Actiune in raspundere delictuala
(Hotarare nr. **** din data de 19.05.2017 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III-A CIVILA
DOSAR NR. .................
DECIZIA CIVILA NR. ...........
Sedinta publica din: 28.03.2017
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE: ..................
JUDECATOR: ......................
GREFIER : ..........................
Pe rol, solutionarea cererii de apel formulata de apelantii - parati ............... impotriva sentintei civile nr. ................. pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in dosarul nr. .................... , in contradictoriu cu intimatii-reclamanti ................... , avand ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile in fond si sustinerile orale ale partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de ........... , incheiere ce face parte integranta din prezenta decizie civila, cand tribunalul, pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de ................ si apoi la data de ............. , cand a decis urmatoarele :
T R I B U N A L U L
Prin sentinta civila nr. .............. pronuntata in dosarul nr. ............. Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis in parte actiunea, astfel cum a fost precizata, privind pe reclamantii .............. , in contradictoriu cu paratii ............... .
A constatat ca, prin articolul aparut in publicatia online .................. din ................. , precum si in revista ................ din ............... sub titlurile „................”, “..............“ s-a incalcat dreptul la imagine al reclamantei ..................... , respectiv dreptul la imagine, demnitate, onoare si reputatie al reclamantilor.
A obligat paratii, in solidar, sa plateasca reclamantilor, persoane fizice, urmatoarele sume : suma de .......... Euro reclamantului .............. ; suma de ............. Euro reclamantului ............. ; suma de ............. Euro reclamantului ............. ; suma de ........... Euro reclamantului .............. , suma de .............. Euro reclamantului ................. , in echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii.
A obligat paratii sa publice pe cheltuiala lor dispozitivul hotararii in publicatia on-line ............... si in revista .................... si in alte doua ziare de circulatie nationala, respectiv “................“ si „....................“.
A obligat paratul ............ sa inlature de pe pagina de internet .................. si din arhiva acestei publicatii a articolului intitulat „................”, aparut in data de .............. si a tuturor comentariilor la acesta.
A respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........... .
A obligat paratii, in solidar, sa plateasca reclamantilor suma de ....... lei pentru fiecare reclamant reprezentand taxa timbru si catre reclamanta ............. suma de ............ lei, onorariu avocat.
Instanta de fond a retinut, prin prisma exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, ca, referitor la paratul ................. , acesta detine ................... , iar in data de .................. , in calitate de proprietar al domeniului ..................... , a incheiat contractul de comodat nr. .......... cu ................. prin care a pus la dispozitie acesteia domeniul on-line ................, avand astfel legitimare procesuala pasiva, motiv pentru care a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui parat.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca ....................... a emis Ordinul nr. 41 din 03.05.2012, publicat in Monitorul Oficial nr. 295/04.05.2012.
............................ a solicitat emitentului revocarea acestui Ordin, iar ulterior, a solicitat instantelor competente suspendarea si respectiv anularea acestuia.
Cererea de suspendare a Ordinului nr. 41/2012 a fost admisa prin Sentinta civila nr. ..... pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti la data de ............ Ulterior, aceasta hotarare de suspendare a ramas irevocabila prin Decizia civila nr. ........... pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de .................. .
Prin Sentinta civila nr. ................... , Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de Contencios administrativ si fiscal a dispus anularea Ordinului .............. nr. 41/03.05.2012 ca nelegal.
Dupa pronuntarea hotararii de suspendare, dar inainte de anularea Ordinului nr. 41/2012, in publicatia on-line .............. – ............... si in revista .............., paratul ............ , sub pseudonimul ............... , a scris articolul intitulat „....................." si respectiv „.................. ".
In cuprinsul articolelor mentionate se arata:
„....................... [...]. ........................
Prinsa intre afacerile de peste .......... milioane de euro pe an ale industriei de medicamente veterinare si interesele conducerii ............. , sanatatea cetatenilor Romaniei este grav amenintata. Oamenii de afaceri din domeniu si conducerea organizatiei profesionale a medicilor veterinari au batut palma pentru ca medicamentele de uz veterinar, in special antibioticele si antiparazitarele, sa poata fi, in continuare, distribuite la liber, fara nici un control real. Acest tip de comert are efecte catastrofale asupra romanilor [...].
Conducerea ..................... pune in pericol sanatatea romanilor prin blocarea in instanta a Ordinului nr. 41 din 3 mai 2012 [...]. Cum e posibil ca medicii veterinari sa fie faultati tocmai de cei care ar trebui sa le reprezinte interesele? Ei bine, atunci cand potul este de jumatate de miliard de euro totul este posibil. Nici culoarea politica nu mai conteaza.
Presedintele ...................., conf.univ.dr. ........... , alaturi de primvicepresedintele dr. .......... , de vicepresedintii prof.univ.dr. ......... , conf.univ.dr. ............ si de secretarul Colegiului - conf.univ.dr. ............. , servesc astfel interesele comerciale uriase ale producatorilor si distribuitorilor de medicamente de uz veterinar . Acestia il au in frunte pe omul de afaceri ........... , cel care a preluat, intr-o maniera controversata, Institutul Pasteur [...] si cel mai mare distribuitor in domeniu.
[...] ceea ce este extrem de grav, dincolo de afectarea intereselor breslei, este faptul ca ............. , ........... , ............... si ceilalti membri ai gruparii organizate din fruntea ............... , prin actiunea de suspendare in instanta a Ordinului nr. 41/2012, trec peste toate semnalele, avertizarile si recomandarile facute de ............... si de ..................... [...].
Presiune pe ............ [...] prin actiunea lui ............. si a celorlalti membrii ai conducerii .............. , veterinarul este aruncat intr-o lupta inegala si fara sorti de izbanda cu samsarii de medicamente [...]. Conducerea ................. urmareste un singur scop: favorizarea vadita a producatorilor si distribuitorilor de medicamente veterinare, al caror interes este de a vinde oricat, oricui si oriunde, in detrimentul medicilor veterinari de libera practica [...].
[...] toate aceste lucruri sunt arhicunoscute de presedintele ....................., ........... (.....) si de primvicepresedintele Colegiului, .............. (.......), astfel incat decizia conducerii ............... poate duce cu gandul la o presiune foarte mare din partea producatorilor si distribuitorilor de medicamente de uz veterinar, fara a putea comensura insa si cifra in euro la care ar putea ajunge aceasta presiune.
................ si al?i cativa guru ai invatamantului medical veterinar romanesc ar fi exercitat presiuni extraordinare asupra autorului si semnatarului Ordinului nr.41/2012, fostul presedinte al ...................., dr. .............. , presiuni care au variat de la sume mari de bani oferite pentru a nu emite ordinul respectiv si pana la amenintari cu demiterea din functie. Ceea ce s-a si intamplat. In .............. , premierul ........... l-a demis din functia de presedinte al ............... pe dr. ................. .
Dar Ordinul era deja aplicabil, asa incat gruparea organizata din fruntea ............... a atacat in instanta actul normativ care apara sanatatea romanilor [...]. "
In drept, potrivit art. 30 din Constitutia Romaniei, reglementat la Titlul II – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, Capitolul II – Drepturile si libertatile fundamentale din Constitutie, „Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile” (alin.1), „Cenzura de orice fel este interzisa” (alin.2), „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine” (alin. 6), respectiv „Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.
Din interpretarea dispozitiei constitutionale de mai sus, instanta retine optiunea legiuitorului constituant de a stabili limite foarte largi de manifestare a libertatii de exprimare, prin instituirea inviolabilitatii sale, cu rezerva totusi ca prin aceasta nu se poate aduce atingere demnitatii, onoarei, vietii private sau dreptului la propria imagine, afectarea acestora din urma conducand la raspunderea civila a persoanei care si-a manifestat libertatea de exprimare dincolo de limitele recunoscute prin textul constitutional.
Instanta mai invedereaza existenta in Constitutia Romaniei, la Titlul II – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, Capitolul I – Dispozitii comune, a art. 20, text potrivit caruia „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.” (alin.1), respectiv „Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile” (alin.2).
Astfel, instanta retine ca prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, cu efecte juridice incepand cu data de 20 iunie 1994, Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Protocoalele sale aditionale, adoptate la nivelul Consiliului Europei.
Potrivit art. 10 din Conventia amintita „Paragraf 1 - Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Paragraf 2 - Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute le lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.”
Libertatea de exprimare, aparata de articolul 10, ocupa un loc aparte printre drepturile garantate de Conventie, stand chiar la baza notiunii de “societate democratica” ce sintetizeaza sistemul de valori pe care este cladita Conventia. Aceasta importanta cu totul deosebita a articolului 10 a fost subliniata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru prima data in cauza Handyside impotriva Regatului Unit (hotararea din 7 decembrie 1976), ideea fiind reluata apoi constant in toate cauzele ulterioare. Astfel, Curtea afirma ca “libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una dintre conditiile primordiale ale progresului sau si ale implinirii individuale a membrilor sai. Sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10, ea acopera nu numai “informatiile” sau “ideile” care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci si acelea care ofenseaza, socheaza sau ingrijoreaza statul sau un anumit segment al populatiei. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului de deschidere in absenta carora nu exista «societate democratica»”.
Cat priveste hotararile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instanta isi insuseste interpretarea potrivit careia acestea au dincolo de efectele inter partes si un efect erga omnes, consecinta a autoritatii de lucru interpretat de care se bucura, in conditiile in care, potrivit art. 32 din Conventie, misiunea specifica a instantei europene este interpretarea si aplicarea prevederilor acesteia, iar eficacitatea dreptului european al drepturilor omului nu ar putea fi variabila potrivit calificarilor pe care acestea le-ar primi in sistemele de drept nationale ale statelor contractante, ci jurisprudenta Curtii constituie un instrument de armonizare a regimurilor juridice nationale ale drepturilor omului ale statelor contractante prin luarea in considerare a standardului minim de protectie dat de prevederile Conventiei.
