. Recurs - contestatie decizie suspendare pensie invaliditate grad III

Prin sentinta civila nr. 2095/D/16.12.2010, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosar nr. 7263/110/2010, s-a respins ca nefondata contestatia formulata de contestatoarea N. A. in contradictoriu  cu intimata  C.J.P.  Bacau.
Pentru a hotari astfel , instanta de fond a retinut ca:
Prin decizia nr. ***/sept.2010 CJP Bacau a dispus suspendarea contestatoarei din plata in dosarul cu nr. **, conform declaratiilor depuse de unitatea angajatoare (C.A. Bacau) cu  timp partial de lucru 5 ore /zi.
Totodata, contestatoarea a fost obligata si la plata sumei de 11.381 lei reprezentand suma incasata necuvenit pentru perioada 01.05.2009-01.08.2010, intrucat nu s-au respectat prevederile art. 94 lit. d) din Legea nr. 19/2000 si ale art. 54 lit. c si a realizat stagiu de cotizare in perioada in care a beneficiat de pensie de invaliditate gr. III, cand timpul de lucru trebuia sa fie de 4 ore/zi.
Prin decizia nr. **/11.05.2009 (fila 17) a angajatorului C.A. Bacau, la art.1 se prevede: „Se reduce programul de lucru la 5 ore zilnic doamnei N.A., incepand cu 05.05.2009 pana la incetarea raporturilor de munca, conform legii”.
La data de 26 august 2010, prin decizia angajatorului C.A. Bacau nr. **/26.08.2010, a fost redus programul de lucru la 4 ore zilnic pentru contestatoare incepand cu 26.08.2010 si pana la incetarea raporturilor de munca conform legii.
La data de 01.09.2010 angajatorul a depus la Casa Judeteana de Pensii Bacau declaratii rectificative pentru perioada 2007- iulie 2010, cat si Decizia  nr. **/26.08.2010 a conducerii C.A. Bacau. Cu acest prilej, intimata Casa Judeteana de Pensii Bacau a constatat ca, in perioada 01.05.2009-01.08.2010, contestatoarea a lucrat zilnic cate 5 ore in loc de 4 ore/zi - cat avea dreptul si obligatia potrivit legii, fiind incadrata in gradul III de handicap si, astfel, a realizat o depasire de o ora lucru/zi si un stagiu de cotizare contrar legii, in perioada cand beneficia de pensie de invaliditate de gr. III, astfel ca a fost emisa decizia nr. 162988/09.09.2010, de suspendare din plata a pensiei de invaliditate si de obligare la plata sumei de 11.381 lei, reprezentand suma incasata necuvenit pentru perioada 01.05.2009-01.08.2010.
Potrivit art. 94 din L.19/2000 pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective:
    a) copiii urmasi orfani de ambii parinti, pe perioada scolarizarii, pana la varstele prevazute la art. 66 lit. a) si b);
    b) nevazatorii;
    c) pensionarii pentru limita de varsta;
    d) pensionarii de invaliditate de gradul III;
Prin aceste dispozitii, legiuitorul a acordat posibilitatea persoanelor pensionate de invaliditate gradul III de a realiza venituri fara a limita cuantumul acestora, insa doar in limita unui program redus, de 4 ore, corespunzator capacitatii de munca redusa aferenta gradului III de invaliditate.
Contestatoarea avea obligatia, potrivit art. 96 din acelasi act normativ, ca beneficiara a unui drept de pensie, sa comunice casei teritoriale de pensii orice modificare privind conditiile de acordare si de plata a pensiei, in termen de 15 zile de la aparitia acesteia. Neindeplinirea acestei obligatii are drept consecinta suspendarea platii pensiei de invaliditate, cu stabilirea debitului aferent perioadei in care beneficiara acestei pensii a realizat venituri cu incalcarea dispozitiilor legale, astfel incat s-a constatat ca decizia nr.**/sept..2010 a fost intocmita cu respectarea dispozitiilor L.19/2000, continand, totodata, si elementele cerute de OG 92/2003, codul de procedura fiscala, fiind mentionate datele de identificare ale contribuabilului (CNP, domiciliul fiscal care coincide cu adresa de domiciliu, potrivit art.31 alin.(1) lit.a), motivele de fapt si temeiul de drept al deciziei.
