Reziliere contract. Renuntare la dreptul dedus judecatii in faza recursului. Admisibilitate in recursul partii adverse.

SECTIA CIVILA MIXTA

MATERIA: Drept procesual civil.
OBIECT:    Reziliere contract.
                            Renuntare la dreptul dedus judecatii in faza recursului.
Admisibilitate in recursul partii adverse.
 

Temei de drept: art.316, art. 247 Cod procedura civila,
       
         Sursa primara : (Decizia civila nr.1272din 15 noiembrie 2007)
         (dosar 2114/111/2007)        Prin sentinta civila nr. 5359/2005 pronuntata de Judecatoria Oradea in dos.nr.2577/2004 s-a admis actiunea formulata de reclamantii C.N.A. si C.C.C. in contradictoriu cu parata B.V.M. si s-a dispus rezolutiunea conventiei incheiate intre parti la data de 10.07.2001 si autentificata sun nr. 1120/10.07.01. de catre BNP V.C. cu privire la imobilul situat in Oradea. De asemenea a fost obligata parata la plata sumei de 174.000 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Judecatoria Oradea a retinut ca intre parti s-a incheiat la data de 10.07.2001. actul intitulat  "conventie" prin care parata se obliga sa faca demersuri pentru cumpararea de la statul roman a imobilului situat in Oradea si apoi sa-l instraineze reclamantilor cel mai tarziu pana la data de 15.09.2001. contra sumei de 32.500 DM, iar reclamantii se obligau sa cumpere imobilul de la parata, in conditiile stabilite prin conventie. Intrucat parata nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin conventie, instanta de fond la solicitarea reclamantilor vazand si disp. art. 969 al.2. c.civ. conform carora conventiile se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege, a dispus rezolutiunea conventiei incheiate intre parti.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, apelantii C.N. si C.C.C.au formulat apel solicitand in principal casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata la instanta de fond pentru motive de nelegala citare a paratei, iar in subsidiar solicita modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii formulate pentru lipsa de interes al reclamantilor.
Prin decizia civila nr.535/A din 1 iunie 2007, Tribunalul Bihor a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantii C.N. si C.C. in contradictoriu cu intimata B.V. impotriva sentintei civile nr.5359 din 13.10.2004. pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a schimbat-o in tot in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamantii C.N. si C.C. impotriva paratei B.V., fara cheltuieli de judecata.
        Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca,prin apelul formulat, apelantii au invocat nelegala citare a partii adverse, respectiv a intimatei in fata instantei de fond, solicitand desfiintarea sentintei atacate.
S-a retinut ca, procedura de citare a fost instituita de legiuitor ca o masura de protectie in favoarea partilor din proces in vederea asigurarii dreptului la aparare. Astfel, art.85 Cod procedura civila  instituie interdictia judecatorului de a hotari asupra unei cereri fara citarea sau infatisarea partilor tocmai pentru asigurarea acestui drept la aparare. Partea careia i s-a incalcat acest drept este indreptatita sa introduca o cerere ( apel) pentru repararea acestui drept. Conform art. 111 Cod procedura civila  partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept, prin urmare, s-a apreciat de instanta de apel ca, singura in masura sa invoce nelegalitatea citarii este partea careia i s-a incalcat dreptul la aparare ca urmare a necitarii sale, respectiv in speta, intimata,  considerente fata de care, tribunalul a  constatat ca motivul de apel privind nelegala citare a paratei este inadmisibil fiind invocat de o persoana, fara interes.
