Contestatie la executare

DOSAR nr. 20.921/299/2009

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr. 2709
SEDINTA  PUBLICA  DE LA 07.12.2010
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE  SANDA PAUN
 JUDECATOR   EVELINA OPRINA
  JUDECATOR  ELENA PANAITE-JITIANU
   GREFIER    ANDREEA MARIA COFARU

Pe rol se afla solutionarea recursului civil declarat de recurenta-contestatoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS impotriva sentintei civile nr. 14268/26.11.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr. 20.921/299/2009 in contradictoriu cu intimata I.E., avand ca obiect „contestatie la executare”.
La apelul nominal facut in sedinta publica partile nu au raspuns.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza ca, prin Serviciul Registratura, la data de 18.10.2010, intimata a depus intampinare in doua exemplare, dupa care,
           Tribunalul, avand in vedere ca a fost solicitata judecarea cauzei in lipsa, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedura civila si nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, retine recursul in vederea solutionarii.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 06.07.2009, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr. 20.921/299/2009, contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, a formulat in contradictoriu cu intimata I.E., contestatie la executare prin care a solicitat instantei sa se dispuna anularea procesului-verbal de stabilire cheltuieli de executare efectuate de BEJ Dorina Gont si Lucian Gont in dosarul de executare nr. 250/2009.
In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca in termen de 6 luni sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata, termen ce curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata. Fata de prevederile legii speciale, a solicitat sa se constate ca nu s-a implinit termenul de 6 luni de la data emiterii somatiei de plata, prin urmare intocmirea procesului-verbal de actualizare a creantei si a procesului-verbal de cheltuieli de executare sunt nelegale si se impune anularea acestora. S-a mai aratat ca procesul-verbal de cheltuieli de executare este nelegal deoarece incalca dispozitiile Ordinului Ministerului Justitiei nr. 2550/14.11.2006 - anexa 1 care prevad ca, in cazul unei popriri pentru sume mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi pana la 10% inclusiv TVA, in speta onorariul calculat de executor in cuantum de 2427,52 lei depaseste procentul de 10% stabilit de legiuitor.
In drept, contestatoarea si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 399, 401 si art. 454 Cod procedura civila, O.G. nr. 22/2002.
In dovedire, contestatoarea a depus la dosar procesul-verbal privind actualizarea creantei si de cheltuieli de executare (filele 4-6).
Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si nelegala, deoarece somatia a fost depusa in termen asa cum prevad dispozitiile O.G. nr. 22/2002 completata cu Legea nr. 110/2007, ca de fapt se straduieste a gasi unele tertipuri de a scapa de obligatia de plata. A aratat ca are varsta de 72 ani, fiind bolnava si nu se poate deplasa fara insotitor.
La solicitarea instantei s-au atasat actele, inclusiv dovezile de comunicare in dosarul de executare nr. 250/2009.
Prin sentinta civila nr. 14268/26.11.2009 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti in dosarul nr. 20.921/299/2009, s-a respins contestatia la executare formulata de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. in contradictoriu cu intimata I.E..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca, prin sentinta civila nr. 13.732/17.12.2004 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala au fost obligati paratii AVAS si S.C. SOV Invest S.A., in solidar, sa plateasca reclamantei - intimate suma de 6596,59 lei reactualizata cu coeficientul de inflatie pentru perioada 24.05.2000 si pana la executarea hotararii.
Creditoarea I.E. s-a adresat BEJ Dorina Gont si Lucian Gont cu o cerere de executare silita, formandu-se dosarul de executare nr. 250/2009, in care s-au emis procesul-verbal privind cheltuielile de executare din data de 19.05.2009, somatia din data de 28.01.2009, comunicata catre contestator la 02.02.2009 si procesul-verbal de actualizare din data de 19.05.2009.
Conform art. 399 Cod procedura civila, impotriva executarii silite insesi, precum si impotriva oricarui act de executare, se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
Desi contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbal de cheltuieli de executare, in motivarea cererii sale a solicitat anularea tuturor actelor de executare, respectiv anularea somatiei si a procesului-verbal de actualizare a creantei, pe care se le socoteste nelegale, instanta a analizat aspectele invocate in sensul celor ce urmeaza:
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 387 Cod procedura civila, in afara de cazurile in care legea prevede altfel, executarea poate incepe numai dupa ce se va comunica debitorului o somatie, care are caracterul unui act incepator de executare.
