Comunicarea prin publicitate a actului fiscal. Conditii

Comunicarea prin publicitate a actului fiscal. Conditii.

       Nu este permis a se recurge la procedura comunicarii prin publicitate in acele imprejurari in care se cunoaste domiciliul fiscal al contribuabilului, ceea ce presupune ca actul administrativ fiscal trebuie sa-i fie comunicat in mod direct si individual pentru a lua la cunostinta despre existenta obligatiilor fiscale si pentru a da posibilitatea efectuarii platii sau a contestarii pe calea administrativa de atac, in conformitate cu prevederile  art. 45 Cod procedura fiscala, actul administrativ fiscal producand efecte  numai din momentul in care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicarii acestuia, in conditiile legii, fiind instituita prin art. 44 alin. (1). (Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com., de cont. adm. si fisc., dec. nr. 371/R/30 iunie 2011, nepublicata)        Prin sentinta civila nr. 6674/16 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a admis contestatia la executare formulata de contestatoarea BVM in contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor Publice a mun. Bistrita, cu consecinta anularii somatiei nr. 63010018856419/15.04.2010 emisa in baza titlului executoriu nr. 63010010685198/15.04.2010.
       Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata.
Examinandu-se sentinta recurata prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine ca instanta de fond a pronuntat o sentinta legala si temeinica, facand o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta de fata.
Intr-adevar, in baza titlului executoriu nr. 63010010685198 din data de 15.04.2010, intimata Administratia Finantelor Publice a Municipiului Bistrita a declansat procedura executarii silite impotriva contestatoarei pentru suma totala de 1.788 lei, reprezentand venituri din cedarea folosintei bunurilor, sens in care a emis somatia cu nr. 63010018856419 din data de 15.04.2010.
       Documentele prin care s-a evidentiat in cuprinsul titlului executoriu suma totala de plata sunt Decizia de impunere pentru plati anticipate nr. 6301088832104 din 03.03.2010 pentru suma de 987 lei si Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 1933/13.01.2010 cuprinzand un numar de 7 decizii de calcul accesorii din data de 13.01.2010 emise pentru suma totala de 801 lei.
       In cuprinsul deciziei de impunere pentru plati anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010 vizand suma de 987 lei si care a fost emisa la data de 11.03.2010, se mentioneaza ca pentru platile anticipate cu titlu de impozit neachitate pana la termenele mentionate, se vor calcula majorari de intarziere, impotriva masurilor dispuse prin prezenta decizie putandu-se formula contestatie care se depune in termen de 30 de zile de la comunicare la organul fiscal emitent, act constituind deopotriva titlu de creanta si instiintarea de plata.
       Asa cum a relevat recurenta, aceasta decizie de impunere a fost comunicata contestatoarei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la data de 24.03.2010.
       Anterior acestei decizii de impunere, la data de 13.01.2010 sub nr.1933 a fost emisa decizia referitoare la obligatii de plata accesorii, in temeiul art.88 lit. c si 119 din O.G. nr. 92/2003, pentru plata cu intarziere a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor venituri la bugetul general consolidat, respectiv pentru majorarile calculate asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, facandu-se referire la deciziile nr.630119615341 - 630119615347/13.01.2010, suma evidentiata ridicandu-se in total la 801 lei.
       Si in cuprinsul acestei decizii s-a mentionat ca, in conformitate cu prev. art. 110 din O.G.nr.92/2003, prezentul inscris constituie titlu de creanta, plata sumelor urmand a se realiza in termenul prev. de art.111 alin.2 din acelasi act normativ, prezenta decizie constituind si instiintare de plata. De asemenea si impotriva acestei decizii era inserata mentiunea ca se poate formula contestatie in conf. cu prev.art.205 si 207 din O.G.nr.92/2003, in termen de 30 de zile de la data comunicarii.
       Deciziile de calcul accesorii nr. 630119615341 - 630119615347/13.01.2010 au fost comunicate prin publicitate conform art.44 alin.2 lit. d din O.G.92/2003, dupa cum rezulta din anuntul colectiv din data de 25.02..
        Codul de procedura  fiscala reglementeaza, prin  art. 44 alin. (2), mai multe  modalitati  de comunicare  a actelor administrativ fiscale, de natura sa asigure confirmarea  primirii acestora, precum si comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectueaza in conditiile prevazute la alin. (3).
       Potrivit art. 44 alin. 1 din OG nr. 92/2003, republicata "Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat". Comunicarea se face conf. alin. 2 lit. al art. 44, respectiv: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului; b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului; c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate.
       Acelasi text de lege dispune, prin alin. (4), ca dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.
       Potrivit art. 95 alin. (1) Cod procedura civila, citarea prin publicitate se dispune atunci cand reclamantul invedereaza ca, desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului.
       Intr-o corecta aplicare a acestor prevederi legale, nu este suficient, asadar, ca reclamantul  sa afirme ca nu cunoaste domiciliul paratului, ci trebuie sa invedereze imprejurari concrete  din care sa rezulte ca,  desi a  facut  tot ce  i-a stat in putinta, nu a reusit sa afle domiciliul  acestuia, confirmandu-si, eventual, sustinerile cu probe corespunzatoare.
