Decizie civila nr. 689/R

DOSAR NR.41141/3/2006
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI -  SECTIA A-V-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.689/R
Sedinta publica de la 08.05.2007
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE   -   CRISTINA NICA
JUDECATOR   -   ELISABETA FLORESCU
JUDECATOR   -   SORINA CIOBOTARU
GREFIER   -   PUCHETE GEORGETA

Pe rol urmeaza solutionarea contestatiei in anulare declarata de contestatorul Marin Laurentiu George impotriva deciziei civile nr.872/R/28.04.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila in dosarul nr.5168/3/2006 in contradictoriu cu intimatii Marin Gherghina, Eduteanu Gheorghe, Eduteanu Maria, Comisia judeteana Ilfov pentru aplicarea Legii nr.18/1991, Comisia locala de aplicare a Legii nr.18/1991 pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Domnesti.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta contestatorul, prin aparator, cu imputernicirea avocatiala la dosar si intimatii Eduteanu Gheorghe si Eduteanu Maria personal si asistati de aparator, cu imputernicirea avocatiala la dosar, lipsa fiind intimatele Comisia judeteana Ilfov pentru aplicarea Legii nr.18/1991, Comisia locala de aplicare a Legii nr.18/1991 pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Domnesti.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei ca s-a atasat dosarul nr.750/1748/2006 al Judecatoriei Cornetu, la care se afla atasat dosarul nr.4685/94/2006 al Judecatoriei Buftea.
Contestatorul, prin aparator, depune la dosar certificat de grefa privind solutia pronuntata in dosarul nr.19487/3/2006 al Tribunalului Bucuresti-Sectia a V-a Civila si declara ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimatii, prin aparator, declara ca nu mai au alte cereri de formulat si probe de administrat.
Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe contestatia formulata.
Contestatorul, prin aparator, solicita admiterea contestatiei, schimbarea si casarea in totalitate a hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, fara cheltuieli de judecata. Arata ca instanta de recurs a omis sa analizeze doua motive de recurs, ca partea pe care o reprezinta este prejudiciata prin solutia pronuntata, ca instanta e fond pretinde ca mostenirea are caracter divizibil, ca potrivit art.13 din Legea nr.18/1991 calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor, ca partea pe care o reprezinta este mostenitor si al terenului restituit in baza Legii nr.18/1991, ca terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate este compus din teren intravilan si teren extravilan.
Intimatii, prin aparator, solicita respingerea contestatiei ca fiind inadmisibila, cu cheltuieli de judecata conform chitantei depuse la dosar. Arata ca, potrivit dispozitiilor art.317-318 Cod pr.civila in aceasta faza procesuala nu se pot antama probleme de fond, ca aceasta contestatie in anulare este facuta cu rea-credinta, deoarece nu a fost incadrata in reglementarile prevazute de art.317-318 Cod pr.civila, aceste prevederi nefiind intrunite, ca nu a fost indicat temeiul de drept al contestatiei.

                                     T R I B U N A L U L

Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 15.08.2005 pe rolul Judecatoriei Buftea sub nr. 6029/2005 si precizata ulterior, reclamantul Marin Laurentiu George a chemat in judecata pe paratii Marin Gherghina, Eduteanu Maria, Eduteanu Gheorghe si Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Domnesti, solicitand instantei sa pronunte o hotarare prin care sa dispuna rectificarea titlului de proprietate nr. 33390/1996 in sensul de fi trecut si el pe titlu, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 725/2005 si sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la terenul in suprafata de 2 ha si 3809 m.p. mentionat in titlul de proprietate nr. 33390/1996.
Prin sentinta civila nr. 4115/09.12.2005, pronuntata de Judecatoria Buftea in dosar nr.  6029/2005, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si s-a respins actiunea formulata de reclamantul Marin Laurentiu si precizata ulterior, in contradictoriu cu paratii Marin Gherghina, Eduteanu Maria, Eduteanu Gheorghe si Comisia Locala de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Domnesti si Comisia Judeteana Ilfov pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa. 
