InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Bucuresti

Anulare act

(Sentinta civila nr. **** din data de 24.10.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)

Domeniu | Dosare Tribunalul Bucuresti | Jurisprudenta Tribunalul Bucuresti

DOSAR NR. ***

            ROMANIA
              TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VIII A
           CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
      
   I N C H E I E R E
         
SEDINTA  PUBLICA DIN DATA DE 17.10.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE:
ASISTENT JUDICIAR:
ASISTENT JUDICIAR:
GREFIER:


Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe reclamanta ***, in contradictoriu cu parata ***, avand ca obiect anulare act.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la ordine, se prezinta parata, reprezentata de aparatorul ales , avand imputernicire avocatiala depusa la dosar (fila 193), lipsa fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Instanta dispune lasarea cauzei la a doua strigare in vederea prezentarii reclamantei.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la a doua strigare, se prezinta reclamanta, reprezentata de aparatorul ales , avand imputernicire avocatiala depusa la dosar (fila 18), precum si parata, reprezentata de aparatorul ales , avand imputernicire avocatiala depusa la dosar (fila 193).
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
La interpelarea instantei, aparatorul ales al paratei mentioneaza ca nu a depus si nu poate depune la acest moment imputernicire avocatiala semnata de reprezentantul legal al societatii, urmand a depune la dosar aceasta imputernicire prin serviciul Registratura.
Aparatorul ales al reclamantei arata ca lasa la aprecierea instantei dreptul reprezentantului paratei de a pune concluzii in lipsa imputernicirii avocatiale semnata de reprezentantul legal al societatii.
Instanta ii pune in vedere aparatorului ales al paratei sa depuna la dosar, pana la un eventual nou termen de judecata sau pana la pronuntarea hotararii, mandatul de reprezentare confirmat de directorul societatii.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, instanta acorda cuvantul asupra propunerii de probe.
Reclamanta, prin aparator ales, solicita incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar.
Parata, prin aparator ales, solicita incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar. Arata ca nu se opune probei cu inscrisuri solicitata de reclamanta.
Deliberand, in temeiul art. 255 si art. 258 din Codul de procedura civila, Tribunalul incuviinteaza proba cu inscrisuri pentru ambele parti, apreciind-o a fi pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin aparator ales, solicita instantei ca, indiferent de solutia pe care o va pronunta cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune referitor la decizia de reincadrare nr. 375/17.02.2016 emisa de parata, exceptie pe care instanta a unit-o cu fondul cauzei prin incheierea de sedinta de la termenul anterior de judecata, sa ia act de faptul ca, in ceea ce priveste decizia de reincadrare, intelege sa invoce nulitatea actului juridic si pe cale de exceptie, nu numai ca petit principal.
Reclamanta, prin aparator ales, arata ca nulitatea unui act juridic poate fi invocata atat pe cale principala, cat si pe cale de exceptie, oricand in judecarea procesului. Ca atare, solicita instantei ca, in cazul in care va aprecia ca nulitatea este tardiva pe cale principala, sa analizeze motivele de nulitate invocate pe cale de exceptie.
In plus, apreciaza ca, in ceea ce priveste cel de-al doilea capat al cererii de chemare in judecata, respectiv contestatie impotriva deciziei de concediere, instanta are obligatia ca, inainte de a verifica valabilitatea si concordanta cu legea a deciziei de concediere, sa verifice daca actul juridic generator, respectiv contractul de munca, incetat in aceasta decizie de concediere era sau nu valabil.
In ceea ce priveste motivele de nulitate invocate referitor la decizia de reincadrare, reclamanta, prin aparator ales, solicita instantei sa observe faptul ca au fost incalcate dispozitiile art. 17 din Codul muncii, in sensul ca nu a fost informata reclamanta cu privire la schimbarea conditiilor si cu privire la clauzele pe care societatea intentiona sa le includa in contractul de munca. astfel, potrivit art. 243 din Codul muncii, contractul individual de munca, reactivat artificial dupa trei ani, era obligatoriu sa fie supus tuturor exigentelor, inclusiv dispozitiilor art. 27 din Codul muncii, potrivit carora trebuia sa i se solicite un certificat medical care sa probeze faptul ca este apta medical sa presteze activitate in locul de munca respectiv.
Cu privire la decizia de concediere subsecventa deciziei de reincadrare, reclamanta, prin aparator ales, solicita instantei sa admita, ca fiind intemeiate, toate motivele dezvoltate si sa aprecieze ca decizia de reincadrare, dublata imediat de o decizie de concediere, in realitate a fost facuta jocandi causa, singurul motiv fiind acela de a se da aparenta respectarii unei hotarari judecatoresti, dar, de fapt, pentru a se atinge scopul urmarit initial, respectiv de a o concedia pe reclamanta.