Revenind la dispozitiile art. 10 din Conventie, instanta invedereaza ca acestea apara libertatea de exprimare a opiniilor si ideilor, precum si cea de informare, fara nicio constrangere, prin mijloace tehnice diverse, de la cele traditionale la cele mai moderne, privind opinii si informatii politice, sociale sau economice, expresia artistica si informatii cu caracter comercial.
Dreptul garantat de articolul 10 nu este insa unul absolut. Paragraful 2 permite restrangerea exercitarii acestuia in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori pe care statul le poate in mod legitim apara sau chiar impotriva democratiei insasi. Restrictiile aduse libertatii de exprimare vor fi insa controlate de Curtea europeana prin aplicarea unei serii de principii de interpretare a dispozitiilor articolului 10 din Conventie cristalizate in cadrul jurisprudentei referitoare la acesta. Astfel, Curtea afirma ca limitarea adusa de stat acestui drept este contrara Conventiei daca nu indeplineste cele trei conditii cumulative enumerate in paragraful 2: a) sa fie prevazuta de lege; b) sa urmareasca cel putin unul dintre scopurile legitime prevazute de textul Conventiei si c) sa fie necesara, intr-o societate democratica, pentru atingerea acelui scop.
Cat priveste prima conditie dintre cele mentionate mai sus, instanta retine ca ingerinta adusa libertatii de exprimare trebuie sa se bazeze pe o dispozitie normativa existenta in dreptul intern, intelegand prin aceasta atat actul legislativ cu valoare normativa generala ce emana de la puterea legiuitoare, cat si o norma cu o forta juridica inferioara legii in sens formal, dar si jurisprudenta rezultata din activitatea instantelor judecatoresti, cu mentiunea ca acestea trebuie sa intruneasca doua conditii fundamentale, respectiv sa fie accesibile si previzibile destinatarului.
A doua conditie dintre cele mentionate mai sus implica analiza existentei unuia dintre scopurile legitime instituite limitativ de par. 2 al articolului 10 din Conventie, respectiv securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.
In sfarsit, cea de-a treia conditie, pentru ca ingerinta sa nu conduca la incalcarea libertatii de exprimare garantata de art. 10 din Conventie, presupune ca ingerinta sa fie necesara intr-o societate democratica, in sensul de a corespunde „unei nevoi sociale imperioase”, iar argumentele invocate de autoritatile nationale pentru a justifica ingerinta sa fie „pertinente si suficiente”, masura de limitare a libertatii de exprimare trebuind sa fie "proportionala cu scopurile legitime urmarite", asigurandu-se un just echilibru intre, pe de o parte, protectia libertatii de exprimare consacrata de art. 10 si, pe de alta parte, interesul general de aparare a dreptului tertului care invoca depasirea limitelor libertatii de exprimare.
Instanta mai invedereaza ca in jurisprudenta Curtii se acorda presei un rol indispensabil de “caine de paza” intr-o societate democratica, cu mentiunea ca desi presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, tinand in special de protectia reputatiei si a drepturilor celuilalt, totusi ii revine sarcina de a comunica, pentru indeplinirea sarcinilor si responsabilitatilor sale, informatii si idei asupra unor chestiuni politice, precum si asupra altor subiecte de interes general.
De asemenea, Curtea Europeana a stabilit o foarte importanta distinctie intre afirmarea unor fapte si cea a unor judecati de valoare, urmand a se avea in vedere ca “existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit”.
Hotararile Curtii de la Strasbourg indica principiul conform caruia adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu luat in considerare de instante in situatia in care analizeaza o acuzatie de atingere a reputatiei sau demnitatii, elementul determinant trebuind sa fie buna credinta a autorului afirmatiilor. In consecinta, atunci cand persoana acuzata de savarsirea unui delict de presa nu poate dovedi integral exactitatea afirmatiilor facute, este necesara analiza atitudinii subiective a acesteia in raport atat cu adevarul afirmatiilor sale, cat si cu scopul demersului jurnalistic, verificandu-se daca s-a urmarit informarea opiniei publice asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si astfel datoria de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori in mod inerent afectarea reputatiei persoanei vizate, sau a avut numai intentia de a afecta in mod gratuit reputatia acesteia.
Se impune a fi mentionat si ca, in jurisprudenta sa, Curtea a admis ca libertatea de exprimare a ziaristilor presupune o posibila doza de exagerare sau chiar de provocare privitoare la judecatile de valoare pe care le formuleaza.
In cauza de fata, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata, instanta constata ca, potrivit disp. art. 1357 Cod civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Potrivit dispozitiilor art. 1349 alin. (1) din Noul Cod civil, „Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.”
Instanta retine ca acestea constituie temeiul legal pentru consacrarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, intelegand prin aceasta ansamblul de norme legale si principii de drept potrivit carora intervine obligatia de reparare a prejudiciului cauzat unei persoane ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite. Astfel, conditiile generale ale raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate ca raport cauza-efect intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Fata de cele aratate mai sus, instanta apreciaza ca in cauza de fata problema dedusa spre solutionare este aceea de a lamuri daca, prin articolele mentionate, au fost respectate limitele libertatii de exprimare astfel cum isi gaseste aceasta consacrarea in art. 30 din Constitutia Romaniei si art. 10 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau daca, cu incalcarea acestora si cu rea-credinta, s-a produs afectarea reputatiei reclamantilor, de natura a atrage in sarcina paratilor obligatia de reparare a prejudiciului cauzat acestora.
In ceea ce priveste analiza conditiilor necesare pentru angrenarea raspunderii civile delictuale a paratilor, instanta retine intrunirea acestora.
In acest context, fapta ilicita este reprezentata de afirmarea in spatiul public a unor fapte neadevarate, respectiv a unor fapte de coruptie care ar fi fost savarsite de reclamanti in apararea intereselor lor economice punand in pericol sanatatea publica.
Dar demersul intreprins in vederea anularii Ordinului .......... nr.41/03.05.2012 nu poate conduce, prin el insusi si fara absolut nici un alt element probator, la concluzia comiterii de catre reclamanti a unor fapte de natura sa puna in pericol sanatatea publica, paratul ........... avand posibilitatea sa se informeze cu privire la motivele care au dus la anularea Ordinului, precum si cu privire la faptul ca reclamantii persoane fizice au fost mandatati ca, in numele ........... si a medicilor veterinari, sa anuleze in instanta Ordinul nr.41/2012, ordin care a fost anulat pentru nelegalitate de catre Curtea de Apel Bucuresti printr-o sentinta irevocabila.
Pana in prezent nu exista nici un element probator care sa-i fi conferit paratului o minima baza factuala pentru a-si justifica acuzatiile aduse reclamantilor.
Raportat la informatiile aduse la cunostinta publicului, instanta apreciaza ca paratul ........... nu s-a intemeiat in redactarea si publicarea articolului pe o baza factuala de natura a conferi verosimilitate informatiilor de care dispunea, afirmatiile sale fiind de natura sa aduca grave atingeri imaginii publice si reputatiei profesionale a reclamantilor.
Cat priveste buna credinta a autorului articolului incriminat, instanta apreciaza ca paratul ar fi urmarit ca scop, prin publicarea articolului, cunoscand absenta unei minime baze factuale si fara consultarea reclamantilor, discreditarea lor, respectiv afectarea reputatiei acestora.
Mai mult, paratul a fost angajat in postul de consilier de imagine relatia mass-media la Cabinetul Presedintelui ................., avand posibilitatea sa-si asigure baza factuala a articolelor pe care le-a semnat.
Observand considerentele anterior expuse cu privire la prejudiciului moral suferit de reclamant, instan?a apreciaza ca paguba produsa poate fi acoperita prin acordarea unor despagubiri morale in suma de 1000 euro.
In ceea ce priveste cuantumul posibilelor despagubiri acordate, nici sistemul legislativ romanesc si nici normele europene nu prevad un mod concret care sa repare pe deplin daunele morale, iar acest principiu, al repararii integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decat un caracter estimativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate banesc. Ceea ce trebuie in concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despagubirea ce vine sa compenseze acest prejudiciu si sa aduca acea satisfactie de ordin moral celui prejudiciat.
In speta, instanta a apreciat ca acordarea sumei de .......... Euro, cu titlu de despagubiri civile pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamantilor este una corecta, aceasta sanctiune fiind justificata, rezonabila si proportionala.
Referitor la paratul .............. , instanta, avand in vedere calitatea acestuia de detinator al domeniului on-line ................, a dispus, in aplicarea disp. art. 1357 C. civ. coroborat cu art. 30 alin. 6 din Constitutia Romaniei si art. 8 si art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, obligarea in solidar cu paratul ........ la plata catre reclamantii persoane fizice a urmatoarelor sume: suma de ............. Euro reclamantului ......... ; suma de ............. Euro reclamantului .............. ; suma de ............. Euro reclamantului ....... ; suma de .......... Euro reclamantului ........... , suma de .............. Euro reclamantului ........... , in echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii .
A obligat paratii sa publice pe cheltuiala lor dispozitivul hotararii in publicatia on-line ................ si in revista ............. si in alte doua ziare de circulatie nationala, respectiv “ ......... “ si ............... “.
