Contestatie decizie de pensionare

Contestatie impotriva deciziei  de recalculare pensie de serviciu in  baza Legii nr.119/2010, aceasta devenind pensie in sistemul public, in sensul Legii nr.19/2000.


Contestatorul IGNCV a chemat in judecata pe intimata CPMB solicitand anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, lasand sa produca efecte juridice decizia anterioara de pensie, reactualizata.
In motivarea cererii sale contestatorul a aratat ca recalcularea pensiei de serviciu a fost rezultatul unei proaste gestionari a  economiei nationale, ca pensia  sa este un bun garantat de art.1 din Protocolul aditional la CEDO iar dreptul sau de proprietate a fost incalcat  prin recalcularea pensiei sale si diminuarea  substantiala a acesteia, reclamantul fiind pensionat in baza Legii nr.96/2006 ca personal diplomatic si consular.
Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a prin sentinta civila nr.2172/7.03.2011 a respins contestatia ca neintemeiata, considerand pe deplin aplicabile dispozitiile art.1 lit.d din Legea nr.119/2010 si  art.3 alin.1, recalcularea respectand algoritmul prevazut de Legea nr.19/2000 modificata.
Instanta de fond a retinut ca dreptul la  pensie este considerat „un bun” in  sensul art.1 din Protocolul 1 aditional la  CEDO, este garantat de stat insa nu si dreptul la un anumit cuantum al pensiei ,  asupra caruia, asa cum a retinut si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, statul poate interveni in  considerarea dreptului sau suveran de a-si stabili politicile economice si fiscale.
Prin Decizia civila nr.643/25 ianuarie 2010, Sectia a VII-a  a CAB a respins ca nefondat recursul declarat de contestator impotriva sentintei civile de  mai sus
Instanta superioara a apreciat analizand cauza in lumina practicii constante a CEDO, ca ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantului este justificata de un scop legitim si corespunde unui interes public, iar masura luata respecta si conditia proportionalitatii. Este apreciat ca a fost respectat raportul rezonabil  de proportionalitate a ingerintei, conform Deciziei ICCJ nr.29/12.12.2011 .Prin reducerea pensiei sale contestatorul nu a facut dovada ca reducerea  cuantumului pensiei sale de la 7010 lei la 2582 lei il pune in imposibilitate de a se  intretine .
Curtea a constatat ca in urma recalcularii, pensia contestatorului se situeaza peste nivelul pensiei medii pe  tara in cuantum de 700 de lei si cu mult peste nivelul pensiei minime de 350 lei, stabilita pentru anul 2011 prin art.7 din Legea nr.118/2010.





DOSAR 45033/3/2010

R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A CIVILA
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
SENTINTA CIVILA NR. 1019
SEDINTA  PUBLICA  DIN DATA DE 03.02.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE : B L
ASISTENT JUDICIAR : SL
ASISTENT JUDICIAR : A T
GREFIER : O A-M


Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatorul F N in contradictoriu cu intimata C PM B, avand ca obiect contestatie decizie de pensionare.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta intimata,  prin consilier juridic B C cu  delegatie la dosar, lipsind contestatorul.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei obiectul  dosarului – contestatie decizie de pensionare, stadiul procesual – fond, precum si faptul ca partile au avut  termen in cunostinta.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul acorda cuvantul partilor prezente in formularea cererilor de probatoriu. Totodata ia act ca partea reclamanta  a solicitat prin actiune administrarea probei cu inscrisuri.
Intimata, prin aparator, solicita incuviintarea probei cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei.
In temeiul art.167 C.pr.civ., Tribunalul va incuviinta pentru ambele parti proba cu inscrisurile de la dosarul cauzei, apreciindu-le utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, exceptii de invocat, Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fondul cauzei.
Intimata, prin aparator, pune concluzii de respingere a actiunii.
Dupa ramanerea cauzei in pronuntare, dar inainte de inchiderea sedintei de judecata se prezinta aparatorul contestatorului, avocat Pantazi Marius care depune imputernicire avocatiala la dosar si arata ca la inceputul sedintei de judecata a formulat verbal o cerere de lasare a cauzei la sfarsitul sedintei.
Tribunalul ia act ca partea reclamanta, prin avocat, a formulat cerere de lasare a cauzei la sfarsitul sedintei si repune cauza pe rol.
