Competenta de solutionare a cererii de incuviintare a executarii silite

Legea nu impune in sarcina executorului judecatoresc obligatia de a indica forma de executare ce va fi in concret aplicata, motiv pentru care acesta nu are nici obligatia de a preciza bunurile debitorului sau eventualii terti popriti ori de a depune dovezi in acest sens. Competenta de solutionare a cererii de incuviintare a executarii silite se determina prin raportare la solicitarea executorului judecatoresc, acesta prefigurand aspectul ca in raza instantei solicitate se va desfasura executarea silita, legea permitandu-i expres ca ulterior acestui moment sa aleaga forma concreta de executare

Potrivit disp. art. 3731 alin. 4 pct. 1 C. proc. civ., instanta poate respinge cererea de incuviintare a executarii silite numai daca cererea de executare silita este de competenta altui organ de executare decat cel sesizat.
Ca atare, instanta de executare, investita legal cu solutionarea unei cereri de incuviintare a executarii silite, potrivit disp. art. 3731 alin. 1 C. proc. civ., respinge aceasta cerere daca constata necompetenta organului de executare, iar nu propria sa necompetenta.
In ipoteza in care instanta apreciaza ca nu este competenta sa judece cererea de incuviintare a executarii silite, nu procedeaza la solutionarea acesteia in sensul respingerii sale (tocmai pentru ca nu are competenta de a solutiona fondul cererii), ci are obligatia sa aplice disp. art. 334 alin. 2 C. proc. civ., trimitand dosarul cauzei instantei in drept sa hotarasca.
Incuviintarea executarii silite constituie o conditie prealabila si obligatorie demararii procedurii executionale propriu-zise, garantie a legalitatii acesteia, motiv pentru care la data promovarii cererii vizand acest obiect nu exista in curs o executare silita in concret, ci aceasta urmeaza a se produce ulterior, potrivit optiunii executorului judecatoresc raportat la solicitarea creditorului.
Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor a prevazut posibilitatea pentru executorul judecatoresc de a solicita incuviintarea executarii silite, fara a preciza in prealabil forma de executare ce va fi demarata in vederea realizarii drepturilor creditorului, urmand ca ulterior obtinerii incuviintarii, sa decida forma de executare concreta, potrivit optiunii sale, in limitele de competenta ale instantei de executare.   
Din moment ce legea nu impune in sarcina executorului judecatoresc obligatia de a indica forma de executare ce va fi in concret aplicata, este evident ca acesta nu are nici obligatia de a preciza bunurile debitorului sau eventualii terti popriti ori de a depune dovezi in acest sens.
Prin urmare, competenta de solutionare a cererii de incuviintare a executarii silite se determina prin raportare la solicitarea executorului judecatoresc, acesta prefigurand aspectul ca in raza instantei solicitate se va desfasura executarea silita, legea permitandu-i expres ca ulterior acestui moment sa aleaga forma concreta de executare. A interpreta in sensul ca executorul judecatoresc are obligatia de a preciza de la inceput locul executarii inseamna a statua contrar dispozitiilor legale care ii dau posibilitatea de a opta in privinta formei de executare ulterior momentului incuviintarii executarii silite.
Dispozitiile ce reglementeaza competenta de drept comun sunt inaplicabile in ipoteza cererii de incuviintare a executarii silite, a carei solutionare este de competenta instantei de executare stabilita in mod expres de disp. art. 373 alin. 2 C. proc. civ., prevederi legale cu caracter special si incidente ca atare.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 17.01.2012, sub nr. 1491/301/2012, B.E.J. Dobranici Doina Crenguta a solicitat incuviintarea executarii silite a titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin RNCB3AM 0453756 si RNCB3AM 0453792 privind pe creditoarea S.C. Chorus Marketing and Distribution S.R.L., pe debitoarea S.C. Europaddy Transport-Export S.R.L. si pe avalistul Martinov Paul.

Prin incheierea pronuntata in data de 26.01.2012, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins cererea de incuviintare a executarii silite, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca disp. art. 3731 alin. 4 pct. 1 C. proc. civ. se refera la competenta instantei care incuviinteaza executarea silita si, avand in vedere ca sediul debitorilor este in Bucuresti, sector 5, iar creditoarea nu mentioneaza in mod concret forma de executare pe care doreste sa o urmeze, a constatat ca cererea nu este de competenta teritoriala a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs creditoarea, solicitand admiterea acestuia, modificarea in tot a incheierii atacate in sensul admiterii cererii de incuviintare a executarii silite, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a IV-a civila, sub nr. 1491/301/2012, la data de 10.04.2012.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-creditoare a specificat ca doreste executarea silita prin toate formele de executare.
In dovedirea recursului, recurenta-creditoare a anexat la dosar informatii din sistemul Ecris.