In concluzie, reclamanta, prin aparator ales, solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata, cu retinerea in subsidiar a exceptiei de nulitate absoluta a deciziei de reincadrare.
Reclamanta, prin aparator ales, solicita acordarea cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariul avocatial, si depune la dosar dovada achitarii acestui onorariu (filele 197-199).
La interpelarea instantei, reprezentanta reclamantei mentioneaza faptul ca s-a strecurat o eroare materiala in chenarul din nota de cheltuieli depusa la dosar (fila 197), suma corecta reprezentand onorariul avocatial fiind cea mentionata in factura depusa la dosar (fila 198).
Parata, prin aparator ales, in ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune referitor la decizia de reincadrare nr. 375/17.02.2016, solicita instantei sa observe atat faptul ca nu a contestat domiciliul, cat si faptul ca decizia nu poate fi analizata pe cale de exceptie pentru ca salariata are calitatea de reclamanta in prezentul dosar, deci a formulat o actiune, iar exceptia nu poate fi privita ca o aparare de fond.
Parata, prin aparator ales, arata ca art. 211 din Legea nr. 62/2011 se refera la contestarea masurii de modificare a contractului individual de munca, contestare reprezentand inclusiv constatarea nulitatii, nu numai anularea acelui act juridic.
Cu privire la decizia de reintegrare contestata, apreciaza ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 17 din Codul muncii care se refera doar la incheierea sau modificarea contractului de munca. De asemenea, apreciaza ca nu sunt aplicabile nici dispozitiile art. 243 din Codul muncii, caci, odata cu intampinarea, parata a depus la dosar dovada comunicarii catre reclamanta a regulamentului intern aplicabil societatii. Mentioneaza ca abaterea disciplinara este identica in regulamentul intern aplicabil societatii luat la cunostinta in anul 2012 si in regulamentul intern din 2015-2016.
Referitor la art. 27 din Codul muncii, parata, prin aparator ales, apreciaza ca este amuzant ca a fost contestata decizia de reintegrare, reclamanta nu s-a prezentat si ulterior sustine ca lipseste certificatul medical la reintegrare.
In ceea ce priveste sanctiunea aplicata reclamantei, parata, prin aparator ales, solicita instantei sa aiba in vedere faptul ca a fost respectat art. 252 din Codul muncii, iar apararile au fost inlaturate.
Parata, prin aparator ales, arata ca intreaga constructie juridica este bazata pe un singur motiv, si anume faptul ca reclamanta a avut un motiv obiectiv pentru care nu s-a prezentat la serviciu. Or, avand in vedere faptul ca reclamanta a dovedit neconcordante intre sustinerile din actiune si cele din raspunsul la intampinare, apreciaza ca nu este real acest motiv. Una dintre neconcordantele intre sustinerile reclamantei din actiune si cele din raspunsul la intampinare o reprezinta faptul ca, potrivit adeverintei emise de angajatorul reclamantei, trebuia sa ii expire preavizul la data de 06.03.2016. Or, prin comunicarea transmisa catre societatea parata, reclamanta spunea ca se va prezenta la serviciu la data de 18.03.2016, cand ii va inceta preavizul la celalalt angajator.
Parata, prin aparator ales, arata ca o alta neconcordanta intre sustinerile reclamantei din actiune si cele din raspunsul la intampinare o reprezinta faptul ca reclamanta sustine ca, prin emailul din data de 26.10.2015, i-a adus la cunostinta paratei faptul ca locuieste efectiv si munceste in strainatate. Ori, reprezentantul paratei arata ca nu este reala aceasta sustinere intrucat, prin emailul mentionat anterior, pe care l-a si depus la dosar cauzei, reclamanta a mentionat doar adresa sa de email ca modalitate de comunicare.
Parata, prin aparator ales, mentioneaza ca o alta neconcordanta intre sustinerile reclamantei din actiune si cele din raspunsul la intampinare o reprezinta faptul ca aceasta sustine ca a cerut suspendarea la data de 29.02.2016, la patru zile dupa ce se presupune ca aflase de la parintii sai de decizia de reintegrare, in conditiile in care parintii reclamantei au domiciliul in alt oras, iar decizia a fost primita in Bucuresti.
Mai arata ca reclamanta nu a prezentat o minima dovada ca e plecata din tara. Astfel, fata de atitudinea avuta de salariata pe perioada executarii contractului de munca si pe perioada celuilalt litigiu, pe care l-a lasat in nelucrare mai mult de cinci luni si pe care l-a repus pe rol doar pentru a renunta la judecata, concomitent cu lipsa unei minime dovezi ca a fost plecata din tara, angajatorul a apreciat ca exista o abatere disciplinara si a sanctionat-o pe reclamanta.
In concluzie, parata, prin aparator ales,  solicita respingerea actiunii ca neintemeiata, rezervandu-si dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Aparatorul ales al reclamantei solicita amanarea pronuntarii in vederea formularii de concluzii scrise.
Instanta retine cauza spre solutionare.