La interpelarea instantei, contestatorul, prin avocat, arata ca intelege sa conteste si decizia de revizuire a pensiei emisa in baza OUG 59/2011.
Tribunalul, conform disp.art.21 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a OUG 59/2011, ia act de completarea actiunii introductive cu capatul de cerere privind contestarea deciziei de revizuire a pensiei emisa in baza OUG 59/2011.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul acorda cuvantul partilor prezente in formularea cererilor de probatoriu.
Aparatorul contestatorului solicita incuviintarea probei cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Intimata, prin aparator, solicita incuviintarea probei cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei.
In temeiul art.167 C.pr.civ., Tribunalul va incuviinta pentru ambele parti proba cu inscrisurile de la dosarul cauzei, apreciindu-le utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, exceptii de invocat, Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicita admiterea actiunii completate, anularea deciziilor de recalculare si revizuire a pensiei, mentinerea in forta juridica a pensiei de serviciu. Arata  aparatorul partii reclamante ca pensia de serviciu, in cuantumul stabilit initial de legislativ, a fost stabilita de acelasi organ legislativ care ulterior, cu incalcarea prevederilor legale si a Constitutiei Romaniei, a abrogat actul normativ. Reclamantul nu a solicitat acel cuantum, el doar s-a incadrat in prevederile si limitele sistemului legislativ, si-a facut datoria fata de societate, iar la pensionare a fost sanctionat fara a avea vreo culpa. Solicita instantei sa tina cont si de practica judiciara a celorlalte instante din tara, in spete similare. Nu solicita obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata, prin aparator, pune concluzii de respingere a actiunii, conform legii.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a sub nr. 45033/3/2010, contestatorul F N a chemat in judecata pe intimatele C P MB si CPS 1, solicitand instantei sa dispuna anularea deciziei nr. 191527/16.08.2010 privind recalcularea pensiei de serviciu, suspendarea executarii deciziei contestate pe perioada judecarii cauzei, constatarea dreptului sau de a beneficia in continuare  de pensia calculata in baza Legii 7/2006 si mentinerea in plata a acestei pensii, obligarea paratelor la plata sumei reprezentand diferenta dintre pensia stabilita prin decizia 191527/01.10.2009 si suma efectiv achitata pe perioada septembrie 2010 pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii pronuntate in prezenta cauza. Cu cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca a fost pensionat in baza Legii 7/2006 privind statutul functionarului public parlamentar fiind emisa decizia nr. 191527/01.10.2009, cu un cuantum al pensiei de 1826 lei. In urma recalcularii pensiei, prin decizia nr. 191527/16.08.2010 emisa de Casa de Pensii Sector 1, s-a stabilit o pensie de 1120 lei. A invederat ca a fost incalcat principiul neretroactivitatii legii, principiul sigurantei si securitatii raporturilor juridice si principiul drepturilor castigate. Pensia reprezinta nu un venit ci o creanta pe care beneficiarul o are impotriva statului si pe care acesta, ca debitor, nu o poate modifica unilateral. Totodata, diminuarea pensiei printr-o lege pentru anumite categorii de pensionari reprezinta un caz de discriminare. A mai sustinut ca pensia este un drept castigat conform Conventiei Europene a Drepturilor Omului – protocolul 1 art. 6, constituie un drept patrimonial – protocolul 1 art. 1, asimilat dreptului de proprietate, pensia nu poate fi diminuata nici confiscata, conform Tratatului de la Lisabona – art. 45, Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Diminuarea pensiei constituie un caz de discriminare conform art. 6 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Totodata, instanta poate desfiinta un act emis in baza unei legi daca acel act normativ contravine principiilor constitutionale si tratatelor internationale la care Romania este parte. A mai invederat ca potrivit art. 180 alin. 7 din Legea 19/2000 arata ca daca cuantumul pensiilor este mai mic decat cel stabilit in baza legislatiei anterioare, se pastreaza in plata cuantumul avantajos.
In drept a invocat art. 87 din Legea 19/2000.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri.
Intimata nu a formulat intampinare.
La termenul de judecata de la 16.09.2011, instanta a respins cererea de suspendare a executarii deciziei contestate.