Somatia adresata de catre intimat contestatoarei, prin executorul judecatoresc, nu are semnificatia juridica a unei simple notificari, cum a sustinut aceasta din urma, ci reprezinta un act prin care creditorul si-a manifestat expres si neechivoc vointa in sensul realizarii executarii silite, fata de refuzul aducerii la indeplinire de bunavoie a titlului executoriu.
Sustinerile contestatoarei referitoare la faptul ca are intentia de a plati sumele datorate de bunavoie nu au nicio relevanta, atata vreme cat o astfel de indeplinire benevola a titlului executoriu nu s-a realizat inca.
Contestatoarea, ca organ al statului, nu poate invoca in favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotarari judecatoresti, prevederile art. 2 si 3 din O.G. nr. 22/2002, potrivit carora daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata, termenul curgand de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului. In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.
Pe de o parte, contestatoarea nu a facut dovada ca nu are fondurile necesare acoperirii creantei. De altfel, aceasta a si invederat ca doreste sa execute voluntar obligatia, ceea ce inseamna ca dispune de sumele corespunzatoare.
Pe de alta parte, dispozitiile normative de mai sus, care creeaza un avantaj discriminatoriu al institutiilor publice fata de o persoana fizica sau juridica obisnuita, trebuie privite in lumina jurisprudentei recente a Curtii Europene a Drepturilor Omului si tinand seama de prevederile art. 20 din Constitutia Romaniei, care consacra principiul prioritatii conventiilor internationale in materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni incalcarea articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a articolului 1 din Protocolul 1 aditional la Conventie, avand in vedere faptul ca debitoarea este o institutie publica si are indatorirea, ca reprezentanta a statului, de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie si cu promptitudine o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Creanta intimatei pentru a carei realizare s-a inceput procedura de executare silita si s-a emis somatia de executare a fost obtinuta intr-o procedura jurisdictionala desfasurata in fata instantelor judecatoresti.
  Art. 20 din Constitutie prevede ca in cazul in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil. Potrivit hotararii pronuntate in cauza Hornsby vs. Grecia din 19.03.1997, garantiile prevazute la art. 6 din Conventie sunt aplicabile si in faza executarii silite a hotararii judecatoresti intrucat procesul civil include si etapa executarii silite, avand in vedere ca in caz contrar, respectiv daca ordinea juridica a unui stat ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti, dreptul de acces la o instanta ar deveni iluzoriu.
  Astfel, in cauza Sandor impotriva Romaniei, Curtea a statuat ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte integranta din „proces”, in sensul articolului 6 paragr. 1 din Conventie, intrucat dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti. De asemenea, Curtea a mai precizat ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca, sau intarzie in executarea acesteia, garantiile articolului 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi. In plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform careia reclamanta ar fi trebuit sa recurga la executarea silita a sentintei, intrucat nu este oportun sa-i ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare, a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie, Curtea concluzionand ca, prin refuzul de a executa sentinta, autoritatile nationale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justitie in privinta executarii unei hotarari definitive pronuntate in favoarea sa, iar articolul 6 par. 1 din Conventie a fost incalcat.
  Totodata, in cauza Sabin Popescu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a observat ca cele obligate sa il puna in posesie pe reclamant erau autoritatile, in temeiul unei hotarari care ii stabilise acestuia dreptul de proprietate. In consecinta, obligatia de a actiona incumba autoritatilor, iar nu reclamantului si a-i cere acestuia sa faca alte demersuri al caror rezultat nu ar fi decat unul repetitiv, si anume ca instanta sa dispuna inca o data autoritatii administrative competente sa execute o hotarare judecatoreasca definitiva, ar fi prea oneros si nu ar corespunde cerintelor art. 35 alin. 1 din Conventie. Curtea a amintit ca dreptul de acces la justitie, garantat de art. 6 din Conventie, protejeaza si executarea hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii si, in consecinta, executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau intarziata intr-un mod excesiv. In consecinta, a statuat Curtea ca hotararea judecatoreasca data in favoarea reclamantului nu a fost executata conform dispozitivului sau si neexecutarea sa este imputabila exclusiv autoritatilor administrative competente, iar imposibilitatea pentru reclamant de a obtine executarea completa constituie o ingerinta in dreptul sau la respectarea bunurilor, asa cum este prevazut de prima fraza a primului alineat al art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.
