Posibilitatea detinatorului unei hotarari de acordare a despagubirilor pentru imobilul expropriat de a se adresa instantei pentru a obtine obligarea expropriatorului la plata lor efectiva

Prin cererea inregistrata sub nr. 5999/86/2012, reclamanta G.F. a solicitat, in contradictoriu cu paratii Statul Roman, prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, prin C.N.A.D.R. S.A., prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Iasi, Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate si Acordare a Despagubirilor a Comunei Patrauti, obligarea la plata sumei de 12524 lei, reprezentand despagubiri, conform Hotararii nr. 122/24.01.2011, precum si dobanda legala aferenta sumei, urmand a fi actualizate in raport de rata inflatiei aplicabila la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca, in baza Hotararii de Guvern nr. 743/2010 privind declansarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrarii de utilitate publica, varianta de ocolire Suceava, s-a dispus exproprierea imobilului situat in comuna Patrauti, identic cu parcela 30695 din C.F. 30677, in suprafata de 1342 m.p., proprietari fiind ea, G. F., G. O., G. G., G. A., P. G. S-a format dosarul nr. 111/2011, pe baza deciziei de expropriere si a evaluarii efectuate in cauza. Comisia de verificare a dreptului de proprietate si acordare a despagubirilor a emis hotararea 122/24.01.2011, in baza careia s-a dispus plata catre acestia a sumei de 62.620 lei, cu titlu de despagubiri, fiecare urmand sa primeasca cate 12.524 lei, sume cu care au fost de acord, urmand sa fie consemnate la C.E.C. Bank pe numele lor, in sarcina expropriatorului. Aceasta hotarare a fost emisa in data de 24.01.2011 si nici pana in prezent plata nu a fost efectuata. In consecinta, solicita instantei sa constate ca ele, partile, au cazut de acord cu privire la cuantumul despagubirilor si ca exproprierea fiind facuta, se impune ca parata sa-si indeplineasca obligatia de plata.
Creanta este certa, conform art. 379 Cod pr. civila, existenta ei rezultand din hotararea nr. 122/24.01.2011, fiind recunoscuta de debitoarea care a facut parte din comisie.
Creanta este lichida, cuantumul ei fiind individualizat in mod incontestabil de catre comisie.
In speta, a solicitat Tribunalului Suceava, si pe calea somatiei de plata, obligarea paratei la plata debitului, insa actiunea a fost respinsa, ca inadmisibila, motiv pentru care a promovat prezenta actiune.
Paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R. S.A., prin reprezentant, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii promovata in baza prevederilor Legii 255/2010 si ale Legii nr. 33/94, sustinand ca nici unul din aceste acte normative nu contin dispozitii care sa reglementeze cazul dedus judecatii.
Pe fondul cauzei, paratul a sustinut caracterul incert al creantei, hotararea nr. 122/24.01.2011 fiind emisa prin raportare la modalitatea de evaluare prevazuta de Legea 198/2004, desi, la momentul emiterii hotararii, dispozitiile legale respective fusesera abrogate de Legea nr. 255/2010.
Noul act normativ - Legea nr. 255/2010 - prevede o alta procedura si modalitate de stabilire a valorii despagubirii si anume prin raportare la expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici. De avut in vedere ca art. 31 al Legii 255/2010 prevede ca "orice documentatie tehnica sau de evaluare, realizata ori aflata in curs de realizare anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, se considera valabila" au fost modificate prin Legea nr. 205/2011.
A invocat si prevederile art. 32 din Legea nr. 255/2010, conform carora, "In cazul procedurilor de expropriere aflate in curs de desfasurare, pentru continuarea realizarii obiectivelor, se aplica prevederile prezentei legi", in speta, procedura de expropriere fiind in curs de desfasurare la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 255/2010.
Mai mult, conform pct. 14.2 a raportului de evaluare a terenului, prin care s-a stabilit valoarea despagubirilor, se precizeaza ca "Raportul de evaluare isi pastreaza valabilitatea numai in situatia in care conditiile de piata, reprezentate de factorii economici, sociali si politici, raman nemodificate in raport de cele existente la data intocmirii raportului de evaluare" ori abrogarea legii si modificarea metodei de evaluare, prin raportare la expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici, se circumscrie in cazurile mentionate, inlaturand valabilitatea raportului de evaluare.