Impotriva acestei hotarari, in termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs de catre contestatoare, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 7263/110/2010.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a sustinut nelegalitatea hotararii, in esenta, pentru urmatoarele considerente:
- nu a analizat capatul e cerere subsidiar (fl.8-9 actiune) avand ca obiect diminuarea debitului imputat la suma de 2650 lei corespunzatoare venitului obtinut in perioada 1.05.2009-1.08.2010 pentru o ora lucrata in plus fata de cele 4 ore permise pentru invaliditate grad III;
- nu s-a observat ca nu era indeplinita nici una din conditiile prevazute de art. 92 din Legea 19/2000 pentru a se dispune suspendarea dreptului la pensie de invaliditate; drept urmare, nici imputarea sumei de 11381 lei nu era legala;
- a nesocotit faptul ca nici o dispozitie din legea 19/2000 nu prevedea limitarea timpului de lucru al pensionarului  de invaliditate de grad III la 4 ore zilnic;
- nu s-a observat ca masura suspendarii dreptului la pensie de invaliditate s-a dispus prin titlu executoriu si nu printr-o decizie emisa conform art. 86 din Legea 19 in mod separat astfel incat sa i se dea posibilitatea de a o contesta conform art. 87, motiv pentru care i s-a incalcat dreptul la aparare;
- nu s-a facut distinctie intre situatia sa si cea a unui infractor,  conform art. 6 alin.4 din Legea 119/2010, fiind obligata la despagubire in acelasi cuantum (pensia integrala);
 In sustinerea recursului s-au depus, in extras, textele articolelor invocate a fi fost eludate de prima instanta.
Legal citata, intimata a formulat intampinare solicitand, ca si prin concluziile orale sustinute de consilier juridic, respingerea recursului ca nefondat intrucat in mod legal s-a retinut ca recurenta ca pensionar de invaliditate grad III nu putea lucra mai mult de 4 ore, avand capacitatea de munca pierduta cu cel putin 1, iar recuperarea sumei incasate necuvenit ca pensie se justifica conform art. 187 din Legea 19/2000 si nu conform art. 86 din Legea 19/2000; de asemenea, au fost analizate toate capetele de cerere cu care instanta de fond a fost investita.
Curtea, examinand hotararea recurata in raport de criticile aduse  precum si in conditiile art. 304, 3041 Cod procedura civila, a constatat recursul intemeiat doar in anumite limite.
Astfel, s-a observat ca una din critici a vizat nepronuntarea pe capatul de cerere subsidiar avand ca obiect reducerea, in situatia in care s-ar fi constatat ca a fost in ilegalitate in perioada in care a beneficiat si de pensie si de salariu pentru un program de 5 ore zilnic, debitului imputat de 11381 lei la suma de 2650 lei reprezentand suma cu care „s-a imbogatit” efectiv pentru o ora lucrata in plus.
Aceasta sustinere s-a retinut a fi intemeiata avand in vedere solicitarea din actiune de la fl. 8-9 dosar fond - in sensul aratat anterior - careia prima instanta nu i-a dat nici o dezlegare nici prin considerente, nici prin dispozitiv.
Prin urmare,  s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 312 alin.5 C.pr.civ. privind casarea cu trimitere, pentru a se asigura astfel reclamantei nu numai dreptul de acces la o instanta, ci si dreptul ambelor parti de a beneficia de dublul grad de jurisdictie.
Restul criticilor nu au fost gasite ca intemeiate, intrucat:
- Potrivit art. 7 din Legea 19/2000 (cu modif.) - avand aceeasi forma pe perioada 1.05.2009-1.08.2010 (vizata de decizia contestata) - prestatiile de asigurari sociale reprezinta venituri de inlocuire pentru pierderea totala sau partiala a veniturilor asigurate, ca urmare a batranetii, invaliditatii sau decesului.
Prin urmare, pensia de invaliditate nu se cuvine decat ca o compensare a pierderii capacitatii de a lucra in conditii normare - de 8 ore conform Legii 53/2003.
 Cum in cazul invaliditatii de grad III incapacitatea de munca este, conform art. 54 din Legea 19/2000, de cel putin 1 , rezulta ca pensia se acorda acestor pensionari ca o compensare pentru imposibilitatea de a lucra mai mult de 4 ore zilnic.
Este adevarat ca legiuitorul nu a prevazut expres aceasta limitare, dar ea era logica, decurgand  atat din caracterul pensiei de inlocuitor a veniturilor pierdute prin incapacitate cat si  din interpretarea normelor amintite.
De altfel, prin Legea 263/2010 s-a remediat aceasta omisiune, prevazandu-se expres in art. 69 ca ”invaliditatea de gradul III este caracterizata prin pierderea a cel putin jumatate din capacitatea de munca, persoana putand sa presteze o activitate profesionala, corespunzatoare a cel mult jumatate din timpul normal de munca”.
- Art. 96 din Legea 19/2000 (forma din iunie 2010) prevede ca „beneficiarul dreptului de pensie este obligat sa comunice casei teritoriale de pensii orice modificare privind conditiile de acordare si de plata a pensiei, in termen de 15 zile de la aparitia acesteia.
