BANCI
(Sentinta civila nr. **** din data de 05.12.2017 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)Dosar nr. X
R O M A N I A
TRIBUNALUL X
SECTIA X
Sentinta civila nr. X
Sedinta publica de la X
Tribunalul constituit din:
Presedinte : X
Grefier: X
Pe rol pronun?area asupra cauzei civile privind pe reclamanta X in contradictoriu cu parata X si intervenientul fortat X, avand ca obiect ac?iune in constatare, obliga?ie de a face, alte cereri- cheltuieli de judecata.
Dezbaterile ?i sus?inerile par?ilor au avut loc in sedinta publica din data de 8 aprilie 2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta sentin?a, cand instan?a pentru a da posibilitatea par?ilor sa depuna la dosar concluzii scrise a amanat pronun?area la data de 9 aprilie 2015, cand a hotarat urmatoarele:
T R I B U N A L U L,
Deliberand asupra cauzei civile de fa?a, constata:
Prin cererea formulata la data de X, inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului X, sub nr. X, reclamanta X a chemat in judecata pe parata X, solicitand instan?ei ca prin hotararea ce va pronun?a sa constate:
1. nulitatea absoluta, ca fiind abuzive in sensul ?i in conformitate cu dispozi?iile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti ?i consumatori, cu modificarile ulterioare, a clauzelor contractuale cuprinse in contractul de credit bancar nr.X, dupa cum urmeaza:
1.1. nulitatea absoluta partiala a articolul 6 punctul 1 lit. a) ?i punctul 5 din contractul de credit potrivit cu care banca are dreptul de a calcula ?i percepe pe durata creditului o dobanda ce variaza in functie de nivelul dobanzii variabile practicate de banca in acel moment, prin aplicarea peste marja fixa de 4,85% a unei „Dobanzi de referinta a Bancii” „revizuibila in functie de politica de dobanzi a Bancii la respectiva data";
1.2. nulitatea absoluta a articolului 6 punctul 1 lit. b) din contractul de credit, prin care dobanda de referin?a a bancii este comunicata imprumutatului prin intermediul noului grafic de rambursare inmanat de reprezentantii bancii ca urmare a modificarii nivelului de dobanda variabila;
1.3. nulitatea absoluta partiala a articolului 6 punctul 4 din contractul de credit, in ceea ce priveste comunicarea modificarii nivelului dobanzii prin afi?are in sediile bancii, renun?area imprumutatului la orice plangere, aparare sau reclamatie ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda este nepotrivita sau inadecvata, precum ?i la acceptarea tacita a noului procent de dobanda in cazul in care imprumutatul nu ramburseaza ratele scadente/restul din creditul angajat ?i dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii;
2. nulitatea absoluta par?iala a tuturor actelor subsecvente, respectiv graficele de rambursare emise de banca ca urmare a modificarilor dobanzii survenite prin aplicarea clauzelor abuzive identificate la pct.1.1. - 1.3 de mai sus, respectiv prin aplicarea peste marja de 4,85% a unei dobanzi de referin?a a bancii calculata in mod discretionar ?i abuziv de banca, in perioada cuprinsa intre semnarea contractului de credit ?i ramanerea definitiva ?i irevocabila a hotararii instantei privind constatarea nulitatii clauzelor abuzive identificate la pct.1.1 -1.3.
3. nulitatea absoluta a dispozi?iilor art. 1.2.2.1 din Actul aditional propus de banca in luna septembrie 2010 potrivit cu care contractul de credit a fost modificat unilateral de banca, in sensul ca dobanda este compusa din indicele de referin?a Euribor 3M la care se adauga marja bancii de 7,225%, precum ?i nulitatea absoluta a tuturor actelor subsecvente, respectiv graficele de rambursare emise de banca prin aplicarea clauzelor modificate unilateral ?i neacceptate in mod expres de reclamanta, in perioada 20 septembrie 2010 ?i data ramanerii definitive ?i irevocabile a hotararii instantei privind constatarea nulitatii clauzei art. 1.2.2.1 din Actul adi?ional.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca la data de X a incheiat, in calitate de imprumutat, contractul de credit bancar nr. X, pentru suma de X Euro, acordat pentru nevoi personale, garantat cu ipoteca. Durata creditului este de X luni de la data acordarii. Contractul de credit incheiat este unul standard, preformulat, nefiind negociat sub niciun aspect in mod direct intre parti.
A mai aratat reclamanta ca potrivit contractului, articolul 6 - Dobanzi, pentru creditul pus la dispozitie de banca, imprumutatul trebuie sa plateasca bancii o dobanda de 0% pentru primele 6 luni din perioada de contractare, dupa expirarea acestei perioade urmand a plati „Dobanda variabila a Bancii".
In ceea ce priveste modul de calcul al „Dobanzii variabile a Bancii" ?i modul de varia?ie al acesteia, contractul de credit prevede urmatoarele:
i) Dobanda variabila a Bancii „este revizuibila in functie de politica de dobanzi a bancii la respectiva data, compusa din indicele de referinta Dobanda de Referinta a Bancii la care se adauga marja de 4,85%, dobanda fiind revizuibila in func?ie de evolu?ia Dobanzii de referin?a" (articolul 6, punctul 1, Litera a) din contract);
ii) Varia?ia dobanzii „este determinata de nivelul dobanzii variabile practicate de banca in acel moment (articolul 6 punctul 5 din contract).
In ceea ce priveste modul de comunicare al dobanzii de referin?a, precum ?i al modificarilor nivelului dobanzii, contractul de credit stipuleaza:
iii) „Dobanda de referin?a va fi comunicata imprumutatului prin intermediul noului grafic de rambursare care ii va fi inmanat de reprezentantii bancii ca urmare a modificarii nivelului de dobanda variabila" (articolul 6, punctul 1, litera b) din contract)
iv) „Modificarea nivelului dobanzii curente se comunica imprumutatului prin notificare scrisa cu confirmare de primire sau prin unul din urmatoarele mijloace de comunicare: prin afisare in sediile Bancii sau prin extras de cont solicit de imprumutat sau prin alte mijloace de comunicare stabilite intre banca ?i imprumutat, imprumutatul este de acord ca aceasta metoda de notificare este suficienta, iar imprumutatul renun?a la orice plangere, aparare sau reclamatie ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda a fost nepotrivita sau inadecvata. In cazul in care, in urma modificarii dobanzii de catre banca, imprumutatul nu va rambursa ratele scadente/restul din creditul angajat ?i dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobanda" (articolul 6, punctul 4 din contract).
In luna septembrie 2010, invocand adoptarea ?i intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, banca a redactat ?i a comunicat reclamantei un Act adi?ional la contractul de credit aflat in derulare, prin care in mod unilateral, discretionar ?i abuziv a modificat modul de calcul al dobanzii variabile, dupa cum urmeaza:
v) „Rata dobanzii variabile, care se aplica la soldul creditului, este compusa din indicele de referin?a ROBOR/EURIBOR/LIBOR la 3 luni, potrivit monedei creditului, la care se adauga Marja Bancii in cuantum de 7,225%. Rata dobanzii variabile este revizuibila ?i se aplica din datele de 25 februarie, 25 mai, 25 august ?i 25 noiembrie in functie de indicele de referinta ROBOR/EURIBOR/LIBOR la 3 luni, determinat pe baza monedei creditului, conform valorii indicelui de referin?a valabil in data de 15 februarie, 15 mai, 15 august ?i 15 noiembrie." (Articolul 1.2.2.1 din Actul aditional)
II. Nulitatea absoluta a clauzelor contractuale (articolul 6 pct.1 lit. a ?i b, pct. 4 ?i pct. 5 din contractul de credit) in raport de caracterul abuziv al acestora.
In conformitate cu dispozi?iile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii, in vigoare la data semnarii contractului de credit, orice contract incheiat intre comercianti ?i consumatori trebuie sa cuprinda clauze clare, fara echivoc, interzicandu-se comercian?ilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (Articolul 1 din lege).
Prin asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta legii, actioneaza in scopuri din afara activita?ii sale comerciale, industriale sau de produc?ie, artizanale ori liberale (Articolul 2 alin. 1 din lege). In spe?a, creditul a fost contractat de reclamanta in calitate de consumator in sensul legii, pentru nevoi personale dupa cum rezulta din insusi contractul de credit.
O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul este considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului ?i contrar cerin?elor bunei-credin?e, un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor (articolul 4 din lege).
O clauza contractuala se considera ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate (articolul 4 alin.2 din lege).
In spe?a, condi?iile legale privind declararea caracterului abuziv al clauzelor contractuale identificate la Cap. l de mai sus, sunt indeplinite. Astfel:
1. Contractul de credit incheiat este unul standard, preformulat, nu a existat nicio negociere directa a clauzelor ?i nicio alta posibilitate de a influen?a in orice mod clauzele contractuale.
2. Clauzele privind stabilirea, variatia ?i comunicarea dobanzii de referin?a a Bancii, componenta a dobanzii variabile (articolul 6 pct.1 lit. a si b, pct. 4 ?i pct. 5 din contractul de credit) creeaza in detrimentul consumatorului ?i contrar cerin?elor bunei-credin?e un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor.
Una dintre componentele dobanzii variabile, respectiv dobanda de referin?a a Bancii, nu este determinata prin contractul de credit ?i in acela?i timp nu exista criterii de determinare a acesteia.
Banca ?i-a rezervat dreptul de a percepe o dobanda variabila compusa din Marja de 4,85% ?i o dobanda de referin?a a bancii a carei valoare se determina potrivit contractului exclusiv in functie de propria politica de dobanzi a bancii.
Nu a fost indicata valoarea dobanzii de referin?a a bancii la momentul semnarii contractului ori un nivel maxim al acesteia. Nu a fost stabilit niciun criteriu obiectiv ?i transparent privind modul de calcul al acestei componente a ratei dobanzii, niciun indice de referin?a independent de voin?a creditorului, verificabil (art. 9 A3 lit. g din O.G. nr. 21/1992 republicata ?i modificata), aceasta putand fi stabilita ?i modificata oricand pe durata contractului, in mod discretionar ?i arbitrar de banca.
In condi?iile Legii nr. 193/2000, Anexa: Lista cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive, sunt considerate abuzive acele clauze care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract (lit. a din Anexa).
Chiar cu privire la dreptul furnizorilor de servicii financiare de a modifica rata dobanzii platibile, aceiasi text de lege stipuleaza in mod expres ca dreptul este condi?ionat de existen?a unei motiva?ii intemeiate.
Or, „propria politica de dobanzi a bancii, care reprezinta un criteriu intru totul subiectiv, nu poate constitui un motiv intemeiat in sensul legii pentru modificarea ratei dobanzii.
Jurisprudenta romaneasca in mod constant a calificat drept insuficiente ?i neintemeiate criterii de variatie a dobanzii formulate generic, „in functie de evolutia pietei financiare/monetare", apreciind ca nu permit identificarea indicatorilor preci?i, independen?i de voin?a bancii, care determina variatiile dobanzii. In spe?a, nici macar criterii de acest gen nu au fost indicate.
Nu mai pu?in, clauzele contractuale in cauza incalca dispozi?iile imperative ale O.G. nr. 21/1992 privind protec?ia consumatorilor, in forma in vigoare la data semnarii contractului (24.01.2008).
Potrivit art. 10 litera b) din O.G. nr. 21/1992 republicata, in forma in vigoare la data semnarii contractului, consumatorii au dreptul de a beneficia la incheierea contractului de o redactare clara ?i precisa a clauzelor contractuale, precum ?i de stabilirea cu exactitate a condi?iilor de credit ?i dobanzilor. Or, este vadit faptul ca nu exista clauze care sa permita stabilirea cu exactitate a dobanzilor, cu exceptia marjei de 4,85%.
Neexistand nicio posibilitate de determinare a dobanzii de referin?a a bancii, practic aceasta poate fi stabilita ?i modificata de banca in orice moment, la orice nivel, in timpul contractului de credit.
Aceasta in conditiile in care, potrivit aceluiasi contract, dobanda de referin?a a bancii se comunica prin intermediul graficelor de rambursare sau prin afisare la sediile bancii, consumatorul renuntand la orice reclamatii ?i aparari cu privire la modalitatea de comunicare (art.6 pct. 1 lit. b) din contract, respectiv art.6 pct. 4 din contract).
In acest fel, a aratat reclamanta ca a fost privata de orice posibilitate de a verifica corectitudinea ?i justificarea varia?iilor ratei dobanzii.
Mai mult, in timp ce banca are dreptul de a modifica oricand, in mod discretionar ?i arbitrar, nivelul dobanzii de referin?a a bancii ?i de a-l comunica prin afisare sau prin intermediul unui nou grafic de rambursare, potrivit art. 6 pct.4 din contract, singura modalitate de opozitie recunoscuta imprumutatului este ca intr-un termen de maximum 10 zile calendaristice de la data modificarii dobanzii sa restituie intreaga suma imprumutata ?i dobanzile aferente, in caz contrar considerandu-se acceptat nivelul modificat al dobanzii. In lipsa oricarei posibilitati de previziune a modificarilor nivelului dobanzii pe durata contractului, avand in vedere valoarea semnificativa a imprumutului (aproximativ 100.000 Euro), dreptul consumatorului este lipsit de orice eficacitate. Intr-un termen de 10 zile calendaristice (respectiv maxim 7 zile lucratoare) ar trebui rambursate sume pentru a caror restituire a fost agreata o perioada de 30 de ani, iar orice eventuala refinantare a creditului nu ar fi posibila intr-un termen atat de scurt.
Nu mai putin relevant pentru incalcarea principiului bunei-credinte, pe parcursul derularii contractului a aratat reclamanta ca s-a dovedit ca banca practica mai multe „Dobanzi de Referin?a a Bancii", in acelasi timp, fara ca aceasta posibilitate sa rezulte in orice mod din contract ?i fara sa fi existat orice informare in acest sens la momentul semnarii contractului.
Toate aceste clauze, impreuna ?i separat, prin care banca isi rezerva dreptul de a modifica in orice moment pe perioada contractului, de a calcula ?i de a aplica in mod discretionar nivelul asa-numitei dobanzi de referinta a bancii, exclusiv in functie de propria sa vointa, sunt clauze abuzive in sensul Legii nr. 193/2000 in forma in vigoare la data semnarii contractului, respectiv X, acestea neproducandu-?i in condi?iile art.6 din lege niciun efect fa?a de consumator. Lipsa oricarui criteriu obiectiv, transparent ?i independent de voin?a par?ilor, lipsa oricarei negocieri directe a clauzelor cu consumatorul, contractul fiind unul preformulat ?i de adeziune, creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor.
Nu mai putin relevante pentru valabilitatea acelorasi clauze sunt dispozitiile Codului civil roman, care impun determinarea ori cel putin stabilirea unor criterii de determinare a pretului contractului, care prevad principiul acordului de vointa pentru modificarea contractului ?i care stabilesc ca dispozitiile indoielnice ale contractului se interpreteaza in favoarea debitorului.
Fa?a de aceste considerente, banca era ?i este indreptatita la a calcula ?i primi o dobanda in cuantum de 4,85% (singura componenta cunoscuta ?i verificabila a dobanzii contractuale), toate sumele calculate ?i percepute in plus de banca fiind nedatorate. La data redactarii cererii sumele incasate in plus de banca, prin aplicarea clauzelor abuzive, au o valoare de aproximativ X Euro.