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca, asa cum s-a statuat in practica judiciara, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor mostenitorilor care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Este adevarat ca de pe urma defunctului Marin Tanase au ramas ca mostenitori parata Marin Gheorghita si Marin Florian coautorul reclamantului, insa titlul de proprietate se emite numai la cerere, or, in speta, nici reclamantul si nici autorul sau nu au formulat o astfel de cerere.
Nulitatea sau modificarea unui titlu de proprietate emis in baza Legii nr. 18/191 poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes in speta insa, s-a constatat de catre instanta ca reclamantul nu are calitate procesuala activa, intrucat nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, instanta a avut in vedere faptul ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de reclamant la data de 13.09.2005 nu are relevanta in cauza, atata timp cat la data eliberarii titlului de proprietate nu exista o astfel de cerere, avand in vedere dispozitiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 potrivit carora drepturile dobandite cu respectarea Legii nr. 18/1991 pentru care a fost eliberat titlul de proprietate, raman valabile fara nici o alta confirmare.
In ce priveste capatul de cerere privind iesirea din indiviziune, instanta a constatat ca reclamantul nu are calitate procesuala activa nefiind coproprietar cu paratii cu privire la bunurile supuse impartelii, constand totodata si ca reclamantul nu este coproprietar cu parata Marin Gherghina nici cu privire la imobilul constructie, situat in Domnesti, nr. 21, intrucat acesta este proprietatea proprietarului terenului, in baza art. 492 C.civil.
Impotriva acestei sentinte, la 16.01.2006, a declarat recurs motivat Marin Laurentiu George, criticand hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, conform prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civila.
In motivarea cererii de recurs, recurentul, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., a precizat ca Primaria Domnesti a aratat ca tatal recurentului, Marin Florian, in prezent decedat, nu ar fi facut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, aratand insa ca nu poate sa depuna la dosar copie de pe cererea formulata de mostenitorii defunctului Marin Tanase si, desi nu este in masura sa depuna aceasta cerere, totusi Primaria Domnesti pretinde fara temei ca singura care ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ar fi parata Marin St. Gherghina.
Recurentul arata ca art. 9 pct. 6 din Legea nr. 18/1991 arata ca Primarul este cel obligat sa constituie un registru special, parafat, numerotat si sigilat, in care sa inregistreze in ordine cererile depuse de persoanele indreptatite, dispozitii cu caracter imperativ.
Imprejurarea ca Primarul Domnesti refuza sa trimita judecatoriei cererea formulata de mostenitorii defunctului Marin Tanase, demonstreaza ca, in realitate, si tatal recurentului Marin Tanase a fost trecut in cererea formulata si, ca atare, in mod cu totul gresit, instanta i-a respins actiunea, avand in vedere acest raspuns, care nu a fost dovedit cu acte.
Un al doilea aspect al recursului consta in faptul ca Legea nr. 18/1991 nu contine niciun fel de dispozitie din care sa rezulte ca nedepunerea cererii in termen conduce la pierderea dreptului sau de proprietate cu privire la un teren care este un drept real, perpetuu si imprescriptibil.
Recurentul a mai precizat ca art. 13 din Legea nr. 18/1991 arata, in ce priveste calitatea de mostenitor, ca aceasta se stabileste pe baza certificatului de mostenitor si la alin. 3 din acelasi act normativ se arata ca titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor, urmand ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun. Din interpretarea corecta a acestui text de lege rezulta ca, in conditiile in care exista certificat de mostenitor, nu mai este necesara cererea de stabilire a dreptului de proprietate prevazuta la art. 8 alin. 3 si art. 11 alin. 4.