Prin sentinta nr. 1732 din 3 iulie 2012, Tribunalul Suceava - Sectia civila a respins exceptia inadmisibilitatii, ca nefondata; a admis cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii Statul Roman, prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, prin C.N.A.D.R. S.A. prin Directia regionala de Drumuri si Poduri Iasi, Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate si Acordare a Despagubirilor a Comunei Patrauti, jud. Suceava; a obligat paratii sa plateasca reclamantei suma de 12.524 lei, reprezentand despagubiri, precum si dobanda legala, calculata incepand cu data de 11.05.2012.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca exceptia invocata este nefondata, in conditiile in care art. 21 din Legea nr. 255/2010 prevede obligatia expropriatorului de a efectua plata despagubirilor stabilite prin Hotararea nr. 122/24.01.2011, asa incat, nu se poate sustine ca actul normativ necontestat nu cuprinde dispozitii in acest sens.
In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul a constatat urmatoarele:
Potrivit art. 21 din Legea nr. 255/2010, in termen de cel mult 90 zile de la data emiterii hotararii de stabilire a cuantumului despagubirilor, expropriatorul efectueaza, prin transfer bancar sau numerar, plata despagubirii catre titularii dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor prezentei legi.
Ca atare, avand in vedere Hotararea nr. 122/24.012011, precum si disp. art. 21 din Legea 255/2011, creanta reclamantei este certa, lichida si exigibila, asa cum prevad disp. art. 379 Cod pr. civila.
Sustinerea paratei, in sensul ca Hotararea nr. 122/2011 a fost emisa avandu-se in vedere prev. Legii nr. 198/2004, act care, la momentul respectiv, fusese abrogat, este infirmata de chiar continutul hotararii mentionate, care, in partea introductiva, prevede temeiul de drept in baza caruia a fost emisa, respectiv art. 18-20 din Legea nr. 255/2010.
Mentiunile din raportul de evaluare privind valabilitatea acestuia nu sunt de natura a anula efectele hotararii comisiei de verificare a dreptului de proprietate si acordare a despagubirilor, atata timp cat aceasta nu a fost anulata.
Prin urmare, tribunalul a admis cererea, in sensul obligarii la plata de despagubiri, precum si dobanda legala calculata incepand cu data introducerii actiunii (data punerii in intarziere).
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Statul Roman - Ministerul Transporturilor si Infrastructurii - C.N.A.D.N.R. S.A. - Directia Regionala de Drumuri si Poduri Iasi.
In motivare arata ca prima instanta a procedat in mod gresit la respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii promovata in baza prevederilor Legii 255/2010 si ale Legii 33/1994.
Reclamanta si-a intemeiat cererea de chemare in judecata pe dispozitiile Legii 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, precum si ale Legii 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes national, judetean si local.
Nici unul dintre aceste acte normative nu contine prevederi care sa reglementeze cazul dedus judecatii. Legea 255/2010 recunoaste, prin art. 22, posibilitatea expropriatului de a se adresa instantei de judecata in situatia in care este nemultumit de cuantumul despagubirii stabilite de comisie, ori, prin actiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta nu contesta cuantumul, aceasta exprimandu-si acordul cu privire la valoarea despagubirii. De asemenea, articolele 21-27 din celalalt act normativ invocat in sustinerea actiunii, respectiv Legea 33/1994, contin dispozitii care privesc modalitatea de solutionare a litigiilor prin care se contesta cuantumul despagubirilor stabilite de comisie si nu isi gaseste aplicabilitate in speta, din moment ce litigiul de fata nu vizeaza acest aspect.
Reclamanta a formulat actiune in pretentii, insa in cauza nu poate fi antrenata raspunderea civila in sarcina sa, conditiile specifice acestui gen de raspundere nefiind indeplinite. Suma pretinsa nu este rezultatul unei fapte ilicite a sa, prin care sa i se fi cauzat acesteia o vatamare, ci isi are izvorul intr-o hotarare emisa de comisia de acordare a despagubirilor, procedura exproprierii pentru utilitate publica fiind licita, din moment ce este prevazuta de lege.
Pe fondul cauzei, sustine recurenta ca, asa cum a aratat in fata primei instante, creanta pretinsa are un caracter incert. Hotararea nr. 122 din 24.01.2011 a fost emisa prin raportare la modalitatea de evaluare prevazuta de Legea nr. 198/2004, desi, la momentul emiterii hotararii, dispozitiile legale respective fusesera abrogate de Legea nr. 255/2010.