Cu privire la nulitatea absoluta a graficelor de rambursare emise de banca ?i care cuprind dobanzi peste nivelul de 4,85% (acte subsecvente), a aratat reclamanta ca in virtutea principiului de drept potrivit cu care nulitatea actului principal conduce la desfiintarea actelor subsecvente, nulitatea absoluta a clauzele abuzive va lipsi de orice efecte ?i toate actele ce au fost intocmite ulterior in baza acestora, in spe?a, graficele de rambursare emise de banca prin care s-au calculat ?i perceput dobanzi peste nivelul de 4,85%.
Nulitatea absoluta a dispozi?iilor art.1.2.2.1 din Actul adi?ional propus de banca in septembrie 2010 referitoare la modalitatea de determinare a dobanzii ?i in special la marja majorata de la 4.85% la 7.225%.
Scopul acestor prevederi ar fi inlocuirea in mod unilateral a unor dispozitii lovite de nulitate absoluta, respectiv a dispozitiilor contractuale abuzive prin care banca ?i-a rezervat dreptul de a stabili ?i de a percepe o dobanda de referin?a a bancii in functie de propria sa politica, peste nivelul marjei stabilita cu exactitate in contractul de credit la nivelul de 4,85%.
Nulitatea este o sanc?iune pentru nerespectarea condi?iilor cerute ad validitatem la incheierea contractelor. Nulitatea absoluta a unei clauze nu poate fi acoperita ulterior nici prin voin?a par?ilor (cu atat mai putin printr-un act unilateral) ?i nici macar prin interventia unor norme legale (in acest din urma caz confirmarea ar conduce la incalcarea principiului constitutional al neretroactivarii legii civile in timp). Nulitatea lipseste clauzele de orice eficacitate juridica, acestea considerandu-se neincheiate inca de la momentul semnarii contractului.
Astfel fiind, clauza contractuala abuziva referitoare la a?a-zisa dobanda de referin?a a bancii in functie de care variaza dobanda nu poate fi inlocuita cu o alta prevedere. Sub acest raport se impune constatarea caracterului subsecvent al prevederilor art.1.2.2.1 din Actul adi?ional fa?a de clauza ini?iala a contractului, cu consecin?a desfiin?arii acestora in virtutea principiului de drept potrivit cu care nulitatea actului principal conduce la desfiintarea actelor subsecvente.
In al doilea rand, majorarea marjei fixe a dobanzii de la 4,85% la 7,225%, neacceptata in mod expres de reclamanta in mai multe randuri, dar aplicata in mod abuziv ?i discre?ionar de banca, excede chiar cadrul O.U.G. nr. 50/2010 in forma in vigoare la data modificarii contractului de catre banca, sanctiunea fiind tot nulitatea absoluta in condi?iile acestui din urma act normativ. Decizia unilaterala a bancii a incalcat dispozi?iile art. 37 lit. b), art. 40 ?i art. 41 din acest act normativ. Totodata, introducerea unei asemenea clauze in Actul adi?ional incalca interdic?ia prevazuta de art. 95 alin. 4 din aceeasi ordonanta, clauza fiind considerata nula de drept.
Marja dobanzii nu putea fi majorata unilateral de banca de la valoarea de 4,85% la 7,225%. In condi?iile art. 37 alin.1 lit. a) din O.U.G. nr.50/2010 in forma in vigoare la acea data, in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: dobanda va fi raportata la fluctua?iile indicilor de referin?a EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobanzii de referin?a a BNR, in functie de valuta creditului, la care creditorul „poate adauga o anumita marja fixa pe toata durata de derulare a creditului".
Nu mai putin relevante pentru valabilitatea acelorasi clauze sunt dispozitiile Codului civil roman, care impun determinarea ori cel putin stabilirea unor criterii de determinare a pretului contractului, care prevad principiul acordului de voin?a pentru modificarea contractului ?i care stabilesc ca dispozi?iile indoielnice ale contractului se interpreteaza in favoarea debitorului.
Fa?a de aceste considerente, banca era ?i este indrepta?ita la a calcula ?i primi o dobanda in cuantum de 4,85% (singura componenta cunoscuta ?i verificabila a dobanzii contractuale), toate sumele calculate ?i percepute in plus de banca fiind nedatorate. La data redactarii prezentei cereri, sumele incasate in plus de banca, prin aplicarea clauzelor abuzive, au o valoare de aproximativ 14.000 Euro.
III. Cu privire la nulitatea absoluta a graficelor de rambursare emise de banca care cuprind dobanzi peste nivelul de 4,85% (acte subsecvente), a aratat reclamanta ca in virtutea principiului de drept potrivit cu care nulitatea actului principal conduce la desfiintarea actelor subsecvente, nulitatea absoluta a clauzele abuzive va lipsi de orice efecte ?i toate actele ce au fost intocmite ulterior in baza acestora, in spe?a graficele de rambursare emise de banca prin care s-au calculat ?i perceput dobanzi peste nivelul de 4,85%.
IV. In ceea ce priveste nulitatea absoluta a dispozi?iilor art. 1.2.2.1 din Actul adi?ional propus de banca in septembrie 2010 referitoare la modalitatea de determinare a dobanzii ?i in special la marja majorata de la 4.85% la 7.225%.
In primul rand, scopul acestor prevederi ar fi inlocuirea in mod unilateral a unor dispozitii lovite de nulitate absoluta, respectiv a dispozitiilor contractuale abuzive prin care banca ?i-a rezervat dreptul de a stabili ?i de a percepe o dobanda de referin?a a bancii in functie de propria sa politica, peste nivelul marjei stabilita cu exactitate in contractul de credit la nivelul de 4,85%.
Nulitatea este o sanctiune pentru nerespectarea conditiilor cerute ad validitatem la incheierea contractelor. Nulitatea absoluta a unei clauze nu poate fi acoperita ulterior nici prin vointa partilor (cu atat mai putin printr-un act unilateral) ?i nici macar prin interventia unor norme legale (in acest din urma caz confirmarea ar conduce la incalcarea principiului constitutional al neretroactivarii legii civile in timp). Nulitatea lipseste clauzele de orice eficacitate juridica, acestea considerandu-se neincheiate inca de la momentul semnarii contractului.
Astfel fiind, clauza contractuala abuziva referitoare la a?a-zisa dobanda de referin?a a bancii in functie de care variaza dobanda nu poate fi inlocuita cu o alta prevedere. Sub acest raport se impune constatarea caracterului subsecvent al prevederilor art.1.2.2.1 din Actului adi?ional fa?a de clauza ini?iala a contractului, cu consecin?a desfiin?arii acestora in virtutea principiului de drept potrivit cu care nulitatea actului principal conduce la desfiintarea actelor subsecvente.
In al doilea rand, majorarea marjei fixe a dobanzii de la 4,85% la 7,225%, neacceptata in mod in mai multe randuri, dar aplicata in mod abuziv ?i discre?ionar de banca, excede chiar cadrul O.U.G. nr. 50/2010 in forma in vigoare la data modificarii contractului de catre banca, sanctiunea fiind tot nulitatea absoluta in condi?iile acestui din urma act normativ. Decizia unilaterala a bancii a incalcat dispozi?iile art. 37 lit. b), art. 40 ?i art. 41 din acest act normativ. Totodata, introducerea unei asemenea clauze in Actul adi?ional incalca interdic?ia prevazuta de art. 95 alin. 4 din aceea?i ordonan?a, clauza fiind considerata nula de drept.
Marja dobanzii nu putea fi majorata unilateral de banca de la intrarea in vigoare la acea data, in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: dobanda va fi raportata la fluctua?iile indicilor de referin?a EURIBOR/ROBOR/UBOR/rata dobanzii de referin?a a BNR, in functie de valuta creditului, la care creditorul „poate adauga o anumita marja fixa pe toata durata de derulare a creditului".
Contractul de credit in derulare con?inea o prevedere referitoare la valoarea marjei. Aceasta marja, care in condi?iile O.U.G. nr. 50/2010 trebuie sa ramana fixa pe toata durata de derulare a creditului, a fost stabilita la momentul semnarii contractului ca avand un cuantum de 4,85% p.a..
Potrivit art.37 lit. b) din O.U.G. nr.50/2010 in forma in vigoare la acea data, in contractele de credit cu dobanda variabila „marja dobanzii poate fi modificata doar ca urmare a modificarilor legislative care impun in mod expres acest lucru".
Norma este imperativa ?i conditioneaza orice modificare a marjei dobanzii de preexisten?a unei dispozi?ii legale exprese in acest sens.
In spe?a, nu exista nicio dispozitie legala, expresa, care sa impuna orice fel de modificare a marjei dobanzii, nici in O.U.G. nr.50/2010 in forma in vigoare la acea data ?i nici intr-un alt act normativ.
Mai mult, din interpretarea sistematica a dispozi?iilor art. 37 alin.1 lit. b) ?i lit. c) din O.U.G. nr.50/2010 in forma in vigoare la acea data, rezulta neindoielnic ca o modificare a marjei dobanzii in sensul majorarii acesteia nu era posibila nici macar pe cale conven?ionala. Potrivit ordonan?ei, in lipsa unor modificari legislative care sa impuna in mod expres modificarea marjei, modificarea este permisa pe cale de exceptie numai in sensul reducerii valorii marjei (art.37 lit. c), nefiind prevazuta nici o alta excep?ie, cum ar fi majorarea marjei prin acordul partilor.
A mai aratat reclamanta ca in conformitate cu dispozi?iile art.40 si 41 din O.U.G. nr. 50/2010 se interzice orice modificare a costurilor creditului in lipsa acceptului expres al consumatorului. Or, majorarea marjei dobanzii de la 4,85% p.a. la 7,225%p.a. reprezinta nu doar o modificare a costurilor creditului, ci este de natura sa conduca fara dubiu la o majorare semnificativa a acestora. In acelasi timp nu exista indoiala ca aceasta majorare a marjei fixe va conduce la o majorare semnificativa a costurilor creditului (contractul fiind incheiat pe o perioada de 30 de ani) atata timp cat variabila din dobanda, in speta indicele Euribor 3M, a avut de-a lungul existen?ei sale (de peste 10 ani) valori ce au depasit ?i 5% (a se vedea chiar anul semnarii contractului, 2008), valorile inregistrate in prezent fiind dintre cele mai mici (putin peste 1%).
In acest context a aratat reclamanta ca se impune ?i reiterarea principiilor statuate de Codul civil roman, potrivit cu care conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante (art.969 alin.1 C. civ.), acestea trebuind executate cu bun-credin?a (art.970 C. civ.), revocarea ?i modificarea conven?iilor putand fi efectuata numai prin consimtamantul partilor sau din cauze autorizate de lege (art.969 alin.2 C. civ.). Acestea din urma sunt exceptiile de la principiul fortei obligatorii a contractelor, strict ?i limitativ prevazute de lege. In spe?a, pentru modificarea valorii marjei fixe nu exista consimtamantul par?ilor, dar nici o cauza autorizata de lege, argumentele fiind expuse mai sus. Nu exista nici clauze pentru modificarea unilaterala a contractului in acest sens ?i chiar daca ar fi existat acestea ar fi fost abuzive ?i in consecin?a nule in condi?iile Legii nr. 193/2000.
In drept, au fost invocate dispozi?iile Legii nr. 193/2000 cu modificarile ulterioare, O.G. nr.21/1992 republicata ?i modificata, O.U.G. nr.50/2010 in vigoare in septembrie 2010, art.969 si urm. C. civ..
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997 ?i a timbrului judiciar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
La termenul de judecata din data de X, reclamanta a depus la dosar cerere de modificare prin care a aratat ca in?elege sa i?i modifice cererea de chemare in judecata, dupa cum urmeaza:
I. Cu privire la cadrul procesual a aratat ca solicita introducerea in cauza, pentru asigurarea opozabilita?ii hotararii, in calitate de intervenient for?at, a domnului X.
In sus?inerea acestei cereri, a aratat ca domnul X este parte semnatara a contractului de credit bancar nr. X, avand calitatea de garant ipotecar.
II. In ceea ce prive?te capetele de cerere din ac?iunea introductiva, a aratat ca de la data introducerii cererii ?i pana la formularea cererii modificatoare parata a emis ?i a comunicat doua adrese, respectiv adresa nr. X ?i adresa nr. X, ?i in?elege sa modifice ?i sa inlocuiasca toate capetele de cerere, astfel incat prin hotararea ce se va pronunta:
1. sa se constate caracterul abuziv ?i nelegal, cu consecinta lipsirii acestora de efecte juridice, al prevederilor articolul 6 punctul 1 lit. a) ?i punctul 5 din contractul de credit bancar nr. X in ceea ce priveste modalitatea de determinare ?i ajustare a indicelui de referin?a - dobanda de referin?a a bancii, al prevederilor articolului 6 punctul 4 din contractul de credit in ceea ce priveste modalitatea de comunicare a modificarii nivelului dobanzii prin afisare in sediile bancii ?i renuntarea imprumutatului la orice plangere, aparare sau reclamatie ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda este nepotrivita sau inadecvata, respectiv cu privire la acceptarea tacita a noului procent de dobanda in cazul in care imprumutatul nu ramburseaza ratele scadente/restul din creditul angajat ?i dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii, al prevederilor art. 1.2.2.1 din Actul aditional propus de banca in luna septembrie 2010 prin care banca a modificat contractul ?i a majorat unilateral marja fixa de la 4,85% la 7,225%, precum ?i caracterul abuziv ?i nelegal al graficelor de rambursare intocmite de banca in baza acestor clauze lipsite de efect juridic.
2. sa se dispuna incetarea practicilor abuzive ?i nelegale de catre parata ?i obligarea paratei la respectarea dispozi?iilor legale ?i contractuale la calcularea ?i ajustarea dobanzii variabile, precum ?i, in temeiul art. 13 din Legea nr. 193/2000, sa se dispuna modificarea prevederilor articolului 6 punctul 1 lit. a) ?i punctul 5 din contractul de credit bancar nr. X in sensul ca indicele de referin?a dobanda de referin?a se determina ?i se ajusteaza exclusiv prin corelare cu indicele de referin?a independent Euribor 3M, fara orice alte adaosuri, la acesta adaugandu-se marja de 4,85% prevazuta in contract.
3. obligarea paratei la calcularea ?i restituirea tuturor sumelor incasate in plus fa?a de modul de calcul mentionat la capatul doi de cerere, incepand cu data de X ?i pana la data restituirii efective.
In motivarea in fapt a cererii modificatoare, reclamanta a aratat ca la data de X a incheiat cu parata, in calitate de imprumutat, contractul de credit bancar nr. X, in suma de X Euro, acordat pentru nevoi personale, garantat cu ipoteca constituita in favoarea bancii de garantul ipotecar X. Durata creditului este de X luni de la data acordarii.
Potrivit Art.6 pct.1 lit. a din contract, pentru creditul pus la dispozitie, imprumutatul va plati:
„a. O dobanda fixa de 0.0000% pentru primele 6 luni din perioada de creditare, perioada care incepe cu data primei trageri, dupa care va plati dobanda variabila a Bancii care este revizuibila in functie de politica de dobanzi a bancii la respectiva data, compusa din indicele de referin?a - dobanda de referin?a a bancii la care se adauga marja de 4,85%, dobanda fiind revizuibila in func?ie de evolu?ia dobanzii de referin?a".
Variatia dobanzii, in conformitate cu dispozitiile punctului 5 din contract „este determinata de nivelul dobanzii variabile practicate de banca in acel moment.