Recurentul mai arata ca, ceea ce nu a observat si nici nu a vrut sa analizeze instanta de fond, este daca titlul de proprietate nr. 33390/20.11.1996, emis pe numele Marin St. Gherghina, a fost dat cu respectarea Legii nr. 18/1991, pentru care tocmai de aceea, in actiune a cerut modificarea acestui titlu respectiv pentru ca Legea nr. 18/1991 a fost incalcata. S-au incalcat astfel si prevederile art. 13 si art. 1 din Legea nr. 18/1991 s art. 481 C.civil, art. 44 din Constitutie, art. 1 din Protocolul I aditional la Conventiei Europene pentru Drepturile Omului.
Recurentul considera hotararea instantei de fond ca fiind nelegala si in sensul prevederilor art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civila, intrucat terenul in discutie este intravilan, fiind astfel aplicabile dispozitiile art. 36 care nu prevede un termen pentru formularea cererilor, precizand totodata ca art. 36 alin. 5 , atunci cand prevede termenul de 1 noiembrie 2001 pentru depunerea cererilor, se refera la terenurile fara constructii.
Considera recurentul ca hotararea instantei de fond este nelegala si fata de imprejurarea ca ii respinge cererea de iesire din indiviziune in contradictoriu cu Marin St. Gherghina, desi din certificatul de mostenitor rezulta ca este coproprietar alaturi de aceasta, cu privire la cladire, intrucat este unic mostenitor al defunctului Marin Florian.
Prin decizia civila nr. 872/R/28.04.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila in dosar nr. 5168/3/2006, s-a admis recursul promovat de recurentul reclamant Marin Laurentiu impotriva sentintei civile nr. 4115/09.12.2005, pronuntata de Judecatoria Buftea in dosar nr.  6029/2005, in contradictoriu cu intimatii parati Marin Gherghina, Eduteanu Maria, Eduteanu Gheorghe si Comisia Locala de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Domnesti si Comisia Judetean Ilfov pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, s-a casat in parte sentinta recurata in ceea ce priveste solutia asupra cererii de iesire din indiviziune ce poarta asupra dreptului de proprietate asupra constructiei din comuna Domnesti nr. 121, judetul Ilfov, s-a trimis cauza spre rejudecare acestei prime instante si s-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a apreciat ca, in mod eronat a  retinut prima instanta ca reclamantul nu justifica in cauza calitatea procesuala activa pe capatul de cerere avand ca obiect iesire din indiviziune asupra constructiei, atata vreme cat Marin Laurentiu George, prin certificatul de mostenitor nr. 56/08.04.2005 de urma defunctului Marin Florian, in masa succesorala intrand imobilul constructie situat in comuna Domnesti nr. 121, judetul Ilfov.
Impotriva acestei decizii, la 28.11.2006 a formulat contestatie in anulare Marin Laurentiu George, pentru nelegalitate si netemeinicie, care a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila sub nr. 41141/3/2006.
In motivarea contestatiei in anulare, contestatorul a aratat ca prin hotararea pronuntata, Tribunalul a omis sa se pronunte cu privire la cel de al doilea motiv de recurs prin care se critica hotararea instantei de fond prin aceea ca in mod gresit a retinut ca, in ceea ce priveste terenul in suprafata de 2.772 m.p. intravilan, se aplica de asemenea, art. 8 din Legea nr. 18/991.
Contestatorul a mai aratat ca, astfel cum a invederat in acest motiv de recurs, cu privire la terenurile intravilane sunt aplicabile prevederile art. 36 din Lege act normativ. 18/1991, articol care nu prevede un termen pentru formularea cererilor.
Art. 36 alin. 5, atunci cand prevede termenul de 1 noiembrie 2001 pentru depunerea cererilor, se refera doar la terenurile fara constructii si cum, in speta, terenul intravilan in suprafata de 2.772 m.p. este cu constructii, pe care si recurentul este proprietar conform certificatul de mostenitor nr. 56/08.04.2005 si certificatul de mostenitor nr. 35/1979, inseamna ca si in prezent, cu privire la aceasta categorie de teren, este in termen sa formuleze cerere, ceea ce a si facut.
