Suspendarea judecatii in temeiul dispozitiilor art. 183 Cod procedura civila. Conditii. Interpretare.

Prin Decizia civila nr. 2078 din data de 4 octombrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Suceava in dosarul nr. 3481/206/2010, s-a admis recursul declarat de (_) impotriva Deciziei civile nr. 104 din 17 mai 2012, pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. 3481/206/2010, s-a casat in totalitate decizia nr. 104/17.05.2012 si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a decide astfel, Curtea retinut urmatoarele:
Prin actiunea introdusa la data de 17.11.1981, defunctul (_) a cerut revizuirea Sentintei civile nr. 4147/1979 pronuntata in dosarul nr. 2457/1979 al Judecatoriei Cimpulung Moldovenesc, prin care a fost solutionata actiunea pentru partajarea averii succesorale ramasa de pe urma defunctilor (_), precum si reductiunea legatului lasat de SA a lui Nicolae in favoarea paratei VS.
Prin Incheierea de admitere in principiu s-a stabilit ca masa succesorala ramasa dupa defuncta SM, fosta C, se compune din mai multe trupuri de teren si constructii, iar la aceasta masa concura defunctul SA a lui Artimon cu cota de ¾, in calitate de fiu, si defunctul S Artimon a lui Nicolae cu cota de ¼, in calitate de sot supravietuitor.
Judecatoria Campulung Moldovenesc a admis cererea de revizuire, a desfiintat Sentinta civila nr. 4147/1979 si a atribuit partilor loturile, conform Sentintei civile nr.1956/1981.
Dupa emiterea acestei hotarari, la data de 15 mai 2006, revizuientii au descoperit mai multe acte, care la data solutionarii dosarului nu au putut fi prezentate datorita unor imprejurari mai presus de vointa lor. Acest act este reprezentat de Decretul de transmitere a succesiunii din 08.02.1932 emis de Fosta Judecatorie Mixta Vama, potrivit caruia toata succesiunea dupa Maria a lui S Artimon, decedata la data de 8 martie 1928, revenea defunctului S Artimon a lui Artimon, minor la acea data, intrucat defunctul S Artimon a lui Nicolae a renuntat la succesiunea sotiei defuncte in favoarea fiului.
Prin Sentinta civila nr. 1429/09.11.2006, Judecatoria Campulung Moldovenesc a respins cererea de revizuire motivat de faptul ca inscrisul prezentat nu poate fi considerat inscris nou care nu a fost prezentat instantei datorita unei imprejurari mai presus de vointa partilor.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs revizuentii, recurs care a fost admis, a fost modificata sentinta nr. 1429/09.11.2006 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc si, in consecinta, a fost admisa cererea de revizuire, desfiintata Sentinta civila nr. 1956/14.07.1981 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc si trimisa cauza la aceeasi instanta pentru rejudecarea actiunii de partaj succesoral.
In rejudecare s-a format dosarul nr. 1746/206/2007, in care a fost pronuntata Sentinta nr. 1903/15.12.2009, prin care s-a procedat la efectuarea partajului, conform variantei 2 din proiectul de partaj din expertiza lui TP, aflata la filele 361-392 dosar.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel intimatii S Vasile a lui Artimon, S Mircea a lui Artimon si V Silvia, apel care a fost admis prin Decizia nr. 68/19.03.2010, a fost desfiintata in totalitate Sentinta civila nr. 1903/15.12.2009 si trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca Judecatoria Campulung Moldovenesc a interpretat eronat indrumarile din Decizia civila nr. 641/2007 a Tribunalului Suceava in sensul ca a retinut fara temei ca instanta de control judiciar a stabilit ca autorul revizuentelor, adica S Artimon a lui Artimon, are calitate de unic mostenitor dupa mama sa defuncta, S Maria. Judecatoria trebuia sa faca o analiza a conditiilor de validitate pe care acesta le indeplinea pentru a produce efectele juridice dorite, respectiv sa constituie un act valabil pentru ca S Artimon a lui Artimon sa poata fi considerat unic mostenitor.
Aceasta decizie a fost mentinuta prin Decizia nr. 172/06.07.2010 a Curtii de Apel Suceava, prin care s-a respins recursul declarat de revizuenti. Curtea de Apel a stabilit ca in mod corect a hotarat Tribunalul ca trebuie verificate conditiile de validitate a decretului de transmitere a succesiunii din 8 februarie 1932, intrucat acesta nu poarta numar de inregistrare si stampila, iar originalul lui nu a fost prezentat in instanta.
Ca urmare, in mod vadit nelegal a retinut instanta de apel ca Judecatoria Campulung Moldovenesc a fost reinvestita prin decizia nr. 641/2007 a Tribunalului Suceava, pronuntata in dosarul nr. 1307/206/2006, doar cu rejudecarea unei cereri de partaj succesoral in urma admiterii unei cereri de revizuire formulata in temeiul art. 322 pct. 5 Cod pr. civila si a desfiintarii sentintei civile nr. 1956 din 14.07.1081 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc, nesocotind ca, in urma casarii cu trimitere prin decizia nr. 641/2007 a Tribunalului Suceava, Judecatoria Campulung Moldovenesc a pronuntat incheierea de admitere in principiu din 10 decembrie 2008, rectificata prin incheierea din 27 ianuarie 2009 si sentinta civila nr. 1903 din 15 decembrie 2009, toate pronuntate in dosarul 1746/206/2007, care in apelul declarat de intimati au fost desfiintate prin Decizia nr. 68 din 19.03.2010 a Tribunalului Suceava irevocabila prin respingerea recursului prin decizia nr. 172 din 6.07.2010 a Curtii de Apel Suceava.
Asadar, Judecatoria Campulung Moldovenesc a fost reinvestita prin decizia nr. 68 din 19.03.2010 a Tribunalului Suceava avand a respecta, in virtutea art. 315 al. 1 Cod pr. civila, indicatiile date de catre aceasta instanta.