Dupa expirarea perioadei de dobanda fixa (24.07.2008), dobanda variabila aplicata la acel moment a fost de 9,808% p.a., din care marja fixa era de 4,85%, ceea ce inseamna ca „indicele de referin?a dobanda de referin?a a Bancii” a avut la acea data o valoare de 4,958% p.a..
Dupa cum rezulta neindoielnic ?i din adresa nr. X, aceasta valoare a „indicelui de referin?a dobanda de referin?a a bancii" era aceeasi cu valoarea indicelui de referin?a Euribor 3M la acel moment.
Incepand cu jumatatea lunii octombrie 2008, dobanda variabila nu a mai evoluat exclusiv in functie de evolutia indicelui de referinta Euribor 3M. Banca a decis sa perceapa cu titlu de dobanda ?i doua costuri ale sale, sub denumirea data de banca de „costul riscului de ?ara" ?i „costul rezervelor minime obligatorii" (costuri neprevazute in contractul de credit). Aceasta stare de fapt este confirmata prin adresa nr. X.
Nu mai pu?in, este de observat din aceea?i adresa, dar ?i prin adresa nr. X, ca banca a decis sa modifice insasi componen?a dobanzii variabile, prin inlocuirea „indicelui de referin?a dobanda de referin?a a Bancii” la care se face referire in contractul de credit cu o a?a-numita „dobanda de baza", compusa din indicele de referin?a Euribor 3M, costul riscului de ?ara ?i costul rezervelor minime obligatorii.
Or, contractul de credit nu face trimitere la „dobanda de baza" a bancii ?i nicidecum la o a?a formula de calcul. In atare condi?ii, banca nu avea dreptul sa calculeze nici o dobanda de baza, ci trebuia ?i era obligata sa perceapa exclusiv indicele de referin?a, care este totodata dobanda de referin?a a bancii ?i care initial a fost stabilit la valoarea indicelui de referin?a Euribor 3M fara niciun alt adaos.
Este evident ca este vorba despre doua tipuri de dobanda, una „de referin?a" ?i una „de baza". Insasi utilizarea unor denumiri diferite atesta existen?a a doua tipuri de dobanda. In acelasi timp, este o dovada clara a lipsei de transparen?a ?i a caracterului echivoc al clauzei contractuale abuzive care stabilea ca revizuirea dobanzii de referin?a se face „in func?ie de politica de dobanzi a bancii”.
Totodata, din formula de calcul prezentata in scris de banca (dupa aproape 3 ani de contract), cu u?urin?a se poate observa ca in „Dobanda de baza" exista in realitate un singur indice de referin?a, Euribor 3M. Celelalte doua componente sunt costuri, dupa cum indica insasi parata, ?i nu indici de referin?a. Cele doua no?iuni nu sunt sinonime din punct de vedere lexical. Contractul de credit face referire la un indice de referin?a, care este totodata ?i dobanda de referin?a a bancii, ?i nu la costuri. In plus, nu exista nicio prevedere legala, na?ionala ori comunitara, care sa stabileasca ca un cost al bancii este echivalent cu un indice de referin?a, ce ar trebui sa fie in orice caz, in condi?iile legii, intrutotul independent de vointa bancii.
La data de 19.09.2010 (data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010), banca a decis din nou sa modifice formula de calcul a dobanzii variabile, majorand marja fixa din contract de la 4,85% p.a. la 7,225% p.a., la care se adauga indicele de referin?a Euribor 3M. Nu a acceptat reclamanta modificarea marjei ?i a notificat banca in doua randuri, prin adresele inregistrate sub nr. X ?i nr. X. Evident, neacceptarea din partea reclamantei nu a avut niciun efect asupra deciziei abuzive ?i discretionare a bancii. In perioada 19.09.2010 - 14.04.2011, banca a determinat dobanda variabila aplicabila creditului dupa formula pe care a stabilit-o unilateral in actul adi?ional nesemnat ?i neinsu?it ?i nu exista niciun temei legal ori contractual pentru aceasta majorare a marjei fixe.
Incepand cu data de 14.04.2011, ca urmare notificarii inregistrate la banca la data de 28.02.2011, formulata in temeiul ?i in conformitate cu dispozi?iile Legii nr. 288/2010, banca urma sa revina la aplicarea conditiilor contractuale. In acest sens, prin adresa nr. X, banca a comunicat ca „se vor aplica prevederile contractuale prevazute in contractul ini?ial”, facand din nou vorbire despre „Dobanda de baza" a bancii ?i despre formula de calcul care cuprinde nu doar indicele de referin?a Euribor 3M, ci ?i doua costuri, acestea din urma nestipulate desigur in contractul de credit. Conduita de incalcare a legii, care constituie in acelasi timp ?i o conduita de incalcare a contractului, continua in prezent.
Conduita adoptata de banca, atat cu ocazia incheierii contractului de credit, cat ?i cu ocazia executarii acestuia, este una ilicita ?i abuziva, contrara atat obliga?iilor sale legale, cat ?i contractuale.
Astfel, banca a incalcat dispozi?iile art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 21/1992 republicata, potrivit cu care consumatorul are dreptul de a beneficia de o redactare clara ?i precisa a clauzelor contractuale, banca avand obligatia corelativa „de a stabili cu exactitate condi?iile de credit ?i dobanzile".
Prevederile art. 6 punctul 1 lit. a ?i punctul 5 din contractul de credit nu se conformeaza acestor cerinte legale. Nu se stabileste modalitatea de determinare, clara ?i neechivoca, a „indicelui de referin?a dobanda de referin?a a bancii", consecin?a fiind prejudicierea intereselor ?i dreptului recunoscut in mod expres de lege consumatorului.
Banca a incalcat dispozi?iile art.1 alin. 1 ?i alin. 3 din Legea nr. 193/2000, potrivit cu care orice contract incheiat intre consumatori ?i comercianti va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzisa stipularea de clauze abuzive in contract.
Prevederile art. 6 pct.1 lit. a referitoare la revizuirea dobanzii in functie de „politica de dobanzi a bancii" ?i cele ale pct. 5 referitoare la „nivelul dobanzii variabile practicat de banca la acel moment", coroborate cu cele ale pct. 4 referitoare la comunicarea dobanzii prin afisare, la renuntarea la orice aparare ulterioara, precum ?i la acceptarea tacita a noului nivel al dobanzii stabilit de banca, nu se conformeaza acestor dispozitii legale imperative.
Modalitatea de determinare a „indicelui de referin?a - dobanda de referin?a a bancii" ori a dobanzii variabile sunt lasate la aprecierea exclusiva a bancii („politica de dobanzi a bancii", „nivelul dobanzii variabile practicata de banca in acel moment"). La fel in ce priveste comunicarea prin afisare, dar ?i dreptul efectiv de opozitie al cocontractantului la momentul incalca in cazul nerambursarii integrale a ratelor ?i creditul in 10 zile de la orice modificare a dobanzii).
In interesul legii, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul este considerata abuziva daca, prin ea insa?i sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului ?i contrar cerin?elor bunei-credin?e, un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor (art. 4 alin. 1 din lege).
Este vadit dezechilibrul semnificativ intre drepturile ?i obligatiile par?ilor: in timp ce banca are dreptul de a stabili in mod unilateral ?i absolut discretionar nivelul dobanzii variabile, reclamanta neavand posibilitatea de a verifica daca valoarea aplicata de banca este calculata corect.
Unicul criteriu prevazut in contract cu privire la determinarea ?i ajustarea dobanzii variabile este intrutotul subiectiv ?i ?ine exclusiv de propria vointa a bancii („politica de dobanzi a bancii"), un criteriu intrutotul neverificabil ?i nedeterminabil.
A?a cum s-a dovedit pe parcursul executarii contractului, cand banca a decis, la un moment dat, ca trebuie sa perceapa o dobanda de baza, astfel incat suplimentar indicelui de referin?a Euribor 3M sa aplice cu titlu de dobanda ?i niste costuri, neprevazute in contract, dezechilibrul este in mod evident in detrimentul consumatorului ?i este contrar cerin?elor bunei-credin?e.
In conditiile legii, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contracte standard preformulate (art. 4 alin. 1 din lege). Contractul de credit a fost unul preformulat, standard, fara nicio posibilitate din partea reclamantei de a influen?a in orice mod orice clauza din contract, cu atat mai putin aceste clauze care sunt exclusiv favorabile bancii.
Prevederile art.6 pct.1 lit. a referitoare la revizuirea dobanzii in functie de „politica de dobanzi a bancii" ?i cele ale pct. 5 referitoare la „nivelul dobanzii variabile practicat de banca la acel moment" sunt clauze abuzive care se incadreaza in categoria de la litera a din Anexa la Legea nr. 193/2000 care con?ine „Lista cuprinzand clauzele considerate ca abuzive".
Modificarea dobanzii poate avea loc, in conditiile clauzelor abuzive din contract, fara a exista orice motiv ori motivatie intemeiata, precizata in contract. Prevederile contractuale, in forma preformulata de banca, dau dreptul acesteia de a modifica unilateral rata dobanzii „in functie de politica de dobanzi a Bancii", aceasta din urma neputand fi considerata un motiv ori o motiva?ie intemeiata in sensul legii.
Banca a incalcat prevederile Art.9^3 lit. g din O.U.G. nr.21/1992 republicata, potrivit cu care in contractele de credit cu dobanda variabila variatia dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului, sa fie raportata la indici de referin?a verificabili, men?iona?i in contract sau la modificarile legislative care impun un asemenea lucru. Formula dupa care se calculeaza varia?ia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii ?i/sau a conditiilor in care survine modificarea, atat in sensul majorarii cat ?i in cel al reducerii acesteia. In acelasi timp, dobanda de referin?a a furnizorului de servicii trebuie sa fie unica, iar contractul trebuia sa prevada un nivel care nu ar putea fi depasit.
Banca a incalcat toate aceste reguli. Banca a variat dobanda dupa criterii nespecificate in contract, nu toti constituind indici de referin?a verificabili ?i independen?i, cu excep?ia indicelui de referin?a Euribor 3M, la care banca a in?eles sa se limiteze exclusiv la inceputul contractului. Ulterior, banca a decis sa perceapa fara drept, cu titlu de „dobanda de baza", anumite costuri proprii, neprevazute in contract.
Fa?a de aceste imprejurarii, banca putea fi indrepta?ita ?i trebuia sa ajusteze dobanda variabila numai in functie de un indice independent, verificabil, ?i anume indicele de referin?a Euribor 3M. Numai a?a se putea asigura echilibrul dintre drepturile si obliga?iile par?ilor, numai a?a se putea asigura dreptul sau in calitate de consumator de a beneficia de stabilirea cu exactitate a dobanzii, de o redactare clara ?i fara echivoc a clauzelor contractuale.
Banca a incalcat in mod repetat principiile de drept consacrate prin art. 969 ?i urm. Cod civil (vechi), menite sa asigure siguranta ?i eficacitatea raporturilor juridice: conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, acestea pot fi modificate numai cu voin?a expresa a par?ilor ?i trebuie executate cu buna-credin?a.
Or, banca, pe parcursul executarii contractului de credit, a modificat unilateral clauzele contractuale ?i a inteles sa le aplice intr-un alt sens decat acela ce rezulta din contract ?i era permis de lege, in mai multe randuri:
Prima data cand a luat decizia de a aplica o „dobanda de baza" in loc de „indice de referin?a dobanda de referin?a" dupa cum era prevazut in contract. Decizia a avut practic efect din octombrie 2008, cand banca a inceput sa ?i perceapa sub forma de dobanda costurile nespecificate in contract. Apoi incepand cu data de 19.09.2010, cu ocazia a?a-zisei conformari la dispozi?iile O.U.G. nr. 50/2010, cand banca a modificat fara drept marja de la 4,85% la 7,225%. In final, incepand cu data de 14.04.2011 cu ocazia asa-zisei reveniri la conditiile contractuale, cand banca a stabilit in fapt o noua formula de calcul a dobanzii („dobanda variabila compusa din dobanda de baza a bancii la care se adauga marja de 4,85%”), neprevazuta in contract ori in lege.
Banca a incalcat dispozi?iile art. 117 din O.U.G. nr. 99/2006 privind institu?iile de credit, potrivit cu care institutiile de credit pot derula tranzactii cu clientii doar pe baze contractuale, actionand intr-o maniera prudenta si cu respectarea legislatiei specifice in domeniul protectiei consumatorului, documentele contractuale trebuind sa fie redactate astfel incat sa permita clientilor intelegerea tuturor termenilor si conditiilor contractuale, in special a prestatiilor la care acestia se obliga potrivit contractului incheiat.
La data de 19.09.2010, cu ocazia a?a-zisei conformari la dispozi?iile O.U.G. nr. 50/2010, prin majorarea unilaterala a marjei bancii a incalcat dispozi?iile imperative ale art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010. Aceste dispozi?ii impuneau doua condi?ii cumulative pentru modificarea marjei: 1. sa fi intervenit o modificare legislativa ?i 2. aceasta modificare legislativa sa impuna in mod expres acest lucru. Or, aceste doua conditii cumulative nu erau indeplinite in spe?a. O.U.G. nr. 50/2010 nu impune majorarea marjei prevazuta in contractele in derulare ?i nici nu prevedea dreptul bancii de a majora marja fixa din contract, care era deja adaugata la dobanda conform contractului de credit in derulare.
Cu privire la toate aceste imprejurari banca a fost informata ?i notificata in mai multe randuri ?i convocata la concilierea prealabila, incercarile ramanand fara rezultat.
Potrivit dispozi?iilor art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse in contract ?i constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu pot produce efecte asupra consumatorului.
Potrivit dispozitiilor legale ?i contractuale, banca avea dreptul, incepand cu a 7-a luna contractuala, sa determine ?i sa ajusteze „Indicele de referin?a Dobanda de referin?a" exclusiv in func?ie de indicele de referinta Euribor 3M, indice verificabil ?i independent, nu ?i de alte criterii oculte, determinate dupa bunul plac al bancii.
Totodata, banca avea dreptul de a percepe pe intreaga durata a contractului o marja fixa de 4,85%, al carei nivel a fost agreat contractual, nefiind posibila nici o alta majorare, unilaterala, a marjei.
In temeiul art. 13 din Legea nr. 193/2000, a aratat reclamanta ca solicita modificarea art. 6 pct. 1 lit. a) ?i pct. 5 din contractul de credit in sensul ca indicele de referin?a dobanda de referin?a se determina ?i se ajusteaza exclusiv prin corelare cu indicele de referin?a Euribor 3M, fara orice alte adaosuri, la aceasta adaugandu-se marja de 4,85% prevazuta in contract.
Totodata, avand in vedere ca sumele incasate in plus de banca reprezinta pla?i nedatorate, fiind percepute in baza unor clauze abuzive, lipsite de efect juridic ?i a unei conduite de incalcare a obligatiilor sale legale ?i contractuale, a aratat reclamanta ca solicita obligarea bancii sa calculeze ?i sa restituie toate sumele incasate fara drept prin aplicarea unei alte modalitati de determinare a ratei dobanzii decat cea aratata mai sus (4,85% + indicele de referinta Euribor 3M), incepand cu data de 16.10.2008 ?i pana la data restituirii efective.
In drept, s-au invocat dispozi?iile Legii nr. 193/2000 cu modificarile ulterioare, O.G. nr.21/1992 republicata ?i modificata, O.U.G. nr. 50/2010, Legii nr. 288/2010, art. 969 ?i urm. C. civ., art. 117 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 57 ?i art. 112 ?i urm. C. proc. civ., art.15 din Legea nr.146/1997.
