Obligatia de a face

Dosar nr. ***
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
INCHEIERE
SEDINTA PUBLICA DIN: 14.09.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE:
ASISTENT JUDICIAR:
ASISTENT JUDICIAR:
GREFIER:

Pe rol se afla solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul ***, in contradictoriu cu parata ***, avand ca obiect obligatia de a face.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta reclamantul prin aparator ales si parata prin consilier juridic.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Nemaifiind probe de administrat, instanta acorda cuvantul pe fondul cauzei.
Reclamantul prin aparator ales solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata, obligarea paratei la plata daunelor morale in cuantum de 5.000 euro.
Parata prin consilier juridic solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
Instanta retine cauza in pronuntare.

TRIBUNALUL

Avand nevoie de timp pentru a delibera, in temeiul dispozitiilor art. 396 din Codul de procedura civila, va amana pronuntarea pentru data de 28.09.2016.


DISPUNE

Amana pronuntarea la data de 28.09.2016.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 14.09.2016.



Presedinte                 Asistent Judiciar                 Asistent Judiciar                Grefier









Dosar nr. ***


R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
SENTINTA CIVILA NR
             SEDINTA PUBLICA DE LA 28.09.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE:
ASISTENT JUDICIAR:
ASISTENT JUDICIAR:
GREFIER:

Pe rol se afla solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul ***, in contradictoriu cu parata ***, avand ca obiect obligatia de a face.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 14.09.2016, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amanat pronuntarea pentru data de 28.09.2016, cand,