TRIBUNALUL

Pentru a da posibilitatea partilor sa formuleze concluzii scrise, in temeiul dispozitiilor art. 396 din Codul de procedura civila, va amana pronuntarea la data de 24.10.2016.

DISPUNE

Amana pronuntarea la data de 24.10.2016.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 17.10.2016.

PRESEDINTE      ASISTENT JUDICIAR        ASISTENT JUDICIAR            GREFIER
























ECLI:RO:TBBUC:**********

DOSAR NR. ****

R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE

SENTINTA CIVILA NR.
 SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE: 24.10.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE:
ASISTENT JUDICIAR:
ASISTENT JUDICIAR:
GREFIER:


Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe contestatoarea ***, in contradictoriu cu parata ****, avand ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 17.10.2016, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, pentru a da posibilitatea partilor sa formuleze concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru azi, 24.10.2016, cand a hotarat urmatoarele:
La data de 19.10.2016, aparatorul ales al paratei a depus la dosar confirmarea mandatului de reprezentare dat de actualul directorat al societatii (filele 200-203).
La data de 20.10.2016, contestatoarea, prin aparatorul ales, a depus la dosar concluzii scrise (filele 204-210).
La data de 21.10.2016, parata, prin aparatorul ales, a depus la dosar note scrise (filele 211-220).
TRIBUNALUL,