A obligat paratul ................ sa inlature de pe pagina de internet ................. si din arhiva acestei publicatii a articolului intitulat „„..................”, aparut in data de .............. si a tuturor comentariilor la acesta.
In temeiul disp. art. 455 c.pr.civ. a obligat paratii, in solidar, sa plateasca reclamantilor suma de ............... lei pentru fiecare reclamant reprezentand taxa timbru si catre reclamanta ...................suma de .................. lei, onorariu avocat.
Impotriva sentintei civile mentionate mai sus paratii .............. si ............... au declarat apel in termen legal, ce a fost inregistrat pe rolul acestei instante la data de ............ .
Prin motivele de apel formulate de paratul ............ se sustine, in esenta, ca sentinta atacata a fost data cu incalcarea spiritului si literei art. 425 alin. 1 lit. b) C.pr.civ. prin neanalizarea, prin raportare la intregul material probator administrat in cauza, a apararilor sale, ca aceasta nesocoteste practica relevanta a CEDO in materia libertatii de exprimare deoarece problematica abordata/supusa dezbaterii publice se circumscrie strict judecatilor de valoare si a unor simple „afirmatii factuale”, ca nu sunt indeplinite conditiile impuse de art. 1349 C.civil in sensul ca lipseste fapta ilicita.
In aceste conditii s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin motivele de apel formulate de paratul .................. se sustine, in esenta, ca instanta de fond a solutionat dosarul fara a-si exercita rolul activ si, mai mult decat atat, a respins probele solicitate, fapt ce a condus la pronuntarea unei hotarari netemeinice si nelegale.
Astfel, se arata ca, in mod gresit, instanta de fond a admis actiunea, fara a-i da posibilitatea acestui apelant sa se apere, respingand toate probele solicitate, considerand ca adevarate si suficiente pentru solutionarea cauzei numai afirmatiile facute de reclamanti, prin cererea introductiva.
In aceste conditii apelantul-parat sustine ca, la solutionarea cauzei, in mod gresit, instanta de fond a interpretat inscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv continutul articolului publicat, fara a avea in vedere atat circumstantele reale, de o gravitate deosebita si de interes public major, care au generat subiectul de presa, cat si intentia jurnalistului de la acel moment.
Din motivarea solutiei apelate nu reies care au fost vatamarile suferite de reclamanti si avute in vedere de instanta la pronun?area solutiei, nu rezulta cum a disociat instanta de fond prejudiciul cauzat de emisiunile si articolele aratate in actiune si presupusul prejudiciu cauzat de publicarea articolului in mediul online.
Chiar in situatia existentei unei fapte ilicite care sa atraga raspunderea civila delictuala, in mod gresit instanta a stabilit generic o obligatie in solidar fata de cei doi parati din cauza, fara a avea in vedere:
1. faptul ca, prin actiunea principala, daunele morale au fost cerute pentru prejudiciul cauzat de doua publicatii, respectiv ...................... (publicatie online) si revista ............ ;
2. ca a stabilit calitatea procesuala pasiva a paratului ........... numai raportat la faptul ca este proprietar al domeniului ........................ ;
3. contributia fiecaruia dintre cei doi parati la savarsirea faptei ilicite, respectiv care este valoarea prejudiciului cauzat de fiecare in parte.
Instanta de fond nu a motivat solutia de obligare a paratului ................. la daune, fara sa indice in concret fapta savarsita si urmarile acestei fapte.
In concluzie, apelantul-parat ....................... a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii principale ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva si, in masura in care se va trece peste exceptie prin respingerea ei, sa se respinga actiunea principala ca neintemeiata.
Intimatii-reclamanti au depus la dosar intampinare la apelurile formulate, iar apelantul-parat ..................... a depus raspuns la intampinare.
Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, tribunalul constata ca apelurile sunt intemeiate.
Astfel, tribunalul retine ca, pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala in sarcina unei persoane, este necesar a fi indeplinite mai multe cerinte si anume: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si a vinovatiei celui care a determinat prejudiciul.
Procedand la analiza primei conditii, instanta retine ca fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta a omului prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Caracterul ilicit al faptei trebuie analizat avand in vedere obligatiile statornicite in Codul deontologic al jurnalistului potrivit caruia jurnalistii au datoria sa exercite dreptul inviolabil la libera exprimare in virtutea dreptului publicului de a fi informat (art.1.1.), sa caute, sa respecte si sa comunice faptele - asa cum acestea pot fi cunoscute prin verificari rezonabile - in virtutea dreptului publicului de a fi informat (art.1.2.), sa exprime opinii pe o baza factuala (art.1.3.), sa semnaleze neglijenta, injustitia si abuzul de orice fel (art.1.4.) in demersul sau de a informa publicul, jurnalistul este dator sa reflecte societatea in ansamblul si diversitatea ei, acordand acces in presa si opiniilor minoritare si individuale, publicul avand dreptul sa cunoasca nu numai informatiile si ideile primite favorabil sau cu indiferenta ori considerate inofensive, dar si pe acelea care ofenseaza, ?ocheaza sau deranjeaza (art.1.5) – art.1.
De asemenea, trebuie luat in considerare si dreptul personal nepatrimonial, respectiv libertatea de exprimare garantata de art. 30 din Constitutie, precum si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Art. 10 din Conventie prevede ca orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.
Importanta dreptului ocrotit de art. 10 din Conventie a fost subliniata pentru prima oara in cauza Handyside impotriva Regatului Unit, aratandu-se ca libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice si, sub rezerva paragrafului 2, acopera nu numai informatiile si ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau ingrijoreaza statul sau un anumit segment al populatiei.
In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul garantat de art. 10 nu este unul absolut, paragraful 2 al aceluiasi articol permitand restrangerea exercitarii acestuia in masura in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori reprezentate de securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea sau impartialitatea puterii judecatoresti. Orice restrictie adusa libertatii de exprimare trebuie sa fie prevazuta de legea interna, sa urmareasca unul din scopurile legitime enumerate de paragraful 2 din acest articol si sa fie necesara, intr-o societate democratica, pentru atingerea acelor scopuri.
Conform jurisprudentei Curtii europene, pentru a rezolva o cauza concreta, trebuie luate in considerare si alte elemente, legate de exemplu de calitatea specifica pe care o are autorul discursului, tipul discursului (domeniul vizat de acesta), persoana lezata (om politic, functionar public, magistrat, persoana privata), posibilitatea de a folosi alte exprimari, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul si impactul acestuia, locul unde a fost tinut discursul, precum si publicul tinta caruia ii era adresat acesta ( Castells c. Spaniei, Murphy c. Irlandei, Constantinescu c. Romaniei). Aceasta pentru ca libertatea de exprimare are o intindere variabila, in functie de continutul mesajului transmis de titularul dreptului, precum si de valoarea legitima pe care statul o invoca pentru a justifica necesitatea unei ingerinte.
De asemenea, Curtea a afirmat ca libertatea de exprimare apara toate categoriile de informatii obiective, pluraliste si toate creatiile si ideile originale, oricare ar fi forma, suportul sau finalitatea acestora, astfel ca in sfera protectiei art.10 se includ cuvinte, imagini, sunete transmise prin intermediul suportului tiparit, al radioului, televiziunii, cinematografiei etc. (cauza Groppera Radio AG c. Elvetiei).
Conform art. 30 din Constitu?ia Romaniei,”libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, via?a particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine; raspunderea civila pentru informa?ia sau pentru crea?ia adusa la cuno?tin?a publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in condi?iile legii.”
Tribunalul retine ca articolul 30 din Constitutia Romaniei interpretat in lumina art. 10 din Conventia europeana (art. 20 alin. 1 din Constitutie) apara nu numai afirmatiile incluse in cadrul unei dezbateri politice propriu-zise, ci si discutarea oricaror subiecte care intereseaza opinia publica in general sau un segment al acesteia. Analizand cuprinsul acestor afirma?ii, tribunalul apreciaza ca, in esenta, acestea au vizat chestiuni de interes general referitoare la consecintele pe care le are asupra organismului uman folosirea antibioticelor animale intr-un mod arbitrar.
Articolul 10 alin. 2 al Conventiei lasa foarte pu?in loc restric?iilor ce vizeaza dezbaterile asupra unor chestiuni de interes general (Lingens c. Austriei, Castells c. Spaniei, Thorgeir Thorgeirson c. Islandei). Daca exista un drept al publicului de a fi informat (drept esen?ial intr-o societate democratica), care, in circumstan?e particulare, poate chiar sa priveasca aspecte ale vie?ii private a unor persoane publice, mai ales cand este vorba despre personalitati publice, cu toate acestea publicatiile ce au ca singur obiect sa satisfaca curiozitatea unui anumit public asupra detaliilor vietii private a unei persoane, indiferent care i-ar fi notorietatea, nu ar putea fi considerate ca ar contribui la o oarecare dezbatere de interes general pentru societate (Leempoel & S.A. ED. Cine Revue c. Belgiei). Este fundamental, intr-o societate democratica, sa fie protejata desfa?urarea libera a dezbaterilor unor chestiuni de interes general. Curtea acorda cea mai mare importanta libertatii de exprimare in contextul dezbaterii unor astfel de chestiuni si considera cu nu s-ar putea aduce restric?ii discutarii lor fara motive imperioase. A permite restrangerea libertatii de exprimare intr-o asemenea situatie ar afecta, fara indoiala, respectarea libertatii de exprimare in general in statul vizat (Brasilier c. Frantei; Feldek c. Slovaciei).
