Lamurirea obiectului actiunii este si in sarcina instantei, aceasta neputand lua masura suspendarii cauzei pentru neconformarea unei obligatii de explicitare a petitelor, ci poate doar sa puna in discutia partilor lamurirea unor aspecte, fara a putea...

Suspendare pentru neindeplinirea obligatiilor stabilite de instant Nelegalitate.        Lamurirea obiectului actiunii este si in sarcina instantei, aceasta neputand lua masura suspendarii cauzei pentru neconformarea unei obligatii de explicitare a petitelor, ci poate doar sa puna in discutia partilor lamurirea unor aspecte, fara a putea transforma acest lucru intr-o obligatie in sensul art. 1151 din Codul de procedura civila, cat timp cererea reclamantei indeplineste cerintele esentiale prevazute la art. 112 din Codul de procedura civila si 133 din acelasi cod.
(Decizia nr. 118/R din 23 aprilie 2010)

      Prin incheierea pronuntata de Judecatoria Nasaud in sedinta publica din 21 ianuarie 2010 s-a dispus in temeiul art. 1551 Cod procedura civila suspendarea judecarii cauzei cu privire la efectuarea unei precizari de actiune care sa fie intocmita adecvat conform dispozitiilor art. 113 si urmatoarele din Codul de procedura civila cu sublinierea efectuarii cu precadere in termeni juridici a petitelor de rectificare de C.F., cu corespondenta si indicarea temeiului legal incident, cu mentiunea ca starea de fapt a fost expusa.
Pentru a pronunta aceasta incheiere instanta a retinut ca prin incheierile anterioare s-a pus in vedere atat reclamantei cat si prin mandatar sa se conformeze depunerii unei precizari de actiune in scris in sensul celor mai sus aratate, obligatie pe care reclamanta nu a indeplinit-o.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamanta solicitand admiterea acestuia, casarea incheierii cu trimiterea cauzei in vederea repunerii pe rol.
Examinand recursul prin prisma criticilor din motivele de recurs care se pot circumscrie motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, tribunalul constata ca acesta este fondat pentru considerentele ce succed.
Prin Decizia civila nr. 15/A/2006 a Tribunalului Bistrita-Nasaud s-a casat cu trimitere Sentinta civila nr. 1765/2003 pronuntata de Judecatoria Nasaud in dosarul nr. 3330/2002 cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu indrumarea de a se pronunta pe fond asupra tuturor pretentiilor deduse judecatii, lasand posibilitatea instantei de rejudecare sa solicite partilor orice lamuriri asupra imprejurarilor de fapt si de drept pe care le invoca in sustinerea pretentiilor.
La data de 17.11.2006, reclamanta face anumite clarificari in privinta petitelor actiunii introductive, precizand ca petitele actiunii sunt cele din notele scrise depuse la termenul din 27.09.2006 inregistrate la dosar la 22.09.2006, aceasta ca urmare a dispozitiilor instantei de la termenul din 31 august 2006.
Apoi, la data de 29.05.2007 reclamanta inregistreaza la dosarul nr. 2094/265/2006 vol. I un script intitulat despre actiune si petitele ei, prin care relateaza istoricul starii de fapt, isi expune pozitia cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat si face trimitere in privinta petitelor actiunii la scriptul intitulat "note scrise" din 27.09.2006.
La termenul de judecata din 31.08.2006, instanta pune in vedere reclamantei sa-si precizeze clar in scris petitele din actiunea introductiva, reclamanta conformandu-se depunand prin scriptul intitulat Note Scrise precizarile petitelor.
Apreciind neadecvata precizarea la termenul de judecata din 27.09.2006, revine cu aceeasi solicitare catre reclamanta, punandu-i in vedere aplicarea dispozitiilor art. 1151 din Codul de procedura civila in caz de neconformare.
Prin scriptul depus la 20.10.2009 in respectarea obligatiei impuse face clarificari ale petitelor, pe care le reitereaza si prin scriptul depus la 11.12.2006.
Instanta la 13.12.2006 suspenda cauza potrivit art. 1151 din Codul de procedura civila, apreciind ca toate demersurile scrise ale reclamantei nu clarifica petitele.
Dupa repunerea pe rol a dosarului reclamanta prin avocat a depus precizari asupra petitelor actiunii.
Apreciind din nou asupra neadecvarii precizarilor de petite, instanta reitereaza obligatia la mai multe termene de a depune o noua precizare care sa clarifice fiecare petit de rectificare cu precizarea temeiului de drept.
