Drepturi banesti
(Sentinta civila nr. **** din data de 04.03.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)DOSAR NR. ***
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
I N C H E I E R E
SEDINTA PUBLICA DIN 25.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE:
ASISTENT JUDICIAR:
ASISTENT JUDICIAR:
GREFIER:
Pe rol se afla solutionarea cererii formulata de reclamanta *** pentru membrul de sindicat ***, in contradictoriu cu paratii***, avand ca obiect drepturi banesti – disjuns din dosarul cu nr. ***.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la ordine, nu au raspuns partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Fata de lipsa partilor, instanta dispune lasarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la a doua strigare, nu au raspuns partile.
Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza urmatoarele: procedura de citare este legal indeplinita, precum si faptul ca la data de 25.02.2016, reclamantul a depus, prin Serviciul Registratura al instantei, precizari, intr-un singur exemplar, referitoare la solicitarile instantei de judecata puse in sarcina la termenul de judecata din data de 19.02.2016.
Tribunalul constata ca pricina a fost amanata pentru depunerea de catre reclamant a precizarilor sau a dovezilor necesare din care sa rezulte ca este in posesia unui titlu privind acordarea drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2010, prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare.
Tribunalul, constatand lipsa partilor de la acest termen de judecata, precum si lipsa altor cereri, declara cercetarea procesului incheiata, in temeiul prevederilor art. 244 alineatul 1 din Codul de procedura civila.
Potrivit prevederilor art. 244 alineatul 3 si alineatul 4 din Codul de procedura civila, Tribunalul declara deschise dezbaterile in fond.
In temeiul prevederilor art. 394 din Codul de procedura civila, declara inchise dezbaterile in fond si ramane in pronuntare asupra fondului cauzei si asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune a reclamantilor unita cu fondul.
Fata de prevederile art. 396 din Codul de procedura civila, va amana pronuntarea pentru 04.03.2016, stabilind ca pronuntarea hotararii se va face prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
TRIBUNALUL
Avand nevoie de timp pentru a delibera, fata de prevederile art. 396 din Codul de procedura civila, va amana pronuntarea pentru 04.03.2016, stabilind ca pronuntarea hotararii se va face prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei, motiv pentru care,
DISPUNE
Amana pronuntarea la data de 04.03.2016.
Pronuntarea hotararii se va face potrivit art. 396 alineatul 2 din Codul de procedura civila, respectiv, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
Pronuntata in sedinta publica, azi 25.02.2016.
Presedinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,
Dosar nr. **’
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
SENTINTA CIVILA NR.
SEDINTA PUBLICA DIN 04.03.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: ***
ASISTENT JUDICIAR: ***
ASISTENT JUDICIAR: ***
GREFIER: ***
Pe rol se afla solutionarea cererii formulata de reclamanta *** pentru membrul de sindicat ***, in contradictoriu cu paratii ***, avand ca obiect drepturi banesti – disjuns din dosarul cu nr. ***.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din 25.02.2016, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 04.03.2016.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul TRIBUNALULUI BUCURESTI SECTIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE sub nr. *** la data de 27.12.2013 reclamanta ***, au solicitat in contradictoriu cu paratele *** ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la acordarea retroactiv a urmatoarelor drepturi salariale neachitate, actualizate in raport cu rata inflatiei de la data nasterii drepturilor pana la data platii efective, precum si acordarea dobanzii legale, reprezentand:
1). Salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, drepturi salariale prevazute la art. 30 al.(l) din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 (modificat si prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010), contract insusit de catre partile semnatare si inregistrat la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei;
2). Ajutorul material cu ocazia sarbatorilor de Craciun 2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare (prevazut in Anexa 1 la CCM valabila in luna aprilie, respectiv decembrie a anului 2010), drepturi salariale prevazute la art.71, prima liniuta din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 (modificat si prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010), contract colectiv de munca incheiat la nivel superior celui incheiat la nivel de unitate si aplicabil paratelor, dupa cum rezulta din Anexa 4 la acesta.
3) Sa fie obligate paratele la plata daunelor interese constand in actualizarea sumelor pe care ni le datoreaza cu rata inflatiei si aplicarea dobanzii legale la sumele datorate, calculate de la data scadentei acestora pana la data platii efective.
4) Sa fie obligate paratele ca toate drepturile salariale solicitate mai sus sa fie calculate si platite in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de ramura Transporturi pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3, lit. A, adica la valoarea salariului de baza minim brut in cuantum de 700 lei, corespunzator clasei unu de salarizare,
Obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza, conform chitantei anexate.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat urmatoarele:
In fapt reclamantii sunt salariati la***.
Pentru perioada 2006-2010 a fost negociat Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar intre asociatia patronala la nivel de grup de unitati din transportul feroviar (alcatuita din Compania Nationala., Societatea Nationala ) si organizatiile sindicale reprezentative ale salariatilor.
Prin Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar (contract incheiat la nivel superior celui incheiat la nivel de unitate) valabil pe anii 2006- 2007 (prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010), inregistrat la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei sub nr.2836/20/28.12.2010 sunt negociate urmatoarele drepturi salariale:
Art. 30, alin. (l)- Pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Art. 71, primul liniuta - cu ocazia sarbatorilor de Paste si de Craciun se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei unu de salarizare;
Fata de cele mentionate, reclamantii au invederat ca nu au beneficiat de aceste prevederi, desi au fost negociate si obtinute prin intelegerea partilor, deoarece conducerea companiei nu a respectat si aplicat prevederile ce fac referire la acestea.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii si art.41 alin.5 din Constitutie, angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, in cazul nostru paratele nu au dat eficienta prevederilor precizate din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act aditional pentru perioada 2008-2010).
In conformitate cu prevederile cuprinse la art.2 al.(4) din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act aditional): „ Contractele colective de munca la nivel de unitati vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract”.
Potrivit dispozitiilor art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011- Legea dialogului social: „Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil incheiat la nivel superior”.
In conformitate cu dispozitiile art. 229 alin. l din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii, contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca, efectele clauzelor contractului colectiv de munca intinzandu-se, astfel cum stabileste art.133 alin. l , lit.b din Legea nr. 62/201- Legea dialogului social, pentru toti angajatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca.
Potrivit art. 148 din Legea nr.62/2011- Legea dialogului social, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, neindeplinirea obligatiilor asumate atragand raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
In materia executarii obligatiilor se mentioneaza in general de principiul executarii in natura a obligatiei, aceasta insemnand executarea obligatiei in natura ei specifica, realizarea obiectului avut in vedere de parti, debitorul neputand inlocui acest obiect cu o alta prestatie.
In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligatia, creditorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial poate sa recurga la toate mijloacele pe care legea i le pune la dispozitie pentru a-1 sili la executare.
Potrivit art.160 si art. 229 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii coroborat cu art.1270, alin. l din Codul Civil, intre organizatiile sindicale reprezentative semnatare a contractelor colective de munca la nivel de unitate si parate s-a stabilit de comun acord ca aceste drepturi salariale vor fi platite salariatilor, care odata stipulate devin legea partilor.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 59, 84, 194, 198 Noul Cod de Procedura Civila, art. 1270 Cod civil, art. 41 alin. 5 din Constitutia Romaniei, Legea nr.53/2003, republicata - Codul muncii, Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (modificat si prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010), Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul Companiei Nationale valabil pe anul 2009-2010, art. 7, alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
Astfel, avand in vedere aceste considerente, reclamantii au solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata, si obligarea paratei la plata drepturilor salariale datorate privind salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, ajutorul material cu ocazia sarbatorilor de Craciun, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare (prevazut in Anexa 1 la Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007, prelungit pana la data de 28 - decembrie - 2010), actualizate in raport cu rata inflatiei de la data nasterii drepturilor pana la data platii efective, precum si acordarea dobanzii legale aferenta drepturilor banesti.
In dovedirea cererii reclamantii au solicitat incuviintarea administrarii probei cu inscrisuri, respectiv: carnete de munca ale reclamantilor; carti de identitate ale reclamantilor; extras din contractul colectiv de munca incheiat la Nivel de Grup de Unitati valabil pe anii 2006 -2008, inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei; - actul aditional la contractul colectiv de munca incheiat la Nivel de Grup de Unitati 2006 - 2008, inregistrat sub nr. 370/20.06.2008 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei; extras din contractul colectiv de munca al „valabil pe anii 2009-2010, inregistrat sub nr. 2591/04.06.2009 la D.M.P.S. Bucuresti.
Avand in vedere dispozitiile art. 272 Codul Muncii care prevad ca sarcina probei revine angajatorului, reclamantii solicita sa se puna in vedere paratelor sa puna la dispozitie instantei orice inscrisuri necesare in vederea dovedirii cererii, in cazul in catre se impune in justa solutionare a cauzei solicita incuviintarea probei cu expertiza contabila.
De asemenea, solicita judecarea cauzei conform art. 411, Noul Cod Procedura civila.
La data de 31.10.2014 reclamanta *** intelege in termen legal sa depuna inscrisurile solicitate prin comunicarea primita in data de 22.10.2014
- Copia Actului Aditional sub nr. 370/20-06-2008 care atesta faptul ca respectivul contract se aplica de la data inregistrarii, producand efecte timp de 48 de luni, respectiv pana la data de 31.12.2010.
- Extras din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati 2006-2008, inregistrat la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei sub nr. 2836/20/28-12-2006 si valabil conform prevederilor art. 4 pentru o perioada de 24 de luni.
- Extras din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, incheiat in data de 19-12-2007,valabil conform dispozitiilor art. 4 pana la data de 31-12-2010.
- Extras din CCM incheiat la nivelul pentru perioada 2009- 2010, respectiv Capitolul Salarizare
De asemenea depune urmatoarele inscrisuri referitoare la Federatia Nationala
1.Tabelele in care se mentioneaza numele, prenumele, functia, adresa si CNP -ul salariatilor si care atesta faptul ca salariatii imputernicesc in mod expres Federatia Nationala, in calitatea sa de organizatie sindicala sa formuleze actiunea in instanta si sa ii reprezinte pe membri de sindicat in instanta de judecata in baza prevederilor art. 28, alin. 2 din Legea nr. 62/2011- original si copii pentru comunicare catre parate (ORIGINAL si doua copii pentru comunicare),
2. Sentinta Civila nr. *** pronuntata in Dosarul nr. *** de catre Tribunalul Deva - Jud. Hunedoara prin acre s-a acordat personalitate juridica Federatiei Independente a Sindicatelor MC din SNCFR, organizatie sindicala predecesoare a FNFMC,
3. Actul aditional nr. 50/07-08-2006 la Statutul Federatiei Independente a Sindicatelor prin care s-a stabilit modificarea denumirii federatiei prin adoptarea actualei denumiri FNFMC
4. Sentinta Civila nr. ***/12-09-2006 pronuntata in Dosarul nr.*** de catre Tribunalul Bucuresti prin care s-a ADMIS MODIFICAREA DENUMIRII ORGANIZATIEI SINDICALE din, in conformitate cu prevederile actului aditional nr. 50/07-08- 2006,
5.Adeverinta nr. 175/P/10/2014 care atesta faptul ca Sindicatul Trafic Craiova este afiliat la FNFMC,
6. Sentinta Civila nr. 34FED/28-10-2011 care atesta modificarile efectuate in actul constitutiv si statutul FNFMC aprobate prin Hotararea nr. 1/10-03-2011,
7. Statutul FNFMC valabil la data introducerii actiunii la instanta de judecata competenta, respectiv Tribunalul Bucuresti.
8. Imputernicire acordata FNFMC pentru intreprinderea actiunii la instanta de judecata competenta, Tribunalul Bucuresti.
Mentioneaza faptul ca uniunile sindicale teritoriale sunt conform prevederilor art. 41, alin. 4 organizatii sindicale constituite din sindicate componente ale federatiilor sau confederatiilor sindicale de asemenea conform dispozitiilor art. 43, alin. 2 mai multe federatii sau confederatii sindicale pot constitui in comun uniuni sindicale teritoriale.