In evaluarea propor?ionalita?ii unei ingerin?e in exercitarea libertatii de exprimare trebuie sa se distinga intre fapte si judecati de valoare, in functie de aceasta evaluare depinzand si intinderea marjei criticii asupra discursului atunci cand acesta vine in conflict cu dreptul la onoare sau reputatie al altuia, cum este cazul de fata.
Daca materialitatea primelor poate fi dovedita, ultimele nu se preteaza la o demonstra?ie a exactita?ii lor (De Haes et Gijsels c. Belgiei). Pentru judecatile de valoare, obliga?ia de a le dovedi este deci imposibil de indeplinit si aduce atingere libertatii de opinie, element fundamental garantat de articolul 10 (Jerusalem c. Austriei; Brasilier c. Frantei). Curtea a acceptat ca necesitatea unei legaturi intre o judecata de valoare si faptele ce stau la baza sa poate sa varieze de la caz la caz in func?ie de circumstan?ele specifice (Feldek c. Slovaciei). Necesitatea de a dovedi faptele ce stau la baza judecatii de valoare este mai putin stringenta atunci cand aceste fapte sunt deja cunoscute de public (Feldek c. Slovaciei; Standard Verlags GMBH si Krawagna-Pfeifer c. Austriei). Atunci cand este vorba despre alega?ii cu privire la comportamentul unui ter?, poate fi uneori dificil sa se distinga intre imputarea unor fapte si judecati de valoare. Nu este mai pu?in adevarat insa ca si o judecata de valoare se poate dovedi a fi excesiva daca este totalmente lipsita de o baza factuala (Jerusalem c. Austriei; Cumpana si Mazare c. Romaniei). Atunci cand o declara?ie echivaleaza cu o judecata de valoare, propor?ionalitatea ingerin?ei depinde de existenta sau inexistenta unei baze factuale pentru declara?ia incriminata deoarece chiar si o judecata de valoare se poate dovedi excesiva atunci cand este total lipsita de orice baza factuala (Brasilier c. Frantei, Paturel c. Frantei). Curtea a recunoscut ca o distorsionare a realitatii, operata cu rea-credin?a, poate uneori sa depaseasca limitele criticii acceptabile: o afirma?ie veridica poate fi dublata de remarci suplimentare, de judecati de valoare, de supozi?ii ori de insinuari susceptibile sa creeze o imagine eronata in ochii publicului (Vides Aizsardzbas Klubs c. Letoniei).
Aplicand principiile mai sus enuntate la speta de fata, tribunalul retine ca afirma?iile apelantului-parat ............ nu reprezinta situa?ii factuale, ci veritabile „judecati de valoare”.
Mai mult decat atat, tribunalul retine ca, in functie de circumstantele in care au fost publicate aceste afirmatii, ele au si o baza factuala, chiar una foarte solida.
In acest context, tribunalul constata ca, din probele administrate, nu a rezultat ca apelantul ..................... ar fi actionat in vreun alt scop decat cel al informarii opiniei publice, fata de subiectul de interes general adus in atentia opiniei publice, astfel ca nu se poate retine o rea-credinta a acestuia sau vreun scop ilicit in redactarea articolului.
Nu se poate astfel retine ca in cauza sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, neputandu-se aprecia ca exercitarea libertatii de exprimare in conditiile impuse de alin. (3) al art. 3 din Constitutie, prin articolul incriminat, ar reprezenta o fapta ilicita.
Din acest punct de vedere tribunalul arata ca C.E.D.O. recomanda analizarea cu prudenta a situatiilor de descurajare a presei de a participa la discutarea problemelor de interes legitim general, iar, pe de alta parte, se cer si responsabilitati si obligatii din partea jurnalistilor, care trebuie sa actioneze cu buna-credinta pentru furnizarea informatiilor ce vizeaza chestiuni de interes general, conform eticii profesionale.
In ceea ce priveste limitele criticii admisibile, ele sunt mai largi cu privire la un om politic sau la o persoana publica decat cu privire la un simplu cetatean. O persoana publica sau un om politic se expun in mod inevitabil si con?tient unui control atent al faptelor si gesturilor lor din partea ziari?tilor, cum este cazul reclamantilor, ca si a masei de ceta?eni, si trebuie sa arate o mai mare toleranta in aceasta privin?a. Acestia au, evident, dreptul la protejarea reputa?iei lor, chiar in afara cadrului vie?ii private, dar imperativele acestei protec?ii trebuie sa fie puse in balan?a cu interesele liberei discutari a chestiunilor ce intereseaza opinia publica, excep?iile la libertatea de exprimare impunand o interpretare restrictiva.
Curtea a fundamentat necesitatea protejarii libertatii de exprimare in primul rand pe valoarea pe care aceasta o reprezinta ca mijloc pentru a asigura buna functionare a unei societati democratice. De aici decurge pozitia privilegiata acordata liberei discutari a chestiunilor de interes general si, in particular, a libertatii presei, atunci cand aceasta intra in conflict cu alte valori aparate de stat.
Este adevarat ca trebuie sa existe un just echilibru intre, pe de o parte, protectia dreptului consacrat de art. 10 si, pe de alta parte, aceea a dreptului la reputatie al persoanei vizate, care, ca element al vietii private, este protejat de art. 8 al Conventiei.
Cu toate acestea, Curtea europeana a statuat ca, atunci cand analizeaza o acuzatie de atingere a reputatiei sau demnitatii unei persoane, instantele nationale trebuie sa analizeze, pe langa adevarul obiectiv al afirmatiilor, si atitudinea subiectiva a acestei persoane in raport atat cu adevarul afirmatiilor sale, cat si cu scopul demersului jurnalistic, verificandu-se daca s-a urmarit informarea opiniei publice asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si astfel datoria de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori in mod inerent afectarea reputatiei persoanei vizate, sau a avut numai intentia de a afecta in mod gratuit reputatia acesteia si, totodata daca informa?iile au contribuit la o dezbatere de interes general.
Or, in speta, tribunalul constata ca demersul jurnalistic al apelantului-parat a fost determinat de informarea opiniei publice asupra chestiunii de mare interes vizata, respectiv faptul ca se urmarea utilizarea la liber a antibioticelor in tratarea animalelor, in conditiile in care rezultatul acestor practici are consecinte nefaste asupra organismului oamenilor care consuma carnea acestor animale, subiect ce a suscitat ample dezbateri, astfel ca nu se poate retine o rea-credinta a acestuia si nici existenta vreunui scop ilicit in redactarea articolului.
In aceste conditii, fata de cele mai sus expuse, prin raportare la dispozitiile legale invocate, tribunalul constata ca, in speta, nu s-a facut dovada indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale invocate de reclamanti, cum de altfel nu s-a retinut nici ca s-ar fi incalcat dispozitiile art. 8 din C.E.D.O., care ocroteste dreptul la respectarea vietii private, care include si dreptul la reputatie.
In consecinta, tribunalul va admite apelul, va schimba in parte sentin?a civila apelata in sensul ca va respinge in tot ac?iunea ca neintemeiata.
Va inlatura obligatia paratilor de plata a cheltuielilor de judecata, stabilita prin sentinta apelata.
In ceea ce priveste respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........................ de catre prima instanta, tribunalul constata ca, in mod corect, aceasta exceptie nu a putut fi admisa fata de calitatea acestuia de detinator al domeniului online „..................”.
In aceste conditii tribunalul va mentine restul dispozitiilor sentintei privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive invocata de paratul ...................... .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelantii - parati ............ domiciliat in ............ si ................ domiciliat ..................... impotriva deciziei civile nr. ................, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila in dosarul nr. .................... , in contradictoriu cu intimatii - reclamanti ......................... toti cu domiciliul procesual ales in .................. , avand ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Schimba in parte sentinta in sensul ca respinge actiunea ca neintemeiata.
Inlatura obligatia paratilor de plata a cheltuielilor de judecata, stabilita prin sentinta apelata.
Mentine restul dispozitiilor sentintei privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive invocata de paratul ...................... .
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 28.03.2017.
PRESEDINTE JUDECATOR GREFIER
.......................... .................................. ..............................
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III-A CIVILA
DOSAR NR. .................
DECIZIA CIVILA NR. ...........
Sedinta publica din: 28.03.2017
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE: ..................
JUDECATOR: ......................
GREFIER : ..........................
Pe rol, solutionarea cererii de apel formulata de apelantii - parati ............... impotriva sentintei civile nr. ................. pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in dosarul nr. .................... , in contradictoriu cu intimatii-reclamanti ................... , avand ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile in fond si sustinerile orale ale partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de ........... , incheiere ce face parte integranta din prezenta decizie civila, cand tribunalul, pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de ................ si apoi la data de ............. , cand a decis urmatoarele :
T R I B U N A L U L
Prin sentinta civila nr. .............. pronuntata in dosarul nr. ............. Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis in parte actiunea, astfel cum a fost precizata, privind pe reclamantii .............. , in contradictoriu cu paratii ............... .
A constatat ca, prin articolul aparut in publicatia online .................. din ................. , precum si in revista ................ din ............... sub titlurile „................”, “..............“ s-a incalcat dreptul la imagine al reclamantei ..................... , respectiv dreptul la imagine, demnitate, onoare si reputatie al reclamantilor.
A obligat paratii, in solidar, sa plateasca reclamantilor, persoane fizice, urmatoarele sume : suma de .......... Euro reclamantului .............. ; suma de ............. Euro reclamantului ............. ; suma de ............. Euro reclamantului ............. ; suma de ........... Euro reclamantului .............. , suma de .............. Euro reclamantului ................. , in echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii.
A obligat paratii sa publice pe cheltuiala lor dispozitivul hotararii in publicatia on-line ............... si in revista .................... si in alte doua ziare de circulatie nationala, respectiv “................“ si „....................“.