  Pentru toate aceste considerente, apreciind ca, in cauza, contestatoarea, in calitatea sa de institutie publica, nu se poate prevala de prevederile legale interne mentionate pentru a nu executa o hotarare judecatoreasca si ca neexecutarea ii este imputabila, intrucat dispozitiile din Conventia Europeana a Drepturilor Omului au prioritate de aplicare si incidenta directa in speta.
Raportat la hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sandor vs. Romania, instanta a apreciat ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie un termen de 6 luni in favoarea debitorului institutie publica, pentru a-si indeplini obligatia de plata, termen in care debitorul nu poate fi supus executarii silite, chiar conditionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata, constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale.
Drept urmare, constatand existenta unui conflict intre dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, instanta, in baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constitutie, avand in vedere forta supralegislativa a tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, va inlatura de la aplicare dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca emiterea somatiei de executare impotriva debitoarei AVAS inaintea expirarii termenului de 6 luni prevazut de art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, este legala.
Sustinerea contestatoarei in sensul ca, deoarece nu s-a implinit termenul de 6 luni de la data emiterii somatiei de plata, intocmirea procesului-verbal de actualizare a creantei si a procesului-verbal de cheltuieli de executare sunt nelegale, este neintemeiata pentru aceleasi argumente aratate mai sus.
Sub aspectul cheltuielilor de executare, avand in vedere argumentele de mai sus, precum si faptul ca neachitarea de buna voie a creantei (desi hotararea a ramas irevocabila) l-a determinat pe creditor sa se adreseze executorului, care, fata de prevederile art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000, avea obligatia sa puna in executare dispozitiile din titlul executoriu, instanta a apreciat ca este legala calcularea acestora.
  In lumina celor de mai sus, facand din nou trimitere la art. 2, 3 din O.G. nr. 22/2002 si art. 387 Cod procedura civila, reiese ca somatia la care se refera art. 2 din O.G. nr. 22/ 2002 este aceeasi la care se refera art. 387 din Codul de procedura civila, adica este actul incepator al executarii silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somatii, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 sa astepte ca institutia publica sa incerce procurarea de fonduri.
In cazul de fata, AVAS nu a executat de bunavoie obligatia executorie (potrivit art. 851 din O.U.G. nr. 51/1998) inserata intr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, astfel incat, la 19.01.2009, creditoarea s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce ii era datorata de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Fata de aceasta intelegere a procedurii realizarii creantei impotriva institutiei publice, se observa ca devine incident art. 371 ind. 7 Cod procedura civila, potrivit caruia debitorul, inclusiv institutie publica ce nu isi executa de bunavoie obligatia, va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu. Sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu. Or, prin confruntarea onorariului de executare silita cu Anexa din Ordinul Ministerului Justitiei nr. 2250/2006, se observa ca acest onorariu se incadreaza in limitele prevazute de acest act normativ (10 % din valoarea urmarita).
Fata de toate aceste considerente, instanta a respins contestatia la executare si a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs, motivat in drept, contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitand admiterea recursului, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, modificarea sentintei criticate, in sensul admiterii contestatiei la executare astfel cum a fost formulata.
In motivare, s-a aratat ca protectia conferita de Conventia Europeana a Drepturilor Omului este justa insa intervine numai atunci cand beneficiarul unui titlu executoriu nu si-l poate valorifica datorita faptului ca debitorul sau este de rea-credinta, situatie care nu poate fi invocata in speta de fata intrucat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este de buna-credinta si are posibilitatea legala de a-si indeplini obligatiile in termenul fixat de lege, cu conditia respectarii acestui termen.
