Divort, Necompetenta instantelor romana

              Din lucrarile dosarului, constata:
              Prin actiunea civila inregistrata la Judecatoria Zarnesti la data de 19 mai 2010, reclamanta A.M l-a chemat in judecata pe paratul A.E.M.M, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 30 aprilie 2006 in Cairo, Republica Araba Egipt, din culpa exclusiva a paratului, sa se constate ca dupa incheierea casatoriei aceasta si-a pastrat numele de familie, pe care urmeaza sa-l poarte in continuare, sa-i fie incredintat spre crestere si educare minorul rezultat din casatorie, A.S.E nascut la data de 21 martie 2009 in Osterhaninge, Suedia, cu obligarea paratului la plata pensii de intretinere in favoarea minorului, cu cheltuieli de judecata.
              In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca neintelegerile cu paratul au aparut la scurt timp dupa incheierea casatoriei, paratul manifestandu-se fata de reclamanta extrem de posesiv, dominant si violent.
              Neintelegerile s-au agravat dupa nasterea minorului deoarece paratul ii impunea reclamantei sa creasca minorul exclusiv dupa principiile religiei acestuia.
              Reclamanta mai arata ca minorul a fost nascut in Suedia, unde partile intentionau sa se stabileasca. Reclamanta mai arata ca sotul acesteia a inceput o relatie cu o alta femeie, din aceasta relatie rezultand un copil. 
              In drept au fost invocate dispozitiile art. 38, 40 alin. 3, art. 42, art. 86, art. 94 din Codul familiei si art. 607 si urm. din C.pr.civ.
              La termenul din data de 05.11.2010 reclamanta a invederat instantei de judecata faptul ca ultimul domiciliu comun al partilor a fost in Suedia.
              Inainte de a proceda la administrarea probelor, instanta a verificat daca ii revine competenta de solutionare a cauzei.
              La termenul de judecata din data de 07.04.2011 instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei instantelor romane.
             La termenul de judecata din data de 09.06.2010 reclamanta a invederat instantei ca paratul a avut la un moment dat resedinta in Rasnov dar, ultimul domiciliu comun al partilor este in Suedia, reclamanta intorcandu-se in Romania cu minorul in cursul lunii mai 2010.
             Instanta mai retine faptul ca partile s-au casatorit in data de 30.04.2006 in Cairo, Republica Araba Egipt dupa cum rezulta din actul de casatorie inregistrat la Ambasada Romaniei din Cairo (fl. 7).
           Din casatoria partilor au rezultat doi copii minori, respectiv A.S.E nascut la data de 21.03.2009 in Suedia, potrivit certificatului de nastere inscris in evidentele Ambasadei romane din Stockholm, Suedia (fl. 8) si minorul A.L, nascut in Brasov, Romania la data de 30.12.2010,  potrivit certificatului de nastere aflat la fila 37.
           Instanta retine faptul ca reclamanta este cetatean roman iar paratul este cetatean egiptean, casatoria a fost incheiata in Cairo, Egipt iar ultimul domiciliu comun a fost in Suedia, unde locuieste in prezent paratul. Instanta mai retine faptul ca reclamanta a introdus actiunea de divort chiar in luna mai 2010, cand s-a intors in tara din Suedia impreuna cu minorul A. S. E.
       Existenta acestor elemente de extraneitate atrage aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.
             Analizand dispozitiile acestui regulament, instanta retine prevederile art. 3 si 6 cu privire la competenta.
Competenta de fond
(1) Sunt competente sa hotarasca in problemele privind divortul, separarea de corp si anularea casatoriei instantele judecatoresti din statul membru:
(a) pe teritoriul caruia se afla:
- resedinta obisnuita a sotilor sau
- ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo sau
- resedinta obisnuita a paratului sau
- in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti sau
- resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat inaintea introducerii cererii sau
- resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin sase luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, in cazul Regatului Unit si al Irlandei, are „domiciliul” in acel loc;
(b) de cetatenie a celor doi soti sau, in cazul Regatului Unit si al Irlandei, statul „domiciliului” comun.
Art. 6 Caracterul exclusiv al competentelor prevazute la articolele 3, 4 si 5
Un sot care:
(a) are resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru sau
(b) este resortisant al unui stat membru sau, in cazul Regatului Unit sau al Irlandei, are „domiciliul” sau pe teritoriul unuia dintre aceste state membre,
nu poate fi chemat in judecata in fata instantelor judecatoresti dintr-un alt stat membru decat in temeiul articolelor 3, 4 si 5.
            Or, nu se poate retine competenta instantelor din Romania intrucat nu este indeplinit niciunul din criteriile avute in vedere de art. 3 pentru stabilirea competentei.
             Fata de aceste considerente, instanta va admite exceptia de necompetenta invocata din oficiu si va respinge actiunea ca nefiind de competenta instantelor romane.
                    

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE

          Admite exceptia necompetentei instantelor romane, invocata din oficiu de instanta de judecata si in consecinta:
          Respinge actiunea civila formulata de reclamanta A.M, cu domiciliul in Rasnov in contradictoriu cu paratul A.E.M.M domiciliat in Suedia, , ca nefiind de competenta instantelor romane.
         Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
          Pronuntata in sedinta publica, azi 30.06.2011.






1