A obligat paratul ............ sa inlature de pe pagina de internet .................. si din arhiva acestei publicatii a articolului intitulat „................”, aparut in data de .............. si a tuturor comentariilor la acesta.
A respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........... .
A obligat paratii, in solidar, sa plateasca reclamantilor suma de ....... lei pentru fiecare reclamant reprezentand taxa timbru si catre reclamanta ............. suma de ............ lei, onorariu avocat.
Instanta de fond a retinut, prin prisma exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, ca, referitor la paratul ................. , acesta detine ................... , iar in data de .................. , in calitate de proprietar al domeniului ..................... , a incheiat contractul de comodat nr. .......... cu ................. prin care a pus la dispozitie acesteia domeniul on-line ................, avand astfel legitimare procesuala pasiva, motiv pentru care a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui parat.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca ....................... a emis Ordinul nr. 41 din 03.05.2012, publicat in Monitorul Oficial nr. 295/04.05.2012.
............................ a solicitat emitentului revocarea acestui Ordin, iar ulterior, a solicitat instantelor competente suspendarea si respectiv anularea acestuia.
Cererea de suspendare a Ordinului nr. 41/2012 a fost admisa prin Sentinta civila nr. ..... pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti la data de ............ Ulterior, aceasta hotarare de suspendare a ramas irevocabila prin Decizia civila nr. ........... pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de .................. .
Prin Sentinta civila nr. ................... , Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de Contencios administrativ si fiscal a dispus anularea Ordinului .............. nr. 41/03.05.2012 ca nelegal.
Dupa pronuntarea hotararii de suspendare, dar inainte de anularea Ordinului nr. 41/2012, in publicatia on-line .............. – ............... si in revista .............., paratul ............ , sub pseudonimul ............... , a scris articolul intitulat „....................." si respectiv „.................. ".
In cuprinsul articolelor mentionate se arata:
„....................... [...]. ........................
Prinsa intre afacerile de peste .......... milioane de euro pe an ale industriei de medicamente veterinare si interesele conducerii ............. , sanatatea cetatenilor Romaniei este grav amenintata. Oamenii de afaceri din domeniu si conducerea organizatiei profesionale a medicilor veterinari au batut palma pentru ca medicamentele de uz veterinar, in special antibioticele si antiparazitarele, sa poata fi, in continuare, distribuite la liber, fara nici un control real. Acest tip de comert are efecte catastrofale asupra romanilor [...].
Conducerea ..................... pune in pericol sanatatea romanilor prin blocarea in instanta a Ordinului nr. 41 din 3 mai 2012 [...]. Cum e posibil ca medicii veterinari sa fie faultati tocmai de cei care ar trebui sa le reprezinte interesele? Ei bine, atunci cand potul este de jumatate de miliard de euro totul este posibil. Nici culoarea politica nu mai conteaza.
Presedintele ...................., conf.univ.dr. ........... , alaturi de primvicepresedintele dr. .......... , de vicepresedintii prof.univ.dr. ......... , conf.univ.dr. ............ si de secretarul Colegiului - conf.univ.dr. ............. , servesc astfel interesele comerciale uriase ale producatorilor si distribuitorilor de medicamente de uz veterinar . Acestia il au in frunte pe omul de afaceri ........... , cel care a preluat, intr-o maniera controversata, Institutul Pasteur [...] si cel mai mare distribuitor in domeniu.
[...] ceea ce este extrem de grav, dincolo de afectarea intereselor breslei, este faptul ca ............. , ........... , ............... si ceilalti membri ai gruparii organizate din fruntea ............... , prin actiunea de suspendare in instanta a Ordinului nr. 41/2012, trec peste toate semnalele, avertizarile si recomandarile facute de ............... si de ..................... [...].
Presiune pe ............ [...] prin actiunea lui ............. si a celorlalti membrii ai conducerii .............. , veterinarul este aruncat intr-o lupta inegala si fara sorti de izbanda cu samsarii de medicamente [...]. Conducerea ................. urmareste un singur scop: favorizarea vadita a producatorilor si distribuitorilor de medicamente veterinare, al caror interes este de a vinde oricat, oricui si oriunde, in detrimentul medicilor veterinari de libera practica [...].
[...] toate aceste lucruri sunt arhicunoscute de presedintele ....................., ........... (.....) si de primvicepresedintele Colegiului, .............. (.......), astfel incat decizia conducerii ............... poate duce cu gandul la o presiune foarte mare din partea producatorilor si distribuitorilor de medicamente de uz veterinar, fara a putea comensura insa si cifra in euro la care ar putea ajunge aceasta presiune.
................ si al?i cativa guru ai invatamantului medical veterinar romanesc ar fi exercitat presiuni extraordinare asupra autorului si semnatarului Ordinului nr.41/2012, fostul presedinte al ...................., dr. .............. , presiuni care au variat de la sume mari de bani oferite pentru a nu emite ordinul respectiv si pana la amenintari cu demiterea din functie. Ceea ce s-a si intamplat. In .............. , premierul ........... l-a demis din functia de presedinte al ............... pe dr. ................. .
Dar Ordinul era deja aplicabil, asa incat gruparea organizata din fruntea ............... a atacat in instanta actul normativ care apara sanatatea romanilor [...]. "
In drept, potrivit art. 30 din Constitutia Romaniei, reglementat la Titlul II – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, Capitolul II – Drepturile si libertatile fundamentale din Constitutie, „Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile” (alin.1), „Cenzura de orice fel este interzisa” (alin.2), „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine” (alin. 6), respectiv „Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.
Din interpretarea dispozitiei constitutionale de mai sus, instanta retine optiunea legiuitorului constituant de a stabili limite foarte largi de manifestare a libertatii de exprimare, prin instituirea inviolabilitatii sale, cu rezerva totusi ca prin aceasta nu se poate aduce atingere demnitatii, onoarei, vietii private sau dreptului la propria imagine, afectarea acestora din urma conducand la raspunderea civila a persoanei care si-a manifestat libertatea de exprimare dincolo de limitele recunoscute prin textul constitutional.
Instanta mai invedereaza existenta in Constitutia Romaniei, la Titlul II – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, Capitolul I – Dispozitii comune, a art. 20, text potrivit caruia „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.” (alin.1), respectiv „Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile” (alin.2).
Astfel, instanta retine ca prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, cu efecte juridice incepand cu data de 20 iunie 1994, Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Protocoalele sale aditionale, adoptate la nivelul Consiliului Europei.
Potrivit art. 10 din Conventia amintita „Paragraf 1 - Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Paragraf 2 - Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute le lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.”
Libertatea de exprimare, aparata de articolul 10, ocupa un loc aparte printre drepturile garantate de Conventie, stand chiar la baza notiunii de “societate democratica” ce sintetizeaza sistemul de valori pe care este cladita Conventia. Aceasta importanta cu totul deosebita a articolului 10 a fost subliniata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru prima data in cauza Handyside impotriva Regatului Unit (hotararea din 7 decembrie 1976), ideea fiind reluata apoi constant in toate cauzele ulterioare. Astfel, Curtea afirma ca “libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una dintre conditiile primordiale ale progresului sau si ale implinirii individuale a membrilor sai. Sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10, ea acopera nu numai “informatiile” sau “ideile” care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci si acelea care ofenseaza, socheaza sau ingrijoreaza statul sau un anumit segment al populatiei. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului de deschidere in absenta carora nu exista «societate democratica»”.
Cat priveste hotararile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instanta isi insuseste interpretarea potrivit careia acestea au dincolo de efectele inter partes si un efect erga omnes, consecinta a autoritatii de lucru interpretat de care se bucura, in conditiile in care, potrivit art. 32 din Conventie, misiunea specifica a instantei europene este interpretarea si aplicarea prevederilor acesteia, iar eficacitatea dreptului european al drepturilor omului nu ar putea fi variabila potrivit calificarilor pe care acestea le-ar primi in sistemele de drept nationale ale statelor contractante, ci jurisprudenta Curtii constituie un instrument de armonizare a regimurilor juridice nationale ale drepturilor omului ale statelor contractante prin luarea in considerare a standardului minim de protectie dat de prevederile Conventiei.
Revenind la dispozitiile art. 10 din Conventie, instanta invedereaza ca acestea apara libertatea de exprimare a opiniilor si ideilor, precum si cea de informare, fara nicio constrangere, prin mijloace tehnice diverse, de la cele traditionale la cele mai moderne, privind opinii si informatii politice, sociale sau economice, expresia artistica si informatii cu caracter comercial.
Dreptul garantat de articolul 10 nu este insa unul absolut. Paragraful 2 permite restrangerea exercitarii acestuia in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori pe care statul le poate in mod legitim apara sau chiar impotriva democratiei insasi. Restrictiile aduse libertatii de exprimare vor fi insa controlate de Curtea europeana prin aplicarea unei serii de principii de interpretare a dispozitiilor articolului 10 din Conventie cristalizate in cadrul jurisprudentei referitoare la acesta. Astfel, Curtea afirma ca limitarea adusa de stat acestui drept este contrara Conventiei daca nu indeplineste cele trei conditii cumulative enumerate in paragraful 2: a) sa fie prevazuta de lege; b) sa urmareasca cel putin unul dintre scopurile legitime prevazute de textul Conventiei si c) sa fie necesara, intr-o societate democratica, pentru atingerea acelui scop.