Spiritul legii este acela de a evita blocarea activitatii institutiei publice si, deci, evitarea prejudicierii interesului public.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificata prin Legea 110/2007, intrata in vigoare la data de 08.05.2007, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se datoreaza obligatia respectiva, art. 2 al aceluiasi act normativ stabilind ca, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
De asemenea, art. 3 al O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, prevede ca, in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.
Apreciaza ca patrimoniul institutiilor publice poate fi executat printr-o procedura speciala de aducere la indeplinire a obligatiilor stabilite in sarcina lor, cu respectarea termenului de gratie de 6 luni fixat de dispozitiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, termen care incepe sa curga de la data la care AVAS a primit somatia de plata, la cererea creditorului.
Dispozitiile legale prezentate mai sus se interpreteaza prin prisma dispozitiilor art. 371 indice 1 Cod procedura civila, potrivit cu care obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executor se aduce la indeplinire de buna voie. In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca legea nu prevede altfel.
Asadar AVAS beneficiaza de un termen de gratie de 6 luni de zile in interiorul caruia are datoria de a-si aduce la indeplinire de buna voie obligatia instituita prin titlu executor, termen care incepe sa curga de la data la care recurenta a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, somatie care nu este insa un act de executare in sensul Cartii a V-a a Codului de procedura civila intrucat numai daca Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu si-a indeplinit obligatia in interiorul acestui termen de 6 luni, adica de buna voie asa dupa cum ofera aceasta posibilitate art. 371 indice 1 din Codul de procedura civila, urmeaza sa se procedeze la inceperea executarii silite potrivit dispozitiilor codului de procedura civila, executare silita in care primul act de executare este somatia prin care executorul judecatoresc pune in vedere debitorului care nu si-a executat de buna voie obligatia sa o execute silit, apelandu-se la forta coercitiva a statului reprezentat de executorul judecatoresc.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 3041 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata, intimata I.E. a solicitat respingerea recursului formulat de A.V.A.S., considerand ca s-a solutionat corect aceasta speta, respectand prevederile clare ale O.G. nr. 22/2002 coroborata cu Legea nr. 110/2007.
A mai aratat intimata ca beneficiaza de sentinta civila nr. 13.732/17.12.2004, definitiva si irevocabila la 21.03.2007, prin decizia nr. 1287 a I.C.C.J.. Tribunalul Bucuresti a obligat A.V.A.S. sa-i plateasca suma de 6596,59 lei reactualizata cu coeficientul de inflatie pentru perioada 24.05.2000 si pana la executarea sentintei. Trecand doi ani de cand A.V.A.S. stia ca are obligatia de despagubire, s-a adresat unui executor judecatoresc manifestandu-si expres si neechivoc vointa in sensul realizarii executarii silite, fata de refuzul aducerii la indeplinire de bunavoie fara cheltuieli suplimentare a titlului executoriu.
Intimata a mai invederat ca recurenta, ca organ al statului, nu poate invoca in favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotarari judecatoresti, prevederile art. 2 si 3 din O.G. nr. 22/2002, potrivit carora daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din lipsa de fonduri (A.V.A.S. nu a facut dovada ca nu are fondurile necesare achitarii creantei mele) institutia debitoare este obligata ca in termen de 6 luni sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatie de plata, termenul curgand de la data le care debitorul a primit somatia de plata (02.02.2009) comunicata de organul competent de executare in cererea creditorului. Astfel, potrivit prevederilor Codului de procedura civila si a altor dispozitii legale aplicabile in materie, in situatia in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut de art. 2 al O.G. 22/2002, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite.
Debitoarea este o institutie publica si are indatorirea ca reprezentanta a statului, de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie cu promptitudine o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Potrivit procesului-verbal din data de 19.05.2009, executorul judecatoresc a stabilit cheltuielile de executare in mod legal.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115-118 si urmatoarele Cod procedura civila.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate in recurs, dar si sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedura civila, Tribunalul constata ca recursul este nefondat  pentru urmatoarele considerente:
Solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica, somatia la care se refera art. 2 din O.G. nr. 22/2002 avand aceeasi natura juridica cu cea la care se refera art. 387 din Codul de procedura civila, fiind actul incepator al executarii silite. Celelalte acte de executare efectuate in cauza de organul de executare sunt realizate subsecvent acestei somatii, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 sa astepte ca institutia publica sa incerce procurarea de fonduri.
