Judecata. Administrarea probei cu expertiza. Incidenta art. 212 Cod procedura civila

Potrivit art. 212 alin. 1 Cod procedura civila daca instanta nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.
In conditiile in care cu ocazia judecarii cauzei in prima instanta, pentru evaluarea imobilului supus partajului si stabilirea sultei cuvenite reclamantului s-au efectuat trei expertize, toate avand aceeasi valoare probanta, iar instanta s-a oprit doar la una dintre expertize, fara a motiva acest lucru, instanta de apel trebuia sa ordone efectuarea unei contraexpertize, la care sa participe trei experti.

Prin sentinta civila nr. 565 din 22 noiembrie 2007, pronuntata de Judecatoria Toplita, a fost admisa actiunea reclamantului S.F. formulata in contradictoriu cu paratii S. M. si S. O, precum si actiunea reconventionala formulata de  paratul S. M. si, in consecinta: s-a constatat ca  bunul supus impartelii il reprezinta imobilul situat in orasul B. reclamantul si  paratii fiind coproprietari in cote de 5/12, 5/12 si 2/12 parte; s-a stabilit ca valoarea imobilului este de 253.300 lei conform raportului de expertiza intocmit de experta K. I, s-a dispus partajarea imobilului prin atribuirea in natura paratilor S.M. si S.O, cu pastrarea cotelor parti avute; au fost obligati paratii la plata unor sulte in favoarea reclamantului de 108.042 lei S.M. si de 43.216 lei S.O. si s-au compensat cheltuielile de judecata.
Paratul S.M. nemultumit de dezlegarea pricinii, a declarat apel, solicitand schimbarea hotararii atacate, pentru trei motive. In primul rand, paratul sustine ca, in mod nelegal, prima instanta a tinut cont de dezlegarea pricinii doar de parerea unui expert, in conditiile in care, alti doi experti au fost consultati in cauza. In al doilea rand, dupa parerea paratului, instanta a acordat mai mult decat a cerut, deoarece sultele stabilite in sarcina celor doi parati depasesc valoarea cotei de 5/12 parte a reclamantului.
In al treilea rand, paratul este nemultumit de faptul ca, la stabilirea sultei, nu s-a avut in vedere investitiile pe care le-a efectuat, pe cheltuiala sa, la imobil.
Apelul a fost admis prin decizia civila nr. 18/19 februarie 2008 si, in consecinta,  a atribuit imobilul supus partajului celor doi parati in indiviziune, i-a obligat pe acestia la plata unei sulte de 108.042 lei, a respins cererea reconventionala ca neintemeiata si a mentinut restul dispozitiilor hotararii atacate.
Paratul S.M. a declarat recurs impotriva acestei decizii, invocand in principiu aceleasi critici ca si in apel.
Astfel,  paratul s-a aratat nemultumit pentru faptul ca la dezlegarea pricinii s-a tinut cont  doar de unul dintre rapoartele de expertiza si a fost obligat impreuna cu cealalta in solidar la plata sultei, desi fiecare dintre parati au obligatie separata in acest sens.
In fine, paratul s-a aratat nemultumit de faptul ca la stabilirea sultelor nu s-au avut in vedere cheltuielile pe care le-a facut pentru reamenajarea casei.
Intimatul S.F. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, cu motivarea ca, in mod corect prima instanta a avut in vedere, la stabilirea sultelor, lucrarea expertei K.I, deoarece, celelalte rapoarte de expertiza au fost efectuate pro causa si sunt departe de adevar.
Verificand decizia atacata, Curtea a constatat ca recursul este intemeiat, din urmatoarele considerente:
In fapt, reclamantul si cei doi parati sunt coproprietari ai imobilului supus partajului. Partile nu au contestat calitatea lor de coproprietari si  nici cota detinuta de fiecare in parte.
Pentru a stabili modul de partajare a bunului comun, dupa admiterea in principiu a actiunii, prima instanta a dispus efectuarea unei expertize de specialitate pentru evaluarea imobilului. Ulterior, a dispus efectuarea a inca doua expertize, fara insa a motiva administrarea acestor noi probe.
Ca urmare, in judecarea fondului pentru evaluarea aceluiasi imobil s-au efectuat trei expertize, toate avand aceeasi valoare probanta.
La solutionarea cauzei, prima instanta s-a oprit doar la una dintre expertize, fara a motiva acest lucru. Rapoartele intocmite in cauza sunt esentiale in dezlegarea pricinii, fiecare propunand valori diferite a imobilului supus partajului. Potrivit art. 212 alin.1 Cod procedura civila, instanta trebuia sa dispuna efectuarea unei expertize  motivat ori, acest lucru nu s-a intamplat.
Desi paratul critica hotararea primei instante si sub acest aspect, instanta de apel nu l-a analizat.
Prin urmare, Curtea a constatat ca pentru stabilirea sultelor cuvenite reclamantului s-au efectuat trei expertize, valoarea lor probanta neputand fi diferentiata. In aceasta situatie, in baza criticilor aduse in apel si, in conformitate cu dispozitiile art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, raportat la art. 295 alin. 2 Cod procedura civila, instanta de apel trebuia sa ordone efectuarea unei contraexpertize la care sa participe trei experti.
Fiind incident motivul de recurs, prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, si cum in cauza se impune efectuarea unei contraexpertize, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea a casat decizia atacata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita.
In rejudecare, instanta de apel va avea in vedere ca obligatia de plata a unei sulte este individuala pentru cei doi parati coproprietari, suma urmand a fi determinata in raport cu cota pe care o detin.
De asemenea, daca instanta de apel va ajunge la concluzia ca cei doi parati vor ramane in coproprietate a imobilului supus partajului, va trebuie sa determine cota pe care o vor detine in continuare cei doi coproprietari, cu mentiunea ca devalmasia este caracteristica numai coproprietatii intre soti.
Pentru cheltuielile pe care paratul recurent le pretinde ca le-a facut  la imobilul supus partajului, instanta de apel ii va pune in vedere ca, potrivit art. 1169 Cod civil, are obligatia de a le dovedi.