Pe baza acestei noi solicitari reclamanta depune noi precizari si pe baza angajamentului luat in sedinta publica din 13 mai 2009 indica si temeiurile de drept pe care isi intemeiaza petitele.
La acest termen instanta pune din nou in vedere reclamantei sa-si clarifice petitele, reclamanta face precizari indicand fiecare act ce trebuie anulat si apoi noi precizari detaliate cu anexare de inscrisuri. Apoi, reclamanta face noi precizari prin scriptul de la fila 532.
La termenul din 21 ianuarie 2010 instanta a apreciat asupra solicitarii impuse reclamantei privind precizarea actiunii introductive si a constatat indeplinirea cerintelor art. 1551 din Codul de procedura civila si a dispus suspendarea cauzei.
Aprecierea primei instante cu privire la neindeplinirea de reclamanta a obligatiei de precizare a actiunii este gresita.
Asa cum rezulta din cronologia stabilirii obligatiei aratate reclamanta si-a indeplinit de fiecare data obligatia, atat prin folosirea propriilor cunostinte, cat si prin persoana calificata, respectiv prin avocat.
Prima instanta a transformat recomandarea instantei de casare intr-o obligatie procedurala stabilita in sarcina reclamantei, desi nu era o indrumare obligatorie.
Avand in vedere totusi ca decizia de casare a lasat posibilitatea primei instante sa faca acest lucru, se impunea ca obligatie stabilita sa fie conforma cu dispozitiile art. 112 din Codul de procedura civila asa cum lasa sa se inteleaga si art. 114 alin. 1 din Codul de procedura civila. Or, in cauza actiunea reclamantei are toate elementele prevazute de art. 112 din Codul de procedura civila.
In speta prima instanta a insistat pentru o anumita adecvare a formularii completarii de actiune introductiva si nu pe constatarea ca reclamanta ar fi respectat cerintele art. 112 din Codul de procedura civila, cerinte care pot fi desprinse din succesivele precizari de actiune, unde au fost precizate petitele, actele ce trebuie anulate, temeiurile de drept.
Lipsa unei forme, cu o anumita acuratete in formularea petitelor si indicarea temeiurilor legale, a cererii de chemare in judecata si a intregirii si modificarii ei nu constituie un motiv de intrerupere a cursului judecatii cat timp pretentiile deduse judecatii sunt cunoscute si incadrarea in drept in final a acestor pretentii revine instantei de judecata (art. 129 alin. 4 din Codul de procedura civila).
Indicarea anumitor temeiuri de drept este o componenta a principiului disponibilitatii si o obligatie a instantei de a le respecta.
Pe de alta parte, potrivit art. 84 din Codul de procedura civila cererea de chemare in judecata este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita. Coroborand acest text cu dispozitiile art. 129 alin. 4 din Codul de procedura civila, se poate constata ca lamurirea obiectului actiunii este si in sarcina instantei, aceasta neputand lua masura suspendarii cauzei pentru neconformarea unei obligatii de explicitare a petitelor, ci poate doar sa puna in discutia partilor lamurirea unor aspecte, fara a putea transforma acest lucru intr-o obligatie in sensul art. 1151 din Codul de procedura civila, cat timp cererea reclamantei indeplineste cerintele esentiale prevazute la art. 112 din Codul de procedura civila si 133 din acelasi cod.
Pe de alta parte, este de observat ca pentru lipsa obiectului cererii art. 133 prevede o cu totul alta sanctiune decat suspendarea.
Dar sanctiunea aplicata reclamantei este injusta si pentru faptul ca nu se poate sustine ca cererea reclamantei nu indeplineste cerintele art. 112 din Codul de procedura civila cat timp intr-o prima faza de judecata s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca asupra cererii reclamantei, fiind astfel neindoielnic ca petitele actiunii sunt formulate in conditiile art. 112 din Codul de procedura civila.
Deci, instanta are cadrul procesual stabilit, inclusiv asupra obiectului ei si deci poate pronunta o hotarare asa cum a facut-o si instanta initial investita, prin decizia de casare nefiind evidentiate greseli asupra acestui aspect.
In contextul celor prezentate, se poate constata in mod rezonabil ca:
- prin suspendarea judecatii s-a adus atingere dreptului reclamantei la liberul acces la justitie in sensul art. 6 alin. 1 din C.E.D.O;
- durata de solutionare a procesului tinde sa devina excesiva, in conditiile criteriilor jurisprudentiale ale Curtii Europene respectiv complexitatea cauzei, comportamentul reclamantei, comportamentul instantei si miza procesului pentru reclamanta, aducandu-se astfel atingere art. 6 alin. 1 din C.E.D.O. in privinta unui proces echitabil.