.J.F.P. Arad a avut in vedere dispozitiile art. 129 din O.G. nr. 92/2003.
Considera ca, contestatoarea se afla in eroare atunci cand afirma "in decizie nu s-au aratat motivele concrete rezultate din activitatea societatii care sa determine instituirea unei masuri asiguratorii", deoarece insasi legea prevede aceasta posibilitate.
Prin aplicarea sechestrelor asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile nu s-a adus niciun fel de prejudiciu contestatoarei-apelante, aceste bunuri fiind folosite in continuare, aceasta masura fiind reglementata de lege.
  Invedereaza ca existenta caracterului asiguratoriu al masurilor asiguratorii dispuse care nu aduc niciun prejudiciu rezulta si din faptul ca nu se afla in prezenta unei executari silite propriu zise.
Avand in vedere prevederile legale incidente cauzei, este evident ca aceste masuri pot fi luate inainte de emiterea titlului de creanta, chiar si in cazul efectuarii de controale, aceste masuri asiguratorii se aduc la indeplinire ca si masurile de executare silita, insa nu produc efectele unor masuri de executare, rezulta deci caracterul asiguratoriu al acestor masuri.
De asemenea, este lipsita de relevanta, pentru luarea si mentinerea masurilor asiguratorii si imprejurarea ca nu este posibila reinoirea parcului auto, intrucat textul art. 129, alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu conditioneaza luarea masurii de o anumita dimensiune a patrimoniului, ci de pericolul ascunderii sau risipirii acestuia.
Intimata D.G.R.F.P.Timisoara - A.J.F.P. Arad apreciaza ca aceste motive invocate nu sunt pertinente.
Prin urmare, aceste masuri pot fi luate inainte de emiterea titlului de creanta deci exista temei legal pentru luarea, dar si pentru mentinerea masurilor asiguratorii.
Mai mult, intimata A.J.F.P. Arad in calitate de organ de executare considerand ca in mod corect si legal a fost emisa Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 1098781/23.06.2014, fiind corect motivata, in baza prevederilor art. 129 din Codul de procedura fiscala, a trecut la emiterea masurilor de executare asiguratorii.
Totodata, solicita a se retine faptul ca prin contestatia la executare formulata, contestatoarea-apelanta nu a adus nicio critica asupra formei de incheiere a proceselor verbale de sechestru, fiind aduse critici doar asupra fondului cauzei (faptul ca nu s-ar datora sumele de bani, ca ar prejudicia imaginea societatii apelante in relatiile cu tertii, etc.).
Considera ca nici apararea apelantei ca "societatea nu figureaza cu obligatii fiscale neachitate in toata aceasta perioada" nu poate fi retinuta de catre instanta.
In prezent se afla in fata unei contestatii la executare, in care instanta poate doar analiza legalitatea masurilor de executare in conditiile art. 172 si urm. C.pr.fiscala.
Asa cum a mai precizat sunt in prezenta unor masuri asiguratorii, ceea ce inseamna ca bunurile raman ale contestatoarei, aceasta nefiind deposedata de ele. Practic prin contestatia la executare formulata se urmareste ca instanta de judecata sa valideze dreptul societatii apelante de a-si instraina averea, fiind astfel posibil ca in situatia finalizarii controlului fiscal si al emiterii Deciziei de Impunere - titlul de creanta, sa nu se mai poata recupera debitul.
Prin urmare, apararea contestatoarei-apelante nu poate fi retinuta de catre instanta, contestatia la executare fiind o cale de atac contra masurilor de executare nelegale, astfel ca, cel ce recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decat vicii si neregularitati ale actelor de executare, insa in speta nu exista indoiala cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului.
Pentru toate cele expuse mai sus, intimata D.G.R.F.P.Timisoara - A.J.F.P. Arad solicita instantei respingerea apelului ca neintemeiat si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei civile nr. 4492/08.10.2014, pronuntata in dosarul nr. 12256/55/2014 de Judecatoria Arad.
In drept a invocat dispozitiile art. 205, 471 C.pr.civ. si celelalte acte normative invocate.
Intimatele A.N.A.F. si D.R.A. Deva nu au formulat intampinare.
Apelanta a depus la dosar raspuns la intampinare prin care solicita inlaturarea ca nefondate a apararilor de fond formulate prin intampinare, si in consecinta admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul anularii actelor atacate.
