Incuviintare executare silita

Dosar nr. 367/828/2011

R O M A N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 1390/2011
Sedinta publica de la 19 Aprilie 2011
Completul compus din:

     

     S-a luat in examinare pentru solutionare recursul declarat de creditorii  L M 
R si L N  M, impotriva incheierii din data de 01.03.2011 pronuntata de Judecatoria
Topoloveni in dosarul nr.367/828/2011, intimati-debitori fiind C G si C A.
     La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
     Procedura legal indeplinita fara citarea partilor.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca dezbaterile
asupra recursului au avut loc in sedinta publica din data de 05 Aprilie 2011,
sustinerile partilor fiind consemnate in cuprinsul incheierii de sedinta din aceea
data si care fac parte integranta din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

      Asupra recursului civil de fata,
Constata ca prin adresa inregistrata pe rolul acestei instante la data de
28.02.2011 sub nr.367/828/2011, la cererea creditorilor L M R si  L N M,  "I I" a
solicitat incuviintarea executarii silite impotriva debitorilor C G si C A in baza
titlului executoriu - contract de promisiune bilaterala de vanzare - cumparare
autentificat sub nr.1263/27.07.2009 de catre B.N.P. "I G", modificat prin actele
aditionale autentificate sub nr. 250/16.02.2010 si sub nr. 1185/16.08.2010 de catre
B.N.P. "I G".
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Prin incheierea din data de 01.03.2011 pronuntata de Judecatoria Topoloveni
s-a respins cererea de incuviintare a executarii silite formulata de B.E.J. "I I" pentru
creditorii L M R si L N M  ca neintemeiata.
      