Referitor la al doilea motiv de apel formulat, instanta de apel a constatat in fapt,  ca la data de 10.07.2001. intre parti s-a incheiat o conventie sinalagmatica in virtutea careia reclamantii apelanti se obligau sa cumpere un apartament situat in Oradea cu pretul de 32.500 DM in timp ce parata intimata, care era chiriasa in acel apartament proprietate de stat, se obliga sa faca demersuri pentru a cumpara acel imobil de la stat si ulterior sa-l vanda apelantilor. Apelantii reclamanti au achitat un avans din pretul apartamentului stipulat in contract si cu acordul intimatei au ocupat acel imobil, efectuand o serie de imbunatatiri la imobil. Determinati de comportamentul intimatei care a fost condamnata prin mai multe hotarari judecatoresti, reclamantii au promovat o actiune de rezolutiune a conventiei incheiate. Ulterior, pronuntarii sentintei de fond, intimata a obtinut titlul de proprietate asupra imobilului in discutie incheind un contract de vanzare cumparare cu SCCTI  SA ca reprezentant al statului.
Prin apelul formulat apelantii au solicitat schimbarea sentintei de fond in sensul executarii conventiei incheiate si respingerea rezolutiunii conventiei.
Instanta de apel a retinut ca, rezolutiunea consta in desfiintarea unui contract sinalagmatic, cu titlu de sanctiune, la cererea uneia dintre parti, pentru motivul ca cealalta parte nu si-a executat culpabil obligatiile sale, prin urmare, pentru se putea solicita rezolutiunea unei conventii este obligatoriu ca una dintre parti sa nu-si execute culpabil obligatia asumata. Din probatoriul administrat in fata instantei de fond rezulta ca parata intimata a fost in imposibilitate de a vinde imobilul in discutie reclamantilor datorita procedurilor administrative si a litigiului avut cu P.O. cu privire la imobil fiind indubitabil lipsa culpei intimatei in neexecutarea conventiei. Mai mult, conf. art. 1021 Cod civil, reclamantii apelanti au facilitatea de a cere executarea conventiei sau desfiintarea ei cu daune interese, iar instanta de judecata va aprecia de la caz la caz daca se impune rezolutiunea contractului, tinand cont de faptul ca executarea conventiei este primordiala, iar desfiintarea conventiei este exceptia fiind o sanctiune indreptata impotriva partii culpabile.
Fata de aceste considerente si tinand cont de faptul ca intimata a devenit proprietara imobilului in discutie fiind astfel apta pentru a-si indeplini obligatia asumata prin conventia autentificata intre parti, si tinand cont ca apelantii au platit o parte din suma imobilului stipulata in conventie si ca au facut investitii majore la imobil fiind astfel interesati in executarea conventiei incheiate, instanta de apel a  constatat ca in cauza nu se impune rezolutiunea conventiei nefiind indeplinite conditiile acestei sanctiuni astfel cum sunt inserate in art.1021 Cod civil.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs B.V., solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei atacate in sensul respingerii apelului ca inadmisibil si nefondat si pastrarii in totalitate a sentintei.
In motivarea recursului sunt formulate urmatoarele critici:
-prin hotararea sa, instanta de apel a analizat conditiile rezolutiunii unei conventii si culpe pe care partile nu le-au detaliat si nici probat vreodata, desi in prezenta cauza reclamantii au fixat limitele si obiectul procesului, precizand clar ca au ales rezolutiunea conventiei iar parata a achiesat la cererea astfel fixata, litigiul incheindu-se prin acordul ambelor parti;
-prin intampinarea depusa la fond, parata a aratat in mod expres ca nu se opune la rezilierea conventiei din 10.07.2001, ea opunandu-se doar la constatarea oricarei culpe a sa in neexecutarea conventiei, iar instanta de fond, vazand si prevederile art.969 alin.2 Cod civil, a admis actiunea, pe baza consimtamantului mutual al partilor, fara administrarea vreunei probatiuni;
-apelantii nu pot justifica nici un interes legitim in declararea apelului, cata vreme au castigat procesul, iar faptul ca s-au razgandit dupa peste doi ani de la pronuntarea hotararii nu justifica interesul legitim, apoi o parte care a sesizat instanta cu o cerere si i-a fixat limitele si obiectul nu poate sa-si modifice in apel obiectul actiunii si sa ceara respingerea propriei actiuni;
-instanta de apel a savarsit o imixtiune nepermisa in vointa comuna a partilor exprimata si confirmata printr-o hotarare judecatoreasca.