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale  sub nr. *** la data de  11.04.2016, contestatoarea *** a formulat, in contradictoriu cu intimata ***, contestatie impotriva deciziei de reincadrare nr. 375/17.02.2016 emisa de intimata, solicitand anularea acesteia, cu consecinta reintegrarii pe postul obtinut in baza Hotararii Civile nr. 199/18.01.2016 a Curtii de Apel Bucuresti; obligarea *** la plata unei despagubiri egale cu valoarea salariilor indexate si actualizate incepand cu data concedierii nelegale si pana la momentul reintegrarii efective; obligarea intimatei la plata unor despagubiri morale la valoarea salariilor de care ar fi beneficiat la angajatorul **** de la care a demisionat pentru a isi relua activitatea la ***, calculate pentru perioada cuprinsa intre 08.03.2016 si data ramanerii definitive a solutiei din prezenta cauza; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.
In motivarea actiunii, contestatoarea a aratat ca a fost initial angajata a intimatei pe functia de psiholog principal pana la data de 08.02.2013 cand a inceput sa produca efecte Decizia de Concediere nr. 903/07.02.2013 prin care a fost notificata asupra desfiintarii postului, conform Deciziei nr. 46/16.01.2013 a Administratorului Judiciar. Contestatoarea a considerat nelegala decizia de concediere si a atacat-o in instanta, iar Curtea de Apel Bucuresti a dispus reintegrarea pe functia detinuta anterior, anuland Decizia de concediere nr. 907/07.03.2013. in urma concedierii din 07.03.2013 contestatoarea a ramas fara loc de munca iar pe durata procesului initiat in contradictoriu cu fostul angajator a luat decizia sa se angajeze la o alta companie pentru a isi pastra o sursa de subzistenta. in acest sens a incheiat un contract de munca cu *** pentru functia de insotitor la bordul aeronavelor companiei, incepand cu data de 08.12.2013. Avand in vedere continutul solutiei reprezentate de Decizia Civila nr. 199/18.01.2016, din dorinta de a isi relua locul de munca din Romania, contestatoarea din proprie initiativa a depus la data de 06.02.2016 cerere de demisie inregistrata la compania *** - anterior oricarei comunicari din partea ***. Conform contractului individual de munca incheiat cu compania ***, termenul de preaviz in cazul demisiei a fost prevazut la 30 de zile calendaristice. La data de 25.02.2016 reclamanata a fost informata de catre parintii sai ca la domiciliul din Romania s-a gasit corespondenta expediata de ***, respectiv, Decizia nr.375/17.02.2016, prin care i se aducea la cunostinta faptul ca “incepand cu data de 18.02.2016, doamna *** se reincadreaza in functia de psiholog principal detinuta anterior emiterii Deciziei de concediere nr.903/07.02.2013anulata prin Decizia Civila nr.199/18.01.2016 a Curtii de Apel Bucuresti De mentionat este faptul ca realizarea comunicarii nu s-a facut in mod efectiv (aceasta a fost primita in cutia postala la data de 25.02.2016 in conditiile in care se solicita prezenta reclamantei la locul de munca la data de 18.02.2016. Decizia nr. 375/17.02.2016 a indicat data de reintegrare efectiva a reclamantei 18.02.2016. Este adevarat ca legislatia muncii nu prevede un termen minimal intre momentul cunoasterii continutului deciziei de reintegrare si data reintegrarii efective, insa in lipsa unui astfel de termen trebuie sa ne raportam la un termen rezonabil. Or, in niciun caz nu se poate aprecia ca un astfel de termen, de nici macar o zi de la data emiterii Deciziei reprezinta un termen rezonabil (de azi, pe azi). Mai mult decat atat, termenul rezonabil trebuie calculat de la data aducerii la cunostinta a reincadrarii, iar in speta de fata, contestatoarea a luat cunostinta de decizia de reintegrare abia in data de 25.01.2016 (fiind plecata in strainatate), deci cu mult dupa data la care parata a stabilit in mod unilateral reincadrarea pe post. Astfel, reiese cu prisosinta carcaterul abuziv al deciziei de reintegrare, avand ca unic scop o noua concediere pentru “motive ce tin de persoana angajatului”. Decizia de reincadrare nr. 375/17.02.2016 nu