Prin decizia civila nr. 641/2007 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul revizuentelor impotriva sentintei civile nr. 1429 din 9 noiembrie 2006 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc si s-a modificat sentinta, fiind admisa cererea de revizuire a sentintei civile nr. 1956/1981, intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 5 Cod pr. civila, cauza fiind trimisa spre rejudecarea actiunii de partaj succesoral.
Asadar, cererea de revizuire intemeiata pe art. 322 pct. 5 Cod pr. civila,  vizand existenta unui "act nou" a fost solutionata irevocabil de catre aceasta instanta, iar in rejudecare  instanta avea a analiza fondul cauzei avand ca obiect partaj succesoral in contextul actului nou depus, respectiv prin verificarea conditiilor de validitate pe care acest act trebuie sa le indeplineasca pentru a produce efectele juridice dorite, asa cum a primit indicatii prin decizia civila nr. 68 din 19.03.2010 a Tribunalului Suceava, irevocabila prin respingerea recursului.
Intr-adevar, prin sentinta civila nr. 1956 din 14 iulie 1981 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc s-a admis cererea de revizuire formulata de revizuientul S Artimon a lui Artimon, autorul intimatilor-revizuente din prezenta cauza si s-a desfiintat sentinta civila nr. 4147 din 28 decembrie 1978, dar cum sentinta civila nr. 1956/1981 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc  a fost desfiintata prin decizia nr. 641/2007 a Tribunalului Suceava, rezulta ca sentinta civila nr. 4147/1978 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc a ramas in vigoare, prima instanta fiind reinvestita deci cu rejudecarea cererii de revizuire a autorului intimatilor-revizuenti impotriva sentintei civile nr. 4147/1978, care a vizat doar compunerea masei succesorale.
Deci, prima instanta avea a analiza aceasta cerere de revizuire, privind compunerea masei succesorale si a aprecia, la solutionarea partajului, asupra efectelor ce le-ar putea produce actul nou depus. Ca urmare,  in mod just a retinut instanta de fond ca a fost investita cu rejudecarea cererii de revizuire impotriva sentintei civile nr. 4147/1978 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc, vizand compunerea masei succesorale.
Totodata, conformandu-se indicatiilor date prin decizia civila nr. 68/2010 a Tribunalului Suceava, instanta de fond a procedat la analizarea conditiilor de validitate a inscrisului nou si, de asemenea, a efectuat partajul succesoral.
Faptul ca a analizat pe langa aspectele sus aratate si o cerere de revizuire a sentintei civile nr. 4147/1978  prin prisma prevederilor art. 322 pct. 5 Cod pr. civila  poate insemna cel mult ca a solutionat o cerere cu care nu a fost investita pentru ca a fost irevocabil solutionata anterior prin decizia nr. 641/2007 a Tribunalului Suceava, dar in nici un caz ca nu a cercetat fondul cererii de revizuire impotriva sentintei civile nr. 4147/1978 avand ca motiv compunerea masei succesorale, sau ca nu a analizat efectele ce le putea produce in procesul de partaj inscrisul nou respectiv  Decretul de transmitere a succesiunii din 8 februarie 1932 emis de Fosta Judecatorie Mixta Vama.
Ca urmare, gresit a retinut tribunalul in apel ca instanta de fond nu a cercetat fondul pricinii si in temeiul art. 297 al. 1 Cod pr. civila a dispus anularea sentintei civile nr. 333 din 28 februarie 2011 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc, trimitand acesteia cauza spre rejudecare in limitele stabilite prin decizia nr. 641/2007 a Tribunalului Suceava.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava - Sectia civila  la data de  6 noiembrie 2012 sub nr. 3481/206/2010*. 
Cum la data de 21 august 2012 a decedat revizuenta-apelanta S Floarea, iar din certificatul de mostenitor nr. 111 din data de 8 noiembrie 2012 rezulta ca sunt mostenitoare legale ale acesteia revizuentele-apelante B Maria, T Genoveva si P Lucia, acestora li s-a transmis si calitatea procesuala a autoarei lor.
Prin decizia civila (intermediara) nr. 27 din 24 ianuarie 2013, Tribunalul Suceava a respins exceptia de tardivitate invocata de intimatii S Vasile a lui Artimon, S Mircea si V Silvia, ca neintemeiata, a respins exceptia de prescriptie a dreptului de a invoca nulitatea actului, invocata de revizuentii-apelanti, ca neintemeiata, a admis apelurile declarate de revizuentele B Maria, T Genoveva si P Lucia impotriva sentintei civile nr. 333 din data de 28 februarie 2011 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc pronuntata in dosarul nr. 3481/206/2010 si impotriva incheierii de indreptare a erorii materiale din sedinta camerei de consiliu din data de 25 martie 2011 a Judecatoriei Campulung-Moldovenesc, pronuntata in dosarul nr. 3481/206/2010/al al aceleasi instante, intimati fiind S Vasile a Artimon, S Mircea a lui Artimon, V Silvia (fosta SagShin), S Radu Aurelian a lui Aurel, S Nicolai a lui Aurel, M Argentina si S (fosta C) Ecaterina, a dispus schimbarea in totalitate a sentintei civile nr. 333 din data de 28 februarie 2011 a Judecatoriei Campulung-Moldovenesc pronuntata in dosarul nr. 3481/206/2010 si a incheierii de indreptare a erorii materiale din sedinta camerei de consiliu din data de 25 martie 2011 a Judecatoriei Campulung-Moldovenesc pronuntata in dosarul nr. 3481/206/2010/al al aceleasi instante, a incuviintat in principiu cererea de revizuire a sentintei civile nr. 4147 din data de 28 decembrie 1978 a Judecatoriei Campulung-Moldovenesc (dosar nr. 2457/1977), asa cum a fost modificata prin Decizia civila nr. 299 din data de 22 martie 1979 a fostului Tribunal Judetean Suceava( dosar nr. 312/1979) si a fixat termen pentru evocarea fondului in data de 14 februarie 2013, pentru cand s-a dispus citarea partilor.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut, in esenta, ca, avand in vedere limitele deciziei de casare si imprejurarea ca prin Decizia nr. 641 din data de 27 martie 2007 a Tribunalului Suceava (dosar nr. 1307/206/2006) a fost admisa cererea de revizuire, a fost desfiintata sentinta civila nr. 1956 din data de 14 iulie 1981 a Judecatoriei Campulung-Moldovenesc si a fost trimisa cauza la aceeasi instanta pentru rejudecarea actiunii de partaj succesoral, inseamna ca ceea ce avea de analizat instanta de fond era cererea de revizuire a sentintei civile nr. 4147 din data de 28 decembrie 1978 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc, jud. Suceava, asa cum a fost modificata prin Decizia civila nr. 299 din data de 22 martie 1979 a fostului Tribunal Judetean Suceava( dosar nr. 312/1979).