Intimatii, prin intampinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat , cu motivarea ca, astfel cum se arata in opinia separata din decizia de casare, ei nu aveau nici un interes sa ceara rezolutiunea actului de vanzare-cumparare provizoriu, intimatii precizand ca ei pot sa exercite si in apel dreptul de optiune ce deriva din dispozitiile art.1021 Cod civil.
La termenul de judecata din 8 noiembrie 2007, intimatii reclamanti prin avocat au depus la dosar actele autentificate sub nr.1881 si 1884 de Biroul Notarului Public D.C., prin care acestia au declarat ca renunta la dreptul de a solicita rezolutiunea conventiei de vanzare-cumparare incheiata intre parti la data de 10 iulie 2001 si autentificata sub nr.1120 din 10 iulie 2001 la Biroul Notarului Public V.C .
Avand in vedere inscrisurile depuse la dosar in actuala etapa procesuala, instanta va cerceta cauza in primul rand din perspectiva incidentei in speta a prevederilor art.247 din Codul de procedura civila, analizarea acestei probleme de ordin procesual avand prevalenta in raport de alte aspecte, respectiv de cercetarea motivelor de recurs.
In aplicarea principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, principiu in continutul caruia intra si dreptul partilor de a face acte procesuale de dispozitie, reclamantul dintr-un proces isi poate manifesta vointa de a renunta la dreptul subiectiv.
In speta, reclamantii au renuntat la dreptul  pretins prin actiunea dedusa judecatii, in etapa recursului, etapa in care recurenta parata si-a exprimat dezacordul pentru ca instanta sa ia act de renuntarea la drept, pozitia sa de opunere fiind motivata cu argumentul ca in actuala etapa a procesului nu mai este posibil un atare act de dispozitie.
In contextul sus aratat, este necesar a fi evocate prevederile art.247 alin.2 din Codul de procedura civila, norma care dispune ca renuntarea la drept se poate face si fara invoirea celeilalte parti, atat in prima instanta cat si in apel, iar date fiind prevederile art.316 din Cod, potrivit caruia dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice acestora, inseamna ca reclamantul poate sa renunte la dreptul subiectiv si in etapa recursului.
Cat priveste acordul paratului, un atare acord nu este necesar, in conditiile in care pentru el nu mai exista riscul de a fi actionat din nou in judecata pentru valorificarea dreptului la care se renunta, pe cale de consecinta, in speta, fata de argumentele mai sus relevate, nu subzista nici un impediment in considerarea caruia instanta sa nu ia act de renuntarea reclamantilor la drept, renuntare savarsita in conditiile statornicite de art.247 alin.3 din Codul de procedura civila, prin inscris autentic, din cuprinsul caruia rezulta ca aceasta este expresa si neechivoca.
Renuntarea intimatilor reclamanti la dreptul pretins va produce consecinta anularii in totul a deciziei pronuntate in apel si respectiv a sentintei primei instante, in conformitate cu prevederile art.247 alineatul final din Codul de procedura civila, iar in temeiul dispozitiilor inscrise in alineatul 1 al aceluiasi articol, se va respinge actiunea ca nefondata, reclamantii urmand a fi obligati in favoarea paratei la plata sumei de 1010 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in toate etapele procesuale, reprezentand taxa de timbru si onorariile avocatiale.
Cat priveste motivele invocate in cererea de recurs, examinarea acestora nu se mai impune, data fiind solutia pronuntata in recurs, de anulare a hotararilor de fond, ca o consecinta a actului de dispozitie intervenit in recurs, si caruia, chiar in absenta acordului partii recurente parate, se impunea  a i se da curs, in conformitate cu principiul disponibilitatii care le confera partilor reclamante dreptul de a renunta la dreptul subiectiv.