Ca atare, contestatorul considera ca din eroare instanta nu a cercetat acest motiv de recurs, mai ales ca nu s-a pronuntat nici cu privire la sustinerea privind caracterul indivizibilitatii acceptarii succesiunii, in sensul ca nu este posibila acceptarea unei parti si renuntarea la cealalta parte, asa cum pretinde gresit instanta de fond.
De asemenea, contestatorul considera ca instanta de recurs in mod gresit a trimis cauza pentru judecarea iesirii din indiviziune numai in ceea ce priveste constructia, intrucat din certificatul de mostenitor nr. 453/26.04.1979, eliberat de Notariatul de Stat Buftea, rezulta ca de pe urma bunicului contestatorului Marin Tanase, a carui succesiune a fost acceptata de tatal contestatorului Marin Florin, a ramas o suprafata de teren de 250 m.p.
La 14.02.2007, Eduteanu Gheorghe si Eduteanu Maria au formulat intampinare, solicitand respingerea contestatiei in anulare ca neintemeiata, invocand exceptia inadmisibilitatii contestatiei in anulare, intrucat prin cererea formulata nu se regaseste un motiv ce nu ar fi putut fi invocat pe calea recursului, cu atat mai mult, cu cat instanta de recurs, avand in vedere ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 3041 C.pr.civila, a analizat cererea de recurs sub toate aspectele, aratand si ca inadmisibilitate acontestatiei in anulare rezulta si din faptul ca prin decizia contestata a fosta admis in parte recursul formulat de contestator si in consecinta, motivarea deciziei pronuntate in recurs nu poate face obiectul contestatiei in anulare.
Intimatii au aratat ca Marin Laurentiu George a ignorat faptul ca motivele de recurs, pretins a fi neexaminate, reprezinta de fapt aparari ce au fost invocate in fata instantei de recurs si care au fost analizate in mod sistematic si corect de catre aceasta instanta
Au mai aratat ca prin aceasta contestatie in anulare, se incearca de catre contestator, a repune in discutie argumentele de fapt si de drept invocate de catre acesta in faza recursului, nefiind intrunite astfel cerintele prevazute de art. 318 C.pr.civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 318 C.pr.civ. hotararile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie in anulare, intre altele, in cazul in care instanta, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Avand in vedere ca prin hotararea instantei de recurs impotriva careia se indreapta prezenta contestatie in anulare nu a fost analizat decat motivul legat de gresita admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului in ceea ce priveste cererea de iesire din indiviziune care vizeaza constructia situata in comuna Domnesti nr. 121, jud. Ilfov, ramanand necercetate celelalte critici formulate de catre recurent impotriva hotararii pronuntate de catre instanta de fond, contestatia in anulare apare ca fiind admisibila si fondata, urmand ca in temeiul textului de lege mentionat, incident in cauza, sa fie admisa.
Rejudecand recursul, tribunalul va analiza aceste motive de recurs care au fost omise de catre instanta investita cu solutionarea recursului.
Sub un prim aspect, se retine ca potrivit mecanismului juridic instituit de Legea nr. 18/1991, se considera ca dreptul de proprietate care a apartinut fostilor titulari anterior anului 1948 s-a transmis in patrimoniul statului si respectiv al cooperativelor agricole de productie, urmand ca in temeiul acestui act normativ sa opereze o retransmitere, fostii titulari putand sa-si redobandeasca dreptul care le-a apartinut prin reconstituire. Prin urmare, desi este adevarat ca dreptul de proprietate este perpetuu, el nu s-a aflat in perioada ce a urmat cooperativizarii in patrimoniul proprietarilor initiali si pe cale de consecinta nici in cel al succesorilor lor, astfel ca pentru protectia lui juridica este necesar ca in prealabil sa fie redobandit.