      In motivarea sentintei s-a aratat ca prin contractul de promisiune bilaterala
de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1263/27.07.2009 de catre B.N.P. "I G"
(f. 5, 8), debitorii C G si C A, in calitate de promitenti - vanzatori, si-au asumat
obligatia de a transmite creditorilor L R si L N M, in calitate de promitenti -
cumparatori, dreptul de proprietate asupra apartamentului (garsonierei), judetul
Arges, stabilind ca incheierea contractului de vanzare - cumparare in forma
autentica sa aiba loc la data de 15.02.2010, data pana la care debitorii urmau sa
restituie integral creditul primit de la Banca Comerciala Romana S.A. prin
contractul de credit nr. 2008107383/11.04.2008 si sa radieze ipoteca aferenta din
cartea funciara. Partile au convenit ca pretul vanzarii sa fie 30.000 euro, la data
incheierii promisiunii bilaterale de vanzare - cumparare creditorii platind un avans
de 5000 euro. De asemenea, partile au stabilit ca, in situatia in care debitorii s-ar
razgandi si nu s-ar mai prezenta in vederea incheierii contractului de vanzare -
cumparare in forma autentica, contractul de promisiune bilaterala de vanzare -
cumparare "sa constituie titlul executoriu precum o hotarare judecatoreasca
definitiva si irevocabila pentru suma reprezentand de cinci ori suma primita drept
avans [5000 euro] pana la data convenita", dupa expirarea perioadei de incheiere a
actului autentic (15 februarie 2010), dovedita cu incheierea procesului - verbal al
notarului public de certificare a lipsei celorlalte parti, creditorii urmand a pune in
executare contractul de promisiune bilaterala de vanzare - cumparare asupra
bunurilor mobile/imobile ale debitorilor. S-a mai retinut ca prin doua acte
aditionale la contractul de promisiune bilaterala de vanzare - cumparare anterior
identificat, acte autentificate sub nr. 250/16.02.2010 (f. 6) si, respectiv sub nr.
1185/16.08.2010 (f. 7) la B.N.P. "IG", partile au amanat succesiv data incheierii
contractului de vanzare - cumparare in forma autentica la datele de 16.08.2010 si,
respectiv, 16.02.2011.
      S-a mai considerat de catre instanta de fond ca pentru a fi putea fi pus in
executare contractul de promisiune bilaterala de vanzare - cumparare
(antecontractul de vanzare - cumparare) autentificat sub nr.1263/27.07.2009 de
catre B.N.P. "I G" (f. 5, 8) impotriva debitorilor (promitentilor vanzatori) pentru
suma reprezentand de cinci ori suma primita de acestia drept avans [5 x 5000 euro],
este necesar ca, in prealabil, sa se constate ca actul de vanzare - cumparare
preconizat nu a fost incheiat la data de 16.02.2011 din vina debitorilor
(promitentilor - vanzatori), intrucat doar in acest caz creanta pretinsa de creditori
devine certa, lichida si exigibila, potrivit art. 379 C.proc.civ., iar antecontractul de
vanzare - cumparare constituie titlu executoriu potrivit art. 66 din Legea nr.
36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale. S-a mai apreciat ca problema
existentei sau nu a unei culpe a debitorilor in neindeplinirea obligatiei de incheiere
a contractului de vanzare - cumparare in forma autentica nu poate fi dezbatuta in
cadrul procedurii privind incuviintarea executarii silite impotriva acestora,
solutionarea cererii creditorilor avand loc in conditii de necontradictorialitate si
fara citarea partilor. Totodata s-a mai aratat ca mentiunea inserata in antecontractul
de vanzare - cumparare, potrivit careia aceasta conventie "constituie titlul
executoriu precum o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru suma
reprezentand de cinci ori suma primita drept avans", nu atribuie acesteia in mod
automat putere de titlu executoriu, deoarece acest caracter poate fi conferit doar de
lege, nu si prin conventia partilor.
      Impotriva acestei incheieri a formulat recurs creditorii L  M R si L N  M care
au aratat ca incheierea este nelegala pentru urmatoarele considerente:
      1.instanta a realizat o gresita interpretare a actului dedus judecatii in
conditiile in care in promisiune s-a prevazut ca se va restitui de 5 ori avansul
achitat, ceea ce semnifica ca se va restitui de 5 ori toate sumele achitate pana la data
autentificarii contractului de vanzare-cumparare;
      2. in mod gresit a apreciat instanta de fond ca pentru a se dispune punerea in
executare a promisiunii de vanzare-cumparare este necesar sa se constate , in
prealabil, culpa debitorilor  intrucat trebuie dovedit doar ca acestia nu s-au
prezenta la notariat;
      3.in mod gresit s-a apreciat de catre instanta de fond ca problema culpei nu
poate fi analizata in cadrul procedurii incuviintarii executarii silite;
      4.in mod gresit s-a apreciat ca mentiunea din contract prin care se caracter
executoriu ar fi lipsita de eficienta juridica;
      5. in mod gresit s-a apreciat de instanta de fond ca creanta pretinsa nu ar fi
certa, lichida si exigibila.
      Tribunalul analizand  recursul retine ca acesta este nefundat pentru
urmatoarele considerente:
1.In ce priveste critica privind gresita interpretare actului juridic dedus
judecatii, respectiv a promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare autentificata sub
nr.250/16.02.2010 (f.5-6, dosar fond) tribunalul retine ca este neintemeiata. Astfel
potrivit art.982 c.civ. toate clauzele unei conventii se interpreteaza unele prin
altele. Or, in cauza astfel cum rezulta din simpla lecturare a promisiunii de
vanzare-cumparare mai sus mentionata, rezulta ca s-a instituit in sarcina
promitentilor-vanzatori obligatia de a restitui de 5 ori avansul primit, care potrivit
contractului a fost de 5000 euro, restul de 25.000 euro ,reprezentand diferenta de
pret, care urma a fi platit in 72 de rate. Or, in mod corect a retinut instanta de fond
ca in virtutea clauzei mai sus aratate, recurentii pot solicita doar suma de 25.000
euro, reprezentand de 5 ori avansul achitat de 5000 euro.
     2-5.Criticile recurentilor privind gresita aplicare a legii de catre instanta de