Dupa cum rezulta din adeverinta nr. 163 din data de 12 mai 1979 eliberata de fostul Consiliu Popular al comunei Moldovita, jud. Suceava, S Maria a decedat la data de 8 martie 1928 in aceasta localitate (f.18-ds. nr. 2457/1977-vol I), iar revizuentele-apelante au invocat faptul ca autoarea lor, S Floarea, a descoperit decretul de transmitere a succesiunii din data de 8 februarie 1932 emis de fosta Judecatorie Mixta Vama, de unde rezulta ca toata succesiunea dupa Maria a lui S Artimon a Nicolai, nascuta C, revine fiului sau, defunctul S Artimon a Artimon (autorul revizuentelor), minor la acea epoca.
Din Decretul de transmitere a succesiunii din data de 8 februarie 1932 emis de fosta Judecatorie Mixta Vama depus de revizuentele-apelante rezulta ca, in baza legii si in baza renuntului dat din partea eredelui Artimon a lui Nicolai S, mentionandu-se dispozitiile codicilare cu privire la legatele dispuse in favoarea Mariei B si a lui Ilie D, s-a dispus inregistrarea dreptului de proprietate asupra averii succesorale pe numele minorului Artimon a lui S Artimon in intregime si cu obligatiunea de a elibera legatele dispuse si anume, lui Ilie D o falca de loc de bir situat in ,,Mateiuvca" langa casa acestuia si Mariei B trei falci de loc de bir din ,,Mateiuvca" si casa din paraul ,,Runcul" si a consimti la inregistrarea acestor terenuri pe numele lor.
Tot in Decretul de transmitere a succesiunii se face mentiunea ca ,,inregistrarea dreptului de proprietate asupra averii succesorale pe numele minorului Artimon a lui S Artimon si ceilalti indreptatiti se va face abia dupa regularea starii tabulare conform posesiunii faptice, pentru care scop se acorda lui Artimon a lui Nicolai S ca tata si tutore al minorului Artimon a lui S Artimon un termen de sase luni".
In Decizia nr. 641 din data de 27 martie 2007 a Tribunalului Suceava (dosar nr. 1307/206/2006) s-a retinut ca inscrisul invocat s-a aflat in arhiva personala a unei terte persoane, care l-a descoperit abia in cursul lunii mai 2006 si l-a inmanat uneia dintre revizuente si ca nu se poate retine neglijenta revizuentelor in a-l prezenta pana in prezent si nici culpa autorului lor care a fost in imposibilitate de a-l prezenta la data efectuarii partajului dupa S Maria si care la decesul acesteia si la momentul emiterii decretului de transmitere a succesiunii, era minor.
Prin sentinta civila nr. 2/1953 din data de 3 ianuarie 1953 a fostului Tribunal Popular Raional Campulung Moldovenesc s-a respins ca nefondata ,,actiunea civila intentata de reclamantul Artimon a lui S Artimon impotriva tatalui sau, defunctul S Artimon a lui Neculai S pentru anularea codicilului verbal facut de defuncta Ioana a lui Gheorghe C in anul 1920 si a testamentului verbal facut de defuncta Maria a lui Artimon S in anul 1926, ambele in favoarea paratului si mentine in totul jurnalul nr. 4566 din 5 iunie 1947 a Tribunalului Campulung Moldovenesc"(f. 100-ds. nr. 1746/206/2007).
Prin Decizia civila nr. 862 din data de 13 octombrie 1953 a fostului Tribunal Regional Suceava (dosar nr. 2400/1953) s-a admis recursul introdus de reclamantul Artimon a lui S Artimon impotriva sentintei civile nr. 2/1953 din data de 3 ianuarie 1953 a fostului Tribunal Popular Campulung Moldovenesc, care a fost casata in parte si s-a admis in parte actiunea reclamantului, constatandu-se ca testamentul oral facut de Maria S in anul 1926 in favoarea paratului Artimon a lui Neculai S este nevalabil(f.226-ds. nr. 2457/1977).
Ulterior, in baza Deciziei civile nr. 862 din data de 13 octombrie 1953 a fostului Tribunal Regional Suceava (dosar nr. 2400/1953) si a Deciziei civile nr. 2354 din data de 28 octombrie 1955 a  fostului Tribunal Regional Suceava (care nu a fost depusa de parti la dosar) a fost eliberat Certificatul de mostenitor nr. 8373 din data de 4 ianuarie 1956 de catre fostul Notariat de Stat al Raionului Campulung Moldovenesc, in care se arata ca dupa C Gheorghe (Iuri) a lui Dumitru, decedat la data de 13 decembrie 1909, au ramas ca mostenitori legali C Ioana, in calitate de sotie, cu ¼ parti si S Maria a lui Artemon, nascuta C, in calitate de fiica, cu ¾ parti; ca dupa defuncta C Ioana a lui Gheorghe, decedata la data de 24 martie 1920, a ramas ca mostenitoare legala S Maria a lui Artemon, nascuta C, in calitate de fiica si ca dupa S Maria a lui Artemon, nascuta C, decedata la data de 8 martie 1928, au ramas ca mostenitori legali S Artemon a lui Artemon, in calitate de sot, cu o cota parte de ¼ din masa succesorala si S Artemon a lui Artemon, in calitate de fiu, cu ¾ parti din masa succesorala.