La data de X parata a depus la dosar intampinare, prin care a invocat excep?ia de necompeten?a materiala, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
In motivarea in fapt a intampinarii, parata a aratat ca potrivit dispozi?iilor art. 2 pct.1 lit. a) Cod proc.civ. - dispozi?ii in vigoare la data de 27.01.2011 data la care reclamanta a investit instan?a cu cererea de chemare in judecata competen?a de solu?ionare a cauzei, in raport de valoarea obiectului cererii revine tribunalului.
Pe fondul cauzei, parata a aratat ca fa?a de petitele cererii reclamantei ?i motivele invocate, urmeaza a se re?ine ca Legea nr. 193/2000 reglementeaza numai cadrul general privind clauzele abuzive, stipuland expres ca nu suntem in prezenta unei clauze abuzive ori de cate ori consumatorul poate denun?a unilateral contractul. Altfel s-ar interveni in politica de pre?uri a unei companii care ac?ioneaza intr-o pia?a libera ?i concuren?iala. Consumatorul era liber sa denun?e contractul de indata ce constata ca pretul nu ii mai convine, sa restituie de indata creditul ?i pretinsul dezechilibru pe care il clameaza instanta de fond sa fie restabilit ?i consumatorul „neprejudiciat". Acesta este sensul prevederii Legii nr. 193/2000 care stabileste expres ca o clauza nu mai este abuziva, daca exista oricand pentru consumator posibilitatea denun?arii contractului prin voin?a sa unilaterala.
Primul act normativ prin care o prevedere legala expresa a obligat furnizorul de servicii financiare sa includa in contract expres indicii independen?i care compun formula de calcul a dobanzii variabile a fost O.U.G. nr. 174/2008, lege care nu era in vigoare la data incheierii contractului de credit.
Mai mult, a aratat parata ca prin adresele de raspuns la cererile reclamantei i-a comunicat/descris acesteia elementele din formula de calcul a dobanzii, ceea ce ii conferea inca o data posibilitatea sa denun?e unilateral contractul.
Daca reclamanta solicita pe cale judecatoreasca sa se constate ca abuziva clauza de pre? dupa folosin?a banilor, inseamna ca imprumutatul trebuie sa restituie imprumutul in totalitate cu pretul folosirii sumei la zi, dar in nici un caz sa impuna unui comerciant intr-o piata libera ?i concuren?iala, pre?ul sau de utilizator al banilor, fara sa dea banii inapoi, iar instanta constatand abuzivitatea unei clauze esentiale, fara de care contractul nu poate exista in continuare trebuie sa constate incetarea ?i pe consumator sa-l oblige la rambursarea creditului, aceasta fiind interpretarea corecta a legii.
Prevederile contractuale prevazute la art. 6 din contract privesc dobanda, respectiv pretul datorat pentru creditul acordat, conditiile ?i modalitatile de plata aplicate la imprumutul acordat pe durata creditarii ?i beneficiaza de o redactare clara ?i precisa. Astfel la art. 6 "Dobanzi" din Contractul de credit bancar nr. X incheiat prin exprimarea libera ?i neviciata a consimtamantului par?ilor s-a prevazut ca pentru creditul contractat reclamanta va plati o dobanda variabila a Bancii, compusa din dobanda de referin?a a Bancii la care se adauga Marja de 4,85%, dobanda fiind revizuibila in func?ie de evolu?ia dobanzii de referin?a a bancii Dobanda de referin?a va fi comunicata imprumutatului prin intermediul noului grafic de rambursare care ii va fi inmanat de catre reprezentan?ii bancii ca urmare a modificarii nivelului de dobanda variabila.
Modificarea nivelului dobanzii curente se comunica imprumutatului prin notificare scrisa cu confirmare de primire sau prin afisare la sediile bancii sau prin extras de cont solicitat de imprumutat sau prin alte mijloace de comunicare stabilite de par?i. Intervenientul din prezenta cauza, in calitate de imprumutat a fost de acord ca aceasta modalitate de comunicarea este suficienta.
Imprumutatul accepta noul procent de dobanda, daca in termen de 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii nu va rambursa restul de credit angajat ?i dobanzile aferente.
Asadar, conform prevederilor contractuale ale art. 6 Dobanzi din contractul de credit, reclamanta ?tia marja bancii ?i, deci, a fost de acord cu aceasta clauza contractuala ?i prin urmare nu se poate sustine ca modificarea nivelul dobanzii curente a fost lipsita de acordul sau.
Astfel, banca trebuia sa comunice imprumutatului modificarea nivelului dobanzii curente, iar in situatia in care acesta nu era de acord cu nivelul acestei dobanzii avea posibilitatea sa restituie creditul angajat in termen de 10 zile de la data notificarii, in caz contrar considerandu-se ca a fost acceptat tacit noul nivel al dobanzii.
Nivelul dobanzii de referin?a al bancii nu putea fi individualizat in momentul incheierii contractului, intrucat acest nivel este stabilit periodic de catre banca in func?ie de evolu?ia indicelui de referin?a al monedei creditului, de costul riscului de ?ara ?i de costul rezervelor minime obligatorii stabilite de BNR, indici de referin?a ?i costuri comunica?i / afi?a?i pe site-urile financiare Reuters ?i Bloomberg la care are acces orice persoana, indici ?i costuri a caror evolu?ie este independenta de voin?a bancii.
Dobanda bancara de referin?a ce compune dobanda variabila a bancii este pretul produsului financiar (creditul ?i are in componenta sa, ca orice pret o componenta de costuri (costul sursei de finantare, adica dobanda pe care Banca o plateste la deponenti ?i la alte banci de la care se imprumuta pe pia?a bancara) la care se adauga profitul produsului respectiv lansat pe pia?a (in cazul dobanzilor bancare la credite - marja).
Costul sursei de finantare se raporteaza la plata interbancara, si consta in aceea ca bancile pentru acordarea creditelor apeleaza la finan?ele de pe pia?a interna (depozite ale populatiei sau ale persoanelor juridice, finantari in lei de la alte banci) sau externa (finantari in valuta de la banca mama sau alte banci). Aceste resurse, au propriile dobanzi care, in func?ie de valuta respectiva se coteaza in functie de pietele respective. Astfel in cazul finan?arii cu moneda Euro de pe piata interbancara raportarea este la indicele de referin?a Euribor; la finan?arile in USD sau alte valute, cotarea se face in func?ie de indicele Libor; la finan?arile in lei costurile sunt determinate de indicele Robor, costul riscului de ?ara (CDS) ?i costurile cu rezerva minima obligatorie (RMO).
Variabilitatea dobanzii bancare este determinata de indicele de referin?a al monedei de pe pia?a interbancara la care se raporteaza costul sursei de finantare (unul din elementele tehnice al dobanzii bancare, mai precis dobanda scade sau cre?te in functie de costul sursei de finan?are).
Art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 prin care s-a realizat transpunerea in legisla?ia na?ionala a Directivei Consiliului 93/13/CEE/1993 interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Conform art. 4 din acela?i act normativ o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorului ?i contrar bunei credin?e, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obliga?iile par?ilor.
Conform alin. 1 lit. b si e din Anexa Legii nr. 193/2000 sunt considerate abuzive, clauza care obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului ?i respectiv clauza care da dreptul comerciantului sa modifice unilateral, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor ?i serviciilor care urmeaza sa fie furnizate.
Deci, legiuitorul a considerat ca fiind abuziva clauza care obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului, precum ?i clauza care da dreptul comerciantului sa modifice unilateral, fara acordul consumatorului clauzele contractului ( art. 1 lit. b ?i lit. e din anexa Legea nr. 193/2000).
Reclamanta cunostea care sunt conditiile de creditare ?i a avut posibilitatea reala de a lua la cuno?tin?a la data semnarii contractului. Modificarea nivelului dobanzii nu a fost unilaterala, deoarece imprumutatul avea posibilitatea sa nu accepte nivelul dobanzii ?i sa restituie creditul sau sa accepte tacit aceasta modificare, conform art. 6 pct. 4 teza finala din contract.
Banca, prin mai multe adrese a comunicat imprumutatei, reclamanta, modul in care se procedeaza la calcularea dobanzii de referin?a adrese din cuprinsul carora rezulta care sunt criteriile ce se au in vedere in calcularea dobanzii variabile ?i in care se precizeaza datele la care au intervenit modificari ale nivelului de dobanda, iar art.6 din contract face dovada cu prisosinta ca nu ne aflam in prezenta unei clauze abuzive.
Cu referire la petitul de cerere privind constatarea nulita?ii absolute a prevederilor art. 1.2.2.1 din Actul adi?ional a aratat parata ca acesta este neintemeiat, acesta fiind intocmit in conformitate cu dispozi?iilor art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 ?i respectand prevederile art. 37 din O.U.G. nr.50/2010.
Mai mult, a aratat parata ca prevederea art. 1.2.2.1. din Actul adi?ional respecta indrumarile date creditorilor-institu?ii de credit de catre Autoritatea Na?ionala pentru Protec?ia Consumatorilor - ini?iatorul O.U.G. nr. 50/2010 prin adresele nr. X ?i nr.X potrivit carora:
„Pentru contractele de credit aflate in derulare, in care dobanda era compusa din dobanda de referinta a Bancii + marja fixa suntem de acord ca noua formula de calcul sa includa indicele de referin?a aferent valutei in care a fost acordat creditul + o marja fixa compusa din marfa fixa existenta in contactul initial, valabila la data semnarii contractului ?i diferenta dintre valoarea dobanzii de referin?a ?i valoarea indicelui de referin?a, valabile la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr.50/2010, respectiv 21 iunie 2010."
Acordul Autorita?ii Na?ionale pentru Protec?ia Consumatorilor, ca organ emitent al actului normativ in cauza, ca in noua formula de calcul a dobanzii cuantumul marjei sa fie compusa din marja fixa existenta in contractul initial la care se adauga ?i diferenta dintre valoarea dobanzii de referin?a ?i valoarea indicelui de referin?a valabila la data intrarii in vigoare a prevederilor O.U.G. nr.50/2010, respectiv 21 iunie 2010 este opozabila ?i reclamantei.
In drept, s-au invocat dispozi?iile art. 114 ?i urm. din Codul de procedura civila din anul 1865.
Prin sentin?a civila nr. X pronun?ata in dosarul nr. X, Judecatoria Sectorului X a admis excep?ia necompeten?ei materiale ?i a declinat competen?a de solu?ionare a cauzei in favoarea Tribunalului X.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului X Sec?ia X la data de X, sub nr. X.
La data de X reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare cu privire la capatul 3 al cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost aceasta modificata la termenul din data de X, precizand urmatoarele:
Capatul 3 de cerere are un caracter accesoriu fa?a de capetele 1 si 2 ale cererii, fiind o consecinta a acestora.
Prin capatul 3 al cererii se solicita obligarea paratei la restituirea diferen?ei dintre dobanda compusa din marja fixa de 4,85% + Euribor 3M ?i dobanda pe care parata (banca) a perceput-o fara temei incepand cu data de 16.10.2008 ?i pana la data incetarii efective a practicii abuzive, respectiv data la care banca va calcula ?i va percepe o dobanda formata din marja fixa de 4,85% + Euribor 3M.
Banca a perceput o dobanda astfel:
1. In perioada X - X (primele 6 luni de contract) dobanda a fost 0;
2. In perioada X - X banca a perceput o dobanda compusa din marja fixa din contract de 4,85% ?i o dobanda de referin?a egala cu Euribor 3M;
3. Incepand cu data de X banca a perceput o dobanda compusa din marja fixa din contract de 4,85% ?i o dobanda de baza egala cu Euribor 3M + CDS + RMO (nici dobanda de baza ?i nici cele 2 costuri nu erau prevazute in contract). Practica a continuat pana la data de X (data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010);
4. Incepand cu data de X banca a modificat unilateral marja fixa din contract de la 4,85% la 7,225%. Dobanda a fost compusa din marja modificata de 7,225% + Euribor 3M. Practica a continuat pana la data de 14.04.2011;
5. Incepand cu data de X ?i pana la data prezentei, banca a perceput ?i percepe o dobanda compusa din marja fixa din contract de 4,85% ?i o dobanda de baza egala cu Euribor 3M + CDS + RMO (nici dobanda de baza ?i nici cele 2 costuri nu sunt prevazute in contract).
Incepand cu data de X banca a perceput (?i percepe ?i in prezent) sume de bani in plus fa?a de marja fixa din contract ?i dobanda de referin?a egala cu indicele de referin?a Euribor 3M fie profitand de formularea neclara a clauzelor cu vadit caracter abuziv referitoare la varia?ia dobanzii (art.6 pct. 1 lit. a ?i pct.5), fie nesocotind prevederile imperative ale O.U.G. nr. 50/2010 care interziceau in mod expres modificarea unilaterala a marjei fixe din contract.
La termenul de judecata din X reclamanta a invocat exceptia de nelegalitate a actelor nr. X ?i nr. X emise de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.
Prin incheierea de sedinta din data de X pronuntata in dosarul nr.X Tribunalul X, Sec?ia X, in temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel X Sectia X in vederea solu?ionarii excep?iei de nelegalitate invocata de reclamanta ?i a suspendat cauza pana la solutionarea exceptiei de nelegalitate.
Cauza, avand ca obiect exceptia de nelegalitate a adreselor nr. X si nr. X emise de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel la data de X.
Prin sentin?a civila nr. X pronun?ata in dosarul nr. X, Curtea de Apel X Sectia X a admis excep?ia de inadmisibilitate ?i a respins excep?ia de nelegalitate, ca inadmisibila.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut ca adresele emise de ANPC nu au caracter de act administrativ in intelesul legii organice a contenciosului administrativ pentru a putea face obiectul cenzurii instantelor de contencios administrativ.
Potrivit dispozi?iilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificata si completata, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea par?ii interesate”.
Adresele atacate prin exceptia de nelegalitate au fost emise de ANPC in exercitarea atribu?iilor prevazute de art. 3 lit. w) ?i h) din H.G. nr.70
Fond funciar - Hotarare nr. **** din data de 27.07.2017
Obligarea la virarea soldului disponibil in contul unic de lichidare - Sentinta civila nr. **** din data de 03.07.2017
Obligare emitere act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 14.10.2015
Anulare act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 18.11.2016
Actiune in raspundere delictuala - Hotarare nr. **** din data de 19.05.2017
Uzucapiune - Hotarare nr. **** din data de 29.06.2017
Uzucapiune - Decizie nr. **** din data de 15.06.2017
Pretentii - Sentinta civila nr. **** din data de 18.05.2017
Granituire - Decizie nr. **** din data de 04.01.2017
Anulare act - Sentinta civila nr. **** din data de 24.10.2016
Drepturi banesti - Sentinta civila nr. **** din data de 04.03.2016
Contestatie decizie de concediere - Sentinta civila nr. **** din data de 07.09.2016
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. **** din data de 28.09.2016
Recalculare pensie - Sentinta civila nr. **** din data de 23.06.2016
Drepturi banesti - Sentinta civila nr. **** din data de 21.03.2017
Contestatie decizie de concediere - Sentinta civila nr. **** din data de 13.04.2017
NULITATE ACT JURIDIC - Sentinta civila nr. **** din data de 08.05.2017
Actiune in constatare-obligatia de a face - Decizie nr. **** din data de 27.06.2016
Obligatia de a face - Decizie nr. **** din data de 07.12.2015
R O M A N I A
TRIBUNALUL X
SECTIA X
Sentinta civila nr. X
Sedinta publica de la X
Tribunalul constituit din:
Presedinte : X
Grefier: X
Pe rol pronun?area asupra cauzei civile privind pe reclamanta X in contradictoriu cu parata X si intervenientul fortat X, avand ca obiect ac?iune in constatare, obliga?ie de a face, alte cereri- cheltuieli de judecata.