Dreptul de proprietate care s-a aflat initial in patrimoniul autorilor reclamantului nu este garantat de prevederile art. 1 din Protocolul aditional al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Principiul in acest domeniu a fost stabilit de Comisia Europeana inca din anii 1970: „Speranta de a vedea renascuta supravietuirea unui vechi drept de proprietate care este de mult timp imposibil de exercitat in mod efectiv nu poate fi considerata ca un „bun” in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1” (Decizia X., Y., Z. Impotriva Germaniei din 4 octombrie 1977).
In alte cauze, instanta europeana a considerat ca, in masura in care cel interesat nu indeplineste conditiile esentiale pentru a putea redobandi un bun trecut in proprietatea statului sub regimul politic anterior, exista o diferenta evidenta intre „simpla speranta de restituire”, oricat ar fi ea de indreptatita din punct de vedere moral, si o „speranta legitima”, de natura mult mai concreta, bazata pe o dispozitie legala sau pe o decizie judiciara (CEDH, 28 septembrie 2004, Kopecky c Slovaciei).
In acelasi sens, in cauza Brezny si Brezny c Slovaciei din 4 martie 1996, in care reclamantii au sustinut ca fusesera lipsiti de proprietatea lor in conditii contrare art. 1 din Protocolul nr. 1, intrucat statul refuzase sa le restituie proprietatile confiscate in 1973 si 1976 pe motiv ca nu indeplineau una din conditiile impuse de legea nationala pentru a putea beneficia de restituire – dovada cetateniei slovace, Comisia a declarat ca procedura contestata de reclamanti nu se refera la „bunuri existente” si ca acestia actionau numai ca solicitanti. In concluzie „Reclamantii, care fara indoiala au sperat ca li se vor restitui bunurile confiscate, nu au demonstrat ca sunt titularii vreunui drept de a obtine repararea prejudiciului”.
Retinand astfel ca prevederile Legii nr. 18/1991 - dispozitia legala pe care se intemeiaza „speranta legitima” in sensul Conventiei - care conditioneaza recunoasterea dreptului de proprietate trecut anterior in proprietatea cooperativei agricole de productie de indeplinirea procedurii reglementate de acest act normativ, nu este contrara art. 1 din Protoclul nr. 1 si ca in consecinta, in absenta unui titlu de proprietate eliberat in conditiile legii, reclamantul nu beneficiaza de acest drept, motivul de recurs prin care se invaca faptul ca nedepunerea cererii in termen nu conduce la pierderea dreptului de proprietate al recurentului este neintemeiat.
In al doilea rand, interpretand sistematic prevederile alineatului 2 al art. 8 (potrivit numerotarii initiale) care arata ca de prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamint in cooperativa sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile legii civile, mostenitorii acestora (...), pe de o parte, si cele ale alineatului al treilea care dispune ca stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, pe de alta parte, reiese necesitatea formularii unei cereri de reconstituire si de catre mostenitori. Topografia textelor de lege nu lasa niciun dubiu in acest sens, alineatul al treilea impunand o conditie care nu face nicio distinctie pentru toate persoanele incluse in campul de aplicare al legii in acelasi art. 8.
De altfel, nu ar exista nicio ratiune care sa impuna o asemenea diferenta de regim juridic. Prin acceptarea mostenirii, in patrimoniul succesorilor au intrat toate bunurile din masa succesorala existenta la decesul autorului lor, in care nu se include potrivit celor expuse anterior si dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate de catre cooperativele agricole de productie si pentru a caror redobandire, in mod similar fostilor proprietari, este necesara o manifestare de vointa din partea acestora.
Nici caracterul indivizibil al actului de optiune succesorala nu poate conduce la o alta concluzie. Ceea ce constituie un aspect distinct in raport de dreptul comun este faptul ca, desi succesiunea fostului proprietar al terenului s-a deschis la data cand el a decedat, prin efectul Legii nr. 18/1991, se reconstituie la o data ulterioara si dreptul de proprietate  asupra terenului, care nu a facut parte din patrimoniul succesoral. Prin urmare, actul de optiune nu a vizat si bunul care face obiectul Legii nr. 18/1991, acesta nefacand obiectul unei transmiteri pe cale sucesorala, ci al unei redobandiri ulterioare din patrimoniul statului, chiar daca, intr-adevar, aceasta operatiune juridica este legata de calitatea persoanei care ar fi indreptatita la restituire de succesor al fostului proprietar.
