Suspendarea judecatii in temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Interpretarea dispozitiilor legale.

Prin cererea introdusa pe rolul Tribunalului Botosani la data de 14.09.2012 contestatorul S Constantin a chemat in judecata intimata S.C. Teleconstructia S.A. Bucuresti - prin administrator judiciar Rovigo SPRL, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a deciziei cu nr. 250/28.08.2012 emisa de intimata si sa fie obligata aceasta la reintegrarea pe postul detinut anterior si la plata unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de munca pana la data platii efective, precum si la plata catre stat a unei amenzi civile in cuantum de 50 de lei pe zi pana la punerea efectiva in executare a sentintei.
            A aratat contestatorul ca, in ceea ce priveste competenta materiala si teritoriala aceasta apartine Tribunalului  Botosani, deoarece pe de o parte Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 1076/09.02.2011 intr-o cauza similara a decis ca, in solutionare competenta apartine instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul, iar pe de alta parte si  deoarece prin decizia de concediere, intimata arata ca decizia poate fi contestata la tribunalul de la domiciliul salariatului.
De asemenea, a aratat ca  in cauza au aplicabilitate prevederile Codului Muncii si Legii nr. 62/2011.De la data de 31.10.2011 Tribunalul Bucuresti a dispus, la cererea angajatorului intrarea in procedura de insolventa a acestuia (dosar 68465/3/2011) ,insa in cauza  nu au aplicabilitate prevederile legii insolventei, deoarece la emiterea deciziei au fost invocate exclusiv dispozitiile  art. 61 lit. a din Codul Muncii, iar nu si  art. 86 alin. 5-6 din Legea nr. 85/2006.
       Mai mult de atat, dispozitiile art. 86 alin. 5 prevad ca un contract de munca sau de inchiriere va putea fi denuntat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Or, in cauza s-a aplicat masura desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, iar nu cea a denuntarii contractului.
      In fapt, a aratat ca a fost salariat la S.C. Teleconstructia S.A Sucursala Bacau, iar la data de 13 08.2012 s-a adresat angajatorului cu o cerere de suspendare a contractului individual de munca, pe care acesta i-a aprobat-o pana pe data de 29 .08. 2012. La aceasta data s-a deplasat la locul de munca si a solicitat reluarea activitatii, dar angajatorul  a invocat  ca i s-a desfacut contractul individual de munca disciplinar. Drept urmare, a solicitat sa se constate ca decizia de concediere este nula, invocand prevederile  art. 252 alin 2 lit. b si art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii.
     Astfel, decizia de concediere nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de el in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea.
      In drept, contestatorul a invocat prevederile art. 80, 251, 252 Codul Muncii, Deciziile Curtii Constitutionale nr. 319/2007 si 654/2007.
           La cerere au fost anexat: decizia de concediere, cererea de reluare a activitatii, decizia de suspendare a activitatii.
           Legal citata prin administrator judiciar Rovigo SPRL, intimata nu a formulat intampinare.
Prin intampinarea formulata, administratorul special Corneliu Parashivescu a solicitat respingerea cererii ca nefondata, aratand ca petentul S Constantin a fost angajat in cadrul Sucursalei nr. 3 Bacau  indeplinind mai multe functii de-a lungul timpului, fiind angajat prin Contract Individual de Munca incheiat si inregistrat sub nr. 402/17.11.2008.
La data de 13.08.2012, contestatorul a  transmis prin fax catre Sucursala nr. 3 Bacau, apartinand societatii, o cerere de suspendare a contractului de munca pentru perioada 13.08.2012 -13.10.2012. Cererea sa a fost inregistrata in cadrul Sucursalei nr. 3 Bacau cu numarul 190/13.08.2012, fiind semnata de seful ierarhic superior din cadrul Sucursalei si intocmindu-se Decizia nr. 118/20.08.2012, decizie care este nula deoarece nu a fost intocmita de o persoana care sa aiba calitate de reprezentant legal; cererea trebuia trimisa spre aprobare, asa cum era obligatoriu, catre sediul central al societatii din Bucuresti, pentru a fi aprobata sau respinsa de catre singurul decident din punct de vedere legal, anume administratorul special - domnul P Corneliu, numit prin Hotararea A.G.E.A. nr. 7195/19.12.2011. A mai aratat ca  societatea se afla in insolventa incepand cu data de 01.11.2011 .
Datorita faptului ca cererea nu a fost transmisa catre sediul central al societatii, suspendarea contractului individual de munca  a fost solicitata de la o persoana care nu mai avea calitatea de a decide aprobarea sau respingerea ei, astfel ca petentul a fost considerat absent nemotivat de la locul de munca.
In data de 28.08.2012 a fost intocmita Decizia nr. 250/28.08.2012 prin care, in conformitate cu art. 61 litera a, art 251 si art. 252 din Codul Muncii (Legea 53/2003 republicata), art. 86 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si art. 7 din Regulamentul Intern al societatii, contestatorului  i s-a desfacut contractul individual de munca.
La data de 29.08.2012, contestatorul  a solicitat reluarea activitatii, transmitand de aceasta data solicitarea la sediul central al societatii, solicitare refuzata de catre conducerea S.C. "Teleconstructia" S.A.