T R I B U N A L U L

Deliberand asupra ac?iunii de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr.***, la data de 03.02.2016, reclamantul  ***, a chemat in judecata pe parata *** solicitand instan?ei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: incetarea practicilor abuzive restrictive din punct de vedere profesional realizate in executarea contractului de munca; incetarea actelor de discriminare si hartuire morala realizate in executarea contractului individual de munca; plata sumei de 5.000 euro daune morale in vederea repararii prejudiciului care  i-a fost cauzat; plata cheltuielilor de judecata, conform dispozi?iilor art. 453 alin. 1 din codul de proc. Civ.
In motivarea cererii de chemare in judecata reclamantul a aratat ca este salariat al *** din ianuarie 2008, incheind cu parata contractul individual de munca nr. ***, pe perioada nedeterminata, ocupand postul de artist instrumentist (SS)- trompeta in formatia Big Band ***.
Potrivit dispozitiilor contractului de munca si fisei de post aferente, la art. IV, angajatorul are obligatia asigurarii conditiilor materiale pentru derularea normala a raportului de munca.
Drepturile pe care legea i le confera angajatorului trebuie exercitate cu buna credinta in temeiul principiului fundamental al dreptului muncii, consacrat in art. 8 alin. 1 din Codul muncii. De asemenea, angajatorul este obligat sa-si manifeste autoritatea numai prin actiuni care respecta demnitatea si constiinta salariatului, fara nici o discriminare.  In acest sens sunt si dispozitiile art. 6 alin. 1 din Codul muncii care prevad ca „orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nici o discriminare”.
  Reclamanta a mai invederat  instantei ca potrivit dispozitiilor contractului de munca si fisei postului, angajatorul are obligatia de a-i pune la dispozitie toate materialele necesare desfasurarii in mod optim a activitatii sale, respectiv instrument muzical, costum de scena si accesorii muzicale.
In ceea ce priveste obligatia angajatoarei de a-i pune la dispozitie un instrument muzical si accesoriile necesare, care sa-i permita sa-si indeplineasca atributiile de serviciu, respectiv o trompeta in SI bemol, aceasta nu si-a respectat-o inca de la inceputul demararii colaborarii noastre si pana in prezent, respectiv ianuarie 2016.
Reclamantul a mai mentionat ca de la inceputul activitatii la *** si pana in prezent, a performat numai la instrumente proprietate personala, desi a  notificat in nenumarate randuri parata pentru a-si executa obligatia cei revine in temeiul contractului de munca si al Codului Muncii, de a-si asigura conditiile materiale pentru derularea normala a raportului de munca, prin a-i da spre folosinta o trompeta care sa aiba caracteristicile cerute de ceea ce performez in cadrul Big Band Radio.
Este cunoscut ca o caracteristica a raportului juridic de munca este relatia de subordonare a angajatului fata de angajator, aceasta constand in dreptul exclusiv al angajatorului de a organiza, in conditiile legii, munca salariatului in colectivul sau. Cu toate acestea, analizand subordonarea sa juridica in raport cu angajatoarea reiese fara putinta de tagada abuzul de drept al acesteia in exercitarea prerogativelor de directivare, control si sanctionare a activitatii sale. Acest abuz de drept, din perspectiva pozitiei dominante pe care o are angajatoarea in raportul de subordonare creat pe parcursul executarii contractului individual de munca, este dublat de un comportament ilicit materializat in actiuni de discriminare indirecta, precum si actiuni de incalcarea a demnitatii si de hartuire morala la locul de munca.
In  acest sens, se considera marginalizat si lezat prin conduita abuziva, voita a angajatoarei reprezentata printre altele si de refuzul nejustificat al acesteia de a-l repartiza in distributii in calitate de solist instrumentist, ignorarea tuturor sugestiilor sale referitoare la interpretarea artistica, lipsirea de un instrument adecvat.
Reclamantul a mai precizat ca numai in urma unor ample demersuri administrative si judecatoresti, respectiv promovarea in fata Tribunalului Bucuresti a unei actiuni, Dosar nr. ***, care a avut ca obiect obligatia de a  i se pune la dispozitie un instrument adecvat, a  reusit sa obtin din partea angajatorului un instrument nou, cu specificatiile solicitate. In sustinere,   reclamantul a depus  Fisa de evidenta a obiectelor de inventar in folosinta, din care rezulta preluarea instrumentului in data de 05.01.2016, dupa depunerea actiunii la data de 21.12.2015.
A mai invederat reclamantul ca actiunea de hartuire morala din partea angajatoarei s-au materializat si prin convocari la cercetare disciplinara, prima pentru data de 04.12.2015, pentru fapte care nu au fost descrise in concret, cercetare care a culminat cu sanctionarea sa abuziva cu avertisment scris, scopul angajatoarei fiind acela de a-l sicana si eventual de a ma determina sa isi dea demisia, in principal, iar in secundar reducerea sa la tacere.