Dezbaterile ?i sus?inerile par?ilor au avut loc in sedinta publica din data de 8 aprilie 2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta sentin?a, cand instan?a pentru a da posibilitatea par?ilor sa depuna la dosar concluzii scrise a amanat pronun?area la data de 9 aprilie 2015, cand a hotarat urmatoarele:
T R I B U N A L U L,
Deliberand asupra cauzei civile de fa?a, constata:
Prin cererea formulata la data de X, inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului X, sub nr. X, reclamanta X a chemat in judecata pe parata X, solicitand instan?ei ca prin hotararea ce va pronun?a sa constate:
1. nulitatea absoluta, ca fiind abuzive in sensul ?i in conformitate cu dispozi?iile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti ?i consumatori, cu modificarile ulterioare, a clauzelor contractuale cuprinse in contractul de credit bancar nr.X, dupa cum urmeaza:
1.1. nulitatea absoluta partiala a articolul 6 punctul 1 lit. a) ?i punctul 5 din contractul de credit potrivit cu care banca are dreptul de a calcula ?i percepe pe durata creditului o dobanda ce variaza in functie de nivelul dobanzii variabile practicate de banca in acel moment, prin aplicarea peste marja fixa de 4,85% a unei „Dobanzi de referinta a Bancii” „revizuibila in functie de politica de dobanzi a Bancii la respectiva data";
1.2. nulitatea absoluta a articolului 6 punctul 1 lit. b) din contractul de credit, prin care dobanda de referin?a a bancii este comunicata imprumutatului prin intermediul noului grafic de rambursare inmanat de reprezentantii bancii ca urmare a modificarii nivelului de dobanda variabila;
1.3. nulitatea absoluta partiala a articolului 6 punctul 4 din contractul de credit, in ceea ce priveste comunicarea modificarii nivelului dobanzii prin afi?are in sediile bancii, renun?area imprumutatului la orice plangere, aparare sau reclamatie ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda este nepotrivita sau inadecvata, precum ?i la acceptarea tacita a noului procent de dobanda in cazul in care imprumutatul nu ramburseaza ratele scadente/restul din creditul angajat ?i dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii;
2. nulitatea absoluta par?iala a tuturor actelor subsecvente, respectiv graficele de rambursare emise de banca ca urmare a modificarilor dobanzii survenite prin aplicarea clauzelor abuzive identificate la pct.1.1. - 1.3 de mai sus, respectiv prin aplicarea peste marja de 4,85% a unei dobanzi de referin?a a bancii calculata in mod discretionar ?i abuziv de banca, in perioada cuprinsa intre semnarea contractului de credit ?i ramanerea definitiva ?i irevocabila a hotararii instantei privind constatarea nulitatii clauzelor abuzive identificate la pct.1.1 -1.3.
3. nulitatea absoluta a dispozi?iilor art. 1.2.2.1 din Actul aditional propus de banca in luna septembrie 2010 potrivit cu care contractul de credit a fost modificat unilateral de banca, in sensul ca dobanda este compusa din indicele de referin?a Euribor 3M la care se adauga marja bancii de 7,225%, precum ?i nulitatea absoluta a tuturor actelor subsecvente, respectiv graficele de rambursare emise de banca prin aplicarea clauzelor modificate unilateral ?i neacceptate in mod expres de reclamanta, in perioada 20 septembrie 2010 ?i data ramanerii definitive ?i irevocabile a hotararii instantei privind constatarea nulitatii clauzei art. 1.2.2.1 din Actul adi?ional.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca la data de X a incheiat, in calitate de imprumutat, contractul de credit bancar nr. X, pentru suma de X Euro, acordat pentru nevoi personale, garantat cu ipoteca. Durata creditului este de X luni de la data acordarii. Contractul de credit incheiat este unul standard, preformulat, nefiind negociat sub niciun aspect in mod direct intre parti.
A mai aratat reclamanta ca potrivit contractului, articolul 6 - Dobanzi, pentru creditul pus la dispozitie de banca, imprumutatul trebuie sa plateasca bancii o dobanda de 0% pentru primele 6 luni din perioada de contractare, dupa expirarea acestei perioade urmand a plati „Dobanda variabila a Bancii".
In ceea ce priveste modul de calcul al „Dobanzii variabile a Bancii" ?i modul de varia?ie al acesteia, contractul de credit prevede urmatoarele:
i) Dobanda variabila a Bancii „este revizuibila in functie de politica de dobanzi a bancii la respectiva data, compusa din indicele de referinta Dobanda de Referinta a Bancii la care se adauga marja de 4,85%, dobanda fiind revizuibila in func?ie de evolu?ia Dobanzii de referin?a" (articolul 6, punctul 1, Litera a) din contract);
ii) Varia?ia dobanzii „este determinata de nivelul dobanzii variabile practicate de banca in acel moment (articolul 6 punctul 5 din contract).
In ceea ce priveste modul de comunicare al dobanzii de referin?a, precum ?i al modificarilor nivelului dobanzii, contractul de credit stipuleaza:
iii) „Dobanda de referin?a va fi comunicata imprumutatului prin intermediul noului grafic de rambursare care ii va fi inmanat de reprezentantii bancii ca urmare a modificarii nivelului de dobanda variabila" (articolul 6, punctul 1, litera b) din contract)
iv) „Modificarea nivelului dobanzii curente se comunica imprumutatului prin notificare scrisa cu confirmare de primire sau prin unul din urmatoarele mijloace de comunicare: prin afisare in sediile Bancii sau prin extras de cont solicit de imprumutat sau prin alte mijloace de comunicare stabilite intre banca ?i imprumutat, imprumutatul este de acord ca aceasta metoda de notificare este suficienta, iar imprumutatul renun?a la orice plangere, aparare sau reclamatie ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda a fost nepotrivita sau inadecvata. In cazul in care, in urma modificarii dobanzii de catre banca, imprumutatul nu va rambursa ratele scadente/restul din creditul angajat ?i dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobanda" (articolul 6, punctul 4 din contract).
In luna septembrie 2010, invocand adoptarea ?i intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, banca a redactat ?i a comunicat reclamantei un Act adi?ional la contractul de credit aflat in derulare, prin care in mod unilateral, discretionar ?i abuziv a modificat modul de calcul al dobanzii variabile, dupa cum urmeaza:
v) „Rata dobanzii variabile, care se aplica la soldul creditului, este compusa din indicele de referin?a ROBOR/EURIBOR/LIBOR la 3 luni, potrivit monedei creditului, la care se adauga Marja Bancii in cuantum de 7,225%. Rata dobanzii variabile este revizuibila ?i se aplica din datele de 25 februarie, 25 mai, 25 august ?i 25 noiembrie in functie de indicele de referinta ROBOR/EURIBOR/LIBOR la 3 luni, determinat pe baza monedei creditului, conform valorii indicelui de referin?a valabil in data de 15 februarie, 15 mai, 15 august ?i 15 noiembrie." (Articolul 1.2.2.1 din Actul aditional)
II. Nulitatea absoluta a clauzelor contractuale (articolul 6 pct.1 lit. a ?i b, pct. 4 ?i pct. 5 din contractul de credit) in raport de caracterul abuziv al acestora.
In conformitate cu dispozi?iile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii, in vigoare la data semnarii contractului de credit, orice contract incheiat intre comercianti ?i consumatori trebuie sa cuprinda clauze clare, fara echivoc, interzicandu-se comercian?ilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (Articolul 1 din lege).
Prin asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta legii, actioneaza in scopuri din afara activita?ii sale comerciale, industriale sau de produc?ie, artizanale ori liberale (Articolul 2 alin. 1 din lege). In spe?a, creditul a fost contractat de reclamanta in calitate de consumator in sensul legii, pentru nevoi personale dupa cum rezulta din insusi contractul de credit.
O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul este considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului ?i contrar cerin?elor bunei-credin?e, un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor (articolul 4 din lege).
O clauza contractuala se considera ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate (articolul 4 alin.2 din lege).
In spe?a, condi?iile legale privind declararea caracterului abuziv al clauzelor contractuale identificate la Cap. l de mai sus, sunt indeplinite. Astfel:
1. Contractul de credit incheiat este unul standard, preformulat, nu a existat nicio negociere directa a clauzelor ?i nicio alta posibilitate de a influen?a in orice mod clauzele contractuale.
2. Clauzele privind stabilirea, variatia ?i comunicarea dobanzii de referin?a a Bancii, componenta a dobanzii variabile (articolul 6 pct.1 lit. a si b, pct. 4 ?i pct. 5 din contractul de credit) creeaza in detrimentul consumatorului ?i contrar cerin?elor bunei-credin?e un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor.
Una dintre componentele dobanzii variabile, respectiv dobanda de referin?a a Bancii, nu este determinata prin contractul de credit ?i in acela?i timp nu exista criterii de determinare a acesteia.
Banca ?i-a rezervat dreptul de a percepe o dobanda variabila compusa din Marja de 4,85% ?i o dobanda de referin?a a bancii a carei valoare se determina potrivit contractului exclusiv in functie de propria politica de dobanzi a bancii.
Nu a fost indicata valoarea dobanzii de referin?a a bancii la momentul semnarii contractului ori un nivel maxim al acesteia. Nu a fost stabilit niciun criteriu obiectiv ?i transparent privind modul de calcul al acestei componente a ratei dobanzii, niciun indice de referin?a independent de voin?a creditorului, verificabil (art. 9 A3 lit. g din O.G. nr. 21/1992 republicata ?i modificata), aceasta putand fi stabilita ?i modificata oricand pe durata contractului, in mod discretionar ?i arbitrar de banca.
In condi?iile Legii nr. 193/2000, Anexa: Lista cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive, sunt considerate abuzive acele clauze care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract (lit. a din Anexa).
Chiar cu privire la dreptul furnizorilor de servicii financiare de a modifica rata dobanzii platibile, aceiasi text de lege stipuleaza in mod expres ca dreptul este condi?ionat de existen?a unei motiva?ii intemeiate.
Or, „propria politica de dobanzi a bancii, care reprezinta un criteriu intru totul subiectiv, nu poate constitui un motiv intemeiat in sensul legii pentru modificarea ratei dobanzii.
Jurisprudenta romaneasca in mod constant a calificat drept insuficiente ?i neintemeiate criterii de variatie a dobanzii formulate generic, „in functie de evolutia pietei financiare/monetare", apreciind ca nu permit identificarea indicatorilor preci?i, independen?i de voin?a bancii, care determina variatiile dobanzii. In spe?a, nici macar criterii de acest gen nu au fost indicate.
Nu mai pu?in, clauzele contractuale in cauza incalca dispozi?iile imperative ale O.G. nr. 21/1992 privind protec?ia consumatorilor, in forma in vigoare la data semnarii contractului (24.01.2008).
Potrivit art. 10 litera b) din O.G. nr. 21/1992 republicata, in forma in vigoare la data semnarii contractului, consumatorii au dreptul de a beneficia la incheierea contractului de o redactare clara ?i precisa a clauzelor contractuale, precum ?i de stabilirea cu exactitate a condi?iilor de credit ?i dobanzilor. Or, este vadit faptul ca nu exista clauze care sa permita stabilirea cu exactitate a dobanzilor, cu exceptia marjei de 4,85%.
Neexistand nicio posibilitate de determinare a dobanzii de referin?a a bancii, practic aceasta poate fi stabilita ?i modificata de banca in orice moment, la orice nivel, in timpul contractului de credit.
Aceasta in conditiile in care, potrivit aceluiasi contract, dobanda de referin?a a bancii se comunica prin intermediul graficelor de rambursare sau prin afisare la sediile bancii, consumatorul renuntand la orice reclamatii ?i aparari cu privire la modalitatea de comunicare (art.6 pct. 1 lit. b) din contract, respectiv art.6 pct. 4 din contract).
In acest fel, a aratat reclamanta ca a fost privata de orice posibilitate de a verifica corectitudinea ?i justificarea varia?iilor ratei dobanzii.
Mai mult, in timp ce banca are dreptul de a modifica oricand, in mod discretionar ?i arbitrar, nivelul dobanzii de referin?a a bancii ?i de a-l comunica prin afisare sau prin intermediul unui nou grafic de rambursare, potrivit art. 6 pct.4 din contract, singura modalitate de opozitie recunoscuta imprumutatului este ca intr-un termen de maximum 10 zile calendaristice de la data modificarii dobanzii sa restituie intreaga suma imprumutata ?i dobanzile aferente, in caz contrar considerandu-se acceptat nivelul modificat al dobanzii. In lipsa oricarei posibilitati de previziune a modificarilor nivelului dobanzii pe durata contractului, avand in vedere valoarea semnificativa a imprumutului (aproximativ 100.000 Euro), dreptul consumatorului este lipsit de orice eficacitate. Intr-un termen de 10 zile calendaristice (respectiv maxim 7 zile lucratoare) ar trebui rambursate sume pentru a caror restituire a fost agreata o perioada de 30 de ani, iar orice eventuala refinantare a creditului nu ar fi posibila intr-un termen atat de scurt.
Nu mai putin relevant pentru incalcarea principiului bunei-credinte, pe parcursul derularii contractului a aratat reclamanta ca s-a dovedit ca banca practica mai multe „Dobanzi de Referin?a a Bancii", in acelasi timp, fara ca aceasta posibilitate sa rezulte in orice mod din contract ?i fara sa fi existat orice informare in acest sens la momentul semnarii contractului.
Toate aceste clauze, impreuna ?i separat, prin care banca isi rezerva dreptul de a modifica in orice moment pe perioada contractului, de a calcula ?i de a aplica in mod discretionar nivelul asa-numitei dobanzi de referinta a bancii, exclusiv in functie de propria sa vointa, sunt clauze abuzive in sensul Legii nr. 193/2000 in forma in vigoare la data semnarii contractului, respectiv X, acestea neproducandu-?i in condi?iile art.6 din lege niciun efect fa?a de consumator. Lipsa oricarui criteriu obiectiv, transparent ?i independent de voin?a par?ilor, lipsa oricarei negocieri directe a clauzelor cu consumatorul, contractul fiind unul preformulat ?i de adeziune, creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor.
Nu mai putin relevante pentru valabilitatea acelorasi clauze sunt dispozitiile Codului civil roman, care impun determinarea ori cel putin stabilirea unor criterii de determinare a pretului contractului, care prevad principiul acordului de vointa pentru modificarea contractului ?i care stabilesc ca dispozitiile indoielnice ale contractului se interpreteaza in favoarea debitorului.
Fa?a de aceste considerente, banca era ?i este indreptatita la a calcula ?i primi o dobanda in cuantum de 4,85% (singura componenta cunoscuta ?i verificabila a dobanzii contractuale), toate sumele calculate ?i percepute in plus de banca fiind nedatorate. La data redactarii cererii sumele incasate in plus de banca, prin aplicarea clauzelor abuzive, au o valoare de aproximativ X Euro.