       Daca se dovedeste ca adresa paratului  era cunoscuta si totusi s-a obtinut  citarea sa prin publicitate, toate actele savarsite dupa acest moment se vor anula, astfel cum prevede art. 95 alin. (4) Cod procedura civila.
       In raport  cu aceste prevederi  legale, precum si cu ratiunea si efectele  comunicarii actului  administrativ fiscal, este indiscutabil  faptul ca  se  poate recurge la modalitatea de comunicare a acestuia prin publicitate numai atunci cand domiciliul fiscal al contribuabilului nu este cunoscut, cum corect a retinut si judecatorul fondului.
       In cauza de fata, deciziile de calcul accesorii nu au fost comunicate contestatoarei in vreuna din formele prevazute la art. 44 alin. 2 lit. a-c, pentru a si le insusi si a face plata de bunavoie sau pentru a le contesta, in conditiile art. 209 si urm. din OG 92/2003, republicata, scopul legiuitorului fiind acela de a asigura cunoasterea de catre contribuabil a obligatiilor de plata si a modalitatii de stabilire a acestora. Cata vreme chiar recurenta-intimata a procedat la comunicarea celorlalte acte la care a facut referire in cuprinsul cererii de recurs prin scrisoarea recomandata, nimic nu impiedica a proceda la realizarea comunicarii in aceasta modalitate reglementata de art.44 alin.2 lit. c din O.G.nr.92/2003, comunicare care putea sa-si atinga scopul de incunostintare intocmai ca si celelalte modalitati reglementate de lit. a si b ale art. mentionat anterior, asigurandu-se opozabilitatea in conditiile art.45 din O.G.nr.92/2003.
       Deci nu este permis a se recurge la procedura comunicarii prin publicitate in acele imprejurari in care se cunoaste domiciliul fiscal al contribuabilului, ceea ce presupune ca actul administrativ fiscal trebuie sa-i fie comunicat in mod direct si individual pentru a lua la cunostinta despre existenta obligatiilor fiscale si pentru a da posibilitatea efectuarii platii sau a contestarii pe calea administrativa de atac, in conformitate cu prevederile  art. 45 Cod procedura fiscala, actul administrativ fiscal producand efecte  numai din momentul in care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicarii acestuia, in conditiile legii, fiind instituita prin art. 44 alin. (1).
       De altfel, interpretarea data dispozitiilor art. 44 din OG 92/2003 este conforma si cu prevederile  art. 43.1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, potrivit carora "Dispozitiile art. 90, 91, 92 din Codul de procedura civila sunt aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin afisare", precum si cu cele mentionate in Ordinul nr. 94 din 24 ianuarie 2006 privind aprobarea modelului si continutului formularelor si a instructiunilor de completare a acestora in vederea indeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate emis de Ministerul Finantelor Publice, in anexa nr. 2 pct.  1,  "comunicarea prin publicitate se efectueaza in situatia in care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitatile de comunicare prevazute la art. 44 alin. (2) lit. a), b) si c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare".
       Este real faptul ca potrivit prev.art.119 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere, alin.4 stipuland ca aceste dobanzi si penalitati de intarziere se stabilesc prin decizii intocmite in conditiile aprobate prin ordin al presedintelui ANAF, fiind asimilate deciziile de impunere si deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii (art.88 lit. c din OG 92/2003 vizand actele administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere).
       Chiar daca contestatoarea cunostea aspectul ca prin neplata la termen a obligatiilor stabilite in sarcina sa, se vor calcula majorari de intarziere, aceasta nu determina realizarea comunicarii titlului de creanta in modalitatea prev.art.44 alin.2 lit.d, titlul de creanta asa cum este el definit de art.110, devenind titlu executoriu in conditiile art.141 alin.2 din O.G.92/2003.
       Asertiunea instantei de fond in sensul ca datorita necomunicarii in conditiile art.44 alin.2 lit. a-c a deciziilor de calcul accesorii, acestea nu pot fi considerate titluri de creanta, tribunalul retine ca nu este corecta, actele respective stabilind si individualizand creanta fiscala in conditiile art.110 alin.3 Cod proc. fiscala, insa, problema care se pune este aceea a faptului ca nu s-au transformat inca in titluri executorii in conditiile art.141 alin.2, cata vreme termenul de plata stabilit de art.111 alin.2 se calculeaza in functie de data comunicarii deciziilor de calcul accesorii.
       Cum procedura de comunicare a deciziilor de calcul accesorii nr. 630119615341 - 630119615347/13.01.2010, s-a realizat prin publicitate, modalitate de natura a o prejudicia pe contestatoare, tribunalul retine ca respectivele decizii de calcul accesorii nu au devenit titluri executorii, astfel incat sa se fi procedat in mod corect la emiterea titlului executoriu nr.63010010685198/15.04.2010 si a somatiei emisa la aceeasi data pentru suma totala de 1788 lei, astfel incat constatand ca nu subzista in speta motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct.  9 Cod procedura civila, invocat de recurenta, raportat la disp.art.312 Cod proc.civila, va respinge ca nefondat recursul declarat in cauza, mentinandu-se hotararea instantei de fond, recurenta putand relua executarea cu respectarea dispozitiilor legale enuntate anterior, respectiv comunicarea in oricare din modalitatile enumerate de lit. a-c ale art.44 Cod proc.fiscala, a deciziilor de calcul accesorii.