A  luat act de prima cercetare disciplinara si de sanctiunea dispusa si, de?i a  apreciat ca rezultatul cercetarii sale nu este corect, nu a  vrut sa contribuie la starea de tensiune creata deja de catre angajator.
Ulterior, la data de 14.01.2016 a primit o noua convocare la cercetare disciplinara pentru data de 18.01.2016, reprogramata la data de 26.01.2016.
Reclamantul a apreciat  ca toate aceste presiuni psihologice sunt realizate asupra sa pentru a il determina sa paraseasca locul de munca, in conditiile in care concedierea sa nu este posibila pe native profesionale. Actiunile ostile carora este obligat sa fac fata de ani de zile, prin repetitivitate: neprimirea unui instrument adecvat pentru realizarea muncii sale, necomunicarea cu reclamantul, redistribuirea sa in programe, marginalizarea sa, toate acestea cu scopul clar de a il  compromite profesional, de a-i afecta credibilitatea.
  Actiunile la care este supus sunt de natura a-i ingradi posibilitatea de exprimare: nu poate face sugestii de natura artistica in cadrul repetitiilor, munca si via?a sa sunt criticate atat de unii colegi, cat si de sefii ierarhici.
Aceste actiuni pe care le apreciaza abuzive, de la locul de munca au aparut ca urmare a neregulilor si deficientelor pe care le-a  constatat si le-a adus la cuno?tin?a sefilor, deficiente atat in organizarea muncii, cat si in comportamentele de conducere.
Cu privire la incalcarea demnita?ii in munca si hartuirea morala, art. 8 alin. 1 din Codul muncii prevede ca relatiile de munca se bazeaza pe principiul bunei credinte, ceea ce inseamna ca toate actiunile angajatorului trebuie sa urmareasca indeplinirea scopului bunei functionari a unita?ii. In nici un caz, actiunile conducatorilor nu trebuie sa vizeze personalitatea or integritatea morala si profesionala a unui salariat.
De asemenea, conform art. 39 alin. (1) din Codul muncii salariatul are dreptul la securitate si sanatate in munca. Este de forta evidentei ca in sfera acestui drept se include sanatatea si securitatea atat fizica, cat si cea psihica.
In temeiul acestui text de lege, angajatorul este obligat sa ia toate masurile pentru ca prin actiunile sale salariatii sa nu fie afecta?i psihic de mediul in care lucreaza. Protec?ia sanata?ii psihice a salariatilor este reliefata in existenta unor sporuri menite sa compenseze salariatii care lucreaza in medii stresante: ex. sporul de suprasolicitare neuropsihica acordat profesorilor, magistratilor etc.
In acest context, trebuie sa intre si protec?ia psihica a salariatului impotriva abuz urilor angajatorilor printr-o serie de masuri aparent neutre, dar in realitate, avand in vedere caracterul lor continuu, urmaresc un singur scop: eliminarea salariatului incomod.
  In dovedirea cererii de chemare in judecata reclamantul a depus la dosar un set de inscrisuri.
  La data de 08.03.2016 parata ***, a formulat intampinare la cererea de chemare in judecata,  prin care a solicitat  instantei de judecata sa dispuna respingerea actiunii ca neintemeiata,  avand in vedere ca *** asigura, reclamantului ***- angajat al *** pe postul de artist instrumentist (SS) - trompeta la Big Band-ul ***, conditiile materiale pentru derularea normala a raporturilor de munca conform fisei de post atasata la contractul individual de munca al reclamantului.
Astfel, reclamantului i s-a pus la dispozitie de la inceputul colaborarii pana in prezent trompeta pe care a solicitat-o. De regula, instrumentistii solicita tipul de instrumente cu care considera ca-si pot desfasura activitatea in conditii normale, insa, *** nu a facut decat sa-i puna la dispozitie instrumentul pe care acesta l-a solicitat in mod expres, respectiv trompeta Yamaha RE MI bemol; trompeta Yamaha seria 401592, pe care a fost instiintat in data de 05.10.2015 ca ii poate fi pusa la dispozitie, este in tonalitatea Si bemol, exact a?a cum a solicitat. Aceasta trompeta nu este noua, dar este in perfecta stare de functionare;
Din nota lui ***i - gestionarul magaziei de Instrumente si Accesorii Muzicale a ***, in functie, inregistrata la secretariatul DFM cu nr. 13.04/1453/06.10.2015, reiese clar ca reclamantul  a refuzat sa ia in primire trompeta la care se face referire.
Parata a mai aratat ca anterior acestei date, i-au fost oferite si alte instrumente in stare de functionare, in tonalitatea Si bemol pe care le-a refuzat, iar in data de 05.01.2016 reclamantului i-a fost pusa la dispozitie trompeta Phaeton PHTFX 1100 cu seria 108814 asa cum reiese din fisa de evidenta a obiectelor de inventar in folosinta. Trompeta Phaeton PHTFX 1100 cu seria 108814 a fost achizitionata in luna decembrie 2015.