Analizand incheierea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul apreciaza ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul constata ca prima instanta a respins cererea de incuviintare a executarii silite a titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin RNCB3AM 0453756 si RNCB3AM 0453792 privind pe creditoarea S.C. Chorus Marketing and Distribution S.R.L., pe debitoarea S.C. Europaddy Transport-Export S.R.L. si pe avalistul Martinov Paul, pentru considerentul lipsei competentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, raportat la disp. art. 3731 alin. 4 pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 3731 alin. 4 pct. 1 C. proc. civ., instanta poate respinge cererea de incuviintare a executarii silite numai daca cererea de executare silita este de competenta altui organ de executare decat cel sesizat.
Ca atare, instanta de executare, investita legal cu solutionarea unei cereri de incuviintare a executarii silite, potrivit disp. art. 3731 alin. 1 C. proc. civ., respinge aceasta cerere daca constata necompetenta organului de executare, iar nu propria sa necompetenta, cum in mod eronat a interpretat prima instanta aceste dispozitii legale.
In ipoteza in care instanta apreciaza ca nu este competenta sa judece cererea de incuviintare a executarii silite, nu procedeaza la solutionarea acesteia in sensul respingerii sale (tocmai pentru ca nu are competenta de a solutiona fondul cererii), ci are obligatia sa aplice disp. art. 334 alin. 2 C. proc. civ., trimitand dosarul cauzei instantei in drept sa hotarasca.
In al doilea rand, tribunalul constata ca Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti este competenta sa solutioneze cererea de incuviintare a executarii silite cu care a fost investita, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Potrivit disp. art. 3731 alin. 1 C. proc. civ., cererea de executare silita, insotita de titlul executoriu, se depune la executorul judecatoresc, daca legea nu prevede altfel, iar acesta, in termen de cel mult 5 zile de la inregistrarea cererii, va solicita instantei de executare incuviintarea executarii silite, inaintandu-i in copie cererea de executare si titlul respectiv.
In conformitate cu disp. art. 373 alin. 2 C. proc. civ., instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
De asemenea, raportat la disp. art. 3731 alin. 3 C. proc. civ., in temeiul incheierii prin care se admite cererea de incuviintare a executarii silite, executorul judecatoresc poate proceda la executarea silita a obligatiei stabilite prin titlul executoriu, in oricare dintre formele prevazute de lege.
Incuviintarea executarii silite constituie o conditie prealabila si obligatorie demararii procedurii executionale propriu-zise, garantie a legalitatii acesteia, motiv pentru care la data promovarii cererii vizand acest obiect nu exista in curs o executare silita in concret, ci aceasta urmeaza a se produce ulterior, potrivit optiunii executorului judecatoresc raportat la solicitarea creditorului.
Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor a prevazut posibilitatea pentru executorul judecatoresc de a solicita incuviintarea executarii silite, fara a preciza in prealabil forma de executare ce va fi demarata in vederea realizarii drepturilor creditorului, urmand ca ulterior obtinerii incuviintarii, sa decida forma de executare concreta, potrivit optiunii sale, in limitele de competenta ale instantei de executare.   
Din moment ce legea nu impune in sarcina executorului judecatoresc obligatia de a indica forma de executare ce va fi in concret aplicata, este evident ca acesta nu are nici obligatia de a preciza bunurile debitorului sau eventualii terti popriti ori de a depune dovezi in acest sens.
Prin urmare, competenta de solutionare a cererii de incuviintare a executarii silite se determina prin raportare la solicitarea executorului judecatoresc, acesta prefigurand aspectul ca in raza instantei solicitate se va desfasura executarea silita, legea permitandu-i expres ca ulterior acestui moment sa aleaga forma concreta de executare. A interpreta in sensul ca executorul judecatoresc are obligatia de a preciza de la inceput locul executarii inseamna a statua contrar dispozitiilor legale care ii dau posibilitatea de a opta in privinta formei de executare ulterior momentului incuviintarii executarii silite.
Dispozitiile ce reglementeaza competenta de drept comun sunt inaplicabile in ipoteza cererii de incuviintare a executarii silite, a carei solutionare este de competenta instantei de executare stabilita in mod expres de disp. art. 373 alin. 2 C. proc. civ., prevederi legale cu caracter special si incidente ca atare.
Avand in vedere ca solicitarea executorului judecatoresc de incuviintare a executarii silite este adresata Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, in considerarea desfasurarii ulterioare a procedurii de executare pe raza sa teritoriala, aceasta este instanta de executare, competenta fiind sa incuviinteze executarea silita. 
Tribunalul retine ca dreptul de creanta al recurentei-creditoare este constatat prin titlu executoriu, fiind astfel indeplinite disp. art. 372 C. proc. civ., art. 106 raportat la art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, ca acesta este investit cu formula executorie si ca dreptul de creanta are caracter cert, lichid si exigibil, potrivit disp. art. 379 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite recursul, modificand in tot incheierea recurata in sensul admiterii cererii si a incuviintarii executarii silite a titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin RNCB3AM 0453756 si RNCB3AM 0453792, privind pe creditoarea S.C. Chorus Marketing and Distribution S.R.L., pe debitoarea S.C. Europaddy Transport-Export S.R.L. si pe avalistul Martinov Paul. 

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A  IV-A  CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1125 R/19.04.2012