La termenul de judecata de la 03.02.2012, contestatorul a completat actiunea introductiva, aratand ca intelege sa conteste si decizia de revizuire a pensiei emisa in baza OUG 59/2011.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat, instanta retine:
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite conform Deciziei nr. 191527/01.10.2009, emisa in baza Legii 7/2006, in cuantum de 1826 lei, asa cum rezulta din mentiunile inscrise in decizia 191527/16.08.2010 (fila 15) si in buletinul de calcul 923268/17.05.2010 (fila 17).
Prin Decizia nr. 191527/16.08.2010 emisa de Casa de pensii Sector 1 (fila 15), pensia de serviciu a reclamantului a fost recalculata in baza Legii 119/2010, rezultand un cuantum de 1120 lei.

Subsecvent, prin Decizia nr. 191527/28.07.2011 emisa de Casa de pensii Sector 1 (fila 12), pensia reclamantului a fost revizuita in temeiul OUG 59/2011, fiind mentinut acelasi cuantum al pensiei de 1120 lei.
Prin promovarea prezentei actiuni, astfel cum a fost completata, reclamantul tinde sa obtina desfiintarea deciziilor de recalculare si de revizuire, mai sus mentionate, invocand nelegalitatea masurii de recalculare a pensiei sale pe considerentul incalcarii unor drepturi fundamentale, recunoscute prin instrumente juridice interne si internationale.
Instanta constata ca pretentiile deduse judecatii sunt neintemeiate.
Astfel, examinand motivele invocate de reclamant, se observa ca acesta nu critica modul concret de determinare a cuantumului pensiei, prin prisma stagiului de cotizare realizat ori a punctajului mediu anual, astfel cum au fost calculate de parata, ci se prevaleaza de faptul ca recalcularea si revizuirea drepturilor sale de pensie s-a realizat cu eludarea unor principii  consacrate in materia drepturilor omului.
In ceea ce priveste nesocotirea normelor care garanteaza dreptul de proprietate, instanta retine:
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, “Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le considera necesare reglementarii folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”
In acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, notiunea de „bun”, in sensul textului mai sus enuntat, are o semnificatie juridica distincta fata de interpretarile date in sistemele de drept interne, in sensul ca nu priveste doar proprietatea asupra bunurilor corporale ci si alte drepturi ori interese susceptibile de valoare economica, precum dreptul la pensie. (cauza Buchen c. Cehiei, 2002).
Asa fiind, in practica instantei europene, dreptul la pensie este asimilabil unui drept de proprietate, in cauza Vasilopoulou c. Greciei, Curtea statuand ca termenul de bunuri cuprinde si drepturile obtinute in cadrul unui regim de pensionare sau securitate sociala. Totodata, in cauza Azinas c. Cipru, s-a retinut ca dreptul la pensie care este fondat pe prestatii periodice varsate anterior sau pe dispozitiile unui contract de munca, este asimilabil dreptului de proprietate.
 Cu toate acestea, in cauza Skorkiewicz c. Poloniei (39860/1998), Curtea a aratat ca art. 1 din Protocolul Aditional garanteaza acordarea unei indemnizatii oricarei persoane care a contribuit la asigurarile sociale, dar nu garanteaza acordarea unei anumite sume.
Instanta retine ca practica constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului este in sensul ca este la latitudinea statului de a aprecia cuantumul drepturilor ce urmeaza a fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Astfel, statul poate introduce, suspenda sau inceta plata unor anumite drepturi, prin edictarea unor modificari legislative adecvate. (Kechko v. Ucraina, dec. din 8.02.2006)
In cauza  Vilho Eskelinen si altii c Finlanda, Curtea a statuat ca nu exista un drept protejat de conventie la mentinerea in plata a unui salariu intr-un anumit cuantum.
In speta, nu se poate considera ca reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa, in sensul art. 1 din Protocolul Aditional, dreptul sau la pensie ramanand in vigoare, modificandu-se numai cuantumul acesteia, cuantum care, ulterior intrarii in vigoare a Legii 119/2010 a fost calculat in baza principiilor Legii 19/2000, asadar cu respectarea principiului contributivitatii.
Prin urmare, desi dreptul la pensie este asimilabil dreptului de proprietate, cu toate acestea, cuantumul pensiei cuvenite pentru viitor nu constituie un bun in sensul art. 1 din Protocolul Aditional, deoarece acesta nu garanteaza vreun drept la pensie intr-un anumit cuantum ci garanteaza dreptul la pensie.