La data de 4.12.2014 parata *** a depus intampinare prin care solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:
1. EXCEPTIE
Dreptul material la actiune este prescris atat din perspectiva faptului ca reclamantii contesta neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de munca, cat si din perspectiva faptului ca drepturile acordate de catre instanta nu sunt drepturi de natura salariala.
Din perspectiva faptului ca reclamantii contesta neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de munca Dreptul material la actiune este prescris in raport de prevederile Legii nr. 53/2003 art. 268 alin 1 punctul e) ,,Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca vot fi formulate: e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.”
Obiectul solicitarilor formulate de catre reclamanti il constituie drepturi prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau la nivel de grup de unitati din transportul feroviar.
Din perspectiva prevederilor legale stabilite la art. 268 (1) lit. e) din codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, dreptul material la actiune al reclamantilor privind pretentiile ce fac obiectul cauzei s-a prescris.
In aceste conditii, drepturile solicitate, anterioare perioadei de sase luni fata de data inregistrarii actiunii la tribunal sunt prescrise avand in vedere ca termenul prevazut de codul-muncii la art. 268 (1) lit. e) a fost depasit, iar actiunea este supusa decaderii fiind aplicabile prevederile art. 185 Cod de Procedura Civila: „(1) Cand un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitarea dreptului, in afara de cazul in care legea dispune altfel. Actul de procedura facut peste termen este lovit de nulitate. (2) in cazul in care legea opreste indeplinirea unui act de procedura inauntrul unui termen, actul facut inaintea implinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat”.
Cum reclamantii critica neexecutarea Contractului Colectiv de munca, este evident ca in cazul drepturilor solicitate termenul de prescriptie este cel prevazut la art. 268 alin. (1) pct. e) din codul muncii adica sase luni de la nasterea dreptului la actiune.
Prin urmare este inadmisibil ca legiuitorul sa fi prevazut doua termene de prescriptie pentru acelasi obiect. Arata ca, termenul de prescriere de trei ani se refera la drepturi salariale ce au ca izvor contractul individual de munca, iar termenul de prescriptie de sase luni se refera la drepturi ce au ca izvor Contractul Colectiv de Munca.
Luand in considerare toate cele invederate mai sus rezulta ca prima instanta (?) in mod gresit nu a dat eficienta prevederilor art. 268 alin. (1) pct. e) din codul muncii si a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica intrucat termenul de prescriptie fiind de sase luni, rezulta ca, in raport de aceste drepturi) actiunea este tardiv introdusa.
Din perspectiva faptului ca drepturile acordate de catre instanta nu sunt drepturi de natura salariala in cauza de fata pretentiile deduse judecatii nu au caracterul unor drepturi susceptibile a fi valorificate in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 lit. c) Codul Muncii.
In acceptiunea legiuitorului, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de un salariat in baza contractului individual de munca, asa cum prevede art. 159 Codul Muncii.
In compunerea sa se regasesc potrivit art. 160 Codul Muncii, urmatoarele elemente: salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Precizeaza ca drepturile valorificate in cauza nu se circumscriu structurii salariului, astfel este definita de textele enuntate.
In acest sens drepturile invocate isi au fundamentul juridic in clauzele suplimentare fata de cele salariale, acordate de angajator cu titlu de bonificatii, in plus fata de componentele obligatorii ale salariului.
Or salariul suplimentar, cat si ajutoarele materiale de Ziua Feroviarului, Paste ori Craciun au caracter extrasalarial care nu poate fi asimilat elementelor componente ale salariului, reprezentand doar un beneficiu suplimentar.
Pe fondul cauzei parata a solicitat sa se aiba in vedere faptul ca in perioada de referinta, exista incheiat contract colectiv de munca, iar in aceasta perioada au fost incidente prevederile art. 247 din Codul muncii care statuau ca: „In cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior”.
Prin urmare prima instanta trebuia sa dea eficienta CCM la unitate si numai in lipsa acestuia celui incheiat la nivel superior.
CNCF - SA ca urmare a negocierilor colective a incheiat cu partenerii sociali Contractul Colectiv de Munca pentru anii 2009-2010, care a fost inregistrat la MMFPS Directia de Munca si Protectia Sociala a Municipiului Bucuresti cu nr. 2591/04.06.2009, valabilitatea acestuia prelungindu-se pana la data de 31.01.2011 prin Actul Aditional inregistrat la DMPS cu nr. 1718/22.04.2010.
Prin contractul colectiv de munca modificat prin act aditional s-au stabilit clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.
Astfel, prin Actul Aditional la CCM 2009-2010, inregistrat la DMPS cu nr. 1718/22.04.2010, partile, de comun acord, au stabilit: - completarea art. 32 cu un nou alineat cu urmatorul continut: „pentru anul 2010 salariul suplimentar prevazut la paragrafele (1), (2), (3) nu se acorda” - modificarea si completarea ultimului alineat dupa cum urmeaza: „pentru anul 2009, 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sarbatorilor de Paste, de Craciun si de Ziua Feroviarului"
Actul aditional sus-mentionat a fost incheiat in urma negocierilor finalizate cu partenerii sociali care au cunoscut posibilitatile financiare maxime, ale paratei.
Prin urmare, motivat de intelegerea partilor (patronat - sindicate) solicita instantei sa constate ca nu exista temei legal pentru acordarea drepturilor banesti solicitate.
Apreciaza ca acest motiv este de ordine publica deoarece instanta nu poate trece peste vointa partilor decat prin incalcarea principiului fortei obligatorii a conventiei, principiu statuat prin dispozitiile art. 1270 Cod civil.
Pe de alta parte in conditiile in care actul aditional in cauza a fost inregistrat la ITMB, nefiind restituit pentru neindeplinirea conditiilor legale prezumtia legala in sensul ca salariatilor li se aplica CCM la grup de unitati nu poate fi rasturnata intrucat la nivel de unitate exista incheiat contract de munca, acesta fiind inregistrat la MMFPS Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti cu nr.2591/04.06.2009, valabilitatea acestuia prelungindu-se pana la data de 31.01.2011 prin Actul Aditional inregistrat la DMPS cu nr. 1718/22.04.2010.
Mai mult decat atat in anii 2009 si 2010 au fost incidente prevederile art. 247 din Codul muncii care statuau ca: „in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior”.
Prin urmare, avea obligatia de a aplica dispozitiile contractului colectiv de munca incheiat la nivel superior doar in cazul in care la nivel de unitate nu exista incheiat contract colectiv de munca.
Avand in vedere cele mentionate mai sus parata a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala.
Anexeaza la prezenta adeverintele reclamantilor mentionati in cererea de chemare in judecata.
La data de 08..01.2015 *** a formulat in contradictoriu cu paratii *** si *** raspuns la intampinare prin care intelege sa formuleze raspuns la exceptia invocata de parata, precum si la aspectele invederate referitor la fondul cauzei.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru Ajutorul material acordat cu ocazia sarbatorilor de CRACIUN PE ANUL 2010, conform dispozitiilor art. 268. lit. E Codul Muncii - termenul de sase luni in cazul neexecutarii CCM ori a unor clauze ale acestuia - Codul Muncii solicita respingerea acesteia ca fiind neintemeiata.
Mentioneaza faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 211 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: c) plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Cu privire la modul de aplicare a termenului de 6 luni, respectiv 3 ani mentionam ca diferenta in ceea ce priveste data de la care curge termenul de 3 ani in cazul raspunderii patrimoniale (contractuale) este aceea ca in Codul Muncii se preia sintagma de la data nasterii dreptului, iar in Codul Social de la data producerii pagubei. Avand in vedere caracterul obiectiv al legii nr. 62/2011 si imprejurarea mai favorabila angajatilor, logic si mai ales juridic este ca acel din urma text legislativ sa fie aplicabil.
Referitor la termenul de 6 luni din art.268, alin. 1, lit. e) Codul Muncii se va aplica cand este vorba de stabilirea sau negocierea drepturilor salariale, conform Contractului Colectiv de Munca, iar termenul de trei (3) ani prevazut de art. 268, alin. 1, lit. c) Codul muncii se aplica cand este vorba de drepturile salariale, rezultate din contractul individual de munca sau din lege.
In doctrina se arata ca se poate observa ca nu exista o corelare fireasca intre cele doua texte, Legea nr. 62/2011 necuprinzand o norma de abrogare expresa directa a dispozitiilor art. 268 Codul muncii, de aceea se aplica regulile specifice succesiunii in timp a actelor normative aflate pe acelasi palier normativ, termenele si ipotezele prevazute in codul muncii care nu au suferit modificari raman aplicabile , producandu-si efectele.
In consecinta considera ca termenul de prescriptie in cazul oricarui drept salarial. inclusiv adaosurile si suplimentele salariale este de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune.
La data de reclamanta *** depus in contradictoriu cu paratii *** cerere precizatoare referitoare la petitul patru al cererii de chemare in judecata introductiva (care reprezinta obiectul Dosarului nr. ***), respectiv obligarea paratelor ca toate drepturile salariale solicitate prin actiune sa fie calculate si platite in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic pe anii 2008-2010, respectiv prevederile art. 41, alin. 3, lit. A, adica la valoarea salariului de baza minim brut in cuantum de 700 lei, corespunzator clasei unu de salarizare.
Solicita raportarea calculului acestor drepturi salariale la un salariu de baza minim brut in cuantum total de 700 lei, astfel cum a fost prevazut prin art. 41, alin. 3, lit. A din CCM incheiat la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, valabil pana Ia data de 31.12.2010, deoarece reclamantul din prezenta cauza a fost parte intr-o alta cauza avand ca parata ***, obiectul acesteia fiind tocmai acordarea diferentelor salariale aferente perioadei 2009 – 31.12.2010, diferente calculate prin aplicarea coeficientilor de salarizare la clasa 1 de salarizare egala cu cuantumul salariului de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, respectiv 700 lei.
Continutul Art. 41 din Contractul colectiv de munca nr. 722 din 24 ianuarie 2008 unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sub nr. 722/03/24.01.2008 este urmatorul:
(1) Se stabilesc urmatorii coeficienti minimi de ierarhizare, pentru urmatoarele categorii de salariati:
A) muncitori
1. necalificati -1,0;
2. calificati -1,5;
B) personal administrativ incadrat pe functii, pentru care conditia de pregatire este
1. liceala - 1,4;
2. postliceala - 1,45;
C) personal de specialitate incadrat pe functii, pentru care conditia de pregatire este
1. postliceala -1,5;
2. scoala de maistri - 1,6;
D) personal incadrat pe functii, pentru care conditia de pregatire este
1. studii superioare: subinginer -1,8;
2. studii superioare: inginer debutant (primele 6 luni de activitate) - 1,8;
3.studii superioare: inginer - 2,0.
(2) Coeficientii minimi de ierarhizare de la alin. (1) se aplica la salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stabilit prin art. 41, alin. (3), lit. a).
(3)
a) Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta.
b) Partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati si unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariati vor fi adoptati coeficientii minimi de ierarhizare stabiliti la art. 41. pct. (1) din prezentul contract colectiv de munca.
Mentioneaza faptul ca ****, reclamant in dosarul de fata, aflat pe rolul TRIBUNALULUI BUCURESTI A FOST PARTE SI IN DOSARUL nr. *** solutionat de TRIBUNALULVALCEA prin pronuntarea unei sentinte civile ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului. (Conform mentiunilor din titlul executoriu). ANEXEAZA LA PREZENTA PRECIZARE TITLUL EXECUTORIU MENTIONAT IN COPIE CONFORMATA CU ORIGINALUL DE AV. ***.
Analizand actele si lucrarile dosarului Tribunalul constata urmatoarele:
La termenul de judecata din data de 26.02.2015, Tribunalul a dispune disjungerea cauzei pentru motivele mentionate in incheierea de sedinta de la ace data fiind formate noi dosare in privinta cererilor de chemare in judecata formulate de fiecare reclamant in parte, in prezentul dosar avand calitate reclamant ***,
1. In considerarea prevederilor art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, instanta va solutiona cu prioritate exceptia invocata prin Intampinare de parata***, respectiv, exceptia prescriptiei materiale a dreptului la actiune al reclamantului.
