Prin condamnarea suferita s-a cauzat tatalui reclamantei un prejudiciu nepatrimonial ce a constat in consecintele daunatoare neevaluabile in bani ce au rezultat din atingerile si incalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecint...

Detinuti politici

      Condamnare cu caracter politic. Prejudiciu moral. Reparatie.
      Prin condamnarea suferita s-a cauzat tatalui reclamantei un prejudiciu nepatrimonial ce a constat in consecintele daunatoare neevaluabile in bani ce au rezultat din atingerile si incalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinta inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodata in mod implicit acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale - onoare, reputatie - precum si cele care se situeaza in domeniul afectiv al vietii umane - relatiile cu prietenii, apropiatii, vatamari care isi gasesc expresia cea mai tipica in durerea morala incercata de victima.
Lipsirea de libertate a produs consecinte si in planul vietii private si profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv dupa momentul eliberarii, fiindu-i afectate datorita conditiilor istorice anterioare anului 1989 viata familiala, imaginea si chiar sursele de venit.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 205/F/3 martie 2010)

      Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus reclamanta PGLD a solicitat in contradictoriu cu Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti, constatarea caracterului politic al condamnarii la pedeapsa inchisorii pe timp de 6 luni a tatalui sau G I, decedat la 23 februarie 1976, pronuntata de Curtea Cluj, sectia penala, prin decizia penala nr. 2348/1952 pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 2 din Legea nr. 13/1949 si pedepsita de art. 2 lit. a din Decretul nr. 183/1949 combinat cu HCM nr. 809/20 iulie 1949; obligarea paratului la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de daune materiale, reprezentand contravaloarea unui inel de aur de 10 grame cu initialele I.G. in suma de 1.000 lei si a unei verighete de casatorie, din aur, in greutate de 2 grame, in valoare de 200 lei, obiecte ridicate la incarcerarea defunctului in Colonia de munca nr. 2 Poarta Alba; obligarea paratului la plata sumei de 504.000 lei echivalentul sumei de 120.000 euro, cu titlu de daune morale pentru suferinta defunctului si a familiei sale, a starii de inconfort social rezultata din condamnare.
      Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca reclamanta este fiica numitului GI, nascut la 20.11.1908 si decedat la 23 februarie 1976, asa cum rezulta din actele de stare civila aflate la dosar (f. 7-8).
      Prin sentinta penala nr. 776/1952 a fostului Tribunal Nasaud tatal reclamantei, numitul GI, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare corectionala si 500 lei amenda corectionala pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 2 din Legea nr. 13/1949 si pedepsita de art. 2 lit. a din Decretul nr. 83/1949 combinat cu HCM nr. 809/1949.
      In sarcina acestuia s-a retinut ca in calitate de carciumar s-a sustras de la plata impozitului pe circulatia marfurilor in suma de 162,29 lei prin nefiscalizarea cumparaturilor de pe piata neorganizata pe perioada 1 ianuarie 1952-30 aprilie 1952, ca nu a trecut in mod sincer in registrul carciumii toate cumparaturile de pe piata, constatandu-se ca in ziua de 5 mai 1952 nu a inregistrat: 9 bucati pestisori prajiti, 4,400 kg. cas de oaie, 0,400 kg. urda, un borcan si jumatate de muraturi de ardei umplut.
      Prin decizia penala nr. 2348/1952 a fostei Curti Cluj, sectia penala, pronuntata in dosarul nr. 1981/1952 s-a admis in parte recursul inculpatului GI, dispunandu-se reducerea pedepsei inchisorii de la 2 ani la 6 luni.
      La data pronuntarii acestei decizii, tatal reclamantei, numitul GI, era in stare de arest preventiv incepand din data de 19 iunie 1952, asa cum rezulta din dispozitivul deciziei penale.
       Conform biletului de liberare nr. 11844/1952 eliberat la 15 decembrie 1952 de Directia Generala a Penitenciarelor, Coloniilor si Unitatilor de Munca - Penitenciarul Vacaresti, tatal reclamantei a executat pedeapsa de 6 luni inchisoare intr-o unitate de penitenciar, in perioada 19.06.1952-15.12.1952, fiind eliberat la expirarea pedepsei.
      Potrivit mentiunilor efectuate pe verso-ul biletului de liberare, la data de 10 iulie 1952 tatal reclamantei a fost dus in colonia de munca nr. 2 Poarta Alba.
      Asa cum a relevat martora PG, tatal reclamantei a fost dus la canal, lucrand la stuf, intr-un mediu plin de apa.
      Infractiunea economica pentru comiterea careia a fost condamnat tatal reclamantei, pedepsita de art. 2 lit. a din Decretul nr. 183/1949 constituie de drept condamnare cu caracter politic, conform art. 1 alin. 2 lit. f din Legea nr. 221/2009.
      Fiind vorba de o condamnare pe care legea o instituie ca fiind cu caracter politic, un asemenea caracter nu mai trebuie constatat de instanta de judecata, el fiind stabilit ope legis.
