Rejudecare in caz de extradare la cererea condamnatului.

Prin sentinta penala nr. 513/14.12.2009, pronuntata de Judecatoria Moinesti, in dosarul penal nr. 4124/260/2009 in baza art 522 ind 1 C proc pen, s-a  respins ca inadmisibila cererea de rejudecare dupa extradare formulata de petentul B.L.P. nascut la data de 28.06.1985, fiul lui V. si al E., actualmente  detinut in Penetenciarul Bacau.
S-a dispus avansarea onorariului aparatorului din oficiu, avocat S.D..
In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, a fost obligat petentul la plata catre stat a sumei de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei pentru avocat S.D..
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca prin actiunea ce formeaza obiectul dosarului 4124/260/2009 a fost inregistrata cererea de rejudecare dupa extradare formulata de petentul B.L.P. impotriva sentintei penale nr.697/04.12.2007 pronuntata de Judecatoria Moinesti, definitiva prin decizia penala 603/14.10.2008 a Curtii de Apel Bacau.
In motivarea cererilor sale, petentul a aratat ca solicita rejudecarea cauzei intrucat a fost condamnat nedrept.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, prin sentinta penala nr.697/04.12.2007 pronuntata de Judecatoria Moinesti in dosarul nr. 2870/2007, definitiva prin decizia penala 603/2008 a Curtii de Apel Bacau, inculpatul Bezna Licuta Petrisor a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru doua infractiuni, cea de vatamare corporala si respectiv talharie, in urma revocarii liberarii conditionate a restului de pedeapsa  de 7 luni si 28 de zile ramas neexecutat din pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului prin sp. 1890/01.11.2004 a Judecatoriei Moinesti, definitiva prin neapelare la data de 12.11.2004.
Potrivit dispozitiilor art. 522/1 Cpp, in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului.
Pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decat aceea ce include in sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe intreaga durata a procedurii de judecata pana la ramanerea definitiva a hotararii (atat la judecata si pronuntarea in prima instanta, cat si la judecata in apel si recurs, in masura in care au fost exercitate in cauza aceste cai ordinare de atac).
Din examinarea lucrarilor dosarului 2870/2007 al Judecatoriei Moinesti s-a constatat, ca petentul Bezna Licuta Petrisor a fost audiat de catre instanta (fila 299) si a avut posibilitatea formularii probatoriilor. Inculpatul a luat cunostinta de condamnare si a declarat apel, recurs, nefiind insa prezent personal in fata instantelor de control judiciar.
Ca atare, dreptul la aparare al inculpatului a fost asigurat in cauza prin audierea si prezenta sa nemijlocita in cursul urmaririi penale, partial in faza de judecata in prima instanta, precum si in cadrul judecatii in apel si, in permanenta, prin aparatori desemnati din oficiu, pe parcursul intregii proceduri penale pana la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispozitiile art. 522 ind.1 Cod procedura penala.
Luand in calcul faptul ca dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut in Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art.6 paragraf 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el insusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este in principiu obligatorie la solutionarea cauzei.
In consecinta, instanta a constatat ca cererea de rejudecare a petentului este inadmisibila in principiu.
Impotriva acestei hotarari in termen legal a formulat apel, condamnatul Bezna Licuta Petrisor, fara sa-l motiveze in scris insa, oral a aratat ca a lipsit de la prima judecata a cauzei.
Tribunalul analizand hotararea apelata  sub toate aspectele, in fapt, in drept,a constatat ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 522/1 C.pr. pen. in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului.
Ori, la termenul de judecata din 04. 12. 2007, inculpatul a fost prezent, a dat declaratie in fata instantei, fiind consemnata si semnata aceasta (la fila 299 dosar fond) in prezenta aparatorului ales, d-nei avocat  Pintilie Raluca.
Asadar, inculpatul a fost prezent, i-a fost asigurata apararea calificata prin aparatorul sau, s-au administrat probe  in apararea sa, a beneficiat de un proces echitabil, cu respectarea principiului egalitatii armelor, avand aceleasi drepturi si garantii  procesuale, asa cum le-a avut si ceilalti doi inculpati din cauza de fata.