Insa, tot in jurisprudenta instantei europene in materia drepturilor omului, s-a cristalizat conceptul de speranta legitima (cauza  Pine Valley Developments si altii c. Irlandei), concept legitimat fie pe existenta unei hotarari judecatoresti, chiar nedefinitive, prin care sa fie recunoscut dreptul celui interesat, fie fondat de o maniera rezonabil justificata pe un act juridic avand o baza juridica solida si o incidenta asupra drepturilor de proprietate (Strech c. Marii Britanii, 2003).
Prin urmare, cand un interes patrimonial apartine categoriei juridice de  ,,creanta”, el poate fi considerat ca ,,valoare patrimoniala” si implicit ca ,,speranta legitima” daca are o baza suficienta in dreptul intern, reprezentata de o dispozitie legala sau daca existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta  a instantelor nationale (cauza Kopecky c/a Slovacia, Hotarare din 28 septembrie 2004).
In cauza, pensia reclamantului a fost recunoscuta si calculata in temeiul Legii 7/2006, avand, deci, o baza suficienta in dreptul intern, de natura sa-i confere acestuia o asteptare legitima cu privire la dobandirea si exercitarea dreptului la pensie.
In consecinta, modificarea dispozitiilor legale privind modalitatea de calcul a drepturilor sale de pensie, prin intrarea in vigoare a Legii 119/2010, reprezinta o ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantului.
Pentru ca aceasta ingerinta sa nu constituie o incalcare a art. 1 din Protocolul 1 Aditional, trebuie sa respecte anumite limite ce au fost trasate prin juriprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, in cauza Sporrong si Lonnroth c Suediei (1982), s-a statuat ca o masura care reprezinta o ingerinta in dreptul de proprietate trebuie sa fie prevazuta de lege, sa fie justificata de o cauza de utilitate publica sau de un scop legitim de interes general si sa asigure un just echilibru intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele protejarii drepturilor fundamentale ale individului. In special, trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul vizat si mijloacele folosite (Pressos Compania Naviera SA si altii c. Belgiei, 20 nov. 1995).
In cauza de fata, ingerinta analizata este prevazuta de un act normativ (Legea 119/2010) si este justificata de un scop legitim de interes general, constand in necesitatea reformarii sistemului de pensii, pe baza principiului contributivitatii, pe fondul situatiei de criza economica si financiara, care impune reducerea cheltuielilor bugetare (astfel cum se arata in expunerea de motive a Legii 119/2010).
In ceea ce priveste raportul rezonabil de proportionalitate intre interesele generale vizate si interesul particular ocrotit, trebuie verificat daca prin recalcularea pensiei in temeiul Legii 119/2010, a fost adusa dreptului reclamantului o atingere de natura sa afecteze insasi substanta dreptului sau la pensie. In acest sens, testul de proportionalitate consta in a analiza daca reclamantul a fost lipsit in totalitate de mijloacele de subzistenta (Azinas c. Cipru) ori daca masura este discriminatorie (Kjartan Asmundsson c. Islandei).
Or, se observa ca, in urma recalcularii si revizuirii pensiei reclamantului, aceasta are un cuantum de 1120 lei. Prin urmare, valoarea neta a pensiei revizuite este comparabila cu venitului mediu net pe economie, care, pentru luna martie 2011, este de 1493 lei, astfel incat nu se poate considera ca reclamantul este lipsit de mijloace de subzistenta. De asemenea, reclamantul nu a administrat vreo proba din care sa rezulte ca prin recalcularea pensiei cu respectarea principiului contributivitatii, urmata de revizuirea cuantumului sau in baza OUG 59/2011, a fost lipsit de mijloace de subzistenta.
Totodata, recalcularea si revizuirea drepturilor de pensie, operate in temeiul Legii 119/2010 si OUG 59/2011, au la baza punctajul calculat in functie de veniturile realizate de reclamant, raportat la care s-au platit contributiile de asigurari sociale pe durata incadrarii in munca.
De asemenea, recalcularea pensiilor speciale (urmata de revizuirea acestora, conform OUG 59/2011) a fost justificata de ratiuni de echitate, precum si de politica bugetara, afectand deopotriva toate categoriile de pensionari care beneficiau de pensii speciale si care, potrivit art. 1 din Legea 119/2010 au devenit pensii in sensul Legii 19/2000.