Cu privire la nulitatea absoluta a graficelor de rambursare emise de banca ?i care cuprind dobanzi peste nivelul de 4,85% (acte subsecvente), a aratat reclamanta ca in virtutea principiului de drept potrivit cu care nulitatea actului principal conduce la desfiintarea actelor subsecvente, nulitatea absoluta a clauzele abuzive va lipsi de orice efecte ?i toate actele ce au fost intocmite ulterior in baza acestora, in spe?a, graficele de rambursare emise de banca prin care s-au calculat ?i perceput dobanzi peste nivelul de 4,85%.
Nulitatea absoluta a dispozi?iilor art.1.2.2.1 din Actul adi?ional propus de banca in septembrie 2010 referitoare la modalitatea de determinare a dobanzii ?i in special la marja majorata de la 4.85% la 7.225%.
Scopul acestor prevederi ar fi inlocuirea in mod unilateral a unor dispozitii lovite de nulitate absoluta, respectiv a dispozitiilor contractuale abuzive prin care banca ?i-a rezervat dreptul de a stabili ?i de a percepe o dobanda de referin?a a bancii in functie de propria sa politica, peste nivelul marjei stabilita cu exactitate in contractul de credit la nivelul de 4,85%.
Nulitatea este o sanc?iune pentru nerespectarea condi?iilor cerute ad validitatem la incheierea contractelor. Nulitatea absoluta a unei clauze nu poate fi acoperita ulterior nici prin voin?a par?ilor (cu atat mai putin printr-un act unilateral) ?i nici macar prin interventia unor norme legale (in acest din urma caz confirmarea ar conduce la incalcarea principiului constitutional al neretroactivarii legii civile in timp). Nulitatea lipseste clauzele de orice eficacitate juridica, acestea considerandu-se neincheiate inca de la momentul semnarii contractului.
Astfel fiind, clauza contractuala abuziva referitoare la a?a-zisa dobanda de referin?a a bancii in functie de care variaza dobanda nu poate fi inlocuita cu o alta prevedere. Sub acest raport se impune constatarea caracterului subsecvent al prevederilor art.1.2.2.1 din Actul adi?ional fa?a de clauza ini?iala a contractului, cu consecin?a desfiin?arii acestora in virtutea principiului de drept potrivit cu care nulitatea actului principal conduce la desfiintarea actelor subsecvente.
In al doilea rand, majorarea marjei fixe a dobanzii de la 4,85% la 7,225%, neacceptata in mod expres de reclamanta in mai multe randuri, dar aplicata in mod abuziv ?i discre?ionar de banca, excede chiar cadrul O.U.G. nr. 50/2010 in forma in vigoare la data modificarii contractului de catre banca, sanctiunea fiind tot nulitatea absoluta in condi?iile acestui din urma act normativ. Decizia unilaterala a bancii a incalcat dispozi?iile art. 37 lit. b), art. 40 ?i art. 41 din acest act normativ. Totodata, introducerea unei asemenea clauze in Actul adi?ional incalca interdic?ia prevazuta de art. 95 alin. 4 din aceeasi ordonanta, clauza fiind considerata nula de drept.
Marja dobanzii nu putea fi majorata unilateral de banca de la valoarea de 4,85% la 7,225%. In condi?iile art. 37 alin.1 lit. a) din O.U.G. nr.50/2010 in forma in vigoare la acea data, in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: dobanda va fi raportata la fluctua?iile indicilor de referin?a EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobanzii de referin?a a BNR, in functie de valuta creditului, la care creditorul „poate adauga o anumita marja fixa pe toata durata de derulare a creditului".
Nu mai putin relevante pentru valabilitatea acelorasi clauze sunt dispozitiile Codului civil roman, care impun determinarea ori cel putin stabilirea unor criterii de determinare a pretului contractului, care prevad principiul acordului de voin?a pentru modificarea contractului ?i care stabilesc ca dispozi?iile indoielnice ale contractului se interpreteaza in favoarea debitorului.
Fa?a de aceste considerente, banca era ?i este indrepta?ita la a calcula ?i primi o dobanda in cuantum de 4,85% (singura componenta cunoscuta ?i verificabila a dobanzii contractuale), toate sumele calculate ?i percepute in plus de banca fiind nedatorate. La data redactarii prezentei cereri, sumele incasate in plus de banca, prin aplicarea clauzelor abuzive, au o valoare de aproximativ 14.000 Euro.
III. Cu privire la nulitatea absoluta a graficelor de rambursare emise de banca care cuprind dobanzi peste nivelul de 4,85% (acte subsecvente), a aratat reclamanta ca in virtutea principiului de drept potrivit cu care nulitatea actului principal conduce la desfiintarea actelor subsecvente, nulitatea absoluta a clauzele abuzive va lipsi de orice efecte ?i toate actele ce au fost intocmite ulterior in baza acestora, in spe?a graficele de rambursare emise de banca prin care s-au calculat ?i perceput dobanzi peste nivelul de 4,85%.
IV. In ceea ce priveste nulitatea absoluta a dispozi?iilor art. 1.2.2.1 din Actul adi?ional propus de banca in septembrie 2010 referitoare la modalitatea de determinare a dobanzii ?i in special la marja majorata de la 4.85% la 7.225%.
In primul rand, scopul acestor prevederi ar fi inlocuirea in mod unilateral a unor dispozitii lovite de nulitate absoluta, respectiv a dispozitiilor contractuale abuzive prin care banca ?i-a rezervat dreptul de a stabili ?i de a percepe o dobanda de referin?a a bancii in functie de propria sa politica, peste nivelul marjei stabilita cu exactitate in contractul de credit la nivelul de 4,85%.
Nulitatea este o sanctiune pentru nerespectarea conditiilor cerute ad validitatem la incheierea contractelor. Nulitatea absoluta a unei clauze nu poate fi acoperita ulterior nici prin vointa partilor (cu atat mai putin printr-un act unilateral) ?i nici macar prin interventia unor norme legale (in acest din urma caz confirmarea ar conduce la incalcarea principiului constitutional al neretroactivarii legii civile in timp). Nulitatea lipseste clauzele de orice eficacitate juridica, acestea considerandu-se neincheiate inca de la momentul semnarii contractului.
Astfel fiind, clauza contractuala abuziva referitoare la a?a-zisa dobanda de referin?a a bancii in functie de care variaza dobanda nu poate fi inlocuita cu o alta prevedere. Sub acest raport se impune constatarea caracterului subsecvent al prevederilor art.1.2.2.1 din Actului adi?ional fa?a de clauza ini?iala a contractului, cu consecin?a desfiin?arii acestora in virtutea principiului de drept potrivit cu care nulitatea actului principal conduce la desfiintarea actelor subsecvente.
In al doilea rand, majorarea marjei fixe a dobanzii de la 4,85% la 7,225%, neacceptata in mod in mai multe randuri, dar aplicata in mod abuziv ?i discre?ionar de banca, excede chiar cadrul O.U.G. nr. 50/2010 in forma in vigoare la data modificarii contractului de catre banca, sanctiunea fiind tot nulitatea absoluta in condi?iile acestui din urma act normativ. Decizia unilaterala a bancii a incalcat dispozi?iile art. 37 lit. b), art. 40 ?i art. 41 din acest act normativ. Totodata, introducerea unei asemenea clauze in Actul adi?ional incalca interdic?ia prevazuta de art. 95 alin. 4 din aceea?i ordonan?a, clauza fiind considerata nula de drept.
Marja dobanzii nu putea fi majorata unilateral de banca de la intrarea in vigoare la acea data, in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: dobanda va fi raportata la fluctua?iile indicilor de referin?a EURIBOR/ROBOR/UBOR/rata dobanzii de referin?a a BNR, in functie de valuta creditului, la care creditorul „poate adauga o anumita marja fixa pe toata durata de derulare a creditului".
Contractul de credit in derulare con?inea o prevedere referitoare la valoarea marjei. Aceasta marja, care in condi?iile O.U.G. nr. 50/2010 trebuie sa ramana fixa pe toata durata de derulare a creditului, a fost stabilita la momentul semnarii contractului ca avand un cuantum de 4,85% p.a..
Potrivit art.37 lit. b) din O.U.G. nr.50/2010 in forma in vigoare la acea data, in contractele de credit cu dobanda variabila „marja dobanzii poate fi modificata doar ca urmare a modificarilor legislative care impun in mod expres acest lucru".
Norma este imperativa ?i conditioneaza orice modificare a marjei dobanzii de preexisten?a unei dispozi?ii legale exprese in acest sens.
In spe?a, nu exista nicio dispozitie legala, expresa, care sa impuna orice fel de modificare a marjei dobanzii, nici in O.U.G. nr.50/2010 in forma in vigoare la acea data ?i nici intr-un alt act normativ.
Mai mult, din interpretarea sistematica a dispozi?iilor art. 37 alin.1 lit. b) ?i lit. c) din O.U.G. nr.50/2010 in forma in vigoare la acea data, rezulta neindoielnic ca o modificare a marjei dobanzii in sensul majorarii acesteia nu era posibila nici macar pe cale conven?ionala. Potrivit ordonan?ei, in lipsa unor modificari legislative care sa impuna in mod expres modificarea marjei, modificarea este permisa pe cale de exceptie numai in sensul reducerii valorii marjei (art.37 lit. c), nefiind prevazuta nici o alta excep?ie, cum ar fi majorarea marjei prin acordul partilor.
A mai aratat reclamanta ca in conformitate cu dispozi?iile art.40 si 41 din O.U.G. nr. 50/2010 se interzice orice modificare a costurilor creditului in lipsa acceptului expres al consumatorului. Or, majorarea marjei dobanzii de la 4,85% p.a. la 7,225%p.a. reprezinta nu doar o modificare a costurilor creditului, ci este de natura sa conduca fara dubiu la o majorare semnificativa a acestora. In acelasi timp nu exista indoiala ca aceasta majorare a marjei fixe va conduce la o majorare semnificativa a costurilor creditului (contractul fiind incheiat pe o perioada de 30 de ani) atata timp cat variabila din dobanda, in speta indicele Euribor 3M, a avut de-a lungul existen?ei sale (de peste 10 ani) valori ce au depasit ?i 5% (a se vedea chiar anul semnarii contractului, 2008), valorile inregistrate in prezent fiind dintre cele mai mici (putin peste 1%).
In acest context a aratat reclamanta ca se impune ?i reiterarea principiilor statuate de Codul civil roman, potrivit cu care conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante (art.969 alin.1 C. civ.), acestea trebuind executate cu bun-credin?a (art.970 C. civ.), revocarea ?i modificarea conven?iilor putand fi efectuata numai prin consimtamantul partilor sau din cauze autorizate de lege (art.969 alin.2 C. civ.). Acestea din urma sunt exceptiile de la principiul fortei obligatorii a contractelor, strict ?i limitativ prevazute de lege. In spe?a, pentru modificarea valorii marjei fixe nu exista consimtamantul par?ilor, dar nici o cauza autorizata de lege, argumentele fiind expuse mai sus. Nu exista nici clauze pentru modificarea unilaterala a contractului in acest sens ?i chiar daca ar fi existat acestea ar fi fost abuzive ?i in consecin?a nule in condi?iile Legii nr. 193/2000.
In drept, au fost invocate dispozi?iile Legii nr. 193/2000 cu modificarile ulterioare, O.G. nr.21/1992 republicata ?i modificata, O.U.G. nr.50/2010 in vigoare in septembrie 2010, art.969 si urm. C. civ..
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997 ?i a timbrului judiciar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
La termenul de judecata din data de X, reclamanta a depus la dosar cerere de modificare prin care a aratat ca in?elege sa i?i modifice cererea de chemare in judecata, dupa cum urmeaza:
I. Cu privire la cadrul procesual a aratat ca solicita introducerea in cauza, pentru asigurarea opozabilita?ii hotararii, in calitate de intervenient for?at, a domnului X.
In sus?inerea acestei cereri, a aratat ca domnul X este parte semnatara a contractului de credit bancar nr. X, avand calitatea de garant ipotecar.
II. In ceea ce prive?te capetele de cerere din ac?iunea introductiva, a aratat ca de la data introducerii cererii ?i pana la formularea cererii modificatoare parata a emis ?i a comunicat doua adrese, respectiv adresa nr. X ?i adresa nr. X, ?i in?elege sa modifice ?i sa inlocuiasca toate capetele de cerere, astfel incat prin hotararea ce se va pronunta:
1. sa se constate caracterul abuziv ?i nelegal, cu consecinta lipsirii acestora de efecte juridice, al prevederilor articolul 6 punctul 1 lit. a) ?i punctul 5 din contractul de credit bancar nr. X in ceea ce priveste modalitatea de determinare ?i ajustare a indicelui de referin?a - dobanda de referin?a a bancii, al prevederilor articolului 6 punctul 4 din contractul de credit in ceea ce priveste modalitatea de comunicare a modificarii nivelului dobanzii prin afisare in sediile bancii ?i renuntarea imprumutatului la orice plangere, aparare sau reclamatie ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda este nepotrivita sau inadecvata, respectiv cu privire la acceptarea tacita a noului procent de dobanda in cazul in care imprumutatul nu ramburseaza ratele scadente/restul din creditul angajat ?i dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii, al prevederilor art. 1.2.2.1 din Actul aditional propus de banca in luna septembrie 2010 prin care banca a modificat contractul ?i a majorat unilateral marja fixa de la 4,85% la 7,225%, precum ?i caracterul abuziv ?i nelegal al graficelor de rambursare intocmite de banca in baza acestor clauze lipsite de efect juridic.
2. sa se dispuna incetarea practicilor abuzive ?i nelegale de catre parata ?i obligarea paratei la respectarea dispozi?iilor legale ?i contractuale la calcularea ?i ajustarea dobanzii variabile, precum ?i, in temeiul art. 13 din Legea nr. 193/2000, sa se dispuna modificarea prevederilor articolului 6 punctul 1 lit. a) ?i punctul 5 din contractul de credit bancar nr. X in sensul ca indicele de referin?a dobanda de referin?a se determina ?i se ajusteaza exclusiv prin corelare cu indicele de referin?a independent Euribor 3M, fara orice alte adaosuri, la acesta adaugandu-se marja de 4,85% prevazuta in contract.
3. obligarea paratei la calcularea ?i restituirea tuturor sumelor incasate in plus fa?a de modul de calcul mentionat la capatul doi de cerere, incepand cu data de X ?i pana la data restituirii efective.
In motivarea in fapt a cererii modificatoare, reclamanta a aratat ca la data de X a incheiat cu parata, in calitate de imprumutat, contractul de credit bancar nr. X, in suma de X Euro, acordat pentru nevoi personale, garantat cu ipoteca constituita in favoarea bancii de garantul ipotecar X. Durata creditului este de X luni de la data acordarii.
Potrivit Art.6 pct.1 lit. a din contract, pentru creditul pus la dispozitie, imprumutatul va plati:
„a. O dobanda fixa de 0.0000% pentru primele 6 luni din perioada de creditare, perioada care incepe cu data primei trageri, dupa care va plati dobanda variabila a Bancii care este revizuibila in functie de politica de dobanzi a bancii la respectiva data, compusa din indicele de referin?a - dobanda de referin?a a bancii la care se adauga marja de 4,85%, dobanda fiind revizuibila in func?ie de evolu?ia dobanzii de referin?a".
Variatia dobanzii, in conformitate cu dispozitiile punctului 5 din contract „este determinata de nivelul dobanzii variabile practicate de banca in acel moment.
Dupa expirarea perioadei de dobanda fixa (24.07.2008), dobanda variabila aplicata la acel moment a fost de 9,808% p.a., din care marja fixa era de 4,85%, ceea ce inseamna ca „indicele de referin?a dobanda de referin?a a Bancii” a avut la acea data o valoare de 4,958% p.a..