Doar daca institutia publica nu are fonduri special alocate executarii obligatiei din titlul executoriu cum prevede art. 1 din O.G. nr. 22/2002 executarea silita declansata prin somatia emisa de organul competent de executare va fi oprita 6 luni de zile, interval de timp in care se intelege ca institutia publica va depune din nou toate diligentele pentru obtinerea de fonduri special destinate executarii obligatiilor prevazute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obtinerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este indreptatit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, avand astfel posibilitatea de a popri conturi ale institutiei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale institutiei publice.
Astfel, executarea silita declansata in cauza este legala, in conditiile in care recurenta nu a efectuat benevol plata in termenul limita de 6 luni prevazut de dispozitiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110/2007, neputandu-se, astfel, retine cu temei ca actele de executare savarsite in cauza ar fi fost efectuate cu incalcarea dispozitiilor legale, cata vreme, in lipsa platii benevole, inceperea executarii silite pentru valorificarea creantei creditorului se impunea.
In legatura cu actul normativ mentionat, O.G. nr. 22/2002, fata de solutiile rezultate din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, tribunalul apreciaza ca aceasta ordonanta si „filosofia” pe care se bazeaza devin irelevante.
Si aceasta intrucat, potrivit art. 20 din Constitutie, legile interne vor fi interpretate in conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care Romania este parte, iar jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului are o aplicare directa in dreptul intern.
Problema care trebuie clarificata este aceea daca O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificata corespunde sau nu unor hotarari recente ale instantei de la Strasbourg.
Instanta de contencios constitutional a fost deseori sesizata cu examinarea constitutionalitatii O.G. nr. 22/2002, retinand ca ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a unor asemenea institutii (Decizia nr. 161/22.04.2003, Decizia nr. 202/04.07.2002, Decizia nr. 326/26.11.2002, Decizia nr. 244/10.06.2003, etc.). Astfel, ordonanta consacra, in materia creantelor fata de institutiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atat prin aceea ca instituie restrictii in urmarirea fondurilor banesti ale acestora, cat si pentru ca limiteaza o atare urmarire exclusiv la fondurile banesti. Totodata, Curtea Constitutionala a aratat ca, desi, in mod indiscutabil, ordonanta instituie anumite limite ale executarii, aceasta limitare nu este contrara legii fundamentale, ci este in concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu infrange regula accesului liber la justitie sau dreptul la un proces echitabil. Interzicerea executarii silite asupra altor fonduri banesti decat cele alocate de la buget in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, ci o norma de protectie de interes general, fiind de neconceput ca, pe calea executarii silite, a unui titlu executoriu sa se ajunga la lipsirea unei institutii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu.
Cu toate acestea, insa, desi formularea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu pare a viza si executarea unei hotarari judecatoresti, in jurisprudenta sa constanta, Curtea a statuat ca art. 6 par. 1 din Conventie garanteaza fiecarei persoane dreptul ca o instanta sa judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Astfel, este consacrat „dreptul la o instanta”, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adica dreptul de a sesiza o instanta in materie civila. Totusi, acest drept ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta, deci fara efect in detrimentul uneia din parti. Neexecutarea unei hotarari judecatoresti poate, in mod indirect, sa duca la lasarea fara continut a dreptului de acces la un tribunal.
Astfel, nu s-ar putea concepe ca art. 6 par. 1 din Conventie sa descrie in detaliu garantiile de procedura - echitate, publicitate, celeritate - acordate partilor si sa nu protejeze si executarea hotararilor judecatoresti. Asadar, executarea unei hotarari trebuie sa fie considerata ca facand parte din „proces” in sensul art. 6 din Conventie (hotararea Di Pede c. Italiei si Zappia c. Italiei din data de 26.09.1996; cauza Sabin Popescu impotriva Romaniei; cauza Timbal impotriva Moldovei; cauza Croitoru impotriva Moldovei; cauza Ghibusi impotriva Romaniei; etc.).