Nu poate fi, deci, retinuta o afectare a substantei dreptului la pensie prin recalcularea si revizuirea pensiei de serviciu, cata vreme dreptul garantat de art. 1 din Protocolul 1 este dreptul la pensie iar nu dreptul de a primi o anumita suma, cuantumul putand suferi modificari datorita schimbarilor legislative, fara a se putea considera ca aceste fluctuatii afecteaza substanta insasi a dreptului, incat sa se sustina ca reclamantul si-a pierdut chiar dreptul la pensie.
Este de mentionat faptul ca la elaborarea politicilor sale bugetare, statul se bucura de o marja larga de apreciere, prin jurisprudenta sa constanta, Curtea statuand ca, in ce priveste cunoasterea directa a societatii si a nevoilor acesteia, autoritatile nationale sunt mai bine plasate decat judecatorii internationali in aprecierea „interesului public”, revenindu-le asadar in primul rand acestora sa aprecieze asupra existentei unei probleme de interes public. De aceea, in acest domeniu, ca si in altele ce fac obiect de protectie a Conventiei, autoritatile nationale dispun de o anumita marja de apreciere. In plus, notiunea de „interes public” este in mod necesar pasibila de o interpretare extensiva. (The former king of Greece vs. Greece, Application no. 25701/94). Totodata, Curtea a constatat ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989).
In aceste conditii, instanta retine ca nu a avut loc o incalcare a art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie.
Referitor la incalcarea principiului neretroactivitatii legii instanta constata ca Legea 119/2010 nu dispune pentru trecut si nu intervine asupra unor drepturi dobandite, pensiile incasate in temeiul Legii 7/2006 si, pana la intrarea in vigoare a noii legi nefiind afectate. Prin urmare, procesul de recalculare, urmat de cel de revizuire, priveste doar cuantumul pensiei de care va beneficia reclamantul pentru viitor, in acord cu jurisprudenta Curtii Constitutionale.
De altfel, plata pensiei reprezinta o prestatie periodica, iar statul, in virtutea dreptului sau suveran de a dispune cu privire la modalitatea de organizare a sistemului de asigurari sociale, poate oricand interveni, pentru viitor, asupra cuantumului pensiei, astfel cum a procedat cu ocazia fiecarei recalculari.
In ceea ce priveste principiul drepturilor castigate, instanta constata ca Legea 119/2010 nu suprima dreptul reclamantului la pensie, ci doar dispune recalcularea cuantumului acesteia, in acord cu sistemul public de asigurari sociale de drept comun, renuntand sa mai acorde o suma cu caracter necontributiv.
In opinia reclamantului, dreptul la pensia de serviciu ramane un drept dobandit ce nu poate fi afectat prin acte normative ulterioare, astfel incat a fost incalcat prin interventia legiuitorului si prin inlaturarea acestui tip de pensie.
Or, acordarea pensiei de serviciu, in temeiul Legii 7/2006, poate fi privita doar ca un act benevol din partea statului, de a-si asuma anumite cheltuieli din bugetul propriu prin care sa contribuie la majorarea drepturilor de pensie pentru anumite categorii profesionale, cu posibilitatea de a reveni asupra politicilor sale economice si implicit asupra acestei decizii, o atare obligatie nefiind asumata pentru viitor.
In consecinta, in speta nu poate fi vorba despre un „drept castigat” garantat pentru viitor, ci despre un drept acordat temporar de stat, in limita posibilitatilor economice.
In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala, in decizia nr. 1268/2011, aratand ca pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala. Acordarea acestui supliment, neavand ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobandirea dreptului la pensie speciala nu poate fi considerata ca instituind o obligatie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept castigat reprezentand doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari.
Pentru considerentele expuse, instanta va respinge actiunea, astfel cum a fost completata, ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE


Respinge actiunea completata formulata de contestatorul F N cu domiciliul in Bucuresti, Str. , nr.  bl. , sc. , et. , ap. , sector in contradictoriu cu intimata CPMB cu sediul in Bucuresti,  nr., sector , ca neintemeiata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica. azi 03.02.2012.


Presedinte               Asistent Judiciar            Asistent Judiciar                 Grefier
         B L                                S L                              AT                                          O A M