Dupa cum rezulta neindoielnic ?i din adresa nr. X, aceasta valoare a „indicelui de referin?a dobanda de referin?a a bancii" era aceeasi cu valoarea indicelui de referin?a Euribor 3M la acel moment.
Incepand cu jumatatea lunii octombrie 2008, dobanda variabila nu a mai evoluat exclusiv in functie de evolutia indicelui de referinta Euribor 3M. Banca a decis sa perceapa cu titlu de dobanda ?i doua costuri ale sale, sub denumirea data de banca de „costul riscului de ?ara" ?i „costul rezervelor minime obligatorii" (costuri neprevazute in contractul de credit). Aceasta stare de fapt este confirmata prin adresa nr. X.
Nu mai pu?in, este de observat din aceea?i adresa, dar ?i prin adresa nr. X, ca banca a decis sa modifice insasi componen?a dobanzii variabile, prin inlocuirea „indicelui de referin?a dobanda de referin?a a Bancii” la care se face referire in contractul de credit cu o a?a-numita „dobanda de baza", compusa din indicele de referin?a Euribor 3M, costul riscului de ?ara ?i costul rezervelor minime obligatorii.
Or, contractul de credit nu face trimitere la „dobanda de baza" a bancii ?i nicidecum la o a?a formula de calcul. In atare condi?ii, banca nu avea dreptul sa calculeze nici o dobanda de baza, ci trebuia ?i era obligata sa perceapa exclusiv indicele de referin?a, care este totodata dobanda de referin?a a bancii ?i care initial a fost stabilit la valoarea indicelui de referin?a Euribor 3M fara niciun alt adaos.
Este evident ca este vorba despre doua tipuri de dobanda, una „de referin?a" ?i una „de baza". Insasi utilizarea unor denumiri diferite atesta existen?a a doua tipuri de dobanda. In acelasi timp, este o dovada clara a lipsei de transparen?a ?i a caracterului echivoc al clauzei contractuale abuzive care stabilea ca revizuirea dobanzii de referin?a se face „in func?ie de politica de dobanzi a bancii”.
Totodata, din formula de calcul prezentata in scris de banca (dupa aproape 3 ani de contract), cu u?urin?a se poate observa ca in „Dobanda de baza" exista in realitate un singur indice de referin?a, Euribor 3M. Celelalte doua componente sunt costuri, dupa cum indica insasi parata, ?i nu indici de referin?a. Cele doua no?iuni nu sunt sinonime din punct de vedere lexical. Contractul de credit face referire la un indice de referin?a, care este totodata ?i dobanda de referin?a a bancii, ?i nu la costuri. In plus, nu exista nicio prevedere legala, na?ionala ori comunitara, care sa stabileasca ca un cost al bancii este echivalent cu un indice de referin?a, ce ar trebui sa fie in orice caz, in condi?iile legii, intrutotul independent de vointa bancii.
La data de 19.09.2010 (data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010), banca a decis din nou sa modifice formula de calcul a dobanzii variabile, majorand marja fixa din contract de la 4,85% p.a. la 7,225% p.a., la care se adauga indicele de referin?a Euribor 3M. Nu a acceptat reclamanta modificarea marjei ?i a notificat banca in doua randuri, prin adresele inregistrate sub nr. X ?i nr. X. Evident, neacceptarea din partea reclamantei nu a avut niciun efect asupra deciziei abuzive ?i discretionare a bancii. In perioada 19.09.2010 - 14.04.2011, banca a determinat dobanda variabila aplicabila creditului dupa formula pe care a stabilit-o unilateral in actul adi?ional nesemnat ?i neinsu?it ?i nu exista niciun temei legal ori contractual pentru aceasta majorare a marjei fixe.
Incepand cu data de 14.04.2011, ca urmare notificarii inregistrate la banca la data de 28.02.2011, formulata in temeiul ?i in conformitate cu dispozi?iile Legii nr. 288/2010, banca urma sa revina la aplicarea conditiilor contractuale. In acest sens, prin adresa nr. X, banca a comunicat ca „se vor aplica prevederile contractuale prevazute in contractul ini?ial”, facand din nou vorbire despre „Dobanda de baza" a bancii ?i despre formula de calcul care cuprinde nu doar indicele de referin?a Euribor 3M, ci ?i doua costuri, acestea din urma nestipulate desigur in contractul de credit. Conduita de incalcare a legii, care constituie in acelasi timp ?i o conduita de incalcare a contractului, continua in prezent.
Conduita adoptata de banca, atat cu ocazia incheierii contractului de credit, cat ?i cu ocazia executarii acestuia, este una ilicita ?i abuziva, contrara atat obliga?iilor sale legale, cat ?i contractuale.
Astfel, banca a incalcat dispozi?iile art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 21/1992 republicata, potrivit cu care consumatorul are dreptul de a beneficia de o redactare clara ?i precisa a clauzelor contractuale, banca avand obligatia corelativa „de a stabili cu exactitate condi?iile de credit ?i dobanzile".
Prevederile art. 6 punctul 1 lit. a ?i punctul 5 din contractul de credit nu se conformeaza acestor cerinte legale. Nu se stabileste modalitatea de determinare, clara ?i neechivoca, a „indicelui de referin?a dobanda de referin?a a bancii", consecin?a fiind prejudicierea intereselor ?i dreptului recunoscut in mod expres de lege consumatorului.
Banca a incalcat dispozi?iile art.1 alin. 1 ?i alin. 3 din Legea nr. 193/2000, potrivit cu care orice contract incheiat intre consumatori ?i comercianti va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzisa stipularea de clauze abuzive in contract.
Prevederile art. 6 pct.1 lit. a referitoare la revizuirea dobanzii in functie de „politica de dobanzi a bancii" ?i cele ale pct. 5 referitoare la „nivelul dobanzii variabile practicat de banca la acel moment", coroborate cu cele ale pct. 4 referitoare la comunicarea dobanzii prin afisare, la renuntarea la orice aparare ulterioara, precum ?i la acceptarea tacita a noului nivel al dobanzii stabilit de banca, nu se conformeaza acestor dispozitii legale imperative.
Modalitatea de determinare a „indicelui de referin?a - dobanda de referin?a a bancii" ori a dobanzii variabile sunt lasate la aprecierea exclusiva a bancii („politica de dobanzi a bancii", „nivelul dobanzii variabile practicata de banca in acel moment"). La fel in ce priveste comunicarea prin afisare, dar ?i dreptul efectiv de opozitie al cocontractantului la momentul incalca in cazul nerambursarii integrale a ratelor ?i creditul in 10 zile de la orice modificare a dobanzii).
In interesul legii, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul este considerata abuziva daca, prin ea insa?i sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului ?i contrar cerin?elor bunei-credin?e, un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor (art. 4 alin. 1 din lege).
Este vadit dezechilibrul semnificativ intre drepturile ?i obligatiile par?ilor: in timp ce banca are dreptul de a stabili in mod unilateral ?i absolut discretionar nivelul dobanzii variabile, reclamanta neavand posibilitatea de a verifica daca valoarea aplicata de banca este calculata corect.
Unicul criteriu prevazut in contract cu privire la determinarea ?i ajustarea dobanzii variabile este intrutotul subiectiv ?i ?ine exclusiv de propria vointa a bancii („politica de dobanzi a bancii"), un criteriu intrutotul neverificabil ?i nedeterminabil.
A?a cum s-a dovedit pe parcursul executarii contractului, cand banca a decis, la un moment dat, ca trebuie sa perceapa o dobanda de baza, astfel incat suplimentar indicelui de referin?a Euribor 3M sa aplice cu titlu de dobanda ?i niste costuri, neprevazute in contract, dezechilibrul este in mod evident in detrimentul consumatorului ?i este contrar cerin?elor bunei-credin?e.
In conditiile legii, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contracte standard preformulate (art. 4 alin. 1 din lege). Contractul de credit a fost unul preformulat, standard, fara nicio posibilitate din partea reclamantei de a influen?a in orice mod orice clauza din contract, cu atat mai putin aceste clauze care sunt exclusiv favorabile bancii.
Prevederile art.6 pct.1 lit. a referitoare la revizuirea dobanzii in functie de „politica de dobanzi a bancii" ?i cele ale pct. 5 referitoare la „nivelul dobanzii variabile practicat de banca la acel moment" sunt clauze abuzive care se incadreaza in categoria de la litera a din Anexa la Legea nr. 193/2000 care con?ine „Lista cuprinzand clauzele considerate ca abuzive".
Modificarea dobanzii poate avea loc, in conditiile clauzelor abuzive din contract, fara a exista orice motiv ori motivatie intemeiata, precizata in contract. Prevederile contractuale, in forma preformulata de banca, dau dreptul acesteia de a modifica unilateral rata dobanzii „in functie de politica de dobanzi a Bancii", aceasta din urma neputand fi considerata un motiv ori o motiva?ie intemeiata in sensul legii.
Banca a incalcat prevederile Art.9^3 lit. g din O.U.G. nr.21/1992 republicata, potrivit cu care in contractele de credit cu dobanda variabila variatia dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului, sa fie raportata la indici de referin?a verificabili, men?iona?i in contract sau la modificarile legislative care impun un asemenea lucru. Formula dupa care se calculeaza varia?ia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii ?i/sau a conditiilor in care survine modificarea, atat in sensul majorarii cat ?i in cel al reducerii acesteia. In acelasi timp, dobanda de referin?a a furnizorului de servicii trebuie sa fie unica, iar contractul trebuia sa prevada un nivel care nu ar putea fi depasit.
Banca a incalcat toate aceste reguli. Banca a variat dobanda dupa criterii nespecificate in contract, nu toti constituind indici de referin?a verificabili ?i independen?i, cu excep?ia indicelui de referin?a Euribor 3M, la care banca a in?eles sa se limiteze exclusiv la inceputul contractului. Ulterior, banca a decis sa perceapa fara drept, cu titlu de „dobanda de baza", anumite costuri proprii, neprevazute in contract.
Fa?a de aceste imprejurarii, banca putea fi indrepta?ita ?i trebuia sa ajusteze dobanda variabila numai in functie de un indice independent, verificabil, ?i anume indicele de referin?a Euribor 3M. Numai a?a se putea asigura echilibrul dintre drepturile si obliga?iile par?ilor, numai a?a se putea asigura dreptul sau in calitate de consumator de a beneficia de stabilirea cu exactitate a dobanzii, de o redactare clara ?i fara echivoc a clauzelor contractuale.
Banca a incalcat in mod repetat principiile de drept consacrate prin art. 969 ?i urm. Cod civil (vechi), menite sa asigure siguranta ?i eficacitatea raporturilor juridice: conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, acestea pot fi modificate numai cu voin?a expresa a par?ilor ?i trebuie executate cu buna-credin?a.
Or, banca, pe parcursul executarii contractului de credit, a modificat unilateral clauzele contractuale ?i a inteles sa le aplice intr-un alt sens decat acela ce rezulta din contract ?i era permis de lege, in mai multe randuri:
Prima data cand a luat decizia de a aplica o „dobanda de baza" in loc de „indice de referin?a dobanda de referin?a" dupa cum era prevazut in contract. Decizia a avut practic efect din octombrie 2008, cand banca a inceput sa ?i perceapa sub forma de dobanda costurile nespecificate in contract. Apoi incepand cu data de 19.09.2010, cu ocazia a?a-zisei conformari la dispozi?iile O.U.G. nr. 50/2010, cand banca a modificat fara drept marja de la 4,85% la 7,225%. In final, incepand cu data de 14.04.2011 cu ocazia asa-zisei reveniri la conditiile contractuale, cand banca a stabilit in fapt o noua formula de calcul a dobanzii („dobanda variabila compusa din dobanda de baza a bancii la care se adauga marja de 4,85%”), neprevazuta in contract ori in lege.
Banca a incalcat dispozi?iile art. 117 din O.U.G. nr. 99/2006 privind institu?iile de credit, potrivit cu care institutiile de credit pot derula tranzactii cu clientii doar pe baze contractuale, actionand intr-o maniera prudenta si cu respectarea legislatiei specifice in domeniul protectiei consumatorului, documentele contractuale trebuind sa fie redactate astfel incat sa permita clientilor intelegerea tuturor termenilor si conditiilor contractuale, in special a prestatiilor la care acestia se obliga potrivit contractului incheiat.
La data de 19.09.2010, cu ocazia a?a-zisei conformari la dispozi?iile O.U.G. nr. 50/2010, prin majorarea unilaterala a marjei bancii a incalcat dispozi?iile imperative ale art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010. Aceste dispozi?ii impuneau doua condi?ii cumulative pentru modificarea marjei: 1. sa fi intervenit o modificare legislativa ?i 2. aceasta modificare legislativa sa impuna in mod expres acest lucru. Or, aceste doua conditii cumulative nu erau indeplinite in spe?a. O.U.G. nr. 50/2010 nu impune majorarea marjei prevazuta in contractele in derulare ?i nici nu prevedea dreptul bancii de a majora marja fixa din contract, care era deja adaugata la dobanda conform contractului de credit in derulare.
Cu privire la toate aceste imprejurari banca a fost informata ?i notificata in mai multe randuri ?i convocata la concilierea prealabila, incercarile ramanand fara rezultat.
Potrivit dispozi?iilor art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse in contract ?i constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu pot produce efecte asupra consumatorului.
Potrivit dispozitiilor legale ?i contractuale, banca avea dreptul, incepand cu a 7-a luna contractuala, sa determine ?i sa ajusteze „Indicele de referin?a Dobanda de referin?a" exclusiv in func?ie de indicele de referinta Euribor 3M, indice verificabil ?i independent, nu ?i de alte criterii oculte, determinate dupa bunul plac al bancii.
Totodata, banca avea dreptul de a percepe pe intreaga durata a contractului o marja fixa de 4,85%, al carei nivel a fost agreat contractual, nefiind posibila nici o alta majorare, unilaterala, a marjei.
In temeiul art. 13 din Legea nr. 193/2000, a aratat reclamanta ca solicita modificarea art. 6 pct. 1 lit. a) ?i pct. 5 din contractul de credit in sensul ca indicele de referin?a dobanda de referin?a se determina ?i se ajusteaza exclusiv prin corelare cu indicele de referin?a Euribor 3M, fara orice alte adaosuri, la aceasta adaugandu-se marja de 4,85% prevazuta in contract.
Totodata, avand in vedere ca sumele incasate in plus de banca reprezinta pla?i nedatorate, fiind percepute in baza unor clauze abuzive, lipsite de efect juridic ?i a unei conduite de incalcare a obligatiilor sale legale ?i contractuale, a aratat reclamanta ca solicita obligarea bancii sa calculeze ?i sa restituie toate sumele incasate fara drept prin aplicarea unei alte modalitati de determinare a ratei dobanzii decat cea aratata mai sus (4,85% + indicele de referinta Euribor 3M), incepand cu data de 16.10.2008 ?i pana la data restituirii efective.
In drept, s-au invocat dispozi?iile Legii nr. 193/2000 cu modificarile ulterioare, O.G. nr.21/1992 republicata ?i modificata, O.U.G. nr. 50/2010, Legii nr. 288/2010, art. 969 ?i urm. C. civ., art. 117 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 57 ?i art. 112 ?i urm. C. proc. civ., art.15 din Legea nr.146/1997.