      Aceasta rezulta si din dispozitiile art. 1 alin. 4 si art. 4 alin. 1, texte conform carora caracterul politic al condamnarii se constata de instanta de judecata numai in cazul persoanelor condamnate penal in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decat cele prevazute la art. 1 alin. 2, adica pentru alte fapte decat cele ce constituie de drept condamnari cu caracter politic, cum sunt faptele prevazute de art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
      Dat fiind faptul ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, ca este vorba de o condamnare pe care legea insasi o califica drept politica, actiunea reclamantei nu poate fi considerata inadmisibila, asa cum gresit de sustine de parat.
      Intrucat condamnatul GI a decedat la data de 23 februarie 1976, reclamanta, in calitate de fiica, este indreptatita in temeiul art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 sa promoveze prezenta actiune in despagubiri.
      In ceea ce priveste cererea de acordare de despagubiri materiale reprezentand contravaloarea obiectelor din aur (inel cu inscriptia I.G. de 10 grame si verigheta de casatorie de 2 grame), tribunalul retine ca aceasta este neintemeiata, deoarece textul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 instituie dreptul la despagubiri prin echivalent banesc numai in cazul bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare si nerestituite in natura sau prin echivalent.
      Or, prin hotararea de condamnare a tatalui reclamantei nu s-a dispus masura confiscarii vreunor bunuri, aspect recunoscut de reclamanta in chiar cuprinsul actiunii introductive.
      Ca arate, cerinta legii, aceea de a fi vorba de bunuri confiscate prin hotararea de condamnare, nu este indeplinita.
      Pe de alta parte, in cauza nici nu s-a dovedit ca asemenea bunuri au fost in posesia tatalui reclamantei, ca s-au ridicat la incarcerarea acestuia in colonia de munca nr. 2 Poarta Alba, simpla cerere de restituite depusa in copie la dosar  neputand constitui o asemenea dovada atata timp cat nu rezulta din cuprinsul ei momentul la care s-a formulat, nu poarta semnatura condamnatului, nu contine vreo data a inregistrarii cererii in evidentele unitatii de munca, nu exista vreo alta dovada care sa ateste expedierea si primirea cererii.
      Ridicarea acestor obiecte de aur la momentul incarcerarii, eventuala lor valoare, nu s-a dovedit nici prin probatoriul testimonial administrat in cauza.
      Or, conform principiului instituit de art. 1169 C.civ., persoana care formuleaza o propunere inaintea instantei trebuie sa o dovedeasca.
      In baza dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, avand in vedere caracterul politic al condamnarii defunctului GI, rezultat din lege, reclamanta este indreptatita la acordarea de daune morale pentru prejudiciul moral suferit urmare a condamnarii tatalui sau.
      Este bine cunoscut faptul ca dupa instaurarea comunismului in Romania, Canalul Dunare Marea Neagra a devenit unul din punctele de referinta ale universului concentrationar romanesc, perioada anilor 1948-1952 fiind cea in care "Securitatea si Militia" nou infiintate se afirma in reprimarea luptei anticomuniste.
      In anul 1949 a inceput constructia canalului, multi dintre muncitori fiind detinuti politici din inchisorile comuniste, lucrarile fiind sistate in anul 1955.
      Incepand cu luna mai 1950, de-a lungul celor 65 de km dintre Cernavoda si Constanta au fost instalate 14 lagare de exterminare prin munca fortata. Canalul trebuia sa se intemeieze numai pe munca fizica a miilor de detinuti politici, provocand o uriasa suferinta umana si mii de morti care au fost inghititi de colinele de pamant ale ucigasului canal.
      Colonia cea mai mare a canalului era Poarta Alba, unde erau in mod constant cam 12000 detinuti, spre deosebire de celelalte vreo 15 colonii penitenciare de pe canal, care aveau efective intre 5-7 mii oameni, asa cum rezulta din lucrarea autorului Aurel Popa, "Sub semnul Gulagului".
      "Ratia de paine era de 750 g pe zi, iar ziua de munca de 12 ore, plus corvezile cand ne venea randul. [...] Munca la roaba era considerata cea mai grea, din toate cele de la canal. Norma era 4 mc de dislocat si transportat in cele 12 ore de lucru. [...] Restul hranei era lipsita de valoare nutritiva, fiind cand varza fiarta, cand ceapa fiarta, rar alimente consistente cum ar fi arpacasul, fasolea sau cartofii", dezvaluie Aurel Popa in cartea sa.
      Prin condamnarea suferita s-a cauzat tatalui reclamantei un prejudiciu nepatrimonial ce a constat in consecintele daunatoare neevaluabile in bani ce au rezultat din atingerile si incalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinta inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodata in mod implicit acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale - onoare, reputatie - precum si cele care se situeaza in domeniul afectiv al vietii umane - relatiile cu prietenii, apropiatii, vatamari care isi gasesc expresia cea mai tipica in durerea morala incercata de victima.
Lipsirea de libertate a produs consecinte si in planul vietii private si profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv dupa momentul eliberarii, fiindu-i afectate datorita conditiilor istorice anterioare anului 1989 viata familiala, imaginea si chiar sursele de venit.