respecta nici una din conditiile si elementele mentionate de art. 17 din Codul Muncii. In realitate, odata cu asa zisa reintegrare a reclamantei, acesteia nu i-au fost comunicate regulamentele si proceduri interne aplicabile, cu toate s-ar fi impus o astfel de procedura avand in vedere durata de timp de aproape 3 ani in care s-a desfasurat procesul pentru contestarea concedierii nelegale. Contestatoarea arata cu aceasta ocazie angajatorului ca a mentionat disponibilitatea de comunicare prin posta electronica inca din data de 26.10.2015, subliniind faptul ca din cauza actualului loc de munca la *** calatoreste in interes de serviciu, fara a locui efectiv la domiciliu. La acest e-mail nu s-a primit nici un raspuns din partea angajatorului ***. In data de 26.02.2016, Contestatoarea primeste la adresa indicata din *** prin care era convocata la sediul *** in data de 02.03.2016, ora 10.00 pentru a isi sustine punctul de vedere cu privire la fapta imputata, respectiv, absentarea nemotivata incepand cu data de 18.02.2016. Convocarea a fost transmisa si prin e-mail. In cuprinsul convocarii Parata invoca dispozitiile fisei postului si ale Regulamentului Intern - Cod de conduita. Convocarea se incheie cu precizarea urmatoare: “Va atentionam ca, daca nu va prezentati la aceasta convocare si nu ne comunicati pana la data convocarii un motiv obiectiv care sa justifice neprezentarea, ne vom vedea nevoiti sa facem aplicarea dispozitiilor art. 251 alin. 3 din Codul Muncii in vigoare”. Avand in vedere cuprinsul Convocarii, in data 29.02.2016, contestatoarea transmite un Raspuns la convocarea nr. 21917/26.02.2016. In cuprinsul acestui document contestatoarea reitereaza catre *** intentia ferma de isi relua atributiile de serviciu conform Deciziei Curtii de Apel Bucuresti. Mentioneaza totodata urmatoarele: “va rog totodata sa luati in calcul ca nu exista nicio forma de rea credinta in privinta neprezentarii mele la locul de munca la termenul impus de dumneavoastra, ci dimpotriva, imi doresc sa fiu reincadrata, insa cu respectarea obligatiilor care deriva dintr-un contract de munca legal intocmit, la care sunt parte in prezent. Obligatia dumneavoastra de a ma reintegra este complementara dreptului meu de a fi reintegrata, insa niciunul dintre aceste atribute nu este opozabil actualului meu angajator, iar de aceea legea si contractul in vigoare trebuie respectate.” La data de 08.03.2016 *** a emis Decizia nr. 477 prin care a dispus sanctionarea disciplinara a Reclamantei, in acord cu fapta disciplinara imputata prin convocarea din 26.02.2016. Decizia cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile Reclamantei, acestea fiind subsumate in principal faptului ca salariata cercetata disciplinar nu ar fi prezentat dovezile care sa ateste faptul ca nu se afla in tara. In nici o comunicare angajatorul nu a solicitat astfel de dovezi si nici nu a manifestat disponibilitate de a amana macar cu o zi termenul de cercetare disciplinara pentru administrarea acestor probe. Astfel cum s-au atasat prezentei actiuni dovezile de executare a unui alt contract de munca, ar fi putut sa fie depuse si comisiei de cercetare disciplinara daca s-ar fi solicitat acest lucru de catre membrii acesteia. Un angajat care reia activitatea dupa o intrerupere mai mare de un an trebuie sa beneficieze de o informare prealabila asupra conditiilor de munca care se puteau mentine sau nu, sa ii fie aduse la cunostinta regulamentele si procedurile interne in forma adusa la zi, respectiv, sa ii fie realizat instructajul la locul de munca conform Legii nr. 319/2006 si mai ales sa probeze ca este apt medical pentru reluarea activitatii astfel cum prevede in mod obligatoriu Codul Muncii. Sanctiunea disciplinara aplicata Reclamantei nu respecta prevederile art. 250 din Codul Muncii, fara a fi avute in vedere elementele de cuantificare a acesteia.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 252 alin. 5 si art. 266, art. 268 alin. 1 lit. b Codul muncii.
In sustinerea contestatiei, contestatoarea a depus la dosar inscrisuri.