Cu privire la exceptia prescriptiei materiale a dreptului la actiune al reclamantului Tribunalul retine urmatoarele:
Tribunalul constata ca parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parata in baza prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata in baza prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii, Tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 268 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, „Art. 268 - (1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
In termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia; in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.”
Avand in vedere aceste prevederi legale, Tribunalul retine ca in mod corect, parata invoca si sustine aplicabilitatea termenului de prescriptie extinctiva de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, pentru cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratei la acordarea ajutorului material cu ocazia sarbatorii de Craciun aferent anului 2010, solicitat in baza art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati incheiat pe anii 2006-2010, fiind evident in prezenta unui drept prevazut de art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati , potrivit carora „Cu ocazia sarbatorilor de Paste si de Craciun se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei I de salarizare...”, astfel incat normele aplicabile prezentei spete sunt cele ale literei e) a alin. (l) al art. 268 din Codul muncii si nu cele ale literei c) ale aceluiasi alineat, obiectul litigiului fiind reprezentat de pretinsa neexecutare de catre parata a unei clauze din Contractul colectiv de munca aplicabil la Nivel de Grup de Unitati , si anume a prevederilor art. 71 din acest contract.
Or, privitor la natura drepturilor conferite de contractul colectiv de munca si termenul de prescriptie aplicabil in cazul neacordarii acestora de catre angajator (6 luni sau 3 ani), „confuzia” a fost transata definitiv de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr.20/2013 privind examinarea recursului in interesul legii declarat de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati privind natura juridica a drepturilor prevazute a se acorda, potrivit contractelor colective de munca, cu diferite ocazii (ajutoare materiale de Pasti, Craciun, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca etc.), si termenul de prescriptie aplicabil cererilor avand acest obiect.
Prin aceasta decizie, desi recursul in interesul legii a fost respins ca inadmisibil (intrucat tindea la unificarea practicii judiciare si nu la unificarea interpretarii si aplicarii legii, dat fiind ca se punea in discutie interpretarea anumitor clauze ale contractelor colective de munca si nu a unor prevederi legale, excedand obiectului pe care il poate avea un recurs in interesul legii), Inalta Curte de Casatie si Justitie a facut totusi o clarificare importanta, in sensul ca „in situatia in care drepturile salariale suplimentare fac parte din elementele constitutive ale salariului cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, iar atunci cand drepturile salariale suplimentare nu fac parte din elementele constitutive ale salariului, acestea au natura juridica a unor masuri de protectie sociala, facilitati acordate de angajator si convenite in contractul colectiv de munca, iar neacordarea lor rezida intr-o neexecutare a clauzelor acestui contract, astfel incat cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Cod ui muncii.”
Or, din analiza prevederilor relevante din Contractul colectiv de munca aplicabil la Nivel de Grup de Unitati , se poate observa ca sumele acordate cu titlu de ajutoare materiale de Craciun nu au natura unor drepturi de natura salariala, acordate in considerarea muncii efective depuse de salariat, ci a unor ajutoare sau beneficii suplimentare, acordate cu ocazia unor sarbatori religioase sau/si legale, nefiind o obligatie esentiala in legatura cu pretarea muncii in anumite conditii si remunerarea acesteia.
Astfel, privitor la natura drepturilor conferite de contractul colectiv de munca si termenul de prescriptie aplicabil in cazul neacordarii acestora de catre angajator fiind in prezenta unor drepturi salariale suplimentare care nu fac parte din elementele constitutive ale salariului, acestea avand natura juridica a unor masuri de protectie sociala, facilitati/ajutoare acordate de angajator si convenite in contractul colectiv de munca, iar neacordarea lor rezida intr-o neexecutare a clauzelor acestui contract, astfel incat cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, nefiind in prezenta unor drepturi salariale sau asimilate salariului sau care fac parte din elementele constitutive ale salariului (sporuri, adaosuri, etc.) pentru a caror acordare cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
Asadar, alaturi de parata instanta apreciaza ca termenul aplicabil prescriptiei extinctive a dreptului la actiune in justitie, este termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul de 6 luni, Tribunalul retine ca, potrivit dispozitiilor art. 2524 din Codul civil, „(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, in cazul obligatiilor contractuale de a da sau de a face prescriptia incepe sa curga de la data cand obligatia devine exigibila si debitorul trebuia astfel s-o execute.”
In acest context, Tribunalul, va constata ca dreptul reprezentand ajutorul material de Craciun, aferente anului 2010, solicitate in baza art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati , s-a nascut la 25.12.2010, fata de data introducerii actiunii, respectiv 23.12.2013, raportat la prevederile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, dreptul material la actiune privind acordarea ajutorului material de Craciun pentru anul 2010 este prescris, cererea de chemare in judecata fiind formulata cu mult peste acest termen.
Fata de cele mai sus expuse, Tribunalul va admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratelor la acordarea ajutorului material de Craciun, aferent anului 2010, solicitat in baza art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati incheiat pe anii 2006-2010 si va respinge cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratelor la acordarea ajutorului materiale de Craciun aferent anului 2010, solicitat in baza art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati din incheiat pe anii 2006-2010, pentru prescriptia dreptului material la actiune.
Va respinge in rest exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata in baza prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii, ca neintemeiata, pentru urmatoarele argumente:
In privinta cererii de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratei la acordarea salariului suplimentar aferent anului 2010 solicitat in baza art. 30 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati incheiat pe anii 2006-2010, Tribunalul constata ca aceasta este neintemeiata, dupa cum urmeaza:
Astfel, Potrivit prevederilor art. 268 alin 1 litera c din codul muncii (art. 283 alin. 1 litera c) din codul muncii in forma in vigoare la data nasterii drepturilor), cererea in vederea platii unor drepturi salariale neacordate poate fi formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.
Cu referire la prescriptie dreptului la actiune avand ca obiect drepturi salariale, Art. 171 din codul muncii (art. 166 in forma in vigoare la data executarii contractului de munca pentru perioada pretins vizata de prescriptie), prevede urmatoarele:
Art. 171. - (1) Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) este intrerupt in cazul in care intervine o recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivand din plata salariului.
Fata de obiectul cererii de chemare in judecata respectiv obligarea paratei la plata salariului suplimentar aferent anului 2010, Tribunalul va respinge aceasta exceptie, in cauza nefiind aplicabile dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii referitoare la termenul de prescriptie de 6 luni aplicabil in situatia neexecutarii contractului colectiv de munca ci, drepturile pretinse de reclamant respectiv acordarea unor drepturi salariale individuale constand in salariul suplimentar, care, chiar daca se regaseste ca reglementare in contractul colectiv de munca nu face parte din categoria drepturilor banesti suplimentare sau a ajutoarelor ci sunt diferente de drepturi salariale individuale ale salariatilor, drepturi care nu sunt supuse termenului de prescriptie de 6 luni ci termenului de prescriptie prevazut de art. 283 alin. 1 litera c si alin. 2 din Codul muncii referitor la litigii in legatura cu drepturi si obligatii pentru care nu s-a defipt de legiuitor un termen special si art. 166 din codul muncii (art. 268 alin. 1 lit. c si art. 268 alin. 2 si art. 171 din codul muncii dupa republicare), neavand relevanta ca drepturile in discutie au luat nastere din punctul de vedere al cuantumului sau a modalitatii de acordare in urma negocierilor colective.
Dreptul salarial solicitat face parte din categoria drepturilor salariale astfel cum sunt reglementate de prevederile art.155 din Codul Muncii (care au natura juridica a unui adaos in sensul prevederilor art. 160 din codul muncii - prevederile art.155 din Codul Muncii anterior republicarii), facand parte din categoria unor drepturi individuale a salariatilor ce iau nastere in temeiul existentei si executarii contractelor individuale de munca, drepturi reglementate ca si cadru general de lege chiar daca sunt preluate in contractul colectiv de munca sub aspectul conditiilor concrete de acordare, astfel incat, nu le este aplicabil sub aspectul prescriptiei extinctive textul art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii (art. 268 alin. 2 lit. c din codul muncii dupa republicare) referitoare la termenul de prescriptie de 6 luni aplicabil in situatia neexecutarii contractului colectiv de munca ci prevederile art. 268 alin. 1 lit. c, din codul muncii, termen care, nu era implinit la data sesizarii instantei, (prin posta, potrivit art. 183 alin. 1 din codul de procedura civila), respectiv la data de 23.12.2013.
2. Pe fondul cauzei, Tribunalul retine urmatoarele:
2.1. Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratelor la plata catre reclamant a sumelor reprezentand salariul suplimentar echivalent cu salariul de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru anul 2010, Tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul solicita obligarea paratei la acordarea retroactiva a salariului suplimentar echivalent cu salariul de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, anul 2010.
Cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2010, Tribunalul constata ca acesta este solicitat in temeiul prevederilor art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011. Asa cum rezulta din art. 4 al actului aditional inregistrat sub nr. 370/20.06.2008, acest contract este aplicabil paratei, conform anexei 5 la acesta, pct. 3, iar nu in temeiul prevederilor art. 32 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate.
In acest context nu au relevanta apararile privind forma textului art. 32 alin. 5 din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate (Contractul Colectiv de Munca incheiat pentru anii 2009-2010, inregistrat la MMFPS Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti cu nr. 2591/04.06.2009, prelungit prin Actul Aditional cu nr. 1718/22.04.2010, cu valabilitate pana al 31.01.2011), prin care s-a introdus un nou paragraf in conformitate cu care: „ (5) Pentru anul 2010 salariul suplimentar prevazut la paragrafele (1), (2), (3) nu se acorda”, invocat de parata, fiind evident ca prin Acest act aditional nu s-a putut negocia decat cu privire la neacordarea drepturilor din contractul colectiv de munca modificat prin actul aditional mentionat iar nu cu privire la neacordarea unor drepturi prevazute de un contract de munca incheiat la nivel superior. De altfel, chiar din modul de redactare al textului art. 32 alin. 5 se poate desprinde in mod neechivoc concluzia ca s-au avut in vedere exclusiv prevederile din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.
Or, potrivit art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011: „Pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar, echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Asa cum mentionam mai sus, aceste prevederi sunt aplicabile in temeiul art. 247 si cele ale Legii nr.130/1996, in vigoare la data nasterii drepturilor, respectiv, ale art. 238 raportat la art. 239 si art. 241 alin. 1 litera b din codul muncii.
Tribunalul constata ca reclamantul nu solicita aceste drepturi in temeiul prevederilor Contractului Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010, inregistrat sub nr. 2591/04.06.2009, prelungit prin Actul Aditional cu nr. 1718/22.04.2010, cu valabilitate pana al 31.01.2011, ci, in temeiul prevederilor art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati , valabil pe anii 2006-2008, inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011.
Asa cum rezulta din art. 4 al actului aditional inregistrat sub nr. 370/20.06.2008, acest contract este aplicabil paratei, conform anexei 5 la acesta.