Procedura de achizitie a instrumentelor muzicale, pentru orchestrele radio a fost introdusa in Programul Anual al Achizitiilor Publice si aprobata prin Bugetul de Venituri si Cheltuieli la inceputul anului 2015, conform OPDG nr. 369/23.05.2014 privind procedura interna de achizitii publice pentru Societatea Romana de Radiodifuziune, achizitie ce a urmat toate etapele (de lunga durata), conform legislatiei in materie, finalizata in luna decembrie 2015.
Parata a mai aratat ca sus?inerea reclamantului din cererea de chemare in judecata in sensul ca „ numai in urma unor ample demersuri administrative si judecatoresti, respectiv promovarea in fata Tribunalului Bucuresti a unei actiuni, Dosar nr. ***, care a avut ca obiect obligatia de a i se pune la dispozitie un instrument adecvat, a  reusit sa obtina din partea angajatorului un instrument nou  cu specificatiile solicitate...” este nefondata. Directia Formatii Muzicale a inceput procedura de achizitie in luna iunie 2015 cu mult inainte ca reclamantul sa actioneze in judecata ***.
In  concluzie, din considerentele aratate, parata a aratat ca rezulta fara echivoc ca in cauza nu avea  de-a face sub nici o forma cu vreun element care ar putea conduce spre o suspiciune de discriminare, ac?iune ostila sau abuziva din partea ***.
Parata a mai aratat ca in  ceea ce priveste nedistribuirea reclamantului in programe, aceasta afirmatie este nereala si nu poate fi considerata o actiune de discriminare si incalcare a demnitatii de catre angajator, intrucat asa cum reiese din raportul acestuia de activitate, reclamantul a cantat in toate concertele Big Band-ului Radio din anul 2015 pe postul de artist instrumentist. Conform fisei de post, reclamantul nu are atributii sau responsabilitati care sa-i confere dreptul de a face sugestii de natura artistica in cadrul repetitiilor. Aceste sarcini cad in grija dirijorului sau cel mult a sefului de partida.
Cu privire la distribuirea reclamantului in programele de concert ale Big Band-ului *** pe postul de solist, parata a aratat ca reclamantului i-a fost facuta aceasta propunere de catre dirijorul Big Band- ului **, in anul 2015 dar acesta a refuzat sa cante ca solist in vreunul dintre concertele BBR din anul 2015.  Prin urmare reclamantul nu se poate „considera marginalizat si lezat prin conduita abuziva de catre angajator,,.
Referitor la convocarea reclamantului la cele 2 cercetari disciplinare, parata a invederat ca aceasta nu reprezinta o hartuire morala din partea angajatorului asa cum sustine reclamantul, inregistrarea la nivelul SRR a unor sesizari in ceea ce priveste savarsirea unor fapte de natura disciplinara, creeaza obligatia/dreptul conducatorului unitatii de a dispune in considerarea atributiilor de conducere ce-i revin potrivit legii si reglementarilor interne ale *** efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, numind o persoana sau o comisie in acest sens, pentru a putea stabili daca o fapta in legatura cu munca poate fi considerata sau nu abatere disciplinara (art. 247 alin.2 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, art. 68 din Regulamentul Intern al ***).
Reclamantul a avut/are posibilitatea de a contesta in instanta decizia de sanctionare daca apreciaza ca este/a fost neindreptatit.
In  concluzie, solicita sa se sa constate ca motivarea reclamantului din cererea de chemare in judecata reprezinta o insiruire de dispozitiile legale, fara substanta, fara a preciza ce anume drepturi /obligatii /reglementari incalca angajatorul, si fara a demonstra/ in concret incalcarea acestora.
  In  ceea ce priveste daunele morale de 5.000 euro solicitate de reclamant in vederea repararii prejudiciului cauzat de ***,  apreciaza ca sunt neintemeiate, motiv pentru care  solicita   sa fie respinsa pentru urmatoarele considerente:
,, Dauna morala,, consta in atingerea adusa personalitatii omului: existenta sa, integritatea corporala si sanatatea, sensibilitatea fizica sau psihica, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional. Presupusul prejudiciul in discutie, neavand continut economic, nu poate fi evaluabil in bani.
Parata a mai aratat ca nu este probat de catre reclamant existenta prejudiciului, nu este ilustrat in mod concret producerea prejudiciului pretins sau intinderea acestuia, deci ramane valabil principiul ,,ca o afirmatie care nu este dovedita nu exista,,
A mai aratat parata ca existenta unei tensiuni si producerea unui stres emotional sau psihic reprezinta elemente inerente unei situatii la locul de munca, astfel incat acordarea daunelor morale nu se impune, iar buna-credinta a paratei ***, in relatiile cu reclamantul-achizitionarea trompetei solicitate de reclamant si punerea la dispozitie sunt diligente pe care parata le-a facut in vederea multumirii reclamantului si a asigurarii conditiilor materiale pentru derularea normala a raportului de munca. Iar decizia, de a-l sanctiona pe reclamant cu avertisment scris, nu reprezinta un abuz care sa dea nastere unor pretentii intemeiate de acordare de daune morale, ci sanctiunea faptelor sale in relatiile de munca cu angajatorul.