De asemenea, dispozitiile art. 13 (fost 12) nu constituie un argument in favoarea tezei recurentului potrivit careia in cazul mostenitorilor fostului proprietar nu ar fi necesara formularea unei cereri de reconstituire. Textul de lege indicat reglementeaza in alineatul 1 numai modalitatea in care se dovedeste calitatea de mostenitor, iar in alineatul 3 persoanele carora li se elibereaza titlul de proprietate, comisia judeteana neavand si obligatia stabilirii cotelor ce revine fiecareia dintre acestea, fara a institui nicio norma juridica in sensul aratat de catre recurent.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului in sensul ca in realitate ar fi formulat cerere de reconstituire, ea nu a fost dovedita de catre acesta, desi o asemenea obligatie ii revenea potrivit art. 1169 Cod civ. si art. 129 alin. 1 C.pr.civ.
Este adevarat ca potrivit adresei nr. 12379/24.11.2005 emisa de Primaria Comunei Domnesti cererea depusa de parata Marin Gherghina in termenul prevazut de Legea nr. 18/1991 si inregistrata sub nr. 1208/2.03.1991 nu se gaseste, dar din aceasta imprejurare de fapt nu se poate deduce pe cale logica situatia invocata de recurent precum ca in cerere figura si reclamantul sau autorul sau. Dubiul poate plana cel mult asupra existentei cererii ca atare, iar absenta sa poate avea cel mult consecinte asupra valabilitatii titlului de proprietate, dar nu si asupra caltatii procesuale active a reclamantului.
In plus, existenta unui numar de inregistare a cererii confrma existenta unei evidente tinute de citre autoritatea publica, in care a fost mentionat numele paratei, existand astfel o prezumtie puternica in sensul realitatii acestei cereri. Nu mai putin, reclamantul ar fi putut solicita la momentul depunerii cererii la care face referire o dovada a inregistrarii sale, astfel cum se procedeaza frecvent. pentru a nu suporta ulterior consecintele conduitei sale nediligente.
Dat fiind ca formularea cererii de stabilire a dreptului de proprietate de catre reclamant constituie situatia premisa pentru justificarea calitatii procesuale active in formularea cererii de modificare a titlului de proprietate, in mod corect instanta de fond nu a mai analizat respectarea dispozitiilor Legii nr. 18/1991 la momentul emiterii acestuia, retinand incidenta art. 2 alin. 2 dn Legea nr. 1/2000 in analizarea cererii depuse de catre acesta la data de 13.09.2005.
Neintemeiat este si cel de-al doilea motiv de recurs. Contrar sustinerilor recurentului, in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 36 (fost 35) din Legea nr. 18/1991, potrivit cu care: „Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei in vederea construirii de locuinte proprietate personala, sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie. Terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobinditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor”.
In primul rand, textul de lege citat are in vedere terenurile proprietate de stat, al caror regim juridic este reglementat in capitolul III din lege, iar nu pe cele care se gaseau la data intrarii in vigoare a legii in patrimoniul cooperativelor agricole de productie, cum este cazul in speta, al caror regim juridic a fost stabilit in capitolul II din acelasi act normativ.
In al doilea rand, este reglementata numai situatia unor anumite categorii de terenuri, respectiv cele asupra carora solicitantii au un drept real de folosinta, dobandit in conditiile actelor normative anterioare anului 1990 in vederea construirii de locuinte sau ca efect al preluarii teernurilor aferente constructiilor.