In ceea ce priveste obligativitatea prevederilor art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati, valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011, conform intelegerii partenerilor de dialog social si avand in vedere dispozitiile art. 241 alin. 1 lit. b si art. 283 alin. 3 din Codul muncii precum (in vigoare la data nasterii drepturilor) si faptul ca, din perspectiva salariatului, acordarea unor salarii suplimentare, respectiv drepturi salariale suplimentare reprezinta un drept al acestuia, rezulta ca acestui drept ii corespunde obligatia corelativa a angajatorului de acordare a acestuia in conditiile prevazute de contractul colectiv pentru urmatoarele argumente:
Din dispozitiile codului muncii, art. 247 si cele ale Legii nr.130/1996 (acte normative care guverneaza executarea raportului contractual), rezulta ca orice contract colectiv de munca se impune, in continutul sau, partilor contractului individual de munca. El guverneaza aceste contracte ca o lege, impune obligatii pentru angajator si creeaza drepturi in favoarea salariatilor, atunci cand clauzele contractului au un caracter concret si pot fi executate prin aducerea la indeplinire de catre parti. Contractul colectiv de munca reprezinta un acord de vointa si in acelasi timp, un izvor de drept, o norma conventionala, negociata, impunandu-se partilor contractului individual intocmai ca si legea;
In cauza devin aplicabile prevederile art. 238 din codul muncii in conformitate cu care, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, art. 239 si art. 241 alin. 1 litera b din codul muncii, in conformitate cu care „prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala”, respectiv „clauzele contractelor colective de munca produc efecte...pentru toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;”
Or, este evident ca un angajator nu ar putea ignora clauzele contractului colectiv de munca incheiat la nivel superior (la data faptelor aveau acest caracter in ordine: clauzele contractului colectiv de munca unic la nivel national sau clauzele contractului colectiv de munca incheiat la nivel de ramura sau grup de unitati) pe motiv ca a respectat clauzele mai putin favorabile din contractul colectiv de munca incheiat la nivel inferior (la nivel de unitate, care ar prevala, intrucat ar corespunde vointei partilor contractante) si ca atare, prevederile din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unitati nu sunt aplicabile.
Parata ignora aplicabilitatea directa, in cazul acesteia a prevederilor Contractului Colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati , valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011, contract care i se aplica potrivit pct. 3 anexa 5 la acesta, cat si imprejurarea ca, asa cum subliniam mai sus, potrivit prevederilor art. 241 alin.1 lit. b) din codul muncii, clauzele contractului colectiv de munca la nivel de ramura produce efecte pentru toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;
Cu privire la sustinerea paratei in sensul ca o eventuala nelegalitate a clauzelor contractuale ale Contractului Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate 2009-2010, nu se poate invoca decat pe calea controlului de legalitate pe calea procedurii prevazute de lege, cerere cu care Tribunalul nu a fost investit pana la incetarea valabilitatii contractului colectiv de munca, Tribunalul urmeaza a le indeparta pentru urmatoarele argumente:
Reclamantul nu-si intemeiaza pretentiile pe constatarea nelegalitatii si declararea nulitatii clauzelor din contractul colectiv de munca mai sus mentionat pe motiv ca aceste clauze contin drepturi la nivel inferior fata de drepturile prevazute in Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unitati, respectiv, au fost incheiate si negociate cu incalcarea legii, astfel incat, nici nu solicita instantei, obligarea angajatorului la renegocierea acestor clauze si nici acordarea drepturilor solicitate in temeiul inlocuirii clauzelor lovite de nulitate, pana la renegociere, cu clauzele mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, dupa caz, ci, solicita aplicarea textelor art. 238 raportat la art. 239 si art. 241 alin. 1 litera b din codul muncii, texte care prevad producerea unor efecte directe a clauzelor contractului colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati fata de toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, cat si a prevederilor 40 alin. 2 litera c din codul muncii.
Or, din interpretarea prevederilor art. 238 raportat la art. 239 si art. 241 alin. 1 litera b din codul muncii, se desprinde concluzia clara a producerii efectelor prevederilor cu caracter minimal ale contractului colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati fata de toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, texte de lege care, reglementand un efect direct al acestor clauze in masura in care au un caracter clar si neechivoc si creeaza direct drepturi in beneficiul salariatilor nu impun o procedura prealabila de contestare a clauzelor contractelor colective sau individuale incheiat cu nerespectarea prevederilor contractului colectiv de munca incheiat la nivel superior.
Totodata, potrivit prevederilor inscrise in art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii, angajatorului ii revine obligatia de a acorda salariatilor „toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca”.
Intrucat art. 243 din Codul Muncii si art. 30 din Legea nr.130/1996 prevad ca executarea contractului colectiv este obligatorie si ca neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati, Tribunalul constata ca in cazul de fata angajatorul era obligat in executarea art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati, valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011, la acordarea si plata personalului propriu a sumelor reprezentand plata salariului suplimentar aferent anului 2010, salariatilor care indeplinesc conditiile de acordare, respectiv, „criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic”, respectiv, au avut o activitate ireprosabila in cursul anului 2010 si nu au fost sanctionati disciplinar cu una din sanctiunile prevazute de art. 264 alin. 1 lit. c si art. 264 alin. 1 litera f din codul muncii in forma in vigoare in anul 2010, s-au carora li s-au aplicat repetat sau cumulat in cursul anului calendaristic, sanctiunea prevazuta de art. 264 alin. 1 lit. d) si art. 264 alin. 1 litera e) din codul muncii in forma in vigoare in anul 2010, sau dupa caz, au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, respectiv o tura, sau una din masurile prevazute la art. 42 pct. 1 lit. a) si art. 42 pct. 1 lit. b) din Statutul disciplinar al personalului din unitatile de transporturi.
Plata muncii catre salariati si a drepturilor de natura salariala cuvenite ca urmare a desfasurarii muncii in conditii negociate legal nu poate fi supusa unei conditii potestative din partea angajatorului cu consecinta sistarii acestora ori de cate ori angajatorul nu intocmeste corespunzator bugetul astfel incat sa fie in masura sa respecte prevederile art. 156 din Codul muncii referitoare la onorarea cu prioritate a obligatiilor salariale.
In acest context, in conditiile in care dreptul salariatului la plata salariului suplimentar anual, echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv nu este afectat de vreo cauza de ineficacitate nu este afectat nici dreptul acestuia la acordarea sumelor cu acest titlu, reclamantul fiind indreptatit la acordarea acestuia in perioada in care a fost sistata acordarea in mod unilateral.
Art. 41 alin. 5 din Constitutie garanteaza caracterul obligatoriu al conventiilor colective intre parti.
Existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale prevazute in Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de Grup de Unitati aplicabil.
A recunoaste angajatorului posibilitatea ca dupa negocierea contractului colectiv de munca, deci dupa stabilirea drepturilor si obligatiilor reciproce ale partilor, sa fie exonerat de plata salariilor sau a drepturilor asimilate prevalandu-se de scuza aprobarii unui buget de venituri mult inferior celui necesar pentru respectarea obligatiilor salariale asumate prin contract, ar insemna practic acceptarea unei negocieri pur formale cu consecinta golirii de continut a principiului negocierii salariale.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea paratei in sensul ca aceasta premiere nu este posibila intrucat constituirea fondului de premiere ar fi secundara si subsidiara acoperirii altor cheltuieli si ca aceasta interpretare ar rezulta din textul art. 21 din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de Grup de Unitati aplicabil, intrucat, in interpretarea propusa ar rezulta si ca plata impozitelor taxelor, contributiilor si a celorlalte varsaminte prevazute de lege are acelasi regim juridic, desi constituirea, retinerea si virarea acestora este de asemenea obligatorie si prioritara.
In acest text din CCM, se arata modalitatea constituirii fondului de plata a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezulta ca aceasta plata este conditionata de existenta profitului.
Prin urmare, constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar nu este la latitudinea angajatorului (daca vrea sau nu vrea) ci reprezinta o obligatie prevazuta de CCM.
Singurele conditii pentru acordarea acestui salariu sunt, ca anul pentru care se solicita salariul sa fi expirat, iar salariatul sa fie desfasurat activitate in cursul acelui an calendaristic si sa nu fi fost sanctionat disciplinar, repetat sau cumulat in cursul anului calendaristic, cu sanctiunea prevazuta de art. 264 alin. 1 lit. d) si art. 264 alin. 1 litera e) din codul muncii in forma in vigoare in anul 2010, sau dupa caz, sa fi absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, respectiv o tura, sau una din masurile prevazute la art. 42 pct. 1 lit. a) si art. 42 pct. 1 lit. b) din Statutul disciplinar al personalului din unitatile de transporturi, iar parata nu a facut dovada neindeplinirii acestor conditii in cazul reclamantului.
Fata de cele mai sus retinute, va admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, in functie de perioada efectiv lucrata in cadrul unitatii parate in perioada de referinta si de indeplinire a conditiilor de acordare a drepturilor solicitate.
2.2. Cu privire la cererea prin care se solicita ca aceste drepturi sa se plateasca prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca al nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, Tribunalul constata ca aceasta cerere este intemeiata, dupa cum urmeaza:
Din actele dosarului rezulta ca, prin sentinta civila nr. **’, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. ***, parata *** a fost obligata sa plateasca reclamantului diferentele de drepturi salariale intre drepturile stabilite individual si efectiv platite si drepturile cuvenite prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, conform Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a) pentru perioada 26.06.2009 – 31.12.2010.
In acest context, fata de existenta unei hotarari judecatoresti care ii recunoaste si ii acorda drepturile salariale prin luarea in considerare a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, conform Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a) pentru perioada 26.06.2009 – 31.12.2010, rezulta ca, fata de puterea de lucru judecat de care beneficiaza sentinta civila mai sus mentionata si care nu poata fi contrazisa printr-o alta hotarare ulterioara, ne aflam ca si in situatia in care parata ar fi executat clauza contractuala mai sus prevazuta pe perioada sa de valabilitate, iar salariatul s-ar fi gasit in plata in luna decembrie 2010 (la 31.12.2010) cu drepturile salariale astfel cum ar fi rezultat din aplicarea clauzei contractuale, respectiv, prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, astfel incat, aceasta este indreptatit la acordarea tuturor drepturilor salariale care se calculeaza in functie de salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, prin raportare la cuantumul acestuia dupa aplicarea de catre angajator a art. 41, alin. 3 litera a) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura nr. 722 pe anii 2008-2010, fiind evident ca, prin obligarea paratei sa stabileasca si sa acorde salariatului reclamant drepturile salariale aferente perioadei 26.06.2009 – 31.12.2010, prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, rezulta ca reclamantul se afla in plata in luna decembrie 2010 cu drepturile salariale astfel cum au fost recunoscute si acordate de instanta si in functie de aceste drepturi urmeaza sa se calculeze si sa se acorde si salariul suplimentar prevazut de art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2008, acesta fiind „echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
2.3. La sumele acordate de instanta, se va calcula dobanda legala de la data de 27.12.2013 si pana la data platii.
Tribunalul retine ca potrivit legislatiei muncii – art. 166 alin. 4, din codul muncii, in cazul in care angajatorul intarzie in mod nejustificat plata salariului acesta poate fi obligat la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Potrivit art. 1535 din noul Cod civil „(1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.”
Tribunalul retine asadar ca obligatiile avand drept obiect sume de bani, ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei de plata a unor sume de bani, produc dobanzi in caz de intarziere de executare din partea debitorului, in cunatumul prevazut de parti sau in lipsa unui cuantum stabilit contractual, in cel prevazut de lege, fiind egal cu dobanda legala.
In acest caz, aceste daune interese sunt debite de la scadenta sau cel mai tarziu din ziua cererii de chemare in judecata, pentru sumele care au fost solicitate dupa aceasta data. Tribunalul va admite in parte acest capat de cerere si va obliga parata la plata catre reclamant a dobanzii legale la suma datorata acestora cu titlu de diferentelor de drepturi salariale intre drepturile stabilite individual si drepturile legal cuvenite, acordate prin prezenta hotarare, calculata de la data punerii in intarziere prin cererea de chemare in judecata, si pana la achitarea efectiva a debitului.
Va respinge pretentiile reclamantului privind obligarea paratei la plata altor sume cu titlu de daune interese egale cu inflatia, ca neintemeiate.
Cum in aceasta materie exista prevederi exprese referitoare la actualizarea prejudiciului incercat de salariat prin neplata la timp a drepturilor salariale, respectiv prevederile art. 166 alin. 4 din codul muncii, legiuitorul prezumand ca acesta este echiva
Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
I N C H E I E R E
SEDINTA PUBLICA DIN 25.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE:
ASISTENT JUDICIAR:
ASISTENT JUDICIAR:
GREFIER:
Pe rol se afla solutionarea cererii formulata de reclamanta *** pentru membrul de sindicat ***, in contradictoriu cu paratii***, avand ca obiect drepturi banesti – disjuns din dosarul cu nr. ***.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la ordine, nu au raspuns partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Fata de lipsa partilor, instanta dispune lasarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la a doua strigare, nu au raspuns partile.
Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza urmatoarele: procedura de citare este legal indeplinita, precum si faptul ca la data de 25.02.2016, reclamantul a depus, prin Serviciul Registratura al instantei, precizari, intr-un singur exemplar, referitoare la solicitarile instantei de judecata puse in sarcina la termenul de judecata din data de 19.02.2016.
Tribunalul constata ca pricina a fost amanata pentru depunerea de catre reclamant a precizarilor sau a dovezilor necesare din care sa rezulte ca este in posesia unui titlu privind acordarea drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2010, prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare.
Tribunalul, constatand lipsa partilor de la acest termen de judecata, precum si lipsa altor cereri, declara cercetarea procesului incheiata, in temeiul prevederilor art. 244 alineatul 1 din Codul de procedura civila.
Potrivit prevederilor art. 244 alineatul 3 si alineatul 4 din Codul de procedura civila, Tribunalul declara deschise dezbaterile in fond.
In temeiul prevederilor art. 394 din Codul de procedura civila, declara inchise dezbaterile in fond si ramane in pronuntare asupra fondului cauzei si asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune a reclamantilor unita cu fondul.
Fata de prevederile art. 396 din Codul de procedura civila, va amana pronuntarea pentru 04.03.2016, stabilind ca pronuntarea hotararii se va face prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
TRIBUNALUL
Avand nevoie de timp pentru a delibera, fata de prevederile art. 396 din Codul de procedura civila, va amana pronuntarea pentru 04.03.2016, stabilind ca pronuntarea hotararii se va face prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei, motiv pentru care,
DISPUNE
Amana pronuntarea la data de 04.03.2016.
Pronuntarea hotararii se va face potrivit art. 396 alineatul 2 din Codul de procedura civila, respectiv, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
Pronuntata in sedinta publica, azi 25.02.2016.
Presedinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,
Dosar nr. **’
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
SENTINTA CIVILA NR.
SEDINTA PUBLICA DIN 04.03.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: ***
ASISTENT JUDICIAR: ***
ASISTENT JUDICIAR: ***
GREFIER: ***
Pe rol se afla solutionarea cererii formulata de reclamanta *** pentru membrul de sindicat ***, in contradictoriu cu paratii ***, avand ca obiect drepturi banesti – disjuns din dosarul cu nr. ***.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din 25.02.2016, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 04.03.2016.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul TRIBUNALULUI BUCURESTI SECTIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE sub nr. *** la data de 27.12.2013 reclamanta ***, au solicitat in contradictoriu cu paratele *** ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la acordarea retroactiv a urmatoarelor drepturi salariale neachitate, actualizate in raport cu rata inflatiei de la data nasterii drepturilor pana la data platii efective, precum si acordarea dobanzii legale, reprezentand:
1). Salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, drepturi salariale prevazute la art. 30 al.(l) din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 (modificat si prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010), contract insusit de catre partile semnatare si inregistrat la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei;
2). Ajutorul material cu ocazia sarbatorilor de Craciun 2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare (prevazut in Anexa 1 la CCM valabila in luna aprilie, respectiv decembrie a anului 2010), drepturi salariale prevazute la art.71, prima liniuta din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 (modificat si prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010), contract colectiv de munca incheiat la nivel superior celui incheiat la nivel de unitate si aplicabil paratelor, dupa cum rezulta din Anexa 4 la acesta.
3) Sa fie obligate paratele la plata daunelor interese constand in actualizarea sumelor pe care ni le datoreaza cu rata inflatiei si aplicarea dobanzii legale la sumele datorate, calculate de la data scadentei acestora pana la data platii efective.
4) Sa fie obligate paratele ca toate drepturile salariale solicitate mai sus sa fie calculate si platite in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de ramura Transporturi pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3, lit. A, adica la valoarea salariului de baza minim brut in cuantum de 700 lei, corespunzator clasei unu de salarizare,
Obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza, conform chitantei anexate.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat urmatoarele:
In fapt reclamantii sunt salariati la***.
Pentru perioada 2006-2010 a fost negociat Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar intre asociatia patronala la nivel de grup de unitati din transportul feroviar (alcatuita din Compania Nationala., Societatea Nationala ) si organizatiile sindicale reprezentative ale salariatilor.
Prin Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar (contract incheiat la nivel superior celui incheiat la nivel de unitate) valabil pe anii 2006- 2007 (prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010), inregistrat la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei sub nr.2836/20/28.12.2010 sunt negociate urmatoarele drepturi salariale:
Art. 30, alin. (l)- Pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Art. 71, primul liniuta - cu ocazia sarbatorilor de Paste si de Craciun se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei unu de salarizare;
Fata de cele mentionate, reclamantii au invederat ca nu au beneficiat de aceste prevederi, desi au fost negociate si obtinute prin intelegerea partilor, deoarece conducerea companiei nu a respectat si aplicat prevederile ce fac referire la acestea.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii si art.41 alin.5 din Constitutie, angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, in cazul nostru paratele nu au dat eficienta prevederilor precizate din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act aditional pentru perioada 2008-2010).
In conformitate cu prevederile cuprinse la art.2 al.(4) din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act aditional): „ Contractele colective de munca la nivel de unitati vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract”.
Potrivit dispozitiilor art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011- Legea dialogului social: „Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil incheiat la nivel superior”.
In conformitate cu dispozitiile art. 229 alin. l din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii, contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca, efectele clauzelor contractului colectiv de munca intinzandu-se, astfel cum stabileste art.133 alin. l , lit.b din Legea nr. 62/201- Legea dialogului social, pentru toti angajatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca.
Potrivit art. 148 din Legea nr.62/2011- Legea dialogului social, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, neindeplinirea obligatiilor asumate atragand raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
In materia executarii obligatiilor se mentioneaza in general de principiul executarii in natura a obligatiei, aceasta insemnand executarea obligatiei in natura ei specifica, realizarea obiectului avut in vedere de parti, debitorul neputand inlocui acest obiect cu o alta prestatie.
In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligatia, creditorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial poate sa recurga la toate mijloacele pe care legea i le pune la dispozitie pentru a-1 sili la executare.
Potrivit art.160 si art. 229 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, republicata - Codul muncii coroborat cu art.1270, alin. l din Codul Civil, intre organizatiile sindicale reprezentative semnatare a contractelor colective de munca la nivel de unitate si parate s-a stabilit de comun acord ca aceste drepturi salariale vor fi platite salariatilor, care odata stipulate devin legea partilor.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 59, 84, 194, 198 Noul Cod de Procedura Civila, art. 1270 Cod civil, art. 41 alin. 5 din Constitutia Romaniei, Legea nr.53/2003, republicata - Codul muncii, Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (modificat si prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010), Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul Companiei Nationale valabil pe anul 2009-2010, art. 7, alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
Astfel, avand in vedere aceste considerente, reclamantii au solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata, si obligarea paratei la plata drepturilor salariale datorate privind salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, ajutorul material cu ocazia sarbatorilor de Craciun, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare (prevazut in Anexa 1 la Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007, prelungit pana la data de 28 - decembrie - 2010), actualizate in raport cu rata inflatiei de la data nasterii drepturilor pana la data platii efective, precum si acordarea dobanzii legale aferenta drepturilor banesti.
In dovedirea cererii reclamantii au solicitat incuviintarea administrarii probei cu inscrisuri, respectiv: carnete de munca ale reclamantilor; carti de identitate ale reclamantilor; extras din contractul colectiv de munca incheiat la Nivel de Grup de Unitati valabil pe anii 2006 -2008, inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei; - actul aditional la contractul colectiv de munca incheiat la Nivel de Grup de Unitati 2006 - 2008, inregistrat sub nr. 370/20.06.2008 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei; extras din contractul colectiv de munca al „valabil pe anii 2009-2010, inregistrat sub nr. 2591/04.06.2009 la D.M.P.S. Bucuresti.
Avand in vedere dispozitiile art. 272 Codul Muncii care prevad ca sarcina probei revine angajatorului, reclamantii solicita sa se puna in vedere paratelor sa puna la dispozitie instantei orice inscrisuri necesare in vederea dovedirii cererii, in cazul in catre se impune in justa solutionare a cauzei solicita incuviintarea probei cu expertiza contabila.
De asemenea, solicita judecarea cauzei conform art. 411, Noul Cod Procedura civila.
La data de 31.10.2014 reclamanta *** intelege in termen legal sa depuna inscrisurile solicitate prin comunicarea primita in data de 22.10.2014
- Copia Actului Aditional sub nr. 370/20-06-2008 care atesta faptul ca respectivul contract se aplica de la data inregistrarii, producand efecte timp de 48 de luni, respectiv pana la data de 31.12.2010.
- Extras din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati 2006-2008, inregistrat la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei sub nr. 2836/20/28-12-2006 si valabil conform prevederilor art. 4 pentru o perioada de 24 de luni.
- Extras din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, incheiat in data de 19-12-2007,valabil conform dispozitiilor art. 4 pana la data de 31-12-2010.
- Extras din CCM incheiat la nivelul pentru perioada 2009- 2010, respectiv Capitolul Salarizare
De asemenea depune urmatoarele inscrisuri referitoare la Federatia Nationala
1.Tabelele in care se mentioneaza numele, prenumele, functia, adresa si CNP -ul salariatilor si care atesta faptul ca salariatii imputernicesc in mod expres Federatia Nationala, in calitatea sa de organizatie sindicala sa formuleze actiunea in instanta si sa ii reprezinte pe membri de sindicat in instanta de judecata in baza prevederilor art. 28, alin. 2 din Legea nr. 62/2011- original si copii pentru comunicare catre parate (ORIGINAL si doua copii pentru comunicare),
2. Sentinta Civila nr. *** pronuntata in Dosarul nr. *** de catre Tribunalul Deva - Jud. Hunedoara prin acre s-a acordat personalitate juridica Federatiei Independente a Sindicatelor MC din SNCFR, organizatie sindicala predecesoare a FNFMC,
3. Actul aditional nr. 50/07-08-2006 la Statutul Federatiei Independente a Sindicatelor prin care s-a stabilit modificarea denumirii federatiei prin adoptarea actualei denumiri FNFMC
4. Sentinta Civila nr. ***/12-09-2006 pronuntata in Dosarul nr.*** de catre Tribunalul Bucuresti prin care s-a ADMIS MODIFICAREA DENUMIRII ORGANIZATIEI SINDICALE din, in conformitate cu prevederile actului aditional nr. 50/07-08- 2006,
5.Adeverinta nr. 175/P/10/2014 care atesta faptul ca Sindicatul Trafic Craiova este afiliat la FNFMC,
6. Sentinta Civila nr. 34FED/28-10-2011 care atesta modificarile efectuate in actul constitutiv si statutul FNFMC aprobate prin Hotararea nr. 1/10-03-2011,
7. Statutul FNFMC valabil la data introducerii actiunii la instanta de judecata competenta, respectiv Tribunalul Bucuresti.
8. Imputernicire acordata FNFMC pentru intreprinderea actiunii la instanta de judecata competenta, Tribunalul Bucuresti.
Mentioneaza faptul ca uniunile sindicale teritoriale sunt conform prevederilor art. 41, alin. 4 organizatii sindicale constituite din sindicate componente ale federatiilor sau confederatiilor sindicale de asemenea conform dispozitiilor art. 43, alin. 2 mai multe federatii sau confederatii sindicale pot constitui in comun uniuni sindicale teritoriale.
La data de 4.12.2014 parata *** a depus intampinare prin care solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:
1. EXCEPTIE
Dreptul material la actiune este prescris atat din perspectiva faptului ca reclamantii contesta neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de munca, cat si din perspectiva faptului ca drepturile acordate de catre instanta nu sunt drepturi de natura salariala.
Din perspectiva faptului ca reclamantii contesta neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de munca Dreptul material la actiune este prescris in raport de prevederile Legii nr. 53/2003 art. 268 alin 1 punctul e) ,,Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca vot fi formulate: e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.”
Obiectul solicitarilor formulate de catre reclamanti il constituie drepturi prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau la nivel de grup de unitati din transportul feroviar.
Din perspectiva prevederilor legale stabilite la art. 268 (1) lit. e) din codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, dreptul material la actiune al reclamantilor privind pretentiile ce fac obiectul cauzei s-a prescris.
In aceste conditii, drepturile solicitate, anterioare perioadei de sase luni fata de data inregistrarii actiunii la tribunal sunt prescrise avand in vedere ca termenul prevazut de codul-muncii la art. 268 (1) lit. e) a fost depasit, iar actiunea este supusa decaderii fiind aplicabile prevederile art. 185 Cod de Procedura Civila: „(1) Cand un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitarea dreptului, in afara de cazul in care legea dispune altfel. Actul de procedura facut peste termen este lovit de nulitate. (2) in cazul in care legea opreste indeplinirea unui act de procedura inauntrul unui termen, actul facut inaintea implinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat”.
Cum reclamantii critica neexecutarea Contractului Colectiv de munca, este evident ca in cazul drepturilor solicitate termenul de prescriptie este cel prevazut la art. 268 alin. (1) pct. e) din codul muncii adica sase luni de la nasterea dreptului la actiune.
Prin urmare este inadmisibil ca legiuitorul sa fi prevazut doua termene de prescriptie pentru acelasi obiect. Arata ca, termenul de prescriere de trei ani se refera la drepturi salariale ce au ca izvor contractul individual de munca, iar termenul de prescriptie de sase luni se refera la drepturi ce au ca izvor Contractul Colectiv de Munca.
Luand in considerare toate cele invederate mai sus rezulta ca prima instanta (?) in mod gresit nu a dat eficienta prevederilor art. 268 alin. (1) pct. e) din codul muncii si a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica intrucat termenul de prescriptie fiind de sase luni, rezulta ca, in raport de aceste drepturi) actiunea este tardiv introdusa.
Din perspectiva faptului ca drepturile acordate de catre instanta nu sunt drepturi de natura salariala in cauza de fata pretentiile deduse judecatii nu au caracterul unor drepturi susceptibile a fi valorificate in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 lit. c) Codul Muncii.
In acceptiunea legiuitorului, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de un salariat in baza contractului individual de munca, asa cum prevede art. 159 Codul Muncii.
In compunerea sa se regasesc potrivit art. 160 Codul Muncii, urmatoarele elemente: salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Precizeaza ca drepturile valorificate in cauza nu se circumscriu structurii salariului, astfel este definita de textele enuntate.
In acest sens drepturile invocate isi au fundamentul juridic in clauzele suplimentare fata de cele salariale, acordate de angajator cu titlu de bonificatii, in plus fata de componentele obligatorii ale salariului.
Or salariul suplimentar, cat si ajutoarele materiale de Ziua Feroviarului, Paste ori Craciun au caracter extrasalarial care nu poate fi asimilat elementelor componente ale salariului, reprezentand doar un beneficiu suplimentar.
Pe fondul cauzei parata a solicitat sa se aiba in vedere faptul ca in perioada de referinta, exista incheiat contract colectiv de munca, iar in aceasta perioada au fost incidente prevederile art. 247 din Codul muncii care statuau ca: „In cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior”.
Prin urmare prima instanta trebuia sa dea eficienta CCM la unitate si numai in lipsa acestuia celui incheiat la nivel superior.
CNCF - SA ca urmare a negocierilor colective a incheiat cu partenerii sociali Contractul Colectiv de Munca pentru anii 2009-2010, care a fost inregistrat la MMFPS Directia de Munca si Protectia Sociala a Municipiului Bucuresti cu nr. 2591/04.06.2009, valabilitatea acestuia prelungindu-se pana la data de 31.01.2011 prin Actul Aditional inregistrat la DMPS cu nr. 1718/22.04.2010.
Prin contractul colectiv de munca modificat prin act aditional s-au stabilit clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.
Astfel, prin Actul Aditional la CCM 2009-2010, inregistrat la DMPS cu nr. 1718/22.04.2010, partile, de comun acord, au stabilit: - completarea art. 32 cu un nou alineat cu urmatorul continut: „pentru anul 2010 salariul suplimentar prevazut la paragrafele (1), (2), (3) nu se acorda” - modificarea si completarea ultimului alineat dupa cum urmeaza: „pentru anul 2009, 2010 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sarbatorilor de Paste, de Craciun si de Ziua Feroviarului"
Actul aditional sus-mentionat a fost incheiat in urma negocierilor finalizate cu partenerii sociali care au cunoscut posibilitatile financiare maxime, ale paratei.
Prin urmare, motivat de intelegerea partilor (patronat - sindicate) solicita instantei sa constate ca nu exista temei legal pentru acordarea drepturilor banesti solicitate.
Apreciaza ca acest motiv este de ordine publica deoarece instanta nu poate trece peste vointa partilor decat prin incalcarea principiului fortei obligatorii a conventiei, principiu statuat prin dispozitiile art. 1270 Cod civil.
Pe de alta parte in conditiile in care actul aditional in cauza a fost inregistrat la ITMB, nefiind restituit pentru neindeplinirea conditiilor legale prezumtia legala in sensul ca salariatilor li se aplica CCM la grup de unitati nu poate fi rasturnata intrucat la nivel de unitate exista incheiat contract de munca, acesta fiind inregistrat la MMFPS Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti cu nr.2591/04.06.2009, valabilitatea acestuia prelungindu-se pana la data de 31.01.2011 prin Actul Aditional inregistrat la DMPS cu nr. 1718/22.04.2010.
Mai mult decat atat in anii 2009 si 2010 au fost incidente prevederile art. 247 din Codul muncii care statuau ca: „in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior”.
Prin urmare, avea obligatia de a aplica dispozitiile contractului colectiv de munca incheiat la nivel superior doar in cazul in care la nivel de unitate nu exista incheiat contract colectiv de munca.
Avand in vedere cele mentionate mai sus parata a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala.
Anexeaza la prezenta adeverintele reclamantilor mentionati in cererea de chemare in judecata.
La data de 08..01.2015 *** a formulat in contradictoriu cu paratii *** si *** raspuns la intampinare prin care intelege sa formuleze raspuns la exceptia invocata de parata, precum si la aspectele invederate referitor la fondul cauzei.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru Ajutorul material acordat cu ocazia sarbatorilor de CRACIUN PE ANUL 2010, conform dispozitiilor art. 268. lit. E Codul Muncii - termenul de sase luni in cazul neexecutarii CCM ori a unor clauze ale acestuia - Codul Muncii solicita respingerea acesteia ca fiind neintemeiata.
Mentioneaza faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 211 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: c) plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Cu privire la modul de aplicare a termenului de 6 luni, respectiv 3 ani mentionam ca diferenta in ceea ce priveste data de la care curge termenul de 3 ani in cazul raspunderii patrimoniale (contractuale) este aceea ca in Codul Muncii se preia sintagma de la data nasterii dreptului, iar in Codul Social de la data producerii pagubei. Avand in vedere caracterul obiectiv al legii nr. 62/2011 si imprejurarea mai favorabila angajatilor, logic si mai ales juridic este ca acel din urma text legislativ sa fie aplicabil.
Referitor la termenul de 6 luni din art.268, alin. 1, lit. e) Codul Muncii se va aplica cand este vorba de stabilirea sau negocierea drepturilor salariale, conform Contractului Colectiv de Munca, iar termenul de trei (3) ani prevazut de art. 268, alin. 1, lit. c) Codul muncii se aplica cand este vorba de drepturile salariale, rezultate din contractul individual de munca sau din lege.
In doctrina se arata ca se poate observa ca nu exista o corelare fireasca intre cele doua texte, Legea nr. 62/2011 necuprinzand o norma de abrogare expresa directa a dispozitiilor art. 268 Codul muncii, de aceea se aplica regulile specifice succesiunii in timp a actelor normative aflate pe acelasi palier normativ, termenele si ipotezele prevazute in codul muncii care nu au suferit modificari raman aplicabile , producandu-si efectele.
In consecinta considera ca termenul de prescriptie in cazul oricarui drept salarial. inclusiv adaosurile si suplimentele salariale este de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune.
La data de reclamanta *** depus in contradictoriu cu paratii *** cerere precizatoare referitoare la petitul patru al cererii de chemare in judecata introductiva (care reprezinta obiectul Dosarului nr. ***), respectiv obligarea paratelor ca toate drepturile salariale solicitate prin actiune sa fie calculate si platite in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic pe anii 2008-2010, respectiv prevederile art. 41, alin. 3, lit. A, adica la valoarea salariului de baza minim brut in cuantum de 700 lei, corespunzator clasei unu de salarizare.
Solicita raportarea calculului acestor drepturi salariale la un salariu de baza minim brut in cuantum total de 700 lei, astfel cum a fost prevazut prin art. 41, alin. 3, lit. A din CCM incheiat la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, valabil pana Ia data de 31.12.2010, deoarece reclamantul din prezenta cauza a fost parte intr-o alta cauza avand ca parata ***, obiectul acesteia fiind tocmai acordarea diferentelor salariale aferente perioadei 2009 – 31.12.2010, diferente calculate prin aplicarea coeficientilor de salarizare la clasa 1 de salarizare egala cu cuantumul salariului de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, respectiv 700 lei.
Continutul Art. 41 din Contractul colectiv de munca nr. 722 din 24 ianuarie 2008 unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sub nr. 722/03/24.01.2008 este urmatorul:
(1) Se stabilesc urmatorii coeficienti minimi de ierarhizare, pentru urmatoarele categorii de salariati:
A) muncitori
1. necalificati -1,0;
2. calificati -1,5;
B) personal administrativ incadrat pe functii, pentru care conditia de pregatire este
1. liceala - 1,4;
2. postliceala - 1,45;
C) personal de specialitate incadrat pe functii, pentru care conditia de pregatire este
1. postliceala -1,5;
2. scoala de maistri - 1,6;
D) personal incadrat pe functii, pentru care conditia de pregatire este
1. studii superioare: subinginer -1,8;
2. studii superioare: inginer debutant (primele 6 luni de activitate) - 1,8;
3.studii superioare: inginer - 2,0.
(2) Coeficientii minimi de ierarhizare de la alin. (1) se aplica la salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stabilit prin art. 41, alin. (3), lit. a).
(3)
a) Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta.
b) Partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati si unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulat la art. 41, pct. (3), lit. a), pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariati vor fi adoptati coeficientii minimi de ierarhizare stabiliti la art. 41. pct. (1) din prezentul contract colectiv de munca.
Mentioneaza faptul ca ****, reclamant in dosarul de fata, aflat pe rolul TRIBUNALULUI BUCURESTI A FOST PARTE SI IN DOSARUL nr. *** solutionat de TRIBUNALULVALCEA prin pronuntarea unei sentinte civile ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului. (Conform mentiunilor din titlul executoriu). ANEXEAZA LA PREZENTA PRECIZARE TITLUL EXECUTORIU MENTIONAT IN COPIE CONFORMATA CU ORIGINALUL DE AV. ***.
Analizand actele si lucrarile dosarului Tribunalul constata urmatoarele:
La termenul de judecata din data de 26.02.2015, Tribunalul a dispune disjungerea cauzei pentru motivele mentionate in incheierea de sedinta de la ace data fiind formate noi dosare in privinta cererilor de chemare in judecata formulate de fiecare reclamant in parte, in prezentul dosar avand calitate reclamant ***,
1. In considerarea prevederilor art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, instanta va solutiona cu prioritate exceptia invocata prin Intampinare de parata***, respectiv, exceptia prescriptiei materiale a dreptului la actiune al reclamantului.
Cu privire la exceptia prescriptiei materiale a dreptului la actiune al reclamantului Tribunalul retine urmatoarele:
Tribunalul constata ca parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parata in baza prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata in baza prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii, Tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 268 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, „Art. 268 - (1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
In termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia; in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.”
Avand in vedere aceste prevederi legale, Tribunalul retine ca in mod corect, parata invoca si sustine aplicabilitatea termenului de prescriptie extinctiva de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, pentru cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratei la acordarea ajutorului material cu ocazia sarbatorii de Craciun aferent anului 2010, solicitat in baza art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati incheiat pe anii 2006-2010, fiind evident in prezenta unui drept prevazut de art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati , potrivit carora „Cu ocazia sarbatorilor de Paste si de Craciun se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei I de salarizare...”, astfel incat normele aplicabile prezentei spete sunt cele ale literei e) a alin. (l) al art. 268 din Codul muncii si nu cele ale literei c) ale aceluiasi alineat, obiectul litigiului fiind reprezentat de pretinsa neexecutare de catre parata a unei clauze din Contractul colectiv de munca aplicabil la Nivel de Grup de Unitati , si anume a prevederilor art. 71 din acest contract.
Or, privitor la natura drepturilor conferite de contractul colectiv de munca si termenul de prescriptie aplicabil in cazul neacordarii acestora de catre angajator (6 luni sau 3 ani), „confuzia” a fost transata definitiv de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr.20/2013 privind examinarea recursului in interesul legii declarat de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati privind natura juridica a drepturilor prevazute a se acorda, potrivit contractelor colective de munca, cu diferite ocazii (ajutoare materiale de Pasti, Craciun, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca etc.), si termenul de prescriptie aplicabil cererilor avand acest obiect.
Prin aceasta decizie, desi recursul in interesul legii a fost respins ca inadmisibil (intrucat tindea la unificarea practicii judiciare si nu la unificarea interpretarii si aplicarii legii, dat fiind ca se punea in discutie interpretarea anumitor clauze ale contractelor colective de munca si nu a unor prevederi legale, excedand obiectului pe care il poate avea un recurs in interesul legii), Inalta Curte de Casatie si Justitie a facut totusi o clarificare importanta, in sensul ca „in situatia in care drepturile salariale suplimentare fac parte din elementele constitutive ale salariului cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, iar atunci cand drepturile salariale suplimentare nu fac parte din elementele constitutive ale salariului, acestea au natura juridica a unor masuri de protectie sociala, facilitati acordate de angajator si convenite in contractul colectiv de munca, iar neacordarea lor rezida intr-o neexecutare a clauzelor acestui contract, astfel incat cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Cod ui muncii.”
Or, din analiza prevederilor relevante din Contractul colectiv de munca aplicabil la Nivel de Grup de Unitati , se poate observa ca sumele acordate cu titlu de ajutoare materiale de Craciun nu au natura unor drepturi de natura salariala, acordate in considerarea muncii efective depuse de salariat, ci a unor ajutoare sau beneficii suplimentare, acordate cu ocazia unor sarbatori religioase sau/si legale, nefiind o obligatie esentiala in legatura cu pretarea muncii in anumite conditii si remunerarea acesteia.
Astfel, privitor la natura drepturilor conferite de contractul colectiv de munca si termenul de prescriptie aplicabil in cazul neacordarii acestora de catre angajator fiind in prezenta unor drepturi salariale suplimentare care nu fac parte din elementele constitutive ale salariului, acestea avand natura juridica a unor masuri de protectie sociala, facilitati/ajutoare acordate de angajator si convenite in contractul colectiv de munca, iar neacordarea lor rezida intr-o neexecutare a clauzelor acestui contract, astfel incat cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, nefiind in prezenta unor drepturi salariale sau asimilate salariului sau care fac parte din elementele constitutive ale salariului (sporuri, adaosuri, etc.) pentru a caror acordare cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
Asadar, alaturi de parata instanta apreciaza ca termenul aplicabil prescriptiei extinctive a dreptului la actiune in justitie, este termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul de 6 luni, Tribunalul retine ca, potrivit dispozitiilor art. 2524 din Codul civil, „(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, in cazul obligatiilor contractuale de a da sau de a face prescriptia incepe sa curga de la data cand obligatia devine exigibila si debitorul trebuia astfel s-o execute.”
In acest context, Tribunalul, va constata ca dreptul reprezentand ajutorul material de Craciun, aferente anului 2010, solicitate in baza art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati , s-a nascut la 25.12.2010, fata de data introducerii actiunii, respectiv 23.12.2013, raportat la prevederile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, dreptul material la actiune privind acordarea ajutorului material de Craciun pentru anul 2010 este prescris, cererea de chemare in judecata fiind formulata cu mult peste acest termen.
Fata de cele mai sus expuse, Tribunalul va admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratelor la acordarea ajutorului material de Craciun, aferent anului 2010, solicitat in baza art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati incheiat pe anii 2006-2010 si va respinge cererea de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratelor la acordarea ajutorului materiale de Craciun aferent anului 2010, solicitat in baza art. 71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati din incheiat pe anii 2006-2010, pentru prescriptia dreptului material la actiune.
Va respinge in rest exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata in baza prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii, ca neintemeiata, pentru urmatoarele argumente:
In privinta cererii de chemare in judecata avand ca obiect obligarea paratei la acordarea salariului suplimentar aferent anului 2010 solicitat in baza art. 30 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati incheiat pe anii 2006-2010, Tribunalul constata ca aceasta este neintemeiata, dupa cum urmeaza:
Astfel, Potrivit prevederilor art. 268 alin 1 litera c din codul muncii (art. 283 alin. 1 litera c) din codul muncii in forma in vigoare la data nasterii drepturilor), cererea in vederea platii unor drepturi salariale neacordate poate fi formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.
Cu referire la prescriptie dreptului la actiune avand ca obiect drepturi salariale, Art. 171 din codul muncii (art. 166 in forma in vigoare la data executarii contractului de munca pentru perioada pretins vizata de prescriptie), prevede urmatoarele:
Art. 171. - (1) Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) este intrerupt in cazul in care intervine o recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivand din plata salariului.
Fata de obiectul cererii de chemare in judecata respectiv obligarea paratei la plata salariului suplimentar aferent anului 2010, Tribunalul va respinge aceasta exceptie, in cauza nefiind aplicabile dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii referitoare la termenul de prescriptie de 6 luni aplicabil in situatia neexecutarii contractului colectiv de munca ci, drepturile pretinse de reclamant respectiv acordarea unor drepturi salariale individuale constand in salariul suplimentar, care, chiar daca se regaseste ca reglementare in contractul colectiv de munca nu face parte din categoria drepturilor banesti suplimentare sau a ajutoarelor ci sunt diferente de drepturi salariale individuale ale salariatilor, drepturi care nu sunt supuse termenului de prescriptie de 6 luni ci termenului de prescriptie prevazut de art. 283 alin. 1 litera c si alin. 2 din Codul muncii referitor la litigii in legatura cu drepturi si obligatii pentru care nu s-a defipt de legiuitor un termen special si art. 166 din codul muncii (art. 268 alin. 1 lit. c si art. 268 alin. 2 si art. 171 din codul muncii dupa republicare), neavand relevanta ca drepturile in discutie au luat nastere din punctul de vedere al cuantumului sau a modalitatii de acordare in urma negocierilor colective.
Dreptul salarial solicitat face parte din categoria drepturilor salariale astfel cum sunt reglementate de prevederile art.155 din Codul Muncii (care au natura juridica a unui adaos in sensul prevederilor art. 160 din codul muncii - prevederile art.155 din Codul Muncii anterior republicarii), facand parte din categoria unor drepturi individuale a salariatilor ce iau nastere in temeiul existentei si executarii contractelor individuale de munca, drepturi reglementate ca si cadru general de lege chiar daca sunt preluate in contractul colectiv de munca sub aspectul conditiilor concrete de acordare, astfel incat, nu le este aplicabil sub aspectul prescriptiei extinctive textul art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii (art. 268 alin. 2 lit. c din codul muncii dupa republicare) referitoare la termenul de prescriptie de 6 luni aplicabil in situatia neexecutarii contractului colectiv de munca ci prevederile art. 268 alin. 1 lit. c, din codul muncii, termen care, nu era implinit la data sesizarii instantei, (prin posta, potrivit art. 183 alin. 1 din codul de procedura civila), respectiv la data de 23.12.2013.
2. Pe fondul cauzei, Tribunalul retine urmatoarele:
2.1. Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratelor la plata catre reclamant a sumelor reprezentand salariul suplimentar echivalent cu salariul de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru anul 2010, Tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul solicita obligarea paratei la acordarea retroactiva a salariului suplimentar echivalent cu salariul de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, anul 2010.
Cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2010, Tribunalul constata ca acesta este solicitat in temeiul prevederilor art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011. Asa cum rezulta din art. 4 al actului aditional inregistrat sub nr. 370/20.06.2008, acest contract este aplicabil paratei, conform anexei 5 la acesta, pct. 3, iar nu in temeiul prevederilor art. 32 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate.
In acest context nu au relevanta apararile privind forma textului art. 32 alin. 5 din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate (Contractul Colectiv de Munca incheiat pentru anii 2009-2010, inregistrat la MMFPS Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti cu nr. 2591/04.06.2009, prelungit prin Actul Aditional cu nr. 1718/22.04.2010, cu valabilitate pana al 31.01.2011), prin care s-a introdus un nou paragraf in conformitate cu care: „ (5) Pentru anul 2010 salariul suplimentar prevazut la paragrafele (1), (2), (3) nu se acorda”, invocat de parata, fiind evident ca prin Acest act aditional nu s-a putut negocia decat cu privire la neacordarea drepturilor din contractul colectiv de munca modificat prin actul aditional mentionat iar nu cu privire la neacordarea unor drepturi prevazute de un contract de munca incheiat la nivel superior. De altfel, chiar din modul de redactare al textului art. 32 alin. 5 se poate desprinde in mod neechivoc concluzia ca s-au avut in vedere exclusiv prevederile din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.
Or, potrivit art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011: „Pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar, echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Asa cum mentionam mai sus, aceste prevederi sunt aplicabile in temeiul art. 247 si cele ale Legii nr.130/1996, in vigoare la data nasterii drepturilor, respectiv, ale art. 238 raportat la art. 239 si art. 241 alin. 1 litera b din codul muncii.
Tribunalul constata ca reclamantul nu solicita aceste drepturi in temeiul prevederilor Contractului Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010, inregistrat sub nr. 2591/04.06.2009, prelungit prin Actul Aditional cu nr. 1718/22.04.2010, cu valabilitate pana al 31.01.2011, ci, in temeiul prevederilor art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati , valabil pe anii 2006-2008, inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011.
Asa cum rezulta din art. 4 al actului aditional inregistrat sub nr. 370/20.06.2008, acest contract este aplicabil paratei, conform anexei 5 la acesta.
In ceea ce priveste obligativitatea prevederilor art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati, valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011, conform intelegerii partenerilor de dialog social si avand in vedere dispozitiile art. 241 alin. 1 lit. b si art. 283 alin. 3 din Codul muncii precum (in vigoare la data nasterii drepturilor) si faptul ca, din perspectiva salariatului, acordarea unor salarii suplimentare, respectiv drepturi salariale suplimentare reprezinta un drept al acestuia, rezulta ca acestui drept ii corespunde obligatia corelativa a angajatorului de acordare a acestuia in conditiile prevazute de contractul colectiv pentru urmatoarele argumente:
Din dispozitiile codului muncii, art. 247 si cele ale Legii nr.130/1996 (acte normative care guverneaza executarea raportului contractual), rezulta ca orice contract colectiv de munca se impune, in continutul sau, partilor contractului individual de munca. El guverneaza aceste contracte ca o lege, impune obligatii pentru angajator si creeaza drepturi in favoarea salariatilor, atunci cand clauzele contractului au un caracter concret si pot fi executate prin aducerea la indeplinire de catre parti. Contractul colectiv de munca reprezinta un acord de vointa si in acelasi timp, un izvor de drept, o norma conventionala, negociata, impunandu-se partilor contractului individual intocmai ca si legea;
In cauza devin aplicabile prevederile art. 238 din codul muncii in conformitate cu care, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, art. 239 si art. 241 alin. 1 litera b din codul muncii, in conformitate cu care „prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala”, respectiv „clauzele contractelor colective de munca produc efecte...pentru toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;”
Or, este evident ca un angajator nu ar putea ignora clauzele contractului colectiv de munca incheiat la nivel superior (la data faptelor aveau acest caracter in ordine: clauzele contractului colectiv de munca unic la nivel national sau clauzele contractului colectiv de munca incheiat la nivel de ramura sau grup de unitati) pe motiv ca a respectat clauzele mai putin favorabile din contractul colectiv de munca incheiat la nivel inferior (la nivel de unitate, care ar prevala, intrucat ar corespunde vointei partilor contractante) si ca atare, prevederile din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unitati nu sunt aplicabile.
Parata ignora aplicabilitatea directa, in cazul acesteia a prevederilor Contractului Colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati , valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011, contract care i se aplica potrivit pct. 3 anexa 5 la acesta, cat si imprejurarea ca, asa cum subliniam mai sus, potrivit prevederilor art. 241 alin.1 lit. b) din codul muncii, clauzele contractului colectiv de munca la nivel de ramura produce efecte pentru toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;
Cu privire la sustinerea paratei in sensul ca o eventuala nelegalitate a clauzelor contractuale ale Contractului Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate 2009-2010, nu se poate invoca decat pe calea controlului de legalitate pe calea procedurii prevazute de lege, cerere cu care Tribunalul nu a fost investit pana la incetarea valabilitatii contractului colectiv de munca, Tribunalul urmeaza a le indeparta pentru urmatoarele argumente:
Reclamantul nu-si intemeiaza pretentiile pe constatarea nelegalitatii si declararea nulitatii clauzelor din contractul colectiv de munca mai sus mentionat pe motiv ca aceste clauze contin drepturi la nivel inferior fata de drepturile prevazute in Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unitati, respectiv, au fost incheiate si negociate cu incalcarea legii, astfel incat, nici nu solicita instantei, obligarea angajatorului la renegocierea acestor clauze si nici acordarea drepturilor solicitate in temeiul inlocuirii clauzelor lovite de nulitate, pana la renegociere, cu clauzele mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, dupa caz, ci, solicita aplicarea textelor art. 238 raportat la art. 239 si art. 241 alin. 1 litera b din codul muncii, texte care prevad producerea unor efecte directe a clauzelor contractului colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati fata de toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, cat si a prevederilor 40 alin. 2 litera c din codul muncii.
Or, din interpretarea prevederilor art. 238 raportat la art. 239 si art. 241 alin. 1 litera b din codul muncii, se desprinde concluzia clara a producerii efectelor prevederilor cu caracter minimal ale contractului colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati fata de toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, texte de lege care, reglementand un efect direct al acestor clauze in masura in care au un caracter clar si neechivoc si creeaza direct drepturi in beneficiul salariatilor nu impun o procedura prealabila de contestare a clauzelor contractelor colective sau individuale incheiat cu nerespectarea prevederilor contractului colectiv de munca incheiat la nivel superior.
Totodata, potrivit prevederilor inscrise in art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii, angajatorului ii revine obligatia de a acorda salariatilor „toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca”.
Intrucat art. 243 din Codul Muncii si art. 30 din Legea nr.130/1996 prevad ca executarea contractului colectiv este obligatorie si ca neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati, Tribunalul constata ca in cazul de fata angajatorul era obligat in executarea art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati, valabil pe anii 2006-2008 (inregistrat sub nr. 2836/20/28.12.2006 la Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si familiei prelungit prin actul aditional inregistrat sub nr. 629/04.01.2010 pana la data de 31.01.2011, la acordarea si plata personalului propriu a sumelor reprezentand plata salariului suplimentar aferent anului 2010, salariatilor care indeplinesc conditiile de acordare, respectiv, „criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic”, respectiv, au avut o activitate ireprosabila in cursul anului 2010 si nu au fost sanctionati disciplinar cu una din sanctiunile prevazute de art. 264 alin. 1 lit. c si art. 264 alin. 1 litera f din codul muncii in forma in vigoare in anul 2010, s-au carora li s-au aplicat repetat sau cumulat in cursul anului calendaristic, sanctiunea prevazuta de art. 264 alin. 1 lit. d) si art. 264 alin. 1 litera e) din codul muncii in forma in vigoare in anul 2010, sau dupa caz, au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, respectiv o tura, sau una din masurile prevazute la art. 42 pct. 1 lit. a) si art. 42 pct. 1 lit. b) din Statutul disciplinar al personalului din unitatile de transporturi.
Plata muncii catre salariati si a drepturilor de natura salariala cuvenite ca urmare a desfasurarii muncii in conditii negociate legal nu poate fi supusa unei conditii potestative din partea angajatorului cu consecinta sistarii acestora ori de cate ori angajatorul nu intocmeste corespunzator bugetul astfel incat sa fie in masura sa respecte prevederile art. 156 din Codul muncii referitoare la onorarea cu prioritate a obligatiilor salariale.
In acest context, in conditiile in care dreptul salariatului la plata salariului suplimentar anual, echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv nu este afectat de vreo cauza de ineficacitate nu este afectat nici dreptul acestuia la acordarea sumelor cu acest titlu, reclamantul fiind indreptatit la acordarea acestuia in perioada in care a fost sistata acordarea in mod unilateral.
Art. 41 alin. 5 din Constitutie garanteaza caracterul obligatoriu al conventiilor colective intre parti.
Existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale prevazute in Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de Grup de Unitati aplicabil.
A recunoaste angajatorului posibilitatea ca dupa negocierea contractului colectiv de munca, deci dupa stabilirea drepturilor si obligatiilor reciproce ale partilor, sa fie exonerat de plata salariilor sau a drepturilor asimilate prevalandu-se de scuza aprobarii unui buget de venituri mult inferior celui necesar pentru respectarea obligatiilor salariale asumate prin contract, ar insemna practic acceptarea unei negocieri pur formale cu consecinta golirii de continut a principiului negocierii salariale.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea paratei in sensul ca aceasta premiere nu este posibila intrucat constituirea fondului de premiere ar fi secundara si subsidiara acoperirii altor cheltuieli si ca aceasta interpretare ar rezulta din textul art. 21 din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de Grup de Unitati aplicabil, intrucat, in interpretarea propusa ar rezulta si ca plata impozitelor taxelor, contributiilor si a celorlalte varsaminte prevazute de lege are acelasi regim juridic, desi constituirea, retinerea si virarea acestora este de asemenea obligatorie si prioritara.
In acest text din CCM, se arata modalitatea constituirii fondului de plata a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezulta ca aceasta plata este conditionata de existenta profitului.
Prin urmare, constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar nu este la latitudinea angajatorului (daca vrea sau nu vrea) ci reprezinta o obligatie prevazuta de CCM.
Singurele conditii pentru acordarea acestui salariu sunt, ca anul pentru care se solicita salariul sa fi expirat, iar salariatul sa fie desfasurat activitate in cursul acelui an calendaristic si sa nu fi fost sanctionat disciplinar, repetat sau cumulat in cursul anului calendaristic, cu sanctiunea prevazuta de art. 264 alin. 1 lit. d) si art. 264 alin. 1 litera e) din codul muncii in forma in vigoare in anul 2010, sau dupa caz, sa fi absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, respectiv o tura, sau una din masurile prevazute la art. 42 pct. 1 lit. a) si art. 42 pct. 1 lit. b) din Statutul disciplinar al personalului din unitatile de transporturi, iar parata nu a facut dovada neindeplinirii acestor conditii in cazul reclamantului.
Fata de cele mai sus retinute, va admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, in functie de perioada efectiv lucrata in cadrul unitatii parate in perioada de referinta si de indeplinire a conditiilor de acordare a drepturilor solicitate.
2.2. Cu privire la cererea prin care se solicita ca aceste drepturi sa se plateasca prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca al nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, Tribunalul constata ca aceasta cerere este intemeiata, dupa cum urmeaza:
Din actele dosarului rezulta ca, prin sentinta civila nr. **’, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. ***, parata *** a fost obligata sa plateasca reclamantului diferentele de drepturi salariale intre drepturile stabilite individual si efectiv platite si drepturile cuvenite prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, conform Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a) pentru perioada 26.06.2009 – 31.12.2010.
In acest context, fata de existenta unei hotarari judecatoresti care ii recunoaste si ii acorda drepturile salariale prin luarea in considerare a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, conform Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41, alin. 3 litera a) pentru perioada 26.06.2009 – 31.12.2010, rezulta ca, fata de puterea de lucru judecat de care beneficiaza sentinta civila mai sus mentionata si care nu poata fi contrazisa printr-o alta hotarare ulterioara, ne aflam ca si in situatia in care parata ar fi executat clauza contractuala mai sus prevazuta pe perioada sa de valabilitate, iar salariatul s-ar fi gasit in plata in luna decembrie 2010 (la 31.12.2010) cu drepturile salariale astfel cum ar fi rezultat din aplicarea clauzei contractuale, respectiv, prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, astfel incat, aceasta este indreptatit la acordarea tuturor drepturilor salariale care se calculeaza in functie de salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, prin raportare la cuantumul acestuia dupa aplicarea de catre angajator a art. 41, alin. 3 litera a) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura nr. 722 pe anii 2008-2010, fiind evident ca, prin obligarea paratei sa stabileasca si sa acorde salariatului reclamant drepturile salariale aferente perioadei 26.06.2009 – 31.12.2010, prin raportare la salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, negociat pentru un program de lucru de 170 ore medie/luna, prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi aplicabil, prin luarea in considerarea a valorii de 700 lei a coeficientului minim de ierarhizare, rezulta ca reclamantul se afla in plata in luna decembrie 2010 cu drepturile salariale astfel cum au fost recunoscute si acordate de instanta si in functie de aceste drepturi urmeaza sa se calculeze si sa se acorde si salariul suplimentar prevazut de art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2008, acesta fiind „echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
2.3. La sumele acordate de instanta, se va calcula dobanda legala de la data de 27.12.2013 si pana la data platii.
Tribunalul retine ca potrivit legislatiei muncii – art. 166 alin. 4, din codul muncii, in cazul in care angajatorul intarzie in mod nejustificat plata salariului acesta poate fi obligat la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Potrivit art. 1535 din noul Cod civil „(1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.”
Tribunalul retine asadar ca obligatiile avand drept obiect sume de bani, ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei de plata a unor sume de bani, produc dobanzi in caz de intarziere de executare din partea debitorului, in cunatumul prevazut de parti sau in lipsa unui cuantum stabilit contractual, in cel prevazut de lege, fiind egal cu dobanda legala.
In acest caz, aceste daune interese sunt debite de la scadenta sau cel mai tarziu din ziua cererii de chemare in judecata, pentru sumele care au fost solicitate dupa aceasta data. Tribunalul va admite in parte acest capat de cerere si va obliga parata la plata catre reclamant a dobanzii legale la suma datorata acestora cu titlu de diferentelor de drepturi salariale intre drepturile stabilite individual si drepturile legal cuvenite, acordate prin prezenta hotarare, calculata de la data punerii in intarziere prin cererea de chemare in judecata, si pana la achitarea efectiva a debitului.
Va respinge pretentiile reclamantului privind obligarea paratei la plata altor sume cu titlu de daune interese egale cu inflatia, ca neintemeiate.
Cum in aceasta materie exista prevederi exprese referitoare la actualizarea prejudiciului incercat de salariat prin neplata la timp a drepturilor salariale, respectiv prevederile art. 166 alin. 4 din codul muncii, legiuitorul prezumand ca acesta este echiva
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016