La data de 03.05.2016 contestatoarea  *** a depus cerere precizatoare (filele 40-41 dosar), prin care a aratat urmatoarele: cu privire la valoarea obiectului cererii referitor la daunele morale, valoarea obiectului cererii cu privire la acest capat de cerere la suma de 3.640 AED /lunar, respectiv, suma de 3915,18 lei/lunar ce va fi calculat pentru perioada cuprinsa intre 08.3.2016 si data ramanerii definitive a solutiei in prezenta cauza.

La data de 15 iunie 2016 intimata *** a depus intampinare (filele 48-63 dosar), prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. Prin intampinare, intimata a aratat ca, avand in vedere decizia civila nr. 199/18.01.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti prin care s-a dispus anularea deciziei de concediere emisa in anul 2013 cu privire la salariata *** si reintegrarea sa in functia detinuta anterior concedierii, intimata a emis notificarea nr. 17391/16.02.2016, comunicata contestatoarei in aceeasi data de 16.02.2016, la domiciliul sau, prin intermediul executorului judecatoresc, prin care dna *** era invitata in data de 18.02.2016 sa se prezinte la sediul societatii in vederea indeplinirii formalitatilor de reintegrare. Prin decizia nr. 375/17.02.2015 emisa de cei 2 administratori ai societarii (judiciar si special), comunicata prin intermediul executorului judecatoresc, intimata a dispus reinfiintarea postului de psiholog principal la Serviciul Psihologie si reincadrarea dnei *** in functia de psiholog principal incepand cu data de 18.02.2016. Dat fiind ca pana in data de 24.02.2015, dna *** nu s-a prezentat la locul de munca, cumuland un numar de patru absente nemotivate, a fost intocmit referatul nr. 20607/24.02.2016 prin care se aducea la cunostinta conducerii societarii faptele salariatei ca reprezentand o incalcare a regulamentului intern. Ca urmare a retinerii faptelor rezultate din referatul de sesizare nr. 20607/24.02.2016, fapte ce urmau sa fie calificate de comisia de cercetare disciplinara, drept abateri grave menite sa atraga raspunderea disciplinara a salariatului, prin Decizia nr. 422/26.02.2016, s-a dispus constituirea unei comisii de cercetare disciplinara care sa analizeze faptele sesizate cu privire la activitatea salariatei ***. In data de 26.02.2016, intimata a primit la sediul societarii notificarea inregistrata sub nr. 21906 prin care salariata invedera faptul ca este plecata din tara in interes de serviciu, fara a aduce vreo dovada in acest sens, si prin care solicita ca reintegrarea sa sa se faca incepand cu data de 18 martie 2016. Avand in vedere ca este necesar sa incheie raporturile de munca la un alt angajator si astfel trebuie sa respecte un preaviz de 15 zile lucratoare. S-a constatat savarsirea de catre contestatoarea a abaterii disciplinare prevazute la art.7.3, alin.l lit.g din Regulamentul Intern-Cod de conduita al ***, respectiv: „absentarea nemotivata de la serviciu. La inregistrarea a 2 zile consecutive absentate nemotivat intr-o perioada de 12 luni se va proceda la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca”, prin faptul ca a absentat de la locul de munca incepand cu data de 18.02.2016, pentru 13 zile consecutiv. Cu privire la anularea deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016, intelege sa invoce exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in considerarea dispozitiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Calculand termenul de 45 de zile calendaristice statuat de art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, incepand cu data de 18.02.2016 cand i-a fost comunicata contestatoarei decizia nr. 375/17.02.2016, rezulta ca termenul s-a implinit in data de 04.04.2016. Avand in vedere ca cererea de chemare in judecata din prezenta cauza a fost formulata/inregistrata la instanta de judecata in data de 11.04.2016, solicita respingerea cererii de anulare a deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016 ca fiind prescrisa.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 205 si urm. cod proc.civ., art. 39, art. 61 lit. a si art. 247 si urm. codul muncii si art. 211 din Legea dialogului social.
In sustinerea intampinarii, intimata a depus la dosar inscrisuri.

La data de 04.07.2016 contestatoarea a depus raspuns la intampinare (filele 130-138 dosar), prin care a solicitat respingerea exceptiei invocate de intimata, iar pe fondul cauzei, in esenta, a reiterat motivele actiunii principale.

La termenul de judecata din data de 05.09.2016, instan?a a unit cu fondul exceptia prescriptiei dreptului materiale la actiune, invocata de intimata.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului Tribunalul retine urmatoarele:

Contestatoarea a fost salariata intimatei pe functia de psiholog principal pana la data de 08.02.2013 cand raporturile de munca au incetat conform deciziei de concediere nr. 903/07.02.2013 prin care a fost notificata asupra desfiintarii postului in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii. Impotriva acestei decizii salariata a formulat contestatie, iar Curtea de Apel Bucuresti a dispus reintegrarea pe functia detinuta anterior, anuland Decizia de concediere nr. 907/07.03.2013. In urma acestei hotarari, intimata a emis notificarea nr. 17391/16.02.2016, comunicata contestatoarei in aceeasi data de 16.02.2016 (a se vedea inscrisul de la fila 75), la domiciliul sau, prin intermediul executorului judecatoresc, prin care dna *** era invitata in data de 18.02.2016 sa se prezinte la sediul societatii in vederea indeplinirii formalitatilor de reintegrare. In data de 17.02.2016 a fost emisa decizia de reintegrare nr. 375/17.02.2015, comunicata la data de 18.02.2016 (fila 78). In data de 26.02.2016, intimata a primit la sediul societatii notificarea inregistrata sub nr. 21906 prin care salariata invedera faptul ca este plecata din tara in interes de serviciu, si prin care solicita ca reintegrarea sa sa se faca incepand cu data de 18 martie 2016, avand in vedere ca este necesar sa incheie raporturile de munca la un alt angajator si astfel trebuie sa respecte un preaviz de 15 zile lucratoare. Pentru ca din data de 18.02.2016 salariata nu s-a prezentat la locul de munca in urma reintegrarii, angajatorul a declansat procedura de cercetare disciplinara a acesteia, urmata de emiterea deciziei de concediere contestata in prezenta cauza.
Asupra exceptiei prescriptiei dreptului materiale la actiune, recalificata de instanta ca fiind  exceptia tardivitatii formularii contestatiei impotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2015 emisa de cei 2 administratori ai societatii, se retin urmatoarele: in considerarea dispozitiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, aplicabila spetei, termenul de 45 de zile calendaristice se calculeaza incepand cu data de 18.02.2016, cand i-a fost comunicata contestatoarei decizia nr. 375/17.02.2016. Rezulta ca termenul s-a implinit in data de 04.04.2016. Cum prezenta contestatie a fost introdusa la data de 08.04.2016, se constata depasirea acestui termen, cu consecinta admiterii exceptiei tardivitatii formularii contestatiei. Pe respectiva exceptie, salariata s-a aparat invocand comunicarea adresata intimatei la data de 26.10.2015, prin care indica adresa de email unde partile pot comunica. Din analiza acestui inscris, depus la fila 115, tribunalul retine doua aspecte de importanta capitala pentru solutionarea exceptiei invocate. Pe de o parte ca este destinat unei persoane fizice, iar pe de alta parte, ca data respectivei corespondente este 26.10.2015, mult anterioara datei la care Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat decizia de reintegrare a salariatei in munca. Ori, in opinia instantei, salariata nu se poate prevala in apararea pe exceptie de aceasta comunicare, in conditiile in care decizia judecatoreasca poarta data de 18.01.2016. Astfel, nu se distinge despre ce comunicare se discuta in email-ul respectiv, intre cine se poarta si nu poate fi purtata pe tema reintegrarii in munca, mai ales ca salariata pierduse in fond procesul. Totodata, instanta va avea in vedere faptul ca angajatorul si-a indeplinit obligatia de a comunica decizia de reintegrare in munca, facand-o in mod licit, la adresa din dosarul de personal al salariatei. Este neintemeiata apararea pe exceptie facuta de contestatoare, prin care invoca motive de ordin personal care au impiedicat-o sa puna in aplicare imediata decizia Curtii de Apel Bucuresti. In conditiile in care aceasta a investit instanta cu solutionarea unei cereri de chemare in judecata, ii revin obligatiile statuate de art. 10 C.pr.civ., printre care si aceea de a urmari finalizarea procesului. Instanta apreciaza ca finalizarea raporturilor contractuale cu noul angajator putea amana reintegrarea, insa aceasta imposibilitate obiectiva trebuia adusa la cunostinta angajatorului incepand cu data de 19.01.2016, data la care salariata este prezumata ca a cunoscut decizia Curtii de Apel Bucuresti. Se impune astfel solutia de admitere a exceptiei si de respingere a  contestatiei formulata impotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016 ca tardiva.
Ca efect al admiterii exceptiei tardivitatii formularii contestatiei impotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016, instanta apreciaza ca analiza nulitatii absolute a acestei decizii este imposibila. Este pertinenta sustinerea salariatei potrivit careia aceasta nulitate poate fi invocata oricand in cursul procesului civil, insa cu conditia formularii contestatiei in termen.
Totodata, fata de solutia de respingere a contestatiei impotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016, tribunalul apreciaza ca decizia de concediere a fost emisa in conditii de legalitate si temeinicie.  Cum situatia de fapt pentru care s-a dispus concedierea nu a fost contestata (lipsa de la serviciu), si cum instanta nu a identificat motive de nelegalitate in procedura de emitere a acesteia, contestatia impotriva ei este neintemeiata.
Dat fiind caracterul accesoriu al celorlalte pretentii ale contestatoarei fata de capetele principale ale actiunii, acestea vor urma aceeasi solutie de respingere.
De asemenea, Tribunalul va act ca intimata si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
   PENTRU ACESTE MOTIVE,
           IN NUMELE LEGII
    HOTARASTE:

Recalifica exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de intimata prin intampinare, ca fiind exceptia tardivitatii formularii contestatiei impotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016.
Admite exceptia tardivitatii formularii contestatiei impotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016.
Respinge contestatia formulata impotriva deciziei de reintegrare nr. 375/17.02.2016 ca tardiva.
Respinge in rest actiunea privind pe contestatoarea ***, domiciliata in , avand domiciliul procesual ales la C.Av.  si pe parata ***, cu sediul in , inmatriculata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti sub nr. , CUI RO, ca neintemeiata.
Ia act ca intimata si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale.
Pronuntata in sedinta publica azi, 24.10.2016.

PRESEDINTE      ASISTENT JUDICIAR        ASISTENT JUDICIAR            GREFIER


Red. As.jud.

Sursa: Portal.just.ro


Alte spete

Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014
Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016