Au invocat intimatii ca in ce priveste validitatea Decretului de transmitere a succesiunii din  8 februarie 1932 emis de Judecatoria Mixta Vama, acest act, dupa cum rezulta din examinarea lui, nu este stampilat, nu are numar de inregistrare sau o incheiere de autentificare, iar ceea ce este important in instanta, nu s-a putut prezenta declaratia de renuntare a autorului intimatilor S Artimon a Nicolai. Mai mult decat atat, intimatii arata ca din adresa nr. 187/11.03.2010 eliberata de Arhivele Nationale - Serviciul Judetean Suceava rezulta ca in urma cercetarilor decretelor pentru transmiterea succesiunii pe anii 1928 - 1932 la Judecatoria Vama nu s-a gasit vreun document privind succesiunea dupa S Maria a lui Artimon incheiata la 08.02.1932 (f.75-dosar fond in rejudecare).
In concluziile orale din data de 10 ianuarie 2013, revizuentele-apelante au invocat faptul ca dreptul intimatilor de a invoca motivele de nulitate relativa ale actului nou este prescris, avand in vedere ca actul nou a fost descoperit in luna mai 2006, iar la data de 12 iunie 2006 a fost introdusa cererea de revizuire in baza acestui act, despre care paratii au luat cunostinta in luna septembrie 2006, cand li s-a comunicat actiunea impreuna cu copia actului nou, primul termen fiind stabilit la data de 21 septembrie 2006, iar de abia prin intampinarea la recursul declarat de revizuente impotriva Deciziei civile nr. 68 din data de 19 martie 2010 a Tribunalului Suceava, datata 6 iulie 2010, paratii invoca faptul ca actul nou depus nu are numar de inregistrare si stampila si nici un proces verbal sau incheiere de autentificare.
La randul lor, in concluziile orale din data de 10 ianuarie 2013, intimatii au invocat dispozitiile art. 287 Cod pr. civila, care arata ca motivele de apel se depun cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare, in alineatul 1 arata ce trebuie sa cuprinda o cerere de apel, apoi la punctul 3 motivele de fapt si de drept, in alineatul 2 se face precizarea ca motivele de la punctul 2 sunt sub sanctiunea decaderii si pot fi implinite cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare, invocand practic exceptia de tardivitate a motivelor de apel constand in exceptia de prescriptie a dreptului de a invoca nulitatea actului, invocata de revizuentele-apelante.
Tribunalul a constatat ca exceptia de prescriptie a dreptului de a invoca nulitatea actului, invocata de revizuentele-apelante, nu reprezinta un motiv de apel nou, ci o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, care poate fi invocata direct in apel, asa cum prevad dispozitiile art. 294 al. 1 Cod pr. civila, in care se arata ca exceptiile de procedura si alte asemenea mijloace de aparare nu sunt considerate cereri noi, astfel incat exceptia de tardivitate invocata de intimati a fost respinsa ca neintemeiata, in temeiul art. 137 al. 1 Cod pr. civila care este aplicabil si in apel prin raportare la dispozitiile art. 298 Cod pr. civila.
In ceea ce priveste exceptia de prescriptie a dreptului de a invoca nulitatea actului nou, constand in Decretul de transmitere a succesiunii din data de 8 februarie 1932 emis de fosta Judecatorie Mixta Vama, invocata de revizuentele-apelante, tribunalul a retinut ca aceasta exceptie nu este data, avand in vedere ca prin Decizia nr. 68/19.03.2010 a Tribunalului Suceava s-a stabilit ca Judecatoria trebuia sa faca o analiza a conditiilor de validitate pe care acesta le indeplinea pentru a produce efectele juridice dorite, respectiv sa constituie un act valabil pentru ca S Artimon a lui Artimon sa poata fi considerat unic mostenitor, iar  prin Decizia nr. 172/06.07.2010 a Curtii de Apel Suceava s-a retinut ca in mod corect a hotarat Tribunalul ca trebuie verificate conditiile de validitate a decretului de transmitere a succesiunii din 8 februarie 1932, intrucat acesta nu poarta numar de inregistrare si stampila, iar originalul lui nu a fost prezentat in instanta.
Prin urmare, in rejudecare, Judecatoria Campulung-Moldovenesc trebuia sa faca o analiza a conditiilor de validitate ale inscrisului nou depus de revizuente in functie si de apararile intimatilor si a indicatiilor date de instanta de control judiciar, astfel ca exceptia de prescriptie a dreptului de a invoca nulitatea actului nou, invocata de revizuentele-apelante este neintemeiata.
In sentinta apelata s-a retinut imprejurarea ca la data la care apare ca intocmit acest decret de transmitere a succesiunii, in zona erau in vigoare dispozitiile Codului Civil Austriac. Cercetand acest act normativ, instanta de fond a constatat ca renuntarea la succesiune este reglementata de dispozitiile art. 550-551. Potrivit acestor dispozitii, pentru valabilitatea renuntarii se cere atat "contractul" de renuntare, cat si un act notarial sau autentificarea prin un proces verbal al judecatoriei, acte care in speta de fata nu au putut fi prezentate. Neindeplinind conditiile prevazute de dispozitiile art. 550-551 Cod civil austriac, instanta de fond a constatat ca decretul de transmitere a succesiunii nu poate fi invocat ca act valid care sa produca efecte juridice in sensul unei renuntari la succesiune, fiind lovit de nulitate absoluta pentru nerespectarea conditiilor de forma (lipsa stampila, lipsa numar de inregistrare, lipsa proces verbal de autentificare).