In ceea ce priveste terenul in suprafata de 250 m.p., mentionat in certificatul de mostenitor nr. 435/26.04.1979 eliberat de fostul Notariat de Stat Buftea, tribunalul are in vedere ca in ceea ce priveste forta probanta a certificatului de mostenitor se admite unanim ca acesta nu poate fi opus tertilor ca instrument de dovada a proprietatii, deoarece notarul public nu are competenta sa certifice calitatea de proprietar a celui care lasa mostenirea, ci numai calitatea de mostenitor si a cotei care se cuvine fiecarui mostenitor in parte, astfel ca nejustificand un drept de coproprietate asupra sa, reclamantul nu justifica nici sub acest aspect calitatea porcesuala activa.
Dat fiind ca reclamantul nu justifica dreptul de proprietate asupra niciunui bun dintre cele care au facut obiectul contractului de intretinere autentificat sub nr. 725/29.03.2005 de notar public Savu Nicolae, in mod corect instanta de fond a apreciat ca nu are legitimare procesuala activa nici pentru acest capat de cerere. Intr-adevar, avand in vedere conditiile de exercitiu ale actiunii civile, in principal conditia interesului, rezulta ca nulitatea nu poate sa fie invocata de o persoana complet straina de actul juridic respectiv, intrucat o asemenea persoana nu ar justifica un interes porpriu, care sa fie in legatura cu cauza de nulitate a actului juridic respectiv. In cazul instrainarii bunului altuia, numai adevaratul proprietar are calitatea de a cere constatarea nulitatii, fiind singurrul care ar obtine un avantaj din admiterea unei asemenea actiuni.
Fata de aceste considerente, retinand netemeinicia motivelor invocate in recurs care au fost omise in analiza instantei de recurs, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 318 C.pr.civ. rejudecand recursul sa admita recursul, sa caseze in parte sentinta recurata in ceea ce prieste solutia asupra cererii de iesire din indiviziune ce poarta asupra dreptului de proprietate asupra constructiei din comuna Domnesti nr. 121, judetul Ilfov si sa trimita cauza spre rejudecare aceleiasi instante, mentinand totodata celelalte dispozitii ale sentintei.
 


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :

Admite contestatia in anulare formulata de contestatorul MARIN LAURENTIU GEORGE, cu domiciliul in Sos. Oltenitei nr. 238, bl. 53, sc. 3, etj. 6, ap. 116, sector 4, Bucuresti, impotriva deciziei civile nr. 872/R/28.04.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila in dosar nr. 5168/3/2006, in contradictoriu cu intimatii MARIN GHERGHINA, decedata - cu ultim domiciliu in str. Sarbi nr. 121, comuna Domnesti, judetul Ilfov, EDUTEANU GHEORGHE si EDUTEANU MARIA, ambii cu domiciliul in str. Sarbi nr. 121, comuna Domnesti, judetul Ilfov, COMISIA LOCALA DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DOMNESTI, cu sediul in comuna Domnesti, judetul Ilfov si COMISIA JUDETEANA ILFOV PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, cu sediul in Bucuresti, str. Smardan nr. 3, sectorul 3.
Rejudecand recursul:
Admite recursul formulat de recurentul MARIN LAURENTIU, impotriva sentintei civile nr. 4115/09.12.2005, pronuntata de Judecatoria Buftea in dosar nr.  6029/2005, in contradictoriu cu intimatii parati MARIN GHERGHINA, EDUEANU MARIA, EDUTEANU FGHEORGHE si COMISIA LOCALA DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DOMNESTI si COMISIA JUDETEANA ILFOV PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991.
Caseaza in parte sentinta recurata in ceea ce prieste solutia asupra cererii de iesire din indiviziune ce poarta asupra dreptului de proprietate asupra constructiei din comuna Domnesti nr. 121, judetul Ilfov.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
IREVOCABILA.
Pronuntata in sedinta publica azi, 08.05.2007.

PRESEDINTE,                          JUDECATOR,                         JUDECATOR,
           Cristina Nica   Elisabeta Florescu                  Sorina Ciobotaru

                                                                     
               GREFIER,
                            Georgeta Puchete

    





Red. C.N./Th. red .GZ
2  ex./29.06.2007