Fata de cele mentionate, parata a solicitat sa se constate ca actiunea reclamantului este vadit netemeinica, reclamantul nejustificand un interes special si legitim, utilizand dreptul procesual intr-o maniera contrara scopului si finalitatii acesteia; reclamantul cu rea credinta a actionat *** in judecata, cu scopul de a sicana si discredita ***, nedovedind cele aratate in cererea de chemare in judecata; anterior comunicarii actiunii si primului termen de judecata, respectiv 05.01.2016, reclamantul a primit instrumentul ce face obiectul dosarului, (motiv pentru care solicita  instantei sa dispuna exonerarea paratei de la plata oricaror cheltuieli de judecata), si pe cale de consecinta solicita  respingerea actiunii ca neintemeiata cu cheltuieli de judecata.
In sus?inerea intampinarii parata a depus un set de inscrisuri.
In  drept, au fost invocate dispozi?iile art. 205 NCPC, art. 12 NCPC, art. 223 NCPC, art.315 alin.1 pct.3 NCPC. art.451 alin.2 NCPC, art.454 NCPC. Legea 53/2003-Codul Muncii, art.68 R.l.
  La data de 23.05.2016 reclamantul a depus la dosar raspuns la intampinare prin care a reiterat acelea?i sus?ineri ca si in cererea de chemare in judecata.
Instan?a a incuviin?at si administrat proba cu inscrisuri si martori pentru ambele par?i.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Reclamantul, ***, este angajat al paratei *** din ianuarie 2008, conform contractului individual de munca incheiat sub nr. ***, pe o perioada nedeterminata, avand func?ia de artist instrumentist (SS)- trompeta in forma?ia Big Band ***.
Instan?a apreciaza ca nefondate sus?inerile reclamantului, potrivit carora din mijloacele de proba administrate rezulta comportamentul abuziv, discriminatoriu si hartuitor al paratei, avand in vedere si urmatoarele considerente:
Principiul egalitatii sau nediscriminarii consta in aceea ca persoanele care se gasesc intr-o situatie identica au dreptul la un tratament identic, fara ca egalitatea sa insemne uniformitate.
Functia acestui principiu fiind aceea de a preveni formularea de distinctii arbitrare si de a evita diferentele de tratament juridic fara motive obiective.
Principiul nediscriminarii este inscris in toate tratatele si documentele internationale de protectie a drepturilor omului. Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor, care sunt egali in drepturi. Conceput astfel, principiul nediscriminarii apare ca o forma moderna si perfectionata a principiului egalitatii tuturor in fata legii. De altfel, art. 7 din Declaratia Universala proclama ca toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul, fara deosebire, la protectia egala a legii.
Ca natura juridica, dreptul la nediscriminare, prevazut de art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, este un drept subiectiv substantial. Textul in discutie enumera un numar de 13 motive de nediscriminare, insa aceasta lista nu este limitativa. Cu alte cuvinte, este interzisa orice forma de discriminare, indiferent de criteriul care sta la baza ei.
Dreptul la nediscriminare prevazut de art. 14 din C.E.D.O. nu are o existenta independenta in sistemul de protectie europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale pe care aceasta il instituie, deoarece nu poate fi invocat decat prin raportare la acestea. El poate aparea insa autonom, prin aceea ca, intr-o situatie data, este posibil sa fie incalcat, fara a se constata si o incalcare a drepturilor in legatura cu care a fost invocat. Constatarea unei incalcari a acestor dispozitii se poate face, insa, numai in legatura cu un alt drept aparat de Conventie si/sau de protocoalele sale aditionale, iar dupa data de 1 aprilie 2005, cand a intrat in vigoare Protocolul nr. 12 la Conventie privitor la interdictia generala a oricarei forme de discriminare si cu privire la orice drept recunoscut in legislatia nationala a unui stat contractant.
Facand o interpretare nuantata a prevederilor Conventiei, organele acesteia au concluzionat insa ca a distinge nu inseamna a discrimina, observand existenta unor situatii ale caror particularitati impun a fi tratate diferentiat.
Diferenta de tratament devine discriminare, in sensul art. 14 din Conventie, numai atunci cand autoritatile statele introduc distinctii intre situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.
De asemenea, conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, in concordanta cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, principiul constitutional al egalitatii in drepturi presupune identitatea de solutii numai pentru situatii identice, acest principiu neopunandu-se la stabilirea unor solutii diferite pentru persoanele aflate in situatii distincte.