In motivare reitereaza motivele sustinute prin cererea de apel.
Analizand apelul de fata, prin prisma motivelor formulate si a probelor administrate, tribunalul retine urmatoarele:
               In ce priveste motivul de apel referitor la aprecierea gresita a primei instante asupra legalitatii masurilor asiguratorii dispuse de intimata, tribunalul retine ca, potrivit art.129 alin.3 din O.G. 92/2003 actualizata, privind Codul de procedura fiscala, masurile asiguratorii, adica poprirea si sechestrul asigurator, pot fi luate si inaintea emiterii titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Insa ca o conditie necesara pentru instituirea acestor masuri asupra bunurilor sau veniturilor debitorului, alin.2 al aceluiasi articol prevede necesitatea existentei pericolului ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
             Tribunalul retine din acest text al actului normativ expus, caracterul de exceptie al acestor masuri asiguratorii. Astfel, masurile de indisponibilizare nu pot fi luate, de regula, inaintea emiterii titlului de creanta, cu exceptia situatiei in care exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul. Cu alte cuvinte, pentru ca masurile asiguratorii sa poata fi dispuse si inaintea emiterii titlului de creanta, trebuie verificate, la data luarii masurilor, ipotezele de exceptie avute in vedere de legiuitor. Ca atare, pentru luarea masurilor in aceste conditii, trebuie sa existe date certe, sustinute de probatoriul administrat, care sa duca la concluzia existentei pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.
              In baza acestui rationament, tribunalul conchide ca simpla indicare a textului legal in decizia de instituire a masurilor asiguratorii nu exonereaza organul emitent, in speta intimata, de a mentiona datele concrete care probeaza ca, la data instituirii masurilor, exista vreuna din ipotezele avute in vedere de legiuitor prin art.129 alin.2 din Codul de procedura fiscala. Completarea lipsei acestor mentiuni din decizia de instituire a masurilor asiguratorii prin probe ulterioare nu poate fi primita.
             Or, tribunalul constata ca, Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr.1098781/23.06.2014, emisa de D.R.A. 5 Deva, nu cuprinde motivele concrete ce ar duce la concluzia ca apelanta-debitoare s-ar fi aflat in vreuna din ipotezele de exceptie ale art.129 alin.2 din Codul de procedura fiscala, pentru a se putea dispune, conform legii, instituirea acestor masuri. Ca atare, masura dispusa este nelegala si contestatia la executare trebuia admisa.
             De asemenea, este gresita sustinerea primei instante ca ipotezele prevazute de art.129 alin.2 din Codul de procedura fiscala se verifica prin insusi faptul neplatii datoriilor catre bugetul de stat, intrucat neplata creantelor bugetare nu are nicio legatura cu eventualele manopere dolosive ale debitorului, ce ar putea justifica aplicarea masurilor asiguratorii.
            Din expozeul de mai sus rezulta ca, in situatia in care intimata nu a indicat in decizia de instituire a masurilor asiguratorii niciunul din motivele de exceptie care ar putea duce la luarea masurilor inaintea emiterii titlului de creanta, decizia respectiva este nelegala, impunandu-se a fi anulata la fel ca si procesele-verbale de sechestru asigurator nr.7211/27.06.2014 si nr.7240/30.06.2014, emise de A.J.F.P. Arad - C.C.M., S.E.S., incheiate in baza deciziei sus mentionate.
               In consecinta, tribunalul, in baza art.480 alin.2 Cod procedura civila, tribunalul va admite apelul si va dispune:
               - Schimbarea in tot a Sentintei civile nr.4492 din 08.10.2014 pronuntata de Judecatoria Arad in sensul ca:
Va admite contestatia la executare formulata de contestatoarea S.C. M. S..R.L., in contradictoriu cu intimatele ANAF - D.R.A. 5 Deva si D.G.R.F.P.Timisoara - A.J.F.P.Arad si, pe cale de consecinta:
Va anula Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr.1098781/23.06.2014, emisa de D.R.A. 5 Deva;
Va anula procesele-verbale de sechestru asigurator nr.7211/27.06.2014 si nr.7240/30.06.2014, emise de A.J.F.P. Arad - C. C. M., S.E.S., incheiate in baza deciziei sus mentionate.