Mai mult decat atat, jurisprudenta CEDO a statuat ca nu este oportun sa se ceara unei persoane, care a obtinut o creanta impotriva statului in urma unei proceduri judiciare, sa initieze procedura executarii pentru satisfacerea creantei sale. In plus, daca administratia nu executa hotararea din proprie initiativa, iar reclamantul recurge la executarea silita, acest aspect poate fi retinut ca un fel de circumstanta agravanta.
In consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea hotararilor. Lipsa fondurilor nu este un motiv justificat pentru intarziere. Asadar, in opinia Curtii Constitutionale, ordonanta este justificata pentru a nu perturba activitatea care constituie insasi ratiunea de a fi a institutiilor publice, ceea ce  inseamna ca este acceptabila o perturbare a rezultatului activitatii justitiei. Cu toate acestea, Curtea Europeana porneste de la premisa ca administratia constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrari a justitiei.
Fata de toate considerentele anterior aratate, tribunalul apreciaza ca neexecutarea de catre recurent a obligatiei de plata a sumelor stabilite prin titlul executoriu vreme de aproximativ  6 ani este de natura sa aduca atingere art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului in sensul dreptului de acces la justitie. Creanta intimatei creditoare este inca valida, iar suma nu i-a fost platita, astfel ca exigentele art. 6 de care a beneficiat intimata in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
In plus, refuzul autoritatilor de a plati despagubirile constituie si o ingerinta in dreptul creditorului la respectarea bunurilor, asa cum este prevazut de prima fraza a art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recurentul neoferind nicio justificare valabila pentru ingerinta cauzata prin neexecutarea sentintei civile din data de 17.12.2004. Aceasta ingerinta este arbitrara si constituie o incalcare a principiului legalitatii.
In consecinta, tribunalul apreciaza ca, in cauza, se justifica aplicarea cu precadere a interpretarii jurisprudentiale a Curtii Europene a Drepturilor Omului, astfel incat limitarea dreptului de acces la justitie intemeiata pe O.G. nr. 22/2002 nu este conforma cu art. 6 par. 1 din Conventie decat in masura in care ea vizeaza un scop legitim si exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit.
Din acest ultim punct de vedere, tribunalul retine ca, in cauza, recurentul nu a invocat niciun motiv de natura a conferi instantei posibilitatea unei cenzuri privitoare la modul in care organul de stat si-a indeplinit obligatiile ce rezulta chiar din O.G. nr. 22/2002, in aprecierea proportionalitatii mijloacelor utilizate si scopului urmarit, motiv pentru care lipsa fondurilor nu poate fi folosita ca scuza pentru a nu executa o hotarare judecatoreasca. Tribunalul apreciaza ca este inacceptabil a lasa la latitudinea exclusiva a debitorului - organ de stat - aducerea la indeplinire a obligatiilor stabilite in sarcina sa prin titlul executoriu, prin alocarea sau nu a sumelor destinate in acest scop, o astfel de interpretare excedand garantiilor instituite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In plus, in faza procesuala a executarii silite, nu se justifica adoptarea unui mecanism care sa creeze un dezechilibru intre creditor si debitorul organ de stat, atata vreme cat particularitatea executarii silite o reprezinta aspectul de constrangere.
Asa fiind, pentru a asigura eficienta practica garantilor instituite de art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si, neexistand motive de nelegalitate care sa fi fost invocate ori care sa fi fost luate in considerare din oficiu, in temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedura civila, contestatia la executare a fost respinsa in mod legal si temeinic ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales …., sector 1 impotriva sentintei civile nr. 14.268/26.11.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 20.921/299/2009 in contradictoriu cu intimata I.E., cu domiciliul in …, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 07.12.2010.

PRESEDINTE,   JUDECATOR,       JUDECATOR,
 Sanda Paun          Evelina Oprina             Elena Panaite-Jitianu
 



GREFIER,
 Andreea Maria Cofaru









Red. EO/Dact. GZ/2 ex.
Jud. Sector 1
Jud. Alecsiu Octavia Marcela