Tribunalul a retinut ca Decretul de transmitere a succesiunii din data de 8 februarie 1932 emis de fosta Judecatorie Mixta Vama depus de revizuentele-apelante este eliberat dupa deschiderea succesiunii dupa defuncta S Maria, care a avut loc in data de 8 martie 1928, si este semnat de judecator si de grefierul delegat, este datat in data de 8 februarie 1932 si in el este mentionat ca acest inscris poarta ,,Rezolutia I. din Registrul Orfanilor, Notiunea de evidenta I"; iar in dreapta sus este indicat numarul dosarului succesoral dupa S Maria, si anume 63/1928.
Este adevarat ca din adresa nr. 173 din data de 12 februarie 2007 a Directiei Judetene Suceava a Arhivelor Nationale rezulta ca s-au cercetat dosarele Judecatoriei Vama pe anii 1928 si 1932 si s-a constatat ca nu detin decretul de transmitere a succesiunii nr. 63/1928, iar din adresa nr. 187 din data de 11 martie 2010 rezulta ca in urma verificarii decretelor pentru transmiterea succesiunii pe anii 1928-1932 la Judecatoria Vama, s-a constatat ca Arhivele Nationale nu detin succesiunea dupa S Maria, incheiata la data de 8 februarie 1932. Insa ca aceste aspecte nu impieteaza asupra valabilitatii inscrisului nou invocat de revizuentele-apelante, avand in vedere faptul ca relatiile comunicate nu confirma inexistenta actului, vechimea acestuia si faptul ca a fost prezentat in original, invocandu-se faptul ca paginile au fost smulse din registrele institutiei, precum si faptul ca a fost intocmit in fata unui judecator, fiind semnat de acesta si purtand semnatura grefierului delegat.
Contrar sustinerilor instantei de fond, faptul ca inscrisul nou prezentat de revizuentele-apelante nu poarta numar de inregistrare, stampila si un proces verbal de autentificare nu afecteaza valabilitatea inscrisului, avand in vedere ca a fost intocmit in fata unui judecator, fiind semnat de acesta si purtand semnatura grefierului delegat, fiind vorba de un extras din registrul orfanilor si cuprinde o declaratie facuta in fata unei instante de catre S Artimon a Nicolae, care a renuntat in mod expres la succesiunea dupa defuncta sa sotie, S Maria, iar intimatii nu s-au inscris in fals impotriva acestui inscris autentic, care este valabil prin raportare la dispozitiile legale in vigoare la data emiterii lui si este producator de efecte juridice.      
            Mentiunile din acest ,,Decret de transmitere a succesiunii" sunt confirmate de extrasul din Consignatia deceselor, eliberat de Parohiatul Ortodox Roman Moldovita, in care se mentioneaza ca S Maria a decedat la data de 8 martie 1928, ca sotul ei, defunctul S Artimon, era in inchisoarea din Dorohoi si ca decedata S Maria a dispus asupra averii sale prin testament, instituind in caz de moarte pe unchiul sau, Ilie D, ca administrator al averii sale. Tot in acest extras din Consignatia deceselor, eliberat de Parohiatul Ortodox Roman Moldovita, se mentioneaza ca defuncta a avut si o fiica de suflet, si anume nepoata sa orfana de parinti, Maria B, careia ,,i-a si testat ceva din averea sa". Foaia din acest extras de consignatie a deceselor poarta numarul 100/1928, semnatura preotului paroh si stampila Protopopiatului Ortodox Roman Moldovita.
Mentiunile din aceste inscrisuri referitoare la legatul instituit in favoarea Mariei B pentru suprafata de teren situat la locul numit ,,Mateiuvca" sunt confirmate si de declaratia data de Z Maria in data de 8 septembrie 1971, in dosarul nr. 1345/1971, in care arata ca a primit de la prima sotie a defunctului S Artimon, S Maria, suprafata de circa trei hectare teren situat la locul numit ,,Machieviuca", fara acte, initial fiind vorba sa fie infiata de cei doi soti, dar infierea nu s-a mai realizat((f.36-ds. nr. 2457/1977-vol I).
Este adevarat ca din adresa nr. 10 din data de 26 februarie 2007 a Parohiei  ,,Adormirea Maicii Domnului" a comunei Moldovita, jud. Suceava rezulta ca in registrele Parohiei Moldovita pentru anii 1928-1932 nu exista date sau indicii in legatura cu decretul de transmitere a succesiunii si nici fila 100/1928 din consignatia deceselor, insa din aceeasi adresa rezulta ca in registrele de intrare-iesire exista spatii libere, astfel incat aceasta adresa nu inlatura prezumtia de validitate a inscrisului constand din extrasul din Consignatia deceselor eliberat de Parohiatul Ortodox Roman Moldovita, impotriva caruia intimatii nu s-au inscris in fals.
Mentiunile din acest inscris confirma aspectele retinute in ,,Decretul de transmitere a succesiunii" invocat de revizuentele-apelante, iar cand se contesta autenticitatea unui inscris autentic, cel care invoca inscrisul nu are a face nicio dovada, sarcina probei trecand asupra partii care contesta sinceritatea sau autenticitatea inscrisului.
Atata timp cat intimatii nu s-au inscris in fals impotriva acestor inscrisuri si nu s-a invocat ca ar fi contrafacute (mai ales ca nu au calitatea de terti fata de inscris, fiind mostenitorii legali ai defunctului S Artemon), tribunalul nu poate inlatura forta probanta a inscrisului autentic constand din Decretul de transmitere a succesiunii din data de 8 februarie 1932, emis de fosta Judecatorie Mixta Vama, depus de revizuentele-apelante, care atesta faptul ca S Artemon a renuntat la succesiunea sotiei sale, S Maria, astfel incat in mod gresit a apreciat instanta de fond ca inscrisul nou invocat de revizuentele-apelante este lovit de nulitate absoluta pentru lipsa conditiilor de forma, motivul de apel invocat cu privire la acest aspect fiind intemeiat.