      Este de netagaduit ca orice arestare si inculpare pe nedrept produce celor in cauza, suferinte pe plan moral, social si profesional, ca astfel de masuri lezeaza demnitatea si onoarea, libertatea individuala, drepturi personal nepatrimoniale ocrotite de lege si ca, din acest punct de vedere, le produce un prejudiciu moral care justifica acordarea unei compensatii banesti.
      La stabilirea cuantumului despagubirilor trebuie sa se aiba in vedere perioada de 6 luni cat tatal reclamantei a fost efectiv privat de libertate, suferinta psihica generata de inceperea cercetarilor penale impotriva defunctului, urmata de condamnarea initiala la 2 ani inchisoare corectionala, starea de incertitudine in privinta cuantumului pedepsei pe perioada de dupa condamnarea in prima instanta si pana la pronuntarea hotararii instantei de recurs, locul efectiv unde a executat pedeapsa, regimul existent la locul de detinere, imprejurarea ca in comunitatea din care facea parte i-a fost afectata reputatia, iar prin condamnarea sa abuziva a fost supus la suferinte fizice si psihice, i-a fost stirbita onoarea, demnitatea, i s-a ingradit libertatea, drepturi personale nepatrimoniale ocrotite de lege si a fost lipsit de posibilitatea de a-si continua activitatea anterioara si de a obtine venituri corespunzatoare.
      Totodata, trebuie avut in vedere faptul ca tatal reclamantei a decedat din cauza unui infarct la varsta de 67 de ani, varsta aflata sub cea medie de viata, ceea ce denota ca suferintele din perioada cercetarii, a executarii pedepsei s-au rasfrant asupra sanatatii.
      In acest sens, se retine din depozitia martorei PG faptul ca defunctul a fost considerat exploatator, dusman al regimului, dupa liberarea sa a fost cunoscut ca un om retras, care nu s-a mai ocupat de comert, ci numai de apicultura si de confectionarea manuala a viorilor.
      Condamnarea defunctului a avut consecinte si in privinta familiei sale, asa cum atesta martorii audiati in cauza.
      Astfel, reclamanta a intrat la liceu mai tarziu decat colegii sai de clasa, desi era cunoscuta ca un elev bun la invatatura, a devenit pioniera in tura a treia, nu a fost primita in randurile Uniunii Tineretului Muncitor, in conditiile in care in acele vremuri era o cinste sa devii UTM-ist.
      Dupa casatorie, sotul reclamantei, care lucra la Inspectoratul Judetean de Politie Bistrita-Nasaud - biroul criminalistic, a fost considerat "dusman de clasa", i se amintea de condamnarea socrului, nu i s-a permis sa urmeze cursurile f.f. ale Facultatii de Drept, a fost impiedicat sa urmeze cursurile scolii de ofiteri. 
            Nu se poate sustine ca prin acordarea daunelor morale s-ar produce o imbogatire fara just temei, atata timp cat prin condamnarea politica a tatalui reclamantei s-a adus atingere valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sensibilitatea fizica si psihica, la cinste, demnitate, onoare si alte valori similare.
Condamnarea suferita de defunct, detentia si consecintele acesteia s-au rasfrant in mod negativ asupra reclamantei si familiei acesteia, afectand onoarea, prestigiul si reputatia acesteia, avand consecinte pe plan social si profesional, ceea ce justifica acordarea de daune morale.
Nu poate fi negata dauna morala suferita de reclamanta si tatal sau ca urmare a lezarii drepturilor lor personale nepatrimoniale (reputatie, onoare etc.) sau ca urmare a provocarii unei suferinte morale prin atingerea unor elemente ale dreptului la viata privata, cu referire speciala la o viata familiala normala, libera si la adapost de orice privatiuni injuste ori intruziuni, ale dreptului la pregatire si desavarsire scolara si profesionala, la un loc de munca stabil, valori morale ce sunt considerate importante si ocrotite juridic in orice societate civilizata.
Raportat la impactul psihic suferit de defunct, de reclamanta si de familia sa, la consecintele negative create in plan familial si social si intensitatea cu care au fost percepute, rezultate din aspectele mai sus relevate, tribunalul apreciaza ca acordarea sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale este de natura sa procure reclamantei satisfactii susceptibile de a inlocui valorile de care au fost privati reclamanta si defunctul sau tata.
In baza considerentelor exprimate si facand aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 2 si 4, art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1 lit. a, b din Legea nr. 221/2009, tribunalul va admite in parte actiunea civila formulata si in consecinta va obliga paratul sa plateasca reclamantei echivalentul in lei la data platii a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale; va respinge cererea de constatare a caracterului politic al condamnarii defunctului GI, un asemenea caracter rezultand direct din lege; va respinge ca neintemeiata cererea de obligare a paratului la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de daune materiale reprezentand contravaloarea unui inel de aur de 10 grame cu initialele I.G. si a unei verighete de casatorie din aur de 2 grame.