Respingerea sesizarii Biroului executari penale din cadrul judecatoriei pentru revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei .Cauze

Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei.

Constata ca prin sentin?a penala pronun?ata de Judecatoria Avrig la data de 06.11.2013 s/a admis sesizarea Biroului executari Penale din cadrul Judecatoriei Avrig ?i in baza art. 864 al. 2 Cod proc. penala a fost revocata suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicate condamnatului G M, prin sentinta penala   din 12.01.2011, pronuntata de Judecatoria Avrig, si s-a dispus executarea in intregime a acestei pedepse.
In baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a hotari astfel, Judecatoria Avrig a retinut, in esenta, urmatoarele :
Prin sentinta penala  din 12.01.2011, pronuntata  de Judecatoria Avrig, s-a dispus condamnarea inculpatului G M la pedeapsa de 2 ani inchisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe o perioada de 5 ani, ce constituie termen de incercare, potrivit art. 861 C.penal. Totodata, inculpatul a fost obligat sa respecte masurile de supraveghere prevazute de art. 863 alin. 1 C.penal, printre care, sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges si sa anunte orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea.
Sentinta a ramas definitiva la data de 25.01.2011, prin nerecurare, iar condamnatul nu s-a mai prezentat la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges la intrevederile de supraveghere incepand cu intrevederea stabilita in cursul lunii iunie 2012, dupa cum a rezultat din adresa emisa de acest serviciu nr. 2318/S.P. Arges/31.05.2012, ultima data la care condamnatul s-a prezentat fiind data de 06.01.2012, cand a anuntat ca urmeaza sa plece din tara in Suedia, unde a mai lucrat fara forme legale si a declarat ca se va intoarce in cursul lunii iunie 2012 pentru a se prezenta la intrevedere, sens in care a dat declaratie scrisa, anexata in copie la dosar (f. 13). Ulterior acestei date, condamnatul nu s-a mai prezentat la sediul Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges, desi a fost legal citat in acest sens.
In urma colaborarii cu Politia municipiului Campulung, Sectia nr. 16 de Politie Rurala Valea Mare Pavat, aceasta din urma a comunicat Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges faptul ca, din datele culese, rezulta plecarea condamnatului din tara, in Suedia, impreuna cu bunica sa, B V .
Prin adresa nr. 2318/S.P. Arges din 31.05.2012, inregistrata la aceasta instanta la data de 06.06.2013, Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges a sesizat Biroul executari penale din cadrul Judecatoriei Avrig in legatura cu sustragerea condamnatului de la exercitarea supravegherii, respectiv despre faptul ca acesta nu a dat curs citatiilor emise de acest serviciu, si nici nu i-a contactat ulterior datei de 06.01.2012.
Din mijloacele de proba aflate la dosarul cauzei, a rezultat fara dubiu neindeplinirea de catre condamnat a masurilor de supraveghere stabilite prin sentinta de condamnare, convingerea instantei fiind aceea ca aceasta nesupunere la masurile de supraveghere se datoreaza relei credinte a condamnatului.
Potrivit art. 863 C.penal, condamnatul trebuia sa se prezinte la termenele fixate la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges si sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta, si orice deplasare mai mare de 8 zile, precum si intoarcerea.
Desi organul abilitat cu exercitarea supravegherii a citat in repetate randuri pe condamnatul G M, ulterior lunii iunie 2012, acesta nu a dat curs nici uneia dintre aceste citatii, prin intermediul organelor de politie aflandu-se  faptul ca acesta a plecat din tara.
Avand in vedere ca G M nu a dat curs citatiilor emise de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges ulterior lunii iunie 2012, ca nu a contactat telefonic acest serviciu, conform obligatiilor asumate prin declaratia data la data de 06.01.2012 in fata consilierului de probatiune, instanta a apreciat ca acesta a dat dovada de rea credinta, nefiind incidenta nicio cauza care sa-l exonereze de raspundere pentru sustragerea de la exercitarea supravegherii.
Chiar daca a plecat din tara la munca, condamnatul avea posibilitatea si obligatia de a lua legatura, macar telefonic, cu Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arges, in vederea comunicarii domiciliului, resedintei sau locuintei, dupa caz, din strainatate si a stabilirii modului de exercitare a supravegherii.
In consecinta, instanta a admis sesizarea Biroului executari penale din cadrul Judecatoriei Avrig si, vazand dispozitiile art. 447 C.p.p., raportat la art. 864 alin. 2 C.penal, a revocat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicate prin sentinta penala nr. 5 din 12.01.2011, pronuntata in dosarul nr. 533/787/2010 de Judecatoria Avrig, si a dispus executarea in intregime a acestei pedepse in regim de detentie.