In plus, Protocolul nr. 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului impune interdictia generala a oricarei forme de discriminare. Curtea de la Strasbourg retine doua criterii cumulative de definire a discriminarii: o inegalitate de tratament in exercitarea sau beneficierea de un drept recunoscut (C.E.D.O., 23 noiembrie 1983, Van der Mussele, Seria A nr. 70, p. 46; C.E.D.O., 18 februarie 1991, Fredin, Seria A nr. 192, p. 60) si lipsa unei justificari obiective si rezonabile (C.E.D.O., 23 iulie 1968, Affaire linguistique belge c/Belgique, Seria A nr. 6, p. 9).
In sistemul nostru juridic, principiul analizat se gaseste reglementat in art. 16 alin. (1) din Constitutie si in O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata.
Conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicata, discriminarea reprezinta orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice”.
Astfel, pentru ca o fapta sa fie calificata drept fapta de discriminare, aceasta trebuie sa indeplineasca, cumulativ, mai multe conditii: existenta unui tratament diferentiat, manifestat prin deosebire, excludere, restrictie sau preferinta (existenta unor persoane sau situatii aflate in pozitii comparabile) ; existenta unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicata, tratamentul diferentiat sa nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sa nu fie adecvate si necesare; tratamentul diferentiat sa aiba drept scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege.
Tratamentul diferentiat trebuie sa urmareasca sau sa aiba ca efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Este adevarat ca principiul egalitatii intre cetateni, prin excluderea privilegiilor si discriminarii este garantat si prin exercitarea drepturilor economice, sociale si culturale, in special; dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.
De aceea, O.G. nr. 137/2000 prevede ca „sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare”.
In aceste conditii se constata ca O.G. nr. 137/2000 prevede expres care sunt faptele si actele de discriminare, precum si criteriile de discriminare.
Astfel ca, instan?a constata ca, in cauza de fata nu poate fi vorba de aplicarea unui tratament privilegiat sau discriminatoriu, de constatarea unei inegalitati, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Din dispozitiile mentionate mai sus rezulta ca discriminarea trebuie sa rezulte dintr-o actiune a unei alte persoane, actiune constand intr-o deosebire, excludere, restrictie sau preferinta insa, din probele administrate in cauza nu a rezultat ca reclamantul a fost supus unei discriminari in sensul dispozitiilor legale susmentionate, neputandu-se retine o astfel de actiune din partea paratei.
In ceea ce prive?te declara?ia martorului *** instan?a o apreciaza ca fiind subiectiva si nu va fi avuta in vedere la stabilirea situa?ie de fapt, avand in vedere ca acest martor se alfa in litigiu cu societatea parata ce are acela?i obiect ca si cererea ce face obiectul prezentului dosar, iar pe de alta parte declara?ia acestuia nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba administrat in cauza.
Totodata, instan?a constata ca din probele administrate si raportat la circumstantele concrete ale cauzei, la domeniul si institutiile reglementate prin normele legale in discutie, avand in vedere si argumentele anterior aratate, rezulta in mod evident ca o discriminare a reclamantului in raport cu cele mentionate de acesta in cererea de chemare in judecata, nu poate fi primita, in cauza nefiind intrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare, in acord cu definitia juridica a discriminarii din art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicata.
In consecinta, nu se poate retine in cauza intrunirea cumulativa a elementelor privind un tratament de deosebire, restrictie, excludere, preferinta, intre persoane care se afla in situatii comparabile si care sunt tratate in mod diferit datorita unuia din criteriile prevazute de lege si care are ca scop sau ca efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
In privinta aspectelor invocate de reclamant cu privire la incetarea  practicilor abuzive restrictive din punct de vedere profesional, de discriminare si de hartuire morala instan?a constata ca prin cererea de chemare in judecata reclamantul a invederat ca parata nu i-a pus la dispozi?ie instrumentul muzical solicitat decat in ianuarie 2016, insa  din probatoriul administrat in cauza, rezulta ca reclamantul si-a desfa?urat activitatea cu ajutorul instrumentelor puse la dispozi?ie de catre parata (fie ca acestea au fost  noi sau vechi), acesta nefiind in imposibilitate de a participa la spectacole datorita neachizi?ionarii de catre parata a Trompetei Phaeton PHTFX1100.
Pe de alta parte, instan?a constata ca in cauza reclamantul nu probat ca in cadrul orhestrei in care activeaza, al?i arti?ti instrumenti?ti - trompeta sa fi beneficiat de instrumente muzicale noi.