In ceea ce priveste valabilitatea declaratiei de renuntare la succesiune facuta de S Artemon, tribunalul a retinut ca renuntarea la succesiune este actul juridic unilateral, expres si solemn prin care succesibilul declara ca nu isi insuseste (renunta) la titlul  de mostenitor, desfiintand cu efect retroactiv vocatia sa succesorala si devenind strain de succesiune.
Atata timp cat S Artemon a renuntat la succesiune, declaratia sa de renuntare la succesiune a fost consemnata intr-un act autentic in fata unui judecator, iar acest act nu a fost anulat, actul sau de optiune succesorala este irevocabil, neavand relevanta ca declaratia sa autentica de renuntare nu a fost depusa la dosar.
Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 551 din Codul civil austriac, in vigoare la data deschiderii succesiunii dupa defuncta S Maria, ,,cine poate valabil sa dispuna de dreptul sau de mostenire, este de asemenea, indrituit sa se lepede de mostenire, printr-un contract incheiat de mai inainte cu cel ce lasa mostenirea iar pentru valabilitatea contractului se cere dresarea unui act de notariat sau autentificarea printr-un proces verbal al judecatoriei. O astfel de renuntare, nefiind altceva convenit, are tarie si in privinta descendentilor".
Contrar celor retinute de prima instanta, aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile in speta, nefiind vorba de o renuntare anticipata la mostenire sau de un contract incheiat cu defuncta S Maria, ci de un act de optiune succesorala survenit dupa data deschiderii succesiunii, care este irevocabil.
Instanta de fond retine ca, in ceea ce priveste declaratiile martorilor I Toader (f. 205) si B Ioan (f. 226), rezulta ca acestia l-au stiut tot timpul ca si proprietar al averii dupa S Maria pe sotul acesteia, S Artimon a Nicolae, si nici unul dintre ei nu are cunostinta sa fi existat vreodata o renuntare la mostenire facuta de S Artimon a Nicolae.
Tribunalul a apreciat ca aceste declaratii nu au relevanta in cauza, in contextul in care in anul 1932 S Artimon a lui Artimon era minor iar tatal sau, in calitate de parinte si tutore al minorului, avea posesia bunurilor acestuia (dupa cum rezulta din inscrisul evocat de revizuenti), iar aceasta posesie nu echivaleaza cu o acceptare tacita a mostenirii, fiind vorba de o detentie precara. In plus, la putin timp dupa deschiderea succesiunii, S Artimon a lui Nicolae s-a casatorit cu S Paraschiva, iar Decretul de transmitere a succesiunii si extrasul din Consignatia deceselor eliberat de Parohiatul Ortodox Roman Moldovita au fost descoperite de abia in luna mai 2006, astfel incat este logic ca vecinii si cunoscutii familiei S nu au stiu de renuntarea la succesiune a sotului supravietuitor.
In ceea ce priveste puterea de lucru judecat a Sentintei civile nr. 2/1953 din data de 3 ianuarie 1953 a fostului Tribunal Popular Campulung Moldovenesc, tribunalul a retinut ca prin Decizia civila nr. 862 din data de 13 octombrie 1953 a fostului Tribunal Regional Suceava (dosar nr. 2400/1953) s-a admis recursul introdus de reclamantul Artimon a lui S Artimon impotriva sentintei civile nr. 2/1953 din data de 3 ianuarie 1953 a fostului Tribunal Popular Campulung Moldovenesc, care a fost casata in parte si s-a admis in parte actiunea reclamantului, constatandu-se ca testamentul oral facut de Maria S in anul 1926 in favoarea paratului Artimon a lui Neculai S este nevalabil (f.226-ds. nr. 2457/1977).
In ceea ce priveste certificatul de mostenitor nr. S 373/55 din data de 4 ianuarie 1956, eliberat de fostul Notariat de Stat al raionului Campulung, Tribunalul a retinut ca acesta nu a fost avut in vedere la pronuntarea sentintei civile nr. 4147 din data de 28 decembrie 1978 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc, a carei revizuire se cere, instanta nepomenind in considerentele solutiei sale de existenta acestui certificat de mostenitor cand a stabilit componenta masei succesorale si cota parte a fiecarui mostenitor din masa succesorala ramasa dupa defuncta S Maria.
In acest certificat de mostenitor se indica faptul ca dupa C Ioana a lui Gheorghe a ramas ca mostenitoare legala S Maria, in calitate de fiica, in baza mentiunilor din acest certificat fiind eliberat Certificatul de mostenitor suplimentar nr. S/71/1956 din data de 16 mai 1956 a fostului Notariat de Stat al raionului Campulung (f. 194-ds. nr. 1746/206/2007-vol. II) si certificatele tabulare nr. 1120 din data de 18 februarie 1972 si nr. 1608 din data de 4 martie 1972 de catre fostului Notariat de Stat Local al raionului Campulung (f. 194-195 ds. nr. 1746/206/2007-vol. II).
