Reziliere contract de intretinere datorita neindeplinirii obligatiei de intretinere

Constata ca s-a inregistrat la Judecatoria Avrig actiunea civila formulata de reclamantul D. L. in contradictoriu cu paratii A. P.  si A. C. solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna:
- rezilierea contractului de intretinere autentificat sub nr. 549 din data de 05.04.2004 la B.N.P., data fiind culpa paratilor, prin refuzul de indeplinire a obligatiei de intretinere datorata reclamantului;
- repunerea partilor in situatia anterioara, prin radierea dreptului de proprietate al paratilor din CF nr. 101277, nr. top. 188, si reinscrierea dreptului de proprietate al reclamantului;
- obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, se arata ca, prin contractul de intretinere nr. 549 din 05.04.2004, autentificat la B.N.P., reclamantul a transmis paratilor dreptul de proprietate asupra intregului imobil inscris in CF nr. 101227, cu nr. top. 188, format din casa, curte si gradina, in considerarea obligatiei asumata de parati de a-l intretine cu toate cele necesare. Prin contract, reclamantul si-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra intregului imobil. De asemenea, se arata ca, de mai bine de 5 ani, paratii au ignorat complet obligatiile asumate prin contractul de intretinere, impiedicand total exercitiul dreptului de uzufruct al reclamantului. Desi au fost notificati in mai multe randuri cu privire la culpa contractuala legata de neindeplinirea obligatiei zilnice de asigurare a hranei, medicamentelor, imbracamintei, curateniei, de plata a utilitatilor, paratii au ignorat complet obligatiile asumate, pentru simplul motiv ca anterior, au fost respinse doua actiuni similare.
O prima actiune a fost respinsa prin sentinta civila nr. 218/2006 a Judecatoriei Avrig, iar a doua a fost respinsa prin sentinta civila nr. 4879/2009 a Judecatoriei Sibiu, ambele solutii fundamentate pe lipsa culpei contractuale a debitorilor intretinerii, datorata refuzului creditorului de a primi prestatia, refuzul fiind dedus din probatiunea dosarului. Atat printr-o notificare trimisa anterior promovarii actiunii in dosarul nr. 1/306/2008 al Judecatoriei Sibiu, cat si la interogatoriul luat de instanta de judecata, reclamantul si-a exprimat in mod manifest acordul de a primi prestatiile paratilor.
Cu toate acestea, reclamantul sustine ca, atat sub durata proceselor, cat si ulterior, paratii nu au facut vreun gest care sa ateste intentia de a-si realiza obligatiile. Mai mult, in ziua de 18.02.2010, reclamantul a convocat paratii, prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, pentru a-i asigura accesul reclamantului in imobilul care a facut obiectul contractului de intretinere si asupra caruia detine un drept de uzufruct viager, imobil aflat in satul S., nr. 1, jud. Sibiu. Cu aceeasi ocazie, a facut o oferta de discutare a transformarii obligatiei de intretinere, intr-o obligatie de renta viagera, dar paratii au ignorat complet aceasta convocare facuta de reclamant, refuzand astfel cu rea-credinta liberul exercitiu al dreptului de uzufruct, dar si indeplinirea obligatiei contractuale. Desi detin doar nuda proprietate asupra imobilului, se mai arata in considerentele cererii de chemare in judecata, paratii il folosesc, in mod exclusiv, impiedicand uzufructuarul sa culeaga atat fructele civile, cat si naturale.
In drept, s-au invocat prevederile art. 1020, 1021 C.civ., precum si dispozitiile art. 274 C.pr.civ.
In probatiune, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri (copia extrasului C.F., copii ale sentintelor mentionate, ale notificarilor transmise, ale contractului de intretinere s.a.), proba testimoniala cu martorii R. N. si G. S. si interogatoriul paratului A. P.. De asemenea, la prezenta cauza s-au atasat dosarul nr. 2/2006 al Judecatoriei Avrig si dosarul nr. 1/306/2008 al Judecatoriei Sibiu.
Prin sentinta civila nr. 653 din 22.09.2010 Judecatoria Avrig a respins actiunea si l-a obligat pe reclamantul sa plateasca paratilor suma de 1670 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut in esenta, ca pentru admisibilitatea rezolutiunii judiciare – art. 1020-1021 C.civ. – se cere ca una din parti sa nu fi executat, in mod culpabil obligatiile care-i revin sau ca neexecutarea sa fie partiala, dar considerata esentiala la incheierea contractului. Or, asa cum s-a aratat mai sus, neexecutarea in totalitatea a obligatiilor asumate prin contract de catre parati nu se datoreaza culpei acestora.
Impotriva sentintei au declarat recurs D. C. I. si T. M. F., in calitate de mostenitori ai reclamantului D. L. care  a decedat la 17.11.2010, solicitand modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii. Cu obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata in toate instantele.