Cat priveste prima conditie dintre cele mentionate mai sus, instanta retine ca ingerinta adusa libertatii de exprimare trebuie sa se bazeze pe o dispozitie normativa existenta in dreptul intern, intelegand prin aceasta atat actul legislativ cu valoare normativa generala ce emana de la puterea legiuitoare, cat si o norma cu o forta juridica inferioara legii in sens formal, dar si jurisprudenta rezultata din activitatea instantelor judecatoresti, cu mentiunea ca acestea trebuie sa intruneasca doua conditii fundamentale, respectiv sa fie accesibile si previzibile destinatarului.
A doua conditie dintre cele mentionate mai sus implica analiza existentei unuia dintre scopurile legitime instituite limitativ de par. 2 al articolului 10 din Conventie, respectiv securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.
In sfarsit, cea de-a treia conditie, pentru ca ingerinta sa nu conduca la incalcarea libertatii de exprimare garantata de art. 10 din Conventie, presupune ca ingerinta sa fie necesara intr-o societate democratica, in sensul de a corespunde „unei nevoi sociale imperioase”, iar argumentele invocate de autoritatile nationale pentru a justifica ingerinta sa fie „pertinente si suficiente”, masura de limitare a libertatii de exprimare trebuind sa fie "proportionala cu scopurile legitime urmarite", asigurandu-se un just echilibru intre, pe de o parte, protectia libertatii de exprimare consacrata de art. 10 si, pe de alta parte, interesul general de aparare a dreptului tertului care invoca depasirea limitelor libertatii de exprimare.
Instanta mai invedereaza ca in jurisprudenta Curtii se acorda presei un rol indispensabil de “caine de paza” intr-o societate democratica, cu mentiunea ca desi presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, tinand in special de protectia reputatiei si a drepturilor celuilalt, totusi ii revine sarcina de a comunica, pentru indeplinirea sarcinilor si responsabilitatilor sale, informatii si idei asupra unor chestiuni politice, precum si asupra altor subiecte de interes general.
De asemenea, Curtea Europeana a stabilit o foarte importanta distinctie intre afirmarea unor fapte si cea a unor judecati de valoare, urmand a se avea in vedere ca “existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit”.
Hotararile Curtii de la Strasbourg indica principiul conform caruia adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu luat in considerare de instante in situatia in care analizeaza o acuzatie de atingere a reputatiei sau demnitatii, elementul determinant trebuind sa fie buna credinta a autorului afirmatiilor. In consecinta, atunci cand persoana acuzata de savarsirea unui delict de presa nu poate dovedi integral exactitatea afirmatiilor facute, este necesara analiza atitudinii subiective a acesteia in raport atat cu adevarul afirmatiilor sale, cat si cu scopul demersului jurnalistic, verificandu-se daca s-a urmarit informarea opiniei publice asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si astfel datoria de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori in mod inerent afectarea reputatiei persoanei vizate, sau a avut numai intentia de a afecta in mod gratuit reputatia acesteia.
Se impune a fi mentionat si ca, in jurisprudenta sa, Curtea a admis ca libertatea de exprimare a ziaristilor presupune o posibila doza de exagerare sau chiar de provocare privitoare la judecatile de valoare pe care le formuleaza.
In cauza de fata, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata, instanta constata ca, potrivit disp. art. 1357 Cod civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Potrivit dispozitiilor art. 1349 alin. (1) din Noul Cod civil, „Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.”
Instanta retine ca acestea constituie temeiul legal pentru consacrarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, intelegand prin aceasta ansamblul de norme legale si principii de drept potrivit carora intervine obligatia de reparare a prejudiciului cauzat unei persoane ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite. Astfel, conditiile generale ale raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate ca raport cauza-efect intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Fata de cele aratate mai sus, instanta apreciaza ca in cauza de fata problema dedusa spre solutionare este aceea de a lamuri daca, prin articolele mentionate, au fost respectate limitele libertatii de exprimare astfel cum isi gaseste aceasta consacrarea in art. 30 din Constitutia Romaniei si art. 10 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau daca, cu incalcarea acestora si cu rea-credinta, s-a produs afectarea reputatiei reclamantilor, de natura a atrage in sarcina paratilor obligatia de reparare a prejudiciului cauzat acestora.
In ceea ce priveste analiza conditiilor necesare pentru angrenarea raspunderii civile delictuale a paratilor, instanta retine intrunirea acestora.
In acest context, fapta ilicita este reprezentata de afirmarea in spatiul public a unor fapte neadevarate, respectiv a unor fapte de coruptie care ar fi fost savarsite de reclamanti in apararea intereselor lor economice punand in pericol sanatatea publica.
Dar demersul intreprins in vederea anularii Ordinului .......... nr.41/03.05.2012 nu poate conduce, prin el insusi si fara absolut nici un alt element probator, la concluzia comiterii de catre reclamanti a unor fapte de natura sa puna in pericol sanatatea publica, paratul ........... avand posibilitatea sa se informeze cu privire la motivele care au dus la anularea Ordinului, precum si cu privire la faptul ca reclamantii persoane fizice au fost mandatati ca, in numele ........... si a medicilor veterinari, sa anuleze in instanta Ordinul nr.41/2012, ordin care a fost anulat pentru nelegalitate de catre Curtea de Apel Bucuresti printr-o sentinta irevocabila.
Pana in prezent nu exista nici un element probator care sa-i fi conferit paratului o minima baza factuala pentru a-si justifica acuzatiile aduse reclamantilor.
Raportat la informatiile aduse la cunostinta publicului, instanta apreciaza ca paratul ........... nu s-a intemeiat in redactarea si publicarea articolului pe o baza factuala de natura a conferi verosimilitate informatiilor de care dispunea, afirmatiile sale fiind de natura sa aduca grave atingeri imaginii publice si reputatiei profesionale a reclamantilor.
Cat priveste buna credinta a autorului articolului incriminat, instanta apreciaza ca paratul ar fi urmarit ca scop, prin publicarea articolului, cunoscand absenta unei minime baze factuale si fara consultarea reclamantilor, discreditarea lor, respectiv afectarea reputatiei acestora.
Mai mult, paratul a fost angajat in postul de consilier de imagine relatia mass-media la Cabinetul Presedintelui ................., avand posibilitatea sa-si asigure baza factuala a articolelor pe care le-a semnat.
Observand considerentele anterior expuse cu privire la prejudiciului moral suferit de reclamant, instan?a apreciaza ca paguba produsa poate fi acoperita prin acordarea unor despagubiri morale in suma de 1000 euro.
In ceea ce priveste cuantumul posibilelor despagubiri acordate, nici sistemul legislativ romanesc si nici normele europene nu prevad un mod concret care sa repare pe deplin daunele morale, iar acest principiu, al repararii integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decat un caracter estimativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate banesc. Ceea ce trebuie in concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despagubirea ce vine sa compenseze acest prejudiciu si sa aduca acea satisfactie de ordin moral celui prejudiciat.
In speta, instanta a apreciat ca acordarea sumei de .......... Euro, cu titlu de despagubiri civile pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamantilor este una corecta, aceasta sanctiune fiind justificata, rezonabila si proportionala.
Referitor la paratul .............. , instanta, avand in vedere calitatea acestuia de detinator al domeniului on-line ................, a dispus, in aplicarea disp. art. 1357 C. civ. coroborat cu art. 30 alin. 6 din Constitutia Romaniei si art. 8 si art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, obligarea in solidar cu paratul ........ la plata catre reclamantii persoane fizice a urmatoarelor sume: suma de ............. Euro reclamantului ......... ; suma de ............. Euro reclamantului .............. ; suma de ............. Euro reclamantului ....... ; suma de .......... Euro reclamantului ........... , suma de .............. Euro reclamantului ........... , in echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii .
A obligat paratii sa publice pe cheltuiala lor dispozitivul hotararii in publicatia on-line ................ si in revista ............. si in alte doua ziare de circulatie nationala, respectiv “ ......... “ si ............... “.
A obligat paratul ................ sa inlature de pe pagina de internet ................. si din arhiva acestei publicatii a articolului intitulat „„..................”, aparut in data de .............. si a tuturor comentariilor la acesta.
In temeiul disp. art. 455 c.pr.civ. a obligat paratii, in solidar, sa plateasca reclamantilor suma de ............... lei pentru fiecare reclamant reprezentand taxa timbru si catre reclamanta ...................suma de .................. lei, onorariu avocat.
Impotriva sentintei civile mentionate mai sus paratii .............. si ............... au declarat apel in termen legal, ce a fost inregistrat pe rolul acestei instante la data de ............ .
Prin motivele de apel formulate de paratul ............ se sustine, in esenta, ca sentinta atacata a fost data cu incalcarea spiritului si literei art. 425 alin. 1 lit. b) C.pr.civ. prin neanalizarea, prin raportare la intregul material probator administrat in cauza, a apararilor sale, ca aceasta nesocoteste practica relevanta a CEDO in materia libertatii de exprimare deoarece problematica abordata/supusa dezbaterii publice se circumscrie strict judecatilor de valoare si a unor simple „afirmatii factuale”, ca nu sunt indeplinite conditiile impuse de art. 1349 C.civil in sensul ca lipseste fapta ilicita.
In aceste conditii s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin motivele de apel formulate de paratul .................. se sustine, in esenta, ca instanta de fond a solutionat dosarul fara a-si exercita rolul activ si, mai mult decat atat, a respins probele solicitate, fapt ce a condus la pronuntarea unei hotarari netemeinice si nelegale.
Astfel, se arata ca, in mod gresit, instanta de fond a admis actiunea, fara a-i da posibilitatea acestui apelant sa se apere, respingand toate probele solicitate, considerand ca adevarate si suficiente pentru solutionarea cauzei numai afirmatiile facute de reclamanti, prin cererea introductiva.