Dupa cum rezulta din continutul sentintei civile nr. 4147 din data de 28 decembrie 1978 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc, a carei revizuire se cere, autorul revizuentelor-apelante a depus la dosarul de partaj succesoral certificatele tabulare eliberate in baza acestor certificate de mostenitor, din care rezulta ca unic mostenitor legal dupa C Ioana a lui Gheorghe a ramas S Maria, in calitate de fiica si a incercat sa se foloseasca de aceste certificate tabulare pentru a dobandi o cota parte mai mare din parcela nr. 2565 din CF 701 in suprafata de 42117 mp ce i-a apartinut lui C Ioana. Insa, in sentinta revizuita, instanta de fond a inlaturat forta probatorie a acestor certificate tabulare (si, implicit, a mentiunilor din certificatele de mostenitor ce au stat la baza emiterii acestor certificate tabulare), retinand ca parcela in discutie constituie proprietatea defunctului S Artimon a lui Nicolae, fiindu-i testata inca din anul 1920 de catre defuncta C Ioana, cu argumentul ca valabilitatea acestui testament (codicil) a fost retinuta, cu autoritate de lucru judecat, prin sentinta civila nr. 2/1953 a fostului Tribunal Raional Campulung Moldovenesc, asa cum a fost modificata prin Decizia nr. 862/1953 a fostului Tribunal Regional Suceava(f.354-ds. nr. 2457/1977-vol. IV).
Instanta care a pronuntat sentinta revizuita nu a luat in considerare mentiunile din certificatele tabulare, din certificatele de mostenitor nr. S 373/55 din data de 4 ianuarie 1956 si Certificatul de mostenitor suplimentar nr. S/71/1956 din data de 16 mai 1956 eliberate de fostul Notariat de Stat al raionului Campulung si nu a stabilit componenta masei succesorale, vocatia succesorala concreta a autorilor partilor la succesiunea ramasa dupa S Maria si calitatea de mostenitor prin raportare la mentiunile din acest certificate de mostenitor.
     Avand in vedere aceste imprejurari si faptul ca inscrisul nou prezentat de revizuentele-apelante este determinant, atestand o cu totul alta situatie de fapt decat aceea cuprinsa in actele anterioare, care au fost analizate de instanta ce a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere, si anume ca sotul supravietuitor a renuntat la succesiunea defunctei S Maria, tribunalul a constatat ca mentiunile din aceste certificate de mostenitor nu constituie un fine de inadmisibililitate a cererii de revizuire, contrar celor retinute in sentinta apelata, urmand ca partile sa isi valorifice apararile dupa admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire, la termenul fixat pentru evocarea fondului.
Tribunalul a constatat ca inscrisul nou prezentat atesta renuntarea la succesiunea defunctei S Maria de catre sotul supravietuitor, iar atata timp cat nu a fost defaimat ca fiind fals, daca acest inscris ar fi fost cunoscut de instanta care a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere, ar fi putut duce la pronuntarea unei alte solutii in ceea ce priveste partajul succesoral dupa S Maria, avand in vedere ca in sentinta revizuita a fost retinuta o cota parte ideala de 1/4 in favoarea sotului supravietuitor din masa succesorala ramasa dupa aceasta defuncta si, implicit, aceasta ar fi influentat si modalitatea de solutionare a capatului subsidiar de cerere, referitor la partajul succesoral dupa S Artimon a lui Neculai, prin modificarea componentei masei succesorale ramase dupa acesta, precum si a capatului de cerere privind reductiunea testamentara.   
    Avand in vedere ca inscrisul nou prezentat de revizuentele-apelante este doveditor in sensul art. 322 pct. 5 Cod pr. civila, existand la data pronuntarii hotararii a carei revizuire se cere, dar nu a putut fi infatisat dintr-o imprejurare mai presus de vointa revizuentelor-apelante, a fost descoperit de partea interesata dupa darea hotararii a carei revizuire se cere (dupa cum s-a stabilit deja prin Decizia nr. 641 din data de 27 martie 2007 a Tribunalului Suceava), iar inscrisul este determinant, in sensul ca daca ar fi fost cunoscut de instanta a carei hotarare este atacata, ar fi putut duce la pronuntarea unei alte solutii asupra componentei masei succesorale, hotararea a carei retractare se cere este definitiva, iar prin ea s-a cercetat fondul cauzei, tribunalul a constatat ca in cauza sunt intrunite in principiu conditiile de admisibilitate ale cererii de revizuire prevazute de art. 322 pct.5 Cod pr. civila, astfel incat sentinta apelata a fost pronuntata cu gresita aplicare a dispozitiilor legale aplicabile in speta, apelul declarat in cauza fiind intemeiat.
La termenul de judecata din 14 martie 2013, intimatii S Vasile a lui Artimon si V Silvia, prin aparator ales, au declarat ca inteleg sa se inscrie in fals impotriva inscrisurilor depuse la dosar de revizuientele-apelante, respectiv asupra extrasului de consignatie a deceselor si a decretului de transmitere a succesiunii nr. 63/1928, invocand dispozitiile art. 183 Cod procedura civila.
Prin incheierea sedintei de judecata din 21 martie 2013 Tribunalul a dispus inaintarea inscrisurilor defaimate ca false Parchetului de pe langa Judecatoria Suceava in vederea efectuarii de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de fals in inscrisuri, iar in temeiul dispozitiilor art. 183 Cod procedura civila a suspendat judecarea cauzei pana cand in dosarul de cercetare penala se va pronunta o solutie definitiva.
Pentru a dispune astfel, instanta de apel a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 184 Cod procedura civila, falsul poate fi cercetat de instanta civila pe cale incidentala doar daca instanta penala nu poate fi sesizata, fie pentru ca autorul falsului nu a fost identificat, fie pentru ca actiunea penala s-a stins ori s-a prescris. Or, existenta oricarui caz de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale, cum este faptul ca s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale, nu poate fi constatat decat de catre procuror printr-o solutie de netrimitere in judecata sau de catre instanta penala, instanta civila neputand constata direct existenta unui caz de inlaturare a raspunderii penale cum este intervenirea termenului de prescriptie a raspunderii penale.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs la data de 16 mai 2013 revizuientele-apelante B Maria, T Genoveva si P Lucia, aratand ca aceasta este lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv de nelegalitate prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor au aratat ca, incepand din anul 2006, dupa ce au descoperit un decret de transmitere a succesiunii si o foaie din registrul de consemnatiuni a deceselor - ambele acte in original, precum si o copie dactilografiata a decretului de transmitere a succesiunii, detinute de partea potrivnica in imprejurarile descrise in cererea de revizuire, in urma admiterii cererii de revizuire s-a dispus rejudecarea partajului dupa autoarea lor - S Maria si fostul sot al acesteia - S Artimon a Nicolae, in raport de actele noi descoperite, prin care acesta din urma a renuntat la mostenirea dupa sotia sa, toata averea revenind fiului S Artimon a Artimon.