In ceea ce prive?te sus?inerile reclamantului ce privesc aspecte ce ?in de repartizarea sa in distribu?ii artistice in calitate de solist instrumentist – trompeta, instan?a constata ca din niciunul din mijloacele de proba administrate in cauza nu rezulta ca un alt instrumentist – trompeta sa fi fost distribuit in spectacole de mai multe ori decat reclamantul sau sa fi avut mai multe interven?ii solistice, iar pe de alta parte reclamantul prin cererea de chemare in judecata nu a men?ionat programele in care nu a fost distribuit, sugestiile pe care le-a facut si de care nu s-a ?inut cont de catre dirijor si daca acesta din urma avea aceasta obliga?ie profesionala.
Totodata, instan?a retine, potrivit inscrisurilor existente la dosar ca parata nu i-a incalcat reclamantului dreptul de petitionare, insa faptul ca punctele sale de vedere nu au fost imparta?ite de catre conducerea societa?ii parate nu pot fi apreciate ca reprezentand acte de practica abuziva restrictiva, de discriminare sau hartuire.
In consecin?a, instanta apreciaza ca reclamantul nu a precizat in clar ce fapte de hartuire a efectuat angajatorul-parat asupra sa si nici nu le-a dovedit in vreun fel, iar cercetarea sa disciplinara, stabilirea de atributii scrise, reprezinta atributii ale angajatorului de a-si coordona si organiza activitatea in cadrul sau, pentru ca este dreptul societatii parate sa isi organizeze activitatea, sa ia masurile pe care le considera necesare cu conditia legalitatii acestora, nu acte si fapte de hartuire a salariatului, astfel ca solicitarea acestuia ca parata sa inceteze faptele de hartuire la adresa sa, apar ca neintemeiata.
Instan?a mai retine ca, in speta, faptele invocate de reclamant (neprimirea unui instrument, necomunicarea, nedistribuirea in programe, marginalizarea sa ) nu pot determina in concret inlaturarea sau restrangerea exercitarii drepturilor conferite salariatilor de legislatia muncii ( art. 39 alin.1 Codul muncii), reclamantul neprecizand de altfel, care dintre faptele mentionate ar constitui acte de discriminare si nici nu a mentionat care dintre drepturile ocrotite i-ar fi fost in concret afectate.
Astfel ca, instanta constatata ca nu s-a produs nici un act de hartuire morala, reclamantul nefacand dovada unui comportament intimidant din partea paratei care sa fi determinat la locul de munca ocupat de reclamant, un cadru ostil, degradant ori ofensiv. Sub acest aspect, s-a apreciat ca prin dispozitiile comunicate reclamantului de catre sefii ierarhici, angajatorul nu a dat dovada de un comportament irational, care ar fi putut sa lezeze demnitatea salariatului, sarcinile trasate fiind circumscrise in cadrul dreptului angajatorului de organizare a activitatii in cadrul unitatii, de stabilire a atributiilor fiecarui salariat, exercitarea controlului asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu. In plus, printre drepturile angajatorului, enumerate in cuprinsul art. 39 alin.2 C. muncii se regaseste si dreptul acestuia de a da dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor, precum si prerogativa constatarii abaterilor disciplinare si aplicarii eventualelor sanctiuni.
In ceea ce prive?te cererea reclamantului de obligare a paratei la plata 5.000 daune morale, instanta retine  ca acesta nu a dovedit prejudiciul suferit din culpa paratei-angajator, nu a dovedit intinderea acestuia, legatura de cauzalitate dintre faptele paratei si prejudiciul suferit de reclamant.
Aceasta, deoarece, potrivit art.269 din C o d u l m u n c i i, „angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul”.
Astfel, pentru a putea fi invocate dispozitiile acestui articol, trebuie sa fie dovedite prejudiciul suferit, culpa angajatorului si acest prejudiciu sa fi fost suferit in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciu.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul o va respinge ca neintemeiata deoarece partea adversa nu a cazut in pretentii, astfel ca nu are nicio culpa procesuala care sa fi determinat demersul judiciar de fata.
In consecin?a, fata de motivele de fapt si de drept expuse mai sus, instanta va respinge cererea, ca neintemeiata.
Instan?a avand in vedere dispozi?iile art.448 alin.1 pct.2 N. C. pr. civ. constata ca prezenta hotarare  este executorie provizoriu de drept si fata de dispozi?iile art.471 N. C.pr.civ. apelul se va depune la Tribunalul Bucuresti - Sec?ia a VIII, potrivit art. 490 C.p.c. sub sanctiunea nulitatii.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge ac?iunea judecata formulata de reclamantul ***, cu domiciliul in , cu domiciliul procesual ales in ",  in contradictoriu cu parata ***, cu sediul in, ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea caii de atac se depune la Tribunalul Bucure?ti – Sec?ia a VIII Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, sub sanc?iunea nulita?ii.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 28.09.2016.


PRESEDINTE,


  ASISTENT JUDICIAR,                                              ASISTENT JUDICIAR,
  

GREFIER,