In conformitate cu prevederile art. 49 din Contractul Colectiv de munca aplicabil la nivel de societate, conducatorul Sucursalei nr. 3 Bacau nu avea competenta de a aproba cererea de suspendare a contractului individual de munca, mai ales ca petentul  a solicitat suspendarea pe o perioada mai mare de 30 (treizeci) de zile.
Invocand prevederile art. 54 din Legea 53/2003 republicata (Codul Muncii), coroborate cu prevederile art. 153 din Legea 53/2003 republicata (Codul Muncii), a sustinut  ca initiativa suspendarii contractului o are salariatul, care trebuie sa solicite acordarea concediului justificand si necesitatea acestuia, ramanand la latitudinea angajatorului sa decida asupra duratei si presupunandu-se totodata ca partile s-au inteles pentru suspendarea contractului.
In cazul in care societatea are nevoie ca angajatii sai sa efectueze lucrari de profil in diverse zone ale tarii, acestia trebuie sa isi respecte sarcinile care le revin in conformitate cu contractul lor de munca si cu cele stabilite prin fisa postului. Prin faptul ca petentul a lipsit de la munca, acesta a periclitat desfasurarea bunului mers al activitatii societatii si efectuarea de lucrari generatoare de venituri, care sa indestuleze creditorii inscrisi la masa credala.
In dovedire a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, interogatoriul reclamantului, precum si orice alte probe.
Prin sentinta civila nr. 17 din 8 ianuarie 2013, Tribunalul Botosani a dispus     disjungerea capatului de cerere avand ca obiect acordarea unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul incepand cu 31.08.2012 - pana la reintegrarea efectiva pe post; a admis contestatia formulata de S Constantin si exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 250 din 28.08.2012 emisa de SC ,,Teleconstructia" SA Bucuresti si, pe cale de consecinta, a constatat-o nula; a obligat intimata sa reintegreze contestatorul pe postul detinut anterior emiterii deciziei nr. 250 din 28.08.2012 si a respins capatul de cerere privind plata catre stat a amenzii de 50 lei/zi.
Prin incheierea din 11 ianuarie 2013, data in dosarul nr. 138/40/2013 (disjuns), Tribunalul Botosani, in temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, a suspendat judecarea capatului de cerere privind acordarea unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, incepand cu 31.08.2012 - pana la reintegrarea pe post, cerere formulata in contradictoriu cu intimata SC "Teleconstructia" SA Bucuresti - prin administrator judiciar ROVIGO SPRL.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a retinut ca, potrivit certificatului nr. 68465/3/1.11.2011 emis de Tribunalul Bucuresti, prin  hotararea pronuntata la 31 octombrie 2011 s-a deschis procedura insolventei in temeiul dispozitiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 impotriva debitoarei S.C. Teleconstructia SA.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 "de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor lor asupra debitorului sau bunurilor sale" iar intimata S.C. "Teleconstructia" SA Bucuresti a fost chemata in judecata in cauza de fata pentru realizarea unei creante constand in drepturile salariale de care ar fi beneficiat S Constantin incepand cu 31 august 2012.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs la 12 februarie 2013 contestatorul.
In motivare a aratat ca prima instanta a incalcat principiul de drept "ceea ce nu este, nu poate produce niciun efect" (quod nullum est, nullum producit effectum). Astfel, in primul rand consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii constau, pe de o parte in lipsirea actului de efectele contrarii normelor ce ar fi trebuit avute in vedere la incheierea sa si, pe de alta parte, in restabilirea legalitatii. Or, restabilirea legalitatii ca efect al nulitatii implica restabilirea situatiei anterioare. Aceasta presupune ca persoana in cauza, ca urmare a anularii concedierii, sa ajunga la situatia de a-si recupera toate drepturile de care a fost deposedata prin actul nelegal al angajatorului, respectiv sa isi recupereze statutul de salariat, functia sau postul, locul de munca, sa primeasca salariul retroactiv cu titlu de despagubiri si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
In al doilea rand, in speta nu este vorba de o creanta nascuta inainte de intrarea in    insolventa a angajatorului si nici de drepturi salariale nascute pana la concedierea sa.
In al treilea rand, in cauza nu are aplicabilitate Legea nr.85/2006, deoarece decizia de concediere a fost intemeiata in drept pe dispozitiile Codului Muncii si nu in baza art. 86 alin. 5 si 6 din actul normativ aratat. De asemenea, contestatia impotriva unei decizii de concediere nu este o actiune in realizarea creantelor, ci o actiune ce urmareste anularea unui act emis de angajator.
Legal citata, intimata a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, intrucat motivul suspendarii subzista. Instanta de fond a facut o justa aplicare a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece s-a facut dovada indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor impuse de acest text de lege, iar cererea tinde la realizarea unui drept de creanta.
Examinand incheierea atacata prin prisma motivului de nelegalitate invocat de contestator, care in drept se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea constata intemeiat recursul.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii (de insoventa) se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor  asupra debitorului sau a bunurilor sale, debite fata de care s-a deschis procedura insolventei.
Or, executarea creantei presupune existenta/constatarea acesteia printr-un act juridic/contract/hotarare judecatoreasca, iar in cazul sumelor de bani acestea trebuie sa fie certe, lichide si exigibile.
In speta, cererea contestatorului nu este una in realizarea unei creante, ci una in constituirea acesteia in sarcina intimatei. Prin urmare, nu-si gasesc aplicarea dipozitiile legale citate.