Art. 522/1 C.p.p. are in vedere situatia unei persoane ce a fost judecata si condamnata in lipsa (ceea ce presupune lipsa sa de la toate termenele de judecata si de la dezbateri),  situatie care nu se regaseste in cauza de fata, asa cum am aratat,  inculpatul a fost prezent, motiv pentru care a apreciat solutia data de prima instanta ca fiind legala si temeinica cu  consecinta respingerii ca nefondat a  apelului promovat si mentinerea hotararii apelate.
Pentru aceste considerente prin D. p. nr. 22/AP din 21.01.2010 pronuntata de Tribunalul Bacau s-a dispus:
In temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen.  respingerea ca nefondat a apelului  declarat de apelantul – inculpat B.L.P., impotriva sentintei penale  nr. 513/14.12.2009, pronuntata de Judecatoria Moinesti, in dosarul nr. 4124/260/2009.
S-a dispus plata din fondurile  MJCL catre Baroul Bacau a sumei de 200 lei cu titlu de onorar avocat oficiu, pentru av. Burghelea Daniela.
In temeiul art. 192 alin. 2 C.pr. pen. obliga apelantul-inculpat la plata sumei de 230 lei catre stat cu titlu de cheltuieli  judiciare, suma in care s-a inclus  si onorariul pentru asistenta juridica din oficiu.
Impotriva deciziei penale mai sus mentionate a declarat recurs in termen legal persoana condamnata Bezna Licuta Petrisor care este nemultumita de cuantumul  pedepsei care i-a fost aplicata pe care il considera excesiv.
Analizand decizia penala recurata,in raport de motivele invocate cat si din oficiu in limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 al.3 Cpp, Curtea a constatat ca recursul  inculpatului este nefondat  urmand a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor infatisa in continuare.
Solutia privind respingerea cererii de rejudecare a cauzei pronuntata de Judecatoria Bacau, mentinuta prin hotararea atacata este legala si temeinica.
In conformitate cu dispozitiile art. 5221 C. proc. pen., a caror aplicare este solicitata de petitionarul condamnat, rejudecarea dupa extradare, la cererea condamnatului, are loc numai in cazul persoanelor judecate si condamnate in lipsa.
Pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta  nu poate fi decat aceea de a include in sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe intreaga durata a procedurii de judecata pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Din examinarea lucrarilor dosarului nr. 2870/2007 al Judecatoriei Bacau s-a constatat, astfel cum in mod corect au retinut si instantele anterioare, ca inculpatul B.L.P. a fost prezent la un termen de judecata (4.12.2007) pe parcursul cercetarii judecatoresti in prima instanta, cand a si fost si audiat in calitate de inculpat.
La judecarea cauzei in apel si recurs in fata Tribunalului Bacau si a Curtii de Apel Bacau inculpatul a lipsit,insa  solutionarea cailor de atac avand loc numai dupa ce s-a dispus  legala citare a acestuia, in prezenta aparatorilor acestuia.
Absenta sa de la judecarea cauzei in caile de atac s-a datorat vointei proprii a inculpatului, care nu i-a afectat dreptul la aparare, aceasta fiind reprezentat de un avocati.
Ca atare, dreptul la aparare al inculpatului a fost asigurat in cauza prin prezenta sa nemijlocita in cursul urmaririi penale si in faza de judecata in prima instanta, iar in apel si recurs apararea sa a fost asigurata in permanenta prin aparatori, fiindu-i astfel inaplicabile dispozitiile art. 5221 C. proc. pen.
Luand in calcul faptul ca dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut in Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 paragraf 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el insusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este in principiu obligatorie la solutionarea cauzei. Curtea este constanta in a afirma ca in cazul procedurii in apel sau in recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitandu-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri in care audienta se desfasoara fara prezenta celui acuzat (Hotararea Ekbatani).
Ca atare, solutia adoptata in cauza este in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
In consecinta, Curtea a respins ca nefondat recursul, potrivit art. 38515 pct. 1 lit.b.C.proc.pen.