Impotriva acestei hotarari, in termen, a declarat recurs condamnatul.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia, care prin decizia penala nr. 1285/19.12.2013 a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Sibiu, in temeiul art. 27 pct. 3 paragr. 2 din Codul de procedura penala.
In cursul judecarii recursului, Tribunalul Sibiu a solicitat Serviciului de Probatiune Arges sa comunice informatii privind comportamentul persoanei condamnate,serviciu care a intocmit un referat in acest sens. De asemenea, condamnatul a depus inscrisuri, fotografii prin care a aratat ca doreste sa faca dovada ca a fost angajat in Suedia in munca, fara forme legale.
A fost audiata in calitate de martor numita B E (soacra condamnatului), iar la ultimul termen de judecata, condamnatul, prin aparator ales a depus motive de apel.
In motivarea apelului s-au aratat urmatoarele :
La data de 12.01.2011 G M a fost condamnat de catre judecatoria Avrig pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g si i C.pen. raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p. In baza art. 861 C.p., instanta de judecata dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii pe o durata de 5 ani.
Prima intrevedere a avut loc la data de 02.03.2011, data la care i-au fost comunicate masurile de supraveghere impuse in sarcina condamnatului, drepturile si obligatiile in calitate de persoana condamnata, consecintele nerespectarii masurilor de supraveghere si a manifestarii unui comportament negativ pe perioada supravegherii.
Astfel cum reiese si din caracterizarea comportamentului apelantului intocmita de catre Serviciul de probatiune Arges si depusa la dosarul cauzei la termenul anterior, pana in cursul anului 2012 apelantul s-a prezentat la toate intrevederile de supraveghere stabilite, a prezentat documentele solicitate, a anuntat deplasarile in strainatate, a comunicat data revenirii in tara, iar atunci cand s-a aflat in imposibilitate de a contacta personal a transmis informatiile necesare prin intermediul mamei sale G E .
Din acest moment au inceput problemele personale astfel ca, condamnatul a decis sa plece in Suedia pentru a-si procura o sursa de venit pentru intretinerea familiei. Problemele conjugale au condus la o despartire in fapt si astfel acesta a parasit domiciliul in care locuia impreuna cu concubina sa S M. Asa cum a declarat si in fata Serviciului de probatiune, la acel moment a lasat toate actele si telefonul mobil in acel imobil, moment de la care, numita S M nu i-a mai permis accesul in casa pentru a-si recupera toate documentele (certificatul de nastere precum si toate inscrisurile primite de la Serviciul de Probatiune) si astfel a pierdut orice contact cu Serviciul de probatiune Arges.
A revenit in tara si a cautat Serviciul de Probatiune dar, avand in vedere ca acesta si-a mutat sediul (incepand cu data de 01.02.2012 – cf. portal instantelor de judecata) nu l-a mai gasit. Gradul de instruire si pregatire a condamnatului care denumea Serviciul de probatiune drept „Scoala” explica intru totul imposibilitatea fizica de a identifica sediul acesteia desi se afla chiar in fata tribunalului Arges unde se afla si sediul Serviciului de Probatiune. Desi intreba persoanele de pe strada, acestea nu stiau la ce se refera intreband de asa zisa „Scoala de reabilitare”.
La data de 06.01.2012 a fost ultima data cand s-a prezentat, iar la data de 15.05.2013 a anuntat schimbarea domiciliului.
A primit sentinta instantei fondului cu totul intamplator si astfel, speriat de cele intamplate a comunicat cu soacra acestuia cerand disperat ajutor. Cu ajutorul acesteia, persoana care a facut demersurile necesare pentru a gasi un numar de telefon, a identificat sediul institutiei si pentru a explica si a restabili situatia anterioara, numitul G M a reluat legatura cu Serviciul de Probatiune Arges.
La data de 26.11.2013 condamnatul a  dat o declaratie in fata Serviciului de probatiune prin care a explicat toate cele intamplate si si-a exprimat pozitia de regret sincer, a promis ca isi va indeplini intocmai obligatiile ce ii vor fi puse in vedere si de asemenea, de la acel moment si pana in prezent, are o legatura constanta cu persoana care administreaza dosarul din cadrul Serviciului de probatiune.
