Aplicarea prevederilor art.42 alin.1 din OUG nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap.

Aplicarea prevederilor art.42 alin.1 din OUG nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap.
Interpretarea corecta a art. 42, alin.1 din OUG 102/1999 presupune sa fi existat un refuz de angajare a persoanelor cu dizabilitati deoarece scopul prevazut de lege este acela de protectie speciala prin integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati, inclusiv prin angajarea acestora in diferite activitati economice. Totodata, presupune sa existe persoane cu dizabilitati care sa doreasca sa fie angajate, respectiv aceste persoane sa fie inregistrate in evidentele AJOFM, ca persoane aflate in cautarea unui loc de munca.

Prin sentinta civila nr. 636/15 octombrie 2008 a Tribunalului Mures, dos. nr. 535/102/2008, a fost admisa actiunea reclamantei S.C. "I." S.A. in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Mures si, in consecinta, a dispus anularea deciziei nr. 112/31.08.2007 emisa de parata, precum si anularea deciziei de impunere nr. 77/30.06.2007 si cap. III pct. B 2 din raportul de inspectie fiscala, intocmit de organele de control din cadrul paratei, privind obligatiile fiscale ale reclamantei in suma de 282.709 lei.
A obligat parata la plata sumei de 4,30 lei in favoarea reclamantei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta in acest sens, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 27.02.2008, se arata in considerentele hotararii atacate, reclamanta a formulat actiune introductiva solicitand instantei anularea actelor administrativ fiscale mai sus - amintite. In motivele actiunii reclamanta considera ca actele administrativ fiscale atacate sunt netemeinice si nelegale, in acest sens motivand ca nu au fost incalcate dispozitiile art. 42 si 43 din Ordonanta de Urgenta nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap avand in vedere ca toate angajarile din perioada verificata au fost facute pe baza propunerilor facute de AJOFM ca urmare a cererilor facute de reclamanta. Or, se arata in actiunea introductiva, conform formularelor tipizate ale AJOFM aceasta din urma nu a repartizat reclamantei persoane cu handicap, iar persoanele cu grad de invaliditate repartizate de aceasta au fost angajate.
Prin intampinarea depusa parata solicita respingerea actiunii sustinand ca reclamanta nu a facut dovada, in conditii legale, ca ar fi solicitat trimestrial repartizarea de persoane cu handicap, astfel ca a incalcat dispozitiile art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 102/1999, care prevede ca persoanele juridice ce au cel putin 75 de angajati au obligatia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de munca intr-un procent de 4% din numarul total de angajati, astfel ca, pentru ca nu s-ar fi conformat acestor obligatii legale, reclamanta trebuie sa plateasca catre bugetul de stat o suma egala cu salariul minim brut pe tara inmultit cu numarul locurilor de munca in care a incadrat handicapati.
Prima instanta, pe fondul cauzei, retine ca dispozitiile legale la care se face referire atat in actiunea introductiva, cat si in intampinarea formulata, sunt prevazute in O.U.G. nr. 102/1999 in vigoare la data controlului administrativ fiscal efectuat.
Din acest punct de vedere instanta de fond respinge apararea reclamantei, cum ca la data efectuarii controlului nu erau aplicabile dispozitiile O.U.G. nr. 102/1999, retinand ca suma din decizia de impunere cu nr. 905/2006 corespunde cu cea inscrisa in decizia de impunere nr. 130/2006.
In continuare, prima instanta releva ca reclamanta a depus la AJOFM Mures, trimestrial, situatiile privind locurile de munca vacante. In acest sens, instanta de fond are in vedere formularele uzitate de AJOFM, fiind trei tipuri care s-au succedat temporal, iar la rubricile acestor formulare tipizate, formular ce era prevazut in Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, existau rubrici ce se refera la toate categoriile de persoane, inclusiv la persoanele cu probleme sociale, respectiv la persoanele cu handicap
In final, instanta de fond retine ca in perioada de referinta nicio persoana cu handicap nu s-a inregistrat la AJOFM Mures, aspect ce rezulta din adresa nr. 3486/22.05.2007 emisa de AJOFM Mures si depusa la dosar.
Ca atare, instanta de fond considera ca suma de 282.709 lei retinuta in actele administrativ fiscale nu este datorata de reclamanta, fapt pentru care a dispus anularea actelor administrativ fiscale mentionate.
Fata de aceasta hotarare a declarat, in termen, recurs D.G.F.P. Mures solicitand ca, prin admiterea recursului, sa se dispuna modificarea hotararii atacate si, pe cale de consecinta, respingerea actiunii introductive. In motivele recursului se arata ca instanta de fond nu a tinut cont de dispozitiile art. 42 din O.U.G. nr. 102/1999, precizate mai sus, reclamanta nefacand dovada ca ar fi solicitat AJOFM repartizarea de persoane cu handicap calificate in meseriile respective, astfel ca nu este exceptata de la plata lunara prevazuta de art. 42 alin. 2 din O.U.G. nr. 102/1999. Totodata, recurenta mai sustine ca intimata nu a respectat nici dispozitiile art. 43 alin. 2 din O.U.G. nr. 102/1999 care prevede care sunt informatiile complete care trebuie sa fie continute in formularele prevazute de Instructiunile cu nr. 1008/2003, la art. 2 alin. 1 pct. 3 si art. 5.
Intimata a depus concluzii scrise solicitand respingerea ca nefundat si netemeinic recursul formulat si mentinerea hotararii atacate. In motive se prezinta practic aceleasi argumente ca cele indicate in fata instantei de fond si precizate anterior.
Analizand actele de la dosar, atat prin prisma motivelor de recurs, cat si in virtutea rolului devolutiv al prezentei cai de atac, instanta de recurs  a retinut urmatoarele:
Ordonanta de Urgenta nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap prevede masuri concrete in scopul exercitarii dreptului persoanelor cu handicap la un regim de prevenire, de tratament, de adaptare, de invatamant, de instruire si de integrare sociala a