In motivarea recursului  se aratau urmatoarele:
Teza avuta in vedere la pronuntarea solutiei de respingere este legata in momentul de fata  de acelasi refuz pretins a fi manifest al creditorului intretinerii de a primi intretinerea. Iata ca se poate dovedi faptul ca acest pretins refuz este legat de afectarea grava a discernamantului reclamantului decedat, de boala grava de care suferea - Sindromul Alzheimer.
Instanta de fond a ignorat  un probatoriu important care atesta neindeplinirea efectiva a obligatiei de intretinere asumata de catre intimati. In privinta intimatei A. C., data fiind starea grava a sanatatii, imposibilitatea indeplinirii obligatiei de intretinere este dovedita pe baza unei prezumtii simple : intimata, paralizata si imobilizata la pat nu isi poate indeplini obligatia. Fiind implicata o obligatie indivizibila, sunt de remarcat probele peremptorii care atesta neindeplinirea completa a obligatiei de catre intimatul A. P :
• intrebat la interogatoriu cand a fost ultima data la domiciliul reclamantului intimatul parat arata ca acest fapt s-a intamplat in luna mai a anului 2007 ;
• fiind intrebat la interogatoriu care au fost sumele avansate pentru plata intretinerii reclamantului intimatul parat recunoaste faptul ca nu a cheltuit nici un ban in ultimii trei ani.
• urmare notificarii trimise de catre reclamant, prin avocat, paratul a recunoscut faptul ca nu s-a prezentat atunci cand a fost convocat pentru deschiderea liberului acces al dreptului de uzufruct.
• sunt la dosar dovezi scrise ale faptului ca, in intreaga perioada de doi ani, reclamantului a platit toate utilitatile sale, fara ca paratii sa fi facut vreun gest de plata ;
• paratul recunoaste faptul ca detine cheile imobilului care a facut obiectul intretinerii, iar reclamantul uzufructuar nu a avut acces in imobilul care face obiectul dreptului de uzufruct, fiind chiar locatia in care trebuia prestata intretinerea ;
• faptul ca parata A. C. este imobilizata la pat, fiind ingrijita de catre sotul ei, la domiciliul comun din Mun. Sibiu, aduce prezumtia simpla a faptului ca paratul A. P. este in imposibilitate fizica de a presta intretinerea zilnica a reclamantului, in satul S.
In drept recursul a fost motivat pe dispozitiile art. 304 ind.1, 312 alin.1 C. pr. civ.
Intimatii A. P. si A. C. au depus intampinare prin care au solicitat respingerea recursului si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata.
Se arata ca cuprinsul intampinarii ca intimatii nu au cunoscut faptul ca Din Laurean suferea de vreo afectiune care sa ii limiteze discernamantul.
La decesul acestuia intimatul s-a dus la domiciliul sau si s-a oferit sa achite  tot ce e necesar si sa participe la organizarea inmormantarii insa a fost refuzat .
Verificand sentinta atacata se constata ca recursul este nefondat.
Astfel, din probatoriul administrat in cauza a rezultat fara indoiala ca starea conflictuala existenta intre parti si refuzul reclamantului D. L. de a primi intretinerea i-au pus pe parati in situatia de a nu isi putea indeplini obligatiile asumate prin contractul de intretinere.
In acest sens s-a dovedit ca pana la decesul lui D. E. paratii si-au indeplinit obligatia de intretinere,  iar dupa decesul acesteia au suportat cheltuielile de inmormantare si au organizat pomenirile ulterioare conform obiceiului.
Relatiile dintre parti s-au deteriorat din toamna anului 2005, iar din anul urmator D. L.a refuzat sa primeasca intretinerea si a promovat alte doua actiuni prin care a solicitat rezilierea contractului de intretinere, ambele respinse.
Din cele ce preced rezulta ca solutia de respingere a actiunii este temeinica si legala, rezilierea contractului putandu-se dispune numai daca, din culpa debitorului, creditorul nu a primit intretinerea cuvenita nu si in cazul in care obligatia nu s-a executat, in tot sau in parte, din culpa beneficiarului intretinerii ca in speta de fata.
Sustinerile recurentilor conform carora pretinsul refuz al primirii intretinerii este legat de afectarea grava a discernamantului lui D. L. datorita bolii de care suferea – sindromul Alzheimer- sunt irelevante in conditiile in care intimatii parati nu au cunoscut ca acesta suferea de o asemenea afectiune si nici in aceasta situatie nu ar fi avut vreo culpa pentru neexecutarea obligatiei de intretinere.
Nici chestiunile legate de neparticiparea intimatilor la organizarea inmormantarii lui D. L. si la suportarea cheltuielilor prilejuite de acest eveniment nu sun relevante si nu pot conduce la schimbarea solutiei primei instante intrucat decesul a survenit dupa pronuntarea hotararii atacate.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 312 C. pr. civ. recursul a fost respins, iar sentinta a fost mentinuta.
Aflandu-se in culpa procesuala recurentii au fost obligati, in temeiul art. 312 C. pr. civ., la plata catre intimatii A. a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.