La data de X parata a depus la dosar intampinare, prin care a invocat excep?ia de necompeten?a materiala, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
In motivarea in fapt a intampinarii, parata a aratat ca potrivit dispozi?iilor art. 2 pct.1 lit. a) Cod proc.civ. - dispozi?ii in vigoare la data de 27.01.2011 data la care reclamanta a investit instan?a cu cererea de chemare in judecata competen?a de solu?ionare a cauzei, in raport de valoarea obiectului cererii revine tribunalului.
Pe fondul cauzei, parata a aratat ca fa?a de petitele cererii reclamantei ?i motivele invocate, urmeaza a se re?ine ca Legea nr. 193/2000 reglementeaza numai cadrul general privind clauzele abuzive, stipuland expres ca nu suntem in prezenta unei clauze abuzive ori de cate ori consumatorul poate denun?a unilateral contractul. Altfel s-ar interveni in politica de pre?uri a unei companii care ac?ioneaza intr-o pia?a libera ?i concuren?iala. Consumatorul era liber sa denun?e contractul de indata ce constata ca pretul nu ii mai convine, sa restituie de indata creditul ?i pretinsul dezechilibru pe care il clameaza instanta de fond sa fie restabilit ?i consumatorul „neprejudiciat". Acesta este sensul prevederii Legii nr. 193/2000 care stabileste expres ca o clauza nu mai este abuziva, daca exista oricand pentru consumator posibilitatea denun?arii contractului prin voin?a sa unilaterala.
Primul act normativ prin care o prevedere legala expresa a obligat furnizorul de servicii financiare sa includa in contract expres indicii independen?i care compun formula de calcul a dobanzii variabile a fost O.U.G. nr. 174/2008, lege care nu era in vigoare la data incheierii contractului de credit.
Mai mult, a aratat parata ca prin adresele de raspuns la cererile reclamantei i-a comunicat/descris acesteia elementele din formula de calcul a dobanzii, ceea ce ii conferea inca o data posibilitatea sa denun?e unilateral contractul.
Daca reclamanta solicita pe cale judecatoreasca sa se constate ca abuziva clauza de pre? dupa folosin?a banilor, inseamna ca imprumutatul trebuie sa restituie imprumutul in totalitate cu pretul folosirii sumei la zi, dar in nici un caz sa impuna unui comerciant intr-o piata libera ?i concuren?iala, pre?ul sau de utilizator al banilor, fara sa dea banii inapoi, iar instanta constatand abuzivitatea unei clauze esentiale, fara de care contractul nu poate exista in continuare trebuie sa constate incetarea ?i pe consumator sa-l oblige la rambursarea creditului, aceasta fiind interpretarea corecta a legii.
Prevederile contractuale prevazute la art. 6 din contract privesc dobanda, respectiv pretul datorat pentru creditul acordat, conditiile ?i modalitatile de plata aplicate la imprumutul acordat pe durata creditarii ?i beneficiaza de o redactare clara ?i precisa. Astfel la art. 6 "Dobanzi" din Contractul de credit bancar nr. X incheiat prin exprimarea libera ?i neviciata a consimtamantului par?ilor s-a prevazut ca pentru creditul contractat reclamanta va plati o dobanda variabila a Bancii, compusa din dobanda de referin?a a Bancii la care se adauga Marja de 4,85%, dobanda fiind revizuibila in func?ie de evolu?ia dobanzii de referin?a a bancii Dobanda de referin?a va fi comunicata imprumutatului prin intermediul noului grafic de rambursare care ii va fi inmanat de catre reprezentan?ii bancii ca urmare a modificarii nivelului de dobanda variabila.
Modificarea nivelului dobanzii curente se comunica imprumutatului prin notificare scrisa cu confirmare de primire sau prin afisare la sediile bancii sau prin extras de cont solicitat de imprumutat sau prin alte mijloace de comunicare stabilite de par?i. Intervenientul din prezenta cauza, in calitate de imprumutat a fost de acord ca aceasta modalitate de comunicarea este suficienta.
Imprumutatul accepta noul procent de dobanda, daca in termen de 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii nu va rambursa restul de credit angajat ?i dobanzile aferente.
Asadar, conform prevederilor contractuale ale art. 6 Dobanzi din contractul de credit, reclamanta ?tia marja bancii ?i, deci, a fost de acord cu aceasta clauza contractuala ?i prin urmare nu se poate sustine ca modificarea nivelul dobanzii curente a fost lipsita de acordul sau.
Astfel, banca trebuia sa comunice imprumutatului modificarea nivelului dobanzii curente, iar in situatia in care acesta nu era de acord cu nivelul acestei dobanzii avea posibilitatea sa restituie creditul angajat in termen de 10 zile de la data notificarii, in caz contrar considerandu-se ca a fost acceptat tacit noul nivel al dobanzii.
Nivelul dobanzii de referin?a al bancii nu putea fi individualizat in momentul incheierii contractului, intrucat acest nivel este stabilit periodic de catre banca in func?ie de evolu?ia indicelui de referin?a al monedei creditului, de costul riscului de ?ara ?i de costul rezervelor minime obligatorii stabilite de BNR, indici de referin?a ?i costuri comunica?i / afi?a?i pe site-urile financiare Reuters ?i Bloomberg la care are acces orice persoana, indici ?i costuri a caror evolu?ie este independenta de voin?a bancii.
Dobanda bancara de referin?a ce compune dobanda variabila a bancii este pretul produsului financiar (creditul ?i are in componenta sa, ca orice pret o componenta de costuri (costul sursei de finantare, adica dobanda pe care Banca o plateste la deponenti ?i la alte banci de la care se imprumuta pe pia?a bancara) la care se adauga profitul produsului respectiv lansat pe pia?a (in cazul dobanzilor bancare la credite - marja).
Costul sursei de finantare se raporteaza la plata interbancara, si consta in aceea ca bancile pentru acordarea creditelor apeleaza la finan?ele de pe pia?a interna (depozite ale populatiei sau ale persoanelor juridice, finantari in lei de la alte banci) sau externa (finantari in valuta de la banca mama sau alte banci). Aceste resurse, au propriile dobanzi care, in func?ie de valuta respectiva se coteaza in functie de pietele respective. Astfel in cazul finan?arii cu moneda Euro de pe piata interbancara raportarea este la indicele de referin?a Euribor; la finan?arile in USD sau alte valute, cotarea se face in func?ie de indicele Libor; la finan?arile in lei costurile sunt determinate de indicele Robor, costul riscului de ?ara (CDS) ?i costurile cu rezerva minima obligatorie (RMO).
Variabilitatea dobanzii bancare este determinata de indicele de referin?a al monedei de pe pia?a interbancara la care se raporteaza costul sursei de finantare (unul din elementele tehnice al dobanzii bancare, mai precis dobanda scade sau cre?te in functie de costul sursei de finan?are).
Art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 prin care s-a realizat transpunerea in legisla?ia na?ionala a Directivei Consiliului 93/13/CEE/1993 interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Conform art. 4 din acela?i act normativ o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorului ?i contrar bunei credin?e, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obliga?iile par?ilor.
Conform alin. 1 lit. b si e din Anexa Legii nr. 193/2000 sunt considerate abuzive, clauza care obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului ?i respectiv clauza care da dreptul comerciantului sa modifice unilateral, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor ?i serviciilor care urmeaza sa fie furnizate.
Deci, legiuitorul a considerat ca fiind abuziva clauza care obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului, precum ?i clauza care da dreptul comerciantului sa modifice unilateral, fara acordul consumatorului clauzele contractului ( art. 1 lit. b ?i lit. e din anexa Legea nr. 193/2000).
Reclamanta cunostea care sunt conditiile de creditare ?i a avut posibilitatea reala de a lua la cuno?tin?a la data semnarii contractului. Modificarea nivelului dobanzii nu a fost unilaterala, deoarece imprumutatul avea posibilitatea sa nu accepte nivelul dobanzii ?i sa restituie creditul sau sa accepte tacit aceasta modificare, conform art. 6 pct. 4 teza finala din contract.
Banca, prin mai multe adrese a comunicat imprumutatei, reclamanta, modul in care se procedeaza la calcularea dobanzii de referin?a adrese din cuprinsul carora rezulta care sunt criteriile ce se au in vedere in calcularea dobanzii variabile ?i in care se precizeaza datele la care au intervenit modificari ale nivelului de dobanda, iar art.6 din contract face dovada cu prisosinta ca nu ne aflam in prezenta unei clauze abuzive.
Cu referire la petitul de cerere privind constatarea nulita?ii absolute a prevederilor art. 1.2.2.1 din Actul adi?ional a aratat parata ca acesta este neintemeiat, acesta fiind intocmit in conformitate cu dispozi?iilor art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 ?i respectand prevederile art. 37 din O.U.G. nr.50/2010.
Mai mult, a aratat parata ca prevederea art. 1.2.2.1. din Actul adi?ional respecta indrumarile date creditorilor-institu?ii de credit de catre Autoritatea Na?ionala pentru Protec?ia Consumatorilor - ini?iatorul O.U.G. nr. 50/2010 prin adresele nr. X ?i nr.X potrivit carora:
„Pentru contractele de credit aflate in derulare, in care dobanda era compusa din dobanda de referinta a Bancii + marja fixa suntem de acord ca noua formula de calcul sa includa indicele de referin?a aferent valutei in care a fost acordat creditul + o marja fixa compusa din marfa fixa existenta in contactul initial, valabila la data semnarii contractului ?i diferenta dintre valoarea dobanzii de referin?a ?i valoarea indicelui de referin?a, valabile la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr.50/2010, respectiv 21 iunie 2010."
Acordul Autorita?ii Na?ionale pentru Protec?ia Consumatorilor, ca organ emitent al actului normativ in cauza, ca in noua formula de calcul a dobanzii cuantumul marjei sa fie compusa din marja fixa existenta in contractul initial la care se adauga ?i diferenta dintre valoarea dobanzii de referin?a ?i valoarea indicelui de referin?a valabila la data intrarii in vigoare a prevederilor O.U.G. nr.50/2010, respectiv 21 iunie 2010 este opozabila ?i reclamantei.
In drept, s-au invocat dispozi?iile art. 114 ?i urm. din Codul de procedura civila din anul 1865.
Prin sentin?a civila nr. X pronun?ata in dosarul nr. X, Judecatoria Sectorului X a admis excep?ia necompeten?ei materiale ?i a declinat competen?a de solu?ionare a cauzei in favoarea Tribunalului X.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului X Sec?ia X la data de X, sub nr. X.
La data de X reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare cu privire la capatul 3 al cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost aceasta modificata la termenul din data de X, precizand urmatoarele:
Capatul 3 de cerere are un caracter accesoriu fa?a de capetele 1 si 2 ale cererii, fiind o consecinta a acestora.
Prin capatul 3 al cererii se solicita obligarea paratei la restituirea diferen?ei dintre dobanda compusa din marja fixa de 4,85% + Euribor 3M ?i dobanda pe care parata (banca) a perceput-o fara temei incepand cu data de 16.10.2008 ?i pana la data incetarii efective a practicii abuzive, respectiv data la care banca va calcula ?i va percepe o dobanda formata din marja fixa de 4,85% + Euribor 3M.
Banca a perceput o dobanda astfel:
1. In perioada X - X (primele 6 luni de contract) dobanda a fost 0;
2. In perioada X - X banca a perceput o dobanda compusa din marja fixa din contract de 4,85% ?i o dobanda de referin?a egala cu Euribor 3M;
3. Incepand cu data de X banca a perceput o dobanda compusa din marja fixa din contract de 4,85% ?i o dobanda de baza egala cu Euribor 3M + CDS + RMO (nici dobanda de baza ?i nici cele 2 costuri nu erau prevazute in contract). Practica a continuat pana la data de X (data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010);
4. Incepand cu data de X banca a modificat unilateral marja fixa din contract de la 4,85% la 7,225%. Dobanda a fost compusa din marja modificata de 7,225% + Euribor 3M. Practica a continuat pana la data de 14.04.2011;
5. Incepand cu data de X ?i pana la data prezentei, banca a perceput ?i percepe o dobanda compusa din marja fixa din contract de 4,85% ?i o dobanda de baza egala cu Euribor 3M + CDS + RMO (nici dobanda de baza ?i nici cele 2 costuri nu sunt prevazute in contract).
Incepand cu data de X banca a perceput (?i percepe ?i in prezent) sume de bani in plus fa?a de marja fixa din contract ?i dobanda de referin?a egala cu indicele de referin?a Euribor 3M fie profitand de formularea neclara a clauzelor cu vadit caracter abuziv referitoare la varia?ia dobanzii (art.6 pct. 1 lit. a ?i pct.5), fie nesocotind prevederile imperative ale O.U.G. nr. 50/2010 care interziceau in mod expres modificarea unilaterala a marjei fixe din contract.
La termenul de judecata din X reclamanta a invocat exceptia de nelegalitate a actelor nr. X ?i nr. X emise de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.
Prin incheierea de sedinta din data de X pronuntata in dosarul nr.X Tribunalul X, Sec?ia X, in temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel X Sectia X in vederea solu?ionarii excep?iei de nelegalitate invocata de reclamanta ?i a suspendat cauza pana la solutionarea exceptiei de nelegalitate.
Cauza, avand ca obiect exceptia de nelegalitate a adreselor nr. X si nr. X emise de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel la data de X.
Prin sentin?a civila nr. X pronun?ata in dosarul nr. X, Curtea de Apel X Sectia X a admis excep?ia de inadmisibilitate ?i a respins excep?ia de nelegalitate, ca inadmisibila.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut ca adresele emise de ANPC nu au caracter de act administrativ in intelesul legii organice a contenciosului administrativ pentru a putea face obiectul cenzurii instantelor de contencios administrativ.
Potrivit dispozi?iilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificata si completata, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea par?ii interesate”.
Adresele atacate prin exceptia de nelegalitate au fost emise de ANPC in exercitarea atribu?iilor prevazute de art. 3 lit. w) ?i h) din H.G. nr.70
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Despagubiri, penalitati; Dobanzi
BANCI - Sentinta civila nr. **** din data de 05.12.2017Fond funciar - Hotarare nr. **** din data de 27.07.2017
Obligarea la virarea soldului disponibil in contul unic de lichidare - Sentinta civila nr. **** din data de 03.07.2017
Obligare emitere act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 14.10.2015
Anulare act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 18.11.2016
Actiune in raspundere delictuala - Hotarare nr. **** din data de 19.05.2017
Uzucapiune - Hotarare nr. **** din data de 29.06.2017
Uzucapiune - Decizie nr. **** din data de 15.06.2017
Pretentii - Sentinta civila nr. **** din data de 18.05.2017
Granituire - Decizie nr. **** din data de 04.01.2017
Anulare act - Sentinta civila nr. **** din data de 24.10.2016
Drepturi banesti - Sentinta civila nr. **** din data de 04.03.2016
Contestatie decizie de concediere - Sentinta civila nr. **** din data de 07.09.2016
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. **** din data de 28.09.2016
Recalculare pensie - Sentinta civila nr. **** din data de 23.06.2016
Drepturi banesti - Sentinta civila nr. **** din data de 21.03.2017
Contestatie decizie de concediere - Sentinta civila nr. **** din data de 13.04.2017
NULITATE ACT JURIDIC - Sentinta civila nr. **** din data de 08.05.2017
Actiune in constatare-obligatia de a face - Decizie nr. **** din data de 27.06.2016
Obligatia de a face - Decizie nr. **** din data de 07.12.2015