REVOCAREA MASURII OBLIGARII DE A NU PARASI TARA DISPUSA IN CURSUL CERCETARII JUDECATORESTI.CONDITII

      Prin incheierea din data de 17 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. 5/314/2004 s-a revocat masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara, prev. de art.1451 Cod procedura penala, luata fata de inculpat prin  incheierea de sedinta din 18 mai 2005 a Judecatoriei Suceava data in dosar nr. 8176/2004 si mentinuta, in conformitate cu art. 350 al. 1 Cod procedura penala, prin sentinta penala nr. 237/23.03.2007 pronuntata de aceeasi instanta in dosar nr. 5/314/2004.
      Prin sentinta penala nr. 237/2007 pronuntata de Judecatoria Suceava, inculpatul a fost condamnat pentru :
- lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 7 ani inchisoare,
- ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice prev. de art.  321 alin. 2 Cod penal cu  aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani inchisoare;
- lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa  de 6 luni inchisoare.
      In baza art. 350 alin. 1 Cod procedura penala, s-a mentinut masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara, prev. de art. 1451 Cod procedura penala, luata fata de inculpat prin incheierea din 18 mai 2005 a Judecatoriei Suceava.
      Impotriva acestei sentinte s-a declarat apel iar la termenul de judecata din data de 17.09.2007, s-a solicitat instantei revocarea masurii obligarii de a  nu parasi tara,  considerand ca la acel moment aceasta nu se  mai justifica a fi mentinuta.
      Tribunalul Suceava a considerat ca in cauza nu se mai impune mentinerea masurii restrictive de libertate, respectiv aceea a obligarii de a nu parasi tara, luata fata de inculpat, apreciind ca buna desfasurare a procesului penal ar putea fi asigurata si in aceste conditii. 
Astfel, in conformitate cu art. 25 din Constitutia Romaniei, dreptul la libera circulatie in tara si strainatate este garantat, fiecarui cetatean fiindu-i asigurat dreptul de a-si stabil domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara, iar potrivit art. 53 din legea fundamentala, restrangerea unor drepturi sau a unor libertati poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica, cu conditia ca aceasta masura sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o.
Tribunalul a apreciat ca mentinerea fata de inculpat a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara nu ar reprezenta o masura proportionala cu situatia care a determinat-o, intrucat restrangerea, in continuare, a libertatii de circulatie ar depasi durata rezonabila la care se refera art. 5 pct. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
          Recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava este intemeiat.
      Potrivit dispozitiilor art. 136 Cod procedura penala,  in cauzele privitoare la  infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea inculpatului de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una din masurile preventive prevazute de lege.
      Initial, fata de acesta a fost luata masura arestarii preventive care ulterior a fost inlocuita cu masura obligarii de a nu parasi tara, considerandu-se ca desi pana la acea data detentia provizorie nu a depasit un termen rezonabil, in intelesul art. 5 pct. 3 din C.E.D.O., acordarea unei noi prelungiri ar depasi acest termen.
      Potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala durata masurii obligarii de a nu parasi tara este limitata in timp doar atunci cand a fost luata in cursul urmaririi penale (art. 1451 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 2 Cod procedura penala), pentru faza de judecata neexistand nici o reglementare expresa, ceea ce inseamna ca aceasta masura poate dura chiar si pana la sfarsitul procesului.
      Dispozitiile art. 5 pct. 3 din  Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, invocate de recurent se refera la durata rezonabila a procedurii in cazul persoanei arestate sau detinute, instantele facand aplicarea acestor dispozitii cu ocazia revocarii masurii arestarii preventive.
Potrivit disp. art. 2 alin. 3 din Protocolul nr. 4, exercitarea dreptului la libera circulatie si de a parasi tara poate face obiectul unor restrangeri prevazute de lege si care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altor persoane.
In ultimii ani, instanta europeana a precizat conditiile in care aplicarea de catre autoritatile nationale a unei masuri ce constituie o limitare a libertatii de circulatie este compatibila cu disp. art. 2 paragraf 3 din Protocolul nr. 4, in special privind caracterul ei necesar intr-o societate democratica si respectarea raportului de proportionalitate intre asemenea masuri si scopul urmarit prin dispunerea lor.
In speta, limitarea dreptului la libera circulatie apare ca fiind necesara pentru buna desfasurare a procesului penal, in cazul in care instanta va aprecia ca fiind absolut necesara prezenta inculpatului putand apela la institutia mandatului de aducere, neexistand nici un mijloc procedural pentru a asigura prezenta inculpatului in situatia in care acesta nu s-ar afla in tara.
La aprecierea acestui caracter, Curtea va avea in vedere si pozitia inculpatului care nu s-a mai prezentat la nici un termen de judecata dupa punerea sa in libertate.
      De asemenea, Curtea considera ca exista proportionalitate intre aceasta masura si scopul urmarit - asigurarea unei bune desfasurari a procesului penal si impiedicarea sustragerii inculpatului de la judecata ori de la executarea pedepsei - mai ales ca din interpretarea dispozitiilor art. 1451 Cod procedura penala, rezulta ca organul care a dispus aceasta masura poate incuviinta parasirea tarii daca ratiuni urgente ar impune aceasta.
      In concluzie, Curtea apreciaza ca, dat fiind ca nu s-au schimbat temeiurile  care au stat la baza luarii masuri, iar aceasta apare ca fiind necesara si proportionala cu scopul urmarit, cererea de revocare a masurii obligarii de a nu parasi tara apare ca fiind neintemeiata.
      In consecinta, in temeiul art. 38515  pct. 2 lit. d Cod procedura penala, Curtea va admite recursul si, in rejudecare va respinge cererea de revocare a masurii preventive ca nefondata.