In prezent, condamnatul G M si-a refacut viata, s-a casatorit si asteapta un copil de la actuala sa sotie B L. A depus in acest sens certificatul de casatorie, precum si actele de identitate ale condamnatului si actualei sotii din care reiese faptul ca acestia locuiesc in fapt la aceeasi adresa. De asemenea, a anexat si inscrisurile medicale care dovedesc faptul ca acestia asteapta un copil impreuna.
Din toate considerentele anterior expuse, arata faptul ca plecarea in Suedia nu a avut loc in scopul de a eluda legea sau de a se sustrage de la supravegherea exercitata asupra condamnatului de catre consilierul de probatiune, ci a avut drept scop cautarea unui loc de munca, pentru a-si castiga in mod legal existenta.
Pornind de la dispozitiile legale in materie, respectiv dispozitiile art. 88 c.pen., potrivit cu care daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, solicitand instantei respectuos sa contate, in principal din pozitia condamnatului din momentul revenirii in tara si pana-n prezent, precum si din atitudinea acestuia (care s-a prezentat la toate intrevederile pana la momentul plecarii in Suedia, moment la care si-a si anuntat plecarea), faptul ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile privind reaua-credinta.
Neindeplinirea obligatiilor impuse de instanta prin hotararea de condamnare nu a avut loc in vederea sustragerii de la supraveghere, condamnatul a reluat toate intrevederile cu consilierul de probatiune, dovedind faptul ca a con?tientizat consecintele conduitei sale, situatie in care urmeaza sa se aprecieze ca fondate criticile aduse hotararii atacate si astfel sa se acorde valoare, subliniind textul legal, privind faptul ca revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei trebuie sa se bazeze pe probe care sa inlature in mod real prezumtia de buna credinta a condamnatului.
Analizand apelul declarat, instanta a constatat ca acesta este fondat, urmand sa fie admis.
Conform art. 88 din Noul Cod penal, „daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei”.
S-a impus asadar a se stabili daca condamnatul G M a actionat cu rea-credinta atunci cand nu a respectat masurile de supraveghere.
Analizand inscrisul emanand de la Serviciul de probatiune Arges (f.12-13), instanta a retinut ca persoana condamnata s-a prezentat din ianuarie 2011 pana in cursul anului 2012 la toate intrevederile de supraveghere stabilite, a anuntat deplasarile sale si a comunicat data revenirii in tara.
Se mentioneaza ca a plecat in Suedia pentru a lucra din cauza greuta?ilor financiare, avand un copil de crescut si prejudiciul cauzat prin comiterea infractiunii pentru care a si fost condamnat, de acoperit.
Instanta a constatat de asemenea, ca persoana condamnata respecta in prezent programul de supraveghere, comunicand Serviciului de Probatiune schimbarea domiciliului.
Tot din inscrisul cu privire la persoana condamnatului de la Serviciul de probatiune a rezultat ca Gheorghita Marius a avut un comportament potrivit pe perioada supravegherii, iar in prezent domiciliaza in locuinta viitoarei sotii, fiind chiar sprijinit financiar de catre rudele acesteia.
Tribunalul a apreciat ca persoana condamnata nu s-a sustras cu rea-credinta masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse de instanta cu ocazia condamnarii sale, ci plecarea sa pe o perioada determinata in Suedia a fost determinata de prestarea unei munci remunerate din care sa-si castige existenta. Instanta a apreciat ca in cauza inculpatul si-a exercitat un drept constitutional-dreptul la munca. Este adevarat ca apelantul condamnat era obligat sa anunte Serviciul de probatiune despre decizia de a pleca spre a munci in alta tara si in situatia in care obtinea aceasta permisiune, sa stabileasca impreuna cu consilierul de probatiune un program de supraveghere. Insa modul de comportare al condamnatului anterior si ulterior deplasarii in Suedia, raportat la obligatia de a se supune unui program de supraveghere, evenimentele intervenite in viata personala a acestuia, scopul deplasarii sale in Suedia (pentru a munci) au format convingerea instantei ca acesta nu a actionat cu rea credinta.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca revocarea suspendarii sub supraveghere nu se impune in cauza, dat fiind, pe de o parte ca nu este indeplinita conditia relei credinte a condamnatului si pe de alta parte, datorita imprejurarii  ca in prezent condamnatul urmeaza programul de supraveghere in mod regulat.
Pentru toate aceste considerente, apelul condamnatului a fost admis si pe cale de consecinta a fost desfiintata in parte hotararea atacata si judecand in fond s-a  respins sesizarea Biroului executari penale din cadrul Judecatoriei Avrig pentru revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata condamnatului G M, prin sentinta penala a Judecatoriei Avrig.