In aceste conditii apelantul-parat sustine ca, la solutionarea cauzei, in mod gresit, instanta de fond a interpretat inscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv continutul articolului publicat, fara a avea in vedere atat circumstantele reale, de o gravitate deosebita si de interes public major, care au generat subiectul de presa, cat si intentia jurnalistului de la acel moment.
Din motivarea solutiei apelate nu reies care au fost vatamarile suferite de reclamanti si avute in vedere de instanta la pronun?area solutiei, nu rezulta cum a disociat instanta de fond prejudiciul cauzat de emisiunile si articolele aratate in actiune si presupusul prejudiciu cauzat de publicarea articolului in mediul online.
Chiar in situatia existentei unei fapte ilicite care sa atraga raspunderea civila delictuala, in mod gresit instanta a stabilit generic o obligatie in solidar fata de cei doi parati din cauza, fara a avea in vedere:
1. faptul ca, prin actiunea principala, daunele morale au fost cerute pentru prejudiciul cauzat de doua publicatii, respectiv ...................... (publicatie online) si revista ............ ;
2. ca a stabilit calitatea procesuala pasiva a paratului ........... numai raportat la faptul ca este proprietar al domeniului ........................ ;
3. contributia fiecaruia dintre cei doi parati la savarsirea faptei ilicite, respectiv care este valoarea prejudiciului cauzat de fiecare in parte.
Instanta de fond nu a motivat solutia de obligare a paratului ................. la daune, fara sa indice in concret fapta savarsita si urmarile acestei fapte.
In concluzie, apelantul-parat ....................... a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii principale ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva si, in masura in care se va trece peste exceptie prin respingerea ei, sa se respinga actiunea principala ca neintemeiata.
Intimatii-reclamanti au depus la dosar intampinare la apelurile formulate, iar apelantul-parat ..................... a depus raspuns la intampinare.
Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, tribunalul constata ca apelurile sunt intemeiate.
Astfel, tribunalul retine ca, pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala in sarcina unei persoane, este necesar a fi indeplinite mai multe cerinte si anume: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si a vinovatiei celui care a determinat prejudiciul.
Procedand la analiza primei conditii, instanta retine ca fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta a omului prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Caracterul ilicit al faptei trebuie analizat avand in vedere obligatiile statornicite in Codul deontologic al jurnalistului potrivit caruia jurnalistii au datoria sa exercite dreptul inviolabil la libera exprimare in virtutea dreptului publicului de a fi informat (art.1.1.), sa caute, sa respecte si sa comunice faptele - asa cum acestea pot fi cunoscute prin verificari rezonabile - in virtutea dreptului publicului de a fi informat (art.1.2.), sa exprime opinii pe o baza factuala (art.1.3.), sa semnaleze neglijenta, injustitia si abuzul de orice fel (art.1.4.) in demersul sau de a informa publicul, jurnalistul este dator sa reflecte societatea in ansamblul si diversitatea ei, acordand acces in presa si opiniilor minoritare si individuale, publicul avand dreptul sa cunoasca nu numai informatiile si ideile primite favorabil sau cu indiferenta ori considerate inofensive, dar si pe acelea care ofenseaza, ?ocheaza sau deranjeaza (art.1.5) – art.1.
De asemenea, trebuie luat in considerare si dreptul personal nepatrimonial, respectiv libertatea de exprimare garantata de art. 30 din Constitutie, precum si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Art. 10 din Conventie prevede ca orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.
Importanta dreptului ocrotit de art. 10 din Conventie a fost subliniata pentru prima oara in cauza Handyside impotriva Regatului Unit, aratandu-se ca libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice si, sub rezerva paragrafului 2, acopera nu numai informatiile si ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau ingrijoreaza statul sau un anumit segment al populatiei.
In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul garantat de art. 10 nu este unul absolut, paragraful 2 al aceluiasi articol permitand restrangerea exercitarii acestuia in masura in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori reprezentate de securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea sau impartialitatea puterii judecatoresti. Orice restrictie adusa libertatii de exprimare trebuie sa fie prevazuta de legea interna, sa urmareasca unul din scopurile legitime enumerate de paragraful 2 din acest articol si sa fie necesara, intr-o societate democratica, pentru atingerea acelor scopuri.
Conform jurisprudentei Curtii europene, pentru a rezolva o cauza concreta, trebuie luate in considerare si alte elemente, legate de exemplu de calitatea specifica pe care o are autorul discursului, tipul discursului (domeniul vizat de acesta), persoana lezata (om politic, functionar public, magistrat, persoana privata), posibilitatea de a folosi alte exprimari, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul si impactul acestuia, locul unde a fost tinut discursul, precum si publicul tinta caruia ii era adresat acesta ( Castells c. Spaniei, Murphy c. Irlandei, Constantinescu c. Romaniei). Aceasta pentru ca libertatea de exprimare are o intindere variabila, in functie de continutul mesajului transmis de titularul dreptului, precum si de valoarea legitima pe care statul o invoca pentru a justifica necesitatea unei ingerinte.
De asemenea, Curtea a afirmat ca libertatea de exprimare apara toate categoriile de informatii obiective, pluraliste si toate creatiile si ideile originale, oricare ar fi forma, suportul sau finalitatea acestora, astfel ca in sfera protectiei art.10 se includ cuvinte, imagini, sunete transmise prin intermediul suportului tiparit, al radioului, televiziunii, cinematografiei etc. (cauza Groppera Radio AG c. Elvetiei).
Conform art. 30 din Constitu?ia Romaniei,”libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, via?a particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine; raspunderea civila pentru informa?ia sau pentru crea?ia adusa la cuno?tin?a publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in condi?iile legii.”
Tribunalul retine ca articolul 30 din Constitutia Romaniei interpretat in lumina art. 10 din Conventia europeana (art. 20 alin. 1 din Constitutie) apara nu numai afirmatiile incluse in cadrul unei dezbateri politice propriu-zise, ci si discutarea oricaror subiecte care intereseaza opinia publica in general sau un segment al acesteia. Analizand cuprinsul acestor afirma?ii, tribunalul apreciaza ca, in esenta, acestea au vizat chestiuni de interes general referitoare la consecintele pe care le are asupra organismului uman folosirea antibioticelor animale intr-un mod arbitrar.
Articolul 10 alin. 2 al Conventiei lasa foarte pu?in loc restric?iilor ce vizeaza dezbaterile asupra unor chestiuni de interes general (Lingens c. Austriei, Castells c. Spaniei, Thorgeir Thorgeirson c. Islandei). Daca exista un drept al publicului de a fi informat (drept esen?ial intr-o societate democratica), care, in circumstan?e particulare, poate chiar sa priveasca aspecte ale vie?ii private a unor persoane publice, mai ales cand este vorba despre personalitati publice, cu toate acestea publicatiile ce au ca singur obiect sa satisfaca curiozitatea unui anumit public asupra detaliilor vietii private a unei persoane, indiferent care i-ar fi notorietatea, nu ar putea fi considerate ca ar contribui la o oarecare dezbatere de interes general pentru societate (Leempoel & S.A. ED. Cine Revue c. Belgiei). Este fundamental, intr-o societate democratica, sa fie protejata desfa?urarea libera a dezbaterilor unor chestiuni de interes general. Curtea acorda cea mai mare importanta libertatii de exprimare in contextul dezbaterii unor astfel de chestiuni si considera cu nu s-ar putea aduce restric?ii discutarii lor fara motive imperioase. A permite restrangerea libertatii de exprimare intr-o asemenea situatie ar afecta, fara indoiala, respectarea libertatii de exprimare in general in statul vizat (Brasilier c. Frantei; Feldek c. Slovaciei).
In evaluarea propor?ionalita?ii unei ingerin?e in exercitarea libertatii de exprimare trebuie sa se distinga intre fapte si judecati de valoare, in functie de aceasta evaluare depinzand si intinderea marjei criticii asupra discursului atunci cand acesta vine in conflict cu dreptul la onoare sau reputatie al altuia, cum este cazul de fata.
Daca materialitatea primelor poate fi dovedita, ultimele nu se preteaza la o demonstra?ie a exactita?ii lor (De Haes et Gijsels c. Belgiei). Pentru judecatile de valoare, obliga?ia de a le dovedi este deci imposibil de indeplinit si aduce atingere libertatii de opinie, element fundamental garantat de articolul 10 (Jerusalem c. Austriei; Brasilier c. Frantei). Curtea a acceptat ca necesitatea unei legaturi intre o judecata de valoare si faptele ce stau la baza sa poate sa varieze de la caz la caz in func?ie de circumstan?ele specifice (Feldek c. Slovaciei). Necesitatea de a dovedi faptele ce stau la baza judecatii de valoare este mai putin stringenta atunci cand aceste fapte sunt deja cunoscute de public (Feldek c. Slovaciei; Standard Verlags GMBH si Krawagna-Pfeifer c. Austriei). Atunci cand este vorba despre alega?ii cu privire la comportamentul unui ter?, poate fi uneori dificil sa se distinga intre imputarea unor fapte si judecati de valoare. Nu este mai pu?in adevarat insa ca si o judecata de valoare se poate dovedi a fi excesiva daca este totalmente lipsita de o baza factuala (Jerusalem c. Austriei; Cumpana si Mazare c. Romaniei). Atunci cand o declara?ie echivaleaza cu o judecata de valoare, propor?ionalitatea ingerin?ei depinde de existenta sau inexistenta unei baze factuale pentru declara?ia incriminata deoarece chiar si o judecata de valoare se poate dovedi excesiva atunci cand este total lipsita de orice baza factuala (Brasilier c. Frantei, Paturel c. Frantei). Curtea a recunoscut ca o distorsionare a realitatii, operata cu rea-credin?a, poate uneori sa depaseasca limitele criticii acceptabile: o afirma?ie veridica poate fi dublata de remarci suplimentare, de judecati de valoare, de supozi?ii ori de insinuari susceptibile sa creeze o imagine eronata in ochii publicului (Vides Aizsardzbas Klubs c. Letoniei).
