Rectificare act de stare civila

Prin sentinta civila nr. 12128 din 27.06.2011, Judecatoria Iasi a respins ca neintemeiata cererea de rectificare a actului de stare civila formulata de catre reclamanta A.A.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria Iasi a retinut ca reclamanta A.A. s-a nascut la data de 29.03.1960, nasterea fiind inregistrata in registrul de stare civila la nr. 26 din 09.04.1960.  Potrivit actului de nastere din registrul de stare civila al Primariei Comunei V., judetul Iasi, reclamanta s-a nascut la data de 29.02.1960, mentionandu-se, in extrasul din registrul de nastere, ca nasterea a fost trecuta in registrul starii civile la nr. 26 din 09.04.1960. Reclamanta a solicitat rectificarea actului de stare civila intrucat data nasterii a fost mentionata eronat, data corecta fiind cea din certificatul de nastere. 
In drept, sunt incidente prevederile art. 61 din Legea nr. 119 din 1996 privind actele de stare civila, potrivit carora rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe marginea acestora se face in temeiul dispozitiei primarului unitatii administrativ-teritoriale care are in pastrare actul de stare civila, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judetean de evidenta a persoanei. Cererea de rectificare a actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe acestea, insotita de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unitatii administrativ-teritoriale care are in pastrare actul de stare civila ori, dupa caz, la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria de la locul de domiciliu.
Rectificarea actului de stare civila presupune indreptarea unor erori materiale comise cu ocazia inregistrarilor de stare civila, potrivit art. 104 alin.1 din Metodologia nr.1/1997 pentru aplicarea unitara a dispozitiilor Legii nr. 119/1996  cu privire la actele de stare civila.
Asadar, rectificarea actului de nastere implica indreptarea erorilor materiale strecurate cu ocazia inregistrarii nasterii, pe baza actelor doveditoare anterioare inregistrarii, certificatul de nastere fiind emis in baza actului din registrul de stare civila.
La momentul nasterii reclamantei erau aplicabile prevederile Decretului nr. 272 din 1950 referitor la actele de stare civila, emis de Marea Adunare Nationala.
Procedura inregistrarii actelor de stare civila era reglementata de dispozitiile art. 7 din Decretul nr. 272 din 1950. Astfel, inregistrarile se fac pe temeiul unei declaratiuni facute personal, in scris sau verbal, afara de cazul prevazut de art. 33. Cel care face inregistrarea este obligat sa controleze potrivit instructiunilor Ministerului Afacerilor Interne realitatea continutului declaratiunii. Inregistrarea va fi citita declarantului din cuvant in cuvant si va fi semnata de acesta. In cazul cand declarantul nu poate sa semneze, inregistrarea se semneaza de cate doi martori, din care unul deputat in Sfatul Popular.
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei instanta constata ca nu se poate retine o alta data a nasterii reclamantei, eroarea materiala fiind comisa cu ocazia eliberarii primului certificat de nastere, si nu la inregistrarea nasterii in registrul de stare civila. A mai retinut instanta ca C.N.P. -ul a fost atribuit pe baza certificatului de nastere si nu a actului de nastere.
Avand in vedere perioada de timp cuprinsa intre momentul nasterii reclamantei si data solutionarii prezentei cauze (51 de ani), instanta nu a avut in vedere declaratia martorei audiate, cat timp, la intrebarile de control adresate, aceasta a aratat ca nu stie anul nasterii reclamantei.
Constatand ca reclamanta nu a probat sustinerile sale, potrivit art. 129 alin.1 Cod procedura civila, instanta a apreciat ca neintemeiata cererea de chemare in judecata, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art. 61 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila, a respins-o ca atare.