fond este neintemeiata. Astfel art.66 din Legea  nr.36/1995 a notarilor publici si a
activitatii notariale prevede ca "actul autentificat de notarul public care constata o
creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii
acesteia".Iar, potrivit art.372 c.proc.civ.,executarea silita se va efectua numai in
temeiul unei hotarari judecatoresti sau a unui alt inscris care, potrivit legii,
constituie titlu executoriu.
     In cauza prin promisiunea sinalagmatica de vanzare-cumparare  autentificat
sub nr. 1263/27.07.2009 partile au cuprins o clauza de dezicere, in temeiul careia s-
a conferit ambelor parti contractante dreptul de a denunta (desfiinta) unilateral
contractul pe care l-au incheiat in schimbul unei sume de bani (de 5 ori avansul in
cazul in care dezicerea provenea din partea promitentilor-vanzatori), denumita
dezicere, achitata cocontractantului sau. Desfiintarea unilaterala a unui contract
prin dezicere este un drept potestativ care isi are izvorul in acordul initial de vointa
al partilor, astfel incat nu mai depinde in niciun fel de vointa celeilalte parti
contractante, aceasta neputand impiedica, in nici un mod desfiintarea contractului.
Esenta clauzei de dezicere consta in faptul ca beneficiarul acesteia are la dispozitie
un timp de reflectie pentru analizarea consecintelor contractului incheiat, in final
avand dreptul de a-si retrage unilateral consimtamantul dat, desfiintand astfel
contractul, ea neconstituind o exceptie de la principiul irevocabilitatii unilaterale a
contractelor sinalagmatice, avandu-si originea chiar in vointa partilor, cu atat mai
mult cu cat aceasta a fost stipulata in mod neechivoc de catre parti in contract.
Totodata, facultatea de dezicere este discretionara, putand fi exercitata fara a fi
necesara justificarea ei, ea neputand fi privita nici ca o conditie suspensiva si nici ca
o conditie rezolutorie, fiind parte integranta a consimtamantului, adica a unui
element esential (de validitate) al contractului, fara de care acesta nu putea lua
nastere in mod valabil.
     In mod corect, a apreciat instanta de fond ca creanta pretinsa de catre
recurentii L M R si L  N M, nu are un caracter cert, nefiind intrunite cerintele
art.66 din Legea nr.36/1995 raportat la art.372 c.proc.civ. Astfel pentru ca creanta
reprezentand despagubiri achitate in cazul activarii clauzei de dezicere  sa fie certa
este necesar ca sa rezulte, in mod neindoielnic, vointa partii de a se prevala de
clauza de dezicere. Astfel simpla imprejurare a neprezentarii unei parti la
incheierea in forma autentificata a contractului de vanzare-cumparare nu are
semnificatia activarii cauzei de dezicere, intrucat o asemenea imprejurare este
echivoca, lipsa partii  putandu-se datora si unor altor motive, in afara de acela ca a
inteles sa se prevaleze de clauza de dezicere.
     Or, in speta astfel cum rezulta din continutul incheierii de certificare
nr.554/6.02.2011 (f.4-dosar fond), incheierea contractului de vanzare-cumparare in
forma autentificata nu a fost posibila datorita neachitarii creditului la Banca
Comerciala Romana si a faptului ca garsoniera, ce a facut obiectul promisiunii de
vanzare-cumparare a facut obiectul unei executarii silite imobiliare initiata de
creditoarea P M. Prin urmare, nu a rezultat in cauza ca neincheierea contractului
de vanzare-cumparare nu a fost posibila ca urmare a activarii clauzei de dezicere de
catre promitentii-vanzatori C G si C A, respectiv ca urmare a razgandirii acestora,
ci ca urmare a unor alte imprejurari care nu se circumscriu notiunii de dezicere. In
atare conditii, in mod just, a apreciat instanta de fond, ca creanta de 25.000 euro nu
are un caracter cert, urmand ca promitentii-cumparatori sa actioneze potrivit
dreptului comun, prin mijloacele procesuale pentru repararea prejudiciului cauzat
prin neincheierea contractului de vanzare-cumparare, aspect care nu poate fi
solutionat in procedura necontencioasa a incuviintarii executarii silite.
     De asemenea este neintemeiata si critica potrivit careia instanta de fond a
pronuntat solutia fara a lua in considerare conventia partilor prin care s-a conferit
valoare executorie creantei reprezentand de 5 ori avansul platit. Astfel titlurile
executorii sunt numai acelea care au caracter in virtutea unor reglementari legale
exprese, astfel cum rezulta si din dispozitiile art.372 c.proc.civ., vointa partilor fiind
subordonata, prevederilor legale imperative. Asa fiind, partile nu pot, prin acordul
lor, sa creeze noi categorii de inscrisuri autentice sau de titluri executorii,
principiul autonomiei de vointa neavand caracter absolut, dimpotriva, fiind
circumscris principiului legalitatii conventiilor consacrat de art.969 c.civ.Este
adevarat ca raportul executional, este prin definitie, un raport «inter partes»:
creditor urmaritor si debitor urmarit, insa prin semnificatiile si implicatiile sale,
raportul executional depaseste sfera interesul strict privat, interferand sub mai
multe aspecte cu interesul general, in conditiile in care titlul executoriu are vocatia
implicarii fortei de constrangere a statului pentru aducerea lui la implinire. Or, cata
vreme astfel cum s-a aratat creanta nu avea un caracter cert , nefiind incidente
dispozitiile art.66 din Legea nr.36/1995, conventia partilor prin care s-a conferit
caracter de titlul executoriu clauzei de dezicere nu este legala, fiind incheiata cu
incalcarea art.969 c.civ. raportat la art.5 c.civ..
     Pentru considerentele expuse, tribunalul in baza art.312 c.proc.civ. va
respinge recursul ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE

     Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorii  L M  R si L N  M ambii
cu domiciliul  in judetul Arges impotriva incheierii din data de 01.03.2011
pronuntata de Judecatoria Topoloveni in dosarul nr.367/828/2011, intimati-debitori
fiind C G si C A, ambii  cu domiciliul in judetul Arges.
     Irevocabila.
     Pronuntata in sedinta publica azi 19 Aprilie 2011.
1