Noul act normativ - Legea nr. 255/2010 - prevede o alta procedura si o alta modalitate de stabilire a valorii despagubirii si anume prin raportare la expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici. La momentul emiterii hotararii, erau aplicabile aceste dispozitii legale, astfel incat, cuantumul despagubirilor nu prezinta un caracter cert.
Solicita sa se aiba in vedere ca art. 31 al Legii nr. 255/2010, care prevedea ca "Orice documentatie tehnica sau de evaluare realizata ori aflata in curs de realizare anterior intrarii in vigoare a prezentei legi se considera valabila", au fost modificate prin Legea nr. 205/2011. In forma actualizata a acestuia se prevede ca "Expropriatorul poate folosi orice documentatie tehnica sau de evaluare realizata ori aflata in curs de realizare anterior intrarii in vigoare a prezentei legi." Astfel, caracterul imperativ al evaluarilor realizate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 255/2010 a fost inlaturat, expropriatorul neavand obligatia, ci doar posibilitatea de se raporta la cuantumul despagubirilor stabilite prin aplicarea metodei de evaluare prevazute de legea veche (Legea 198/2004).
In sprijinul acestui punct de vedere, invoca si prevederile art. 32 din Legea nr. 255/2010, conform caruia, "in cazul procedurilor de expropriere aflate in curs de desfasurare, pentru continuarea realizarii obiectivelor, se aplica prevederile prezentei legi", in speta procedura de expropriere fiind in curs de desfasurare la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 255/2010.
Mai mult, conform pct. 14.2 pct. 2 a raportului de evaluare a terenului, prin care s-a stabilit valoarea despagubirilor, se precizeaza ca "Raportul de evaluare isi pastreaza valabilitatea numai in situatia in care conditiile de piata, reprezentate de factorii economici, sociali si politici, raman nemodificate in raport cu cele existente la data intocmirii raportului de evaluare", ori abrogarea Legii nr. 194/2004 si modificarea metodei de evaluare, prin raportarea la expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici, se circumscrie cazurilor mentionate, inlaturand valabilitatea raportului de evaluare.
Pentru aceste motive, solicita admiterea recursului si, in principal, admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, iar in subsidiar, respingerea acesteia ca neintemeiata.
In drept, invoca prevederile Legii 255/2010, Legii 198/2004, precum si ale Codului de procedura civila.
Prin intampinare, reclamanta intimata G. A. solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei, ca fiind legala si temeinica.
Analizand  recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea il constata nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Hotararea nr. 122 din 24.01.2011 a fost emisa de Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate si de Acordare a Despagubirilor Patrauti in baza art. 18-20 din Legea nr. 255/2010.
Este real ca dispozitiile Legii 255/2010 nu reglementeaza in mod expres actiunea de fata. Insa, art. 22 din acest act normativ nu prevede ca hotararea de despagubire ar constitui titlu executoriu, asa cum prevede, spre exemplu, in cazul hotararii de expropriere art. 9 alin. 2 din lege. Ca urmare, in situatia in care expropriatorul nu-si indeplineste obligatia impusa de art. 21 din Legea 255/2010, de a transfera sumele de bani stabilite drept despagubire in contul proprietarului imobilului expropriat, acesta nu poate pune in executare direct hotararea de acordare a despagubirilor, ci trebuie sa se adreseze instantei pentru a obtine un titlu executoriu in acest sens. Actiunea de fata deriva din neindeplinirea obligatiei instituita de art. 21 din Legea 225/2010 de catre expropriator, astfel incat nu poate fi primita critica recurentului in sensul ca actiunea ar fi inadmisibila.
Nu pot fi primite nici celelalte critici, avand in vedere ca, prin Hotararea nr. 122/24.01.2011, Comisia de verificare a dreptului de proprietate si acordare a despagubirilor Patrauti a stabilit ca reclamanta are dreptul la suma de 12.524 lei pentru cota de 1/5 din terenul expropriat, iar Legea nr. 255/2010 nu prevede posibilitatea expropriatorului de a contesta aceasta hotarare. Practic, recurentul nu face altceva decat sa-si invoce propria culpa, respectiv ca nu ar fi stabilit corect cuantumul despagubirilor acordate, ceea ce este inadmisibil.