Neindeplinirea acestei obligatii, atrage, dupa caz, una din sanctiunile prevazute de art. 91 si 92 din acelasi act normativ - incetarea sau suspendarea dreptului la pensie.
In speta, intr-adevar, ca nu se putea dispune suspendarea platii, nefiind incidenta nici una din situatiile prevazute de art. 92; insa aceasta constatare nu este apta a inlatura masura dispusa si nici sa exonereze contestatoarea de obligatia de a restitui pensia incasata necuvenit, intrucat situatia in care se gasea partea  justifica - in fapt si in drept - luarea altei masuri, respectiv cea a incetarii platii pensiei in conditiile art. 91 alin.1 lit.”b” - Plata pensiei inceteaza incepand cu luna urmatoare celei in care beneficiarul nu mai indeplineste conditiile legale in temeiul carora i-a fost acordata pensia;
Prin urmare, daca s-ar fi inlaturat masura criticata, in propria cale de atac a reclamantei, s-ar fi impus inlocuirea acesteia cu o alta masura vadit mai grea si defavorabila, care tot ar fi justificat si recuperarea eventualei pensii incasate necuvenit dupa data cand nu mai indeplinea conditiile legale pentru acordarea sa; ori in propria cale de atac este oprit a se crea o situatie mai impovaratoare (art.316 cu ref. la 296 teza a II-a C.pr.civ. ), motiv pentru care nu se putea primi actiunea sub acest aspect. 
- Luarea prin acelasi act (decizia **/sept.2010) atat a masurii suspendarii platii pensiei de invaliditate, cat si a celei de recuperare a sumei incasate necuvenit, nu contravine nici unei dispozitii imperative a Legii 19/2000 si nici nu incalca celui vizat - respectiv recurentei reclamante -, exercitarea dreptului la aparare; astfel, dreptul la aparare, sub forma accesului la o instanta este garantat de art. 155 si 158 din Legea 19 ( „Tribunalele solutioneaza in prima instanta litigiile privind: f) modul de stabilire si de plata a pensiilor, a indemnizatiilor si a altor drepturi de asigurari sociale; h) contestatiile impotriva masurilor de executare silita, dispuse in baza prezentei legi”; „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdictia asigurarilor sociale, se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila si ale Legii nr. 92/1992, republicata, cu modificarile ulterioare”) si a fost de altfel valorificat in prezenta cauza.
De asemenea, emiterea a doua decizii pentru fiecare din cele doua masuri - a suspendarii platii pensiei si a recuperarii debitului  - nu ar fi usurat situatia recurentei pentru ca:
- prima ar fi putut fi contestata in 45 zile de la comunicare - conform art. 87 alin.1 din Legea 19 - si nu in 15 zile de la luare la cunostinta  potrivit art. 158 Legea 19 cu ref. la art. 401 alin.1 lit.”a” C.pr.civ. - , deci nu ar fi fost realizata nici o urgentare a  procesului menit a inlatura efectele nedorite;
- contestarea in instanta a deciziei de suspendare a platii pensiei  nu ar fi atras nici suspendarea de drept a executarii celei de-a doua ( ce constituie titlu conform art. 187 alin.4 din Legea 19) si nici neaplicarea de drept a masurii suspendarii platii pensiei (nefiind aplicabile regulile de la contraventii).
- partea ar fi fost pusa in situatia de a demara doua proceduri judiciare distincte si nu doar una singura.
- legiuitorul nu a prevazut caracterul subsecvent al  deciziei emise in temeiul art. 187 alin.4 din Legea 19 fata de cea emisa in temeiul art. 86 (prin analogie);
Prin urmare, nici o nelegalitate formala si de fond nu putea fi retinuta pentru decizia contestata in raport de aceste sustineri, astfel incat sa se impuna modificarea solutiei pronuntate la fond.
- Tratamentul asigurat recurentei este cert diferit de cel al unui infractor si mult favorabil, daca se ia in considerare doar modul de determinare a prejudiciului conform art. 188 din Legea 19  - „Sumele incasate necuvenit, cu titlu de prestatii de asigurari sociale, ca urmare a unei infractiuni savarsite de beneficiar, se recupereaza de la acesta, de la data primei plati a sumelor necuvenite, plus dobanzile aferente, pana la recuperarea integrala a prejudiciului, text la care face trimitere si art. 6 alin.4 din Legea 119/2010 („… va fi obligat sa restituie … in conditiile legii”).
Fata de toate cele retinute, s-a admis recursul, in limitele expuse - sub aspectul nesolutionarii capatului de cerere subsidiar -, si s-a casat sentinta cu trimitere spre rejudecare doar cu privire la subsidiarul neanalizat.