Din anul 2006 si pana in prezent s-au pronuntat mai multe hotarari judecatoresti la instantele de fond si in caile legale de atac, astfel incat in prezent, dupa aproape 7 ani de la formularea cererii de revizuire, in urma a doua cicluri de judecata, dosarul se afla in rejudecarea apelului la Tribunalul Suceava, care a dispus suspendarea judecarii apelului pana la terminarea cercetarilor penale declansate in urma unei cereri de inscriere in fals formulata de paratii intimati.
Tribunalul a facut o aplicare gresita a legii in momentul in care a dispus suspendarea judecarii cauzei, fiind incalcate prevederile art. 183 din Codul de procedura civila. Astfel, potrivit prevederilor art. 183 Cod procedura civila, daca partea care defaima inscrisul ca fals arata autorul sau complicele falsului, instanta poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului impreuna cu procesul verbal ce se va incheia.
Din continutul acestui text rezulta ca suspendarea se poate dispune in baza art. 183 din Cod procedura civila numai daca partea care defaima inscrisul ca fals indica pe autorul sau complicele falsului. Prin urmare, pentru a se dispune suspendarea nu este suficienta existenta unor indicii cu privire la savarsirea unei infractiuni, ci mai este necesar ca partea interesata sa indice pe autorul sau complicele falsului. Aceasta este, asa cum se arata in literatura juridica, o solutie destinata sa impiedice comportarea abuziva a uneia din parti, care ar putea obtine tergiversarea judecatii printr-o inscriere formala in fals (a se vedea Ioan Les, Tratat de drept procesual civil, Editia a 4-a, Edit. CH Beck, Buc. 2008, pag. 527).
Din acelasi text de lege rezulta ca si in situatia in care paratii ar fi indicat pretinsii autori sau complici ai falsului, instanta "poate" suspenda judecata, ceea ce inseamna ca, in raport de imprejurarile concrete ale cauzei, instanta nu este obligata sa suspende judecata, fiind o masura la aprecierea acesteia. Or, in cauza de fata, in conditiile in care paratii nu au indicat autorii sau complicii pretinsei infractiuni si in conditiile in care orice raspundere penala eventuala este prescrisa, nefiind cazul unor cercetari penale, rezulta ca instanta nu putea dispune suspendarea cauzei pentru a tergiversa solutionarea acesteia.
Intimatii s-au opus recursului, aratand ca revizuientele interpreteaza restrictiv dispozitiile art. 183 Cod procedura civila, deoarece instanta civila poate cerceta falsul pe cale incidentala numai cand autorul falsului nu a fost identificat ori fapta s-a prescris, sarcina identificarii autorului falsului revenindu-le doar organelor de urmarire penala.
Examinand Incheierea de sedinta atacata prin prisma motivului de nelegalitate invocat, Curtea constata intemeiat recursul.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 183 Cod procedura civila, a caror interpretare si aplicare se reclama in cauza, daca partea care defaima inscrisul ca fals  arata pe autorul sau complicele falsului, instanta poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului impreuna cu  procesul verbal ce se va incheia.
Aceste dispozitii legale consacra un caz de  suspendare facultativa a judecatii (lasata la aprecierea/latitudinea judecatorului, in raport de circumstantele concrete ale cauzei), iar din continutul lor rezulta fara echivoc faptul ca, pentru a fi sesizat procurorul, este necesar ca partea care defaima inscrisul ca fals sa indice autorul sau complicele falsului.
Per a contrario, daca partea care defaima inscrisul ca fals nu arata pe autorul sau complicele falsului, instanta nu poate suspenda judecata pricinii.
Aceasta situatie se regaseste in prima ipoteza prevazuta de dispozitiile art. 184 Cod procedura civila, potrivit careia "cand nu este caz de judecata penala (_) falsul se va cerceta de instanta civila, prin orice mijloace de proba".
Cu alte cuvinte, instanta in fata careia se defaima inscrisul ca fals, in raport de circumstantele cauzei si daca s-a aratat cine este autorul sau complicele falsului, apreciaza daca "este caz de judecata penala", situatie in care sesizeaza procurorul si suspenda judecata pricinii, sau daca va cerceta, ea insasi, falsul pe cale incidentala.
Cea de-a doua ipoteza prevazuta de dispozitiile art. 184 Cod procedura civila - "sau daca actiunea publica s-a stins sau s-a prescris" - are in vedere si ipoteza in care, urmare a sesizarii procurorului cu cercetarea falsului, acesta a constatat ca actiunea penala nu mai poate fi pusa in miscare pentru ca s-a stins sau s-a prescris.
Textul nu exclude posibilitatea ca instanta civila insasi, in raport de imprejurarile cauzei, sa aiba in vedere faptul ca actiunea penala nu mai poate fi pusa in miscare si, prin urmare "nu este caz de judecata penala", aceasta tinand de facultatea pe care i-o da legiuitorul prin dispozitiile art. 183, aceea de a decide asupra oportunitatii suspendarii judecatii.
Interpretarea contrara a acestor dispozitii legale, imbratisata de Tribunal, conduce la concluzia ca suspendarea judecatii prevazuta de art. 183 Cod procedura civila este una obligatorie, ceea ce contravine textului legal.