Aplicand principiile mai sus enuntate la speta de fata, tribunalul retine ca afirma?iile apelantului-parat ............ nu reprezinta situa?ii factuale, ci veritabile „judecati de valoare”.
Mai mult decat atat, tribunalul retine ca, in functie de circumstantele in care au fost publicate aceste afirmatii, ele au si o baza factuala, chiar una foarte solida.
In acest context, tribunalul constata ca, din probele administrate, nu a rezultat ca apelantul ..................... ar fi actionat in vreun alt scop decat cel al informarii opiniei publice, fata de subiectul de interes general adus in atentia opiniei publice, astfel ca nu se poate retine o rea-credinta a acestuia sau vreun scop ilicit in redactarea articolului.
Nu se poate astfel retine ca in cauza sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, neputandu-se aprecia ca exercitarea libertatii de exprimare in conditiile impuse de alin. (3) al art. 3 din Constitutie, prin articolul incriminat, ar reprezenta o fapta ilicita.
Din acest punct de vedere tribunalul arata ca C.E.D.O. recomanda analizarea cu prudenta a situatiilor de descurajare a presei de a participa la discutarea problemelor de interes legitim general, iar, pe de alta parte, se cer si responsabilitati si obligatii din partea jurnalistilor, care trebuie sa actioneze cu buna-credinta pentru furnizarea informatiilor ce vizeaza chestiuni de interes general, conform eticii profesionale.
In ceea ce priveste limitele criticii admisibile, ele sunt mai largi cu privire la un om politic sau la o persoana publica decat cu privire la un simplu cetatean. O persoana publica sau un om politic se expun in mod inevitabil si con?tient unui control atent al faptelor si gesturilor lor din partea ziari?tilor, cum este cazul reclamantilor, ca si a masei de ceta?eni, si trebuie sa arate o mai mare toleranta in aceasta privin?a. Acestia au, evident, dreptul la protejarea reputa?iei lor, chiar in afara cadrului vie?ii private, dar imperativele acestei protec?ii trebuie sa fie puse in balan?a cu interesele liberei discutari a chestiunilor ce intereseaza opinia publica, excep?iile la libertatea de exprimare impunand o interpretare restrictiva.
Curtea a fundamentat necesitatea protejarii libertatii de exprimare in primul rand pe valoarea pe care aceasta o reprezinta ca mijloc pentru a asigura buna functionare a unei societati democratice. De aici decurge pozitia privilegiata acordata liberei discutari a chestiunilor de interes general si, in particular, a libertatii presei, atunci cand aceasta intra in conflict cu alte valori aparate de stat.
Este adevarat ca trebuie sa existe un just echilibru intre, pe de o parte, protectia dreptului consacrat de art. 10 si, pe de alta parte, aceea a dreptului la reputatie al persoanei vizate, care, ca element al vietii private, este protejat de art. 8 al Conventiei.
Cu toate acestea, Curtea europeana a statuat ca, atunci cand analizeaza o acuzatie de atingere a reputatiei sau demnitatii unei persoane, instantele nationale trebuie sa analizeze, pe langa adevarul obiectiv al afirmatiilor, si atitudinea subiectiva a acestei persoane in raport atat cu adevarul afirmatiilor sale, cat si cu scopul demersului jurnalistic, verificandu-se daca s-a urmarit informarea opiniei publice asupra unor chestiuni de interes public, indeplinindu-si astfel datoria de a raspandi informatii si idei asupra unor subiecte de interes general, chiar daca aceasta implica uneori in mod inerent afectarea reputatiei persoanei vizate, sau a avut numai intentia de a afecta in mod gratuit reputatia acesteia si, totodata daca informa?iile au contribuit la o dezbatere de interes general.
Or, in speta, tribunalul constata ca demersul jurnalistic al apelantului-parat a fost determinat de informarea opiniei publice asupra chestiunii de mare interes vizata, respectiv faptul ca se urmarea utilizarea la liber a antibioticelor in tratarea animalelor, in conditiile in care rezultatul acestor practici are consecinte nefaste asupra organismului oamenilor care consuma carnea acestor animale, subiect ce a suscitat ample dezbateri, astfel ca nu se poate retine o rea-credinta a acestuia si nici existenta vreunui scop ilicit in redactarea articolului.
In aceste conditii, fata de cele mai sus expuse, prin raportare la dispozitiile legale invocate, tribunalul constata ca, in speta, nu s-a facut dovada indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale invocate de reclamanti, cum de altfel nu s-a retinut nici ca s-ar fi incalcat dispozitiile art. 8 din C.E.D.O., care ocroteste dreptul la respectarea vietii private, care include si dreptul la reputatie.
In consecinta, tribunalul va admite apelul, va schimba in parte sentin?a civila apelata in sensul ca va respinge in tot ac?iunea ca neintemeiata.
Va inlatura obligatia paratilor de plata a cheltuielilor de judecata, stabilita prin sentinta apelata.
In ceea ce priveste respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........................ de catre prima instanta, tribunalul constata ca, in mod corect, aceasta exceptie nu a putut fi admisa fata de calitatea acestuia de detinator al domeniului online „..................”.
In aceste conditii tribunalul va mentine restul dispozitiilor sentintei privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive invocata de paratul ...................... .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelantii - parati ............ domiciliat in ............ si ................ domiciliat ..................... impotriva deciziei civile nr. ................, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila in dosarul nr. .................... , in contradictoriu cu intimatii - reclamanti ......................... toti cu domiciliul procesual ales in .................. , avand ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Schimba in parte sentinta in sensul ca respinge actiunea ca neintemeiata.
Inlatura obligatia paratilor de plata a cheltuielilor de judecata, stabilita prin sentinta apelata.
Mentine restul dispozitiilor sentintei privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive invocata de paratul ...................... .
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 28.03.2017.
PRESEDINTE JUDECATOR GREFIER
.......................... .................................. ..............................
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Despagubiri, penalitati
DREPTURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIDACTIC. APLICAREA DISPOZITIILOR LEGALE PRIVIND PLATA AJUTORULUI FINANCIAR PENTRU ACHIZITIONAREA DE CARTI SI PROGRAME EDUCATIONALE IN FORMAT ELECTRONIC - Sentinta civila nr. 1921/LM/2011 din data de 15.11.2011Despagubiri din asigurare de raspundere in cazul accidentelor de circulatie. Subrogatie. Neaplicarea solidaritatii. - Decizie nr. speta 5 din data de 08.01.2008
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii dreptului de libertate in mod nelegal (art.504-507 Cod proc. penala). Data de la care incepe sa curga termenul de exercitare a actiunii p... - Sentinta civila nr. speta 2 din data de 04.01.2008
Despagubiri pentru lipsa de folosinta corelativ cu dreptul de retentie - Decizie nr. 88 din data de 05.03.2015
Folosinta teren agricol. Despagubiri acordate la valoarea corespunzatoare a folosului de tras - Decizie nr. 660 din data de 04.12.2014
LITIGIU CU PROFESIONISTI - Sentinta comerciala nr. 1049 din data de 04.11.2014
Solicitare pe cale separata a cheltuielilor de judecata. Reducere onorar de avocat. - Decizie nr. 219 din data de 03.04.2014
Despagubiri solicitate in baza Legii 221 din 2009. Constatarea caracterului politic a deportarii - Sentinta civila nr. 240 din data de 07.03.2011
Despagubiri - Decizie nr. 60 din data de 28.01.2011
Despagubiri - Sentinta civila nr. 138 din data de 04.02.2011
Despagubiri solicitate in baza Legii 221/2009 reprezentand contravaloarea unor bunuri confiscate abuziv de regimul comunist, fara ca masura confiscarii sa aiba caracter politic. - Sentinta civila nr. 969 din data de 15.10.2010
Esalonarea platilor stabilite prin titlul executoriu. - Decizie nr. 152 din data de 04.03.2010
Despagubiri - Sentinta civila nr. 1 din data de 15.09.2008
Pretentii - Sentinta civila nr. 330 din data de 05.05.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 17 din data de 13.01.2010
Evacuare - Sentinta civila nr. 181 din data de 26.02.2009
Fonduri europene. Natura de acte administrative a proceselor-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare si consecintele ce decurg din aceasta cu privire la prezumtiile legale si sarcina probei. - Decizie nr. 658/R din data de 04.06.2015
Validarea de catre vicepresedintele A.N.R.P. a hotararii unei comisii judetene de aplicare a Legii nr. 9/1998. A.N.R.P. nu se poate apara invocand propria culpa in negasirea resurselor financiare efectuarii platii acestor despagubiri. - Decizie nr. 71/R din data de 16.01.2015
Art. 41 din Legea nr. 165/2013 interpretare notiunea de hotarare judecatoreasca prin care s-a stabilit cuantumul despagubirilor. - Decizie nr. 284/R din data de 03.03.2015
Competenta legala de luare a masurii alocarii unor judecatori de la alte sectii la constituirea completurilor de judecata ale unei sectii, in mod exceptional. Diferenta intre aceasta masura, pe de o parte si delegare/detasare/transfer, pe de alta parte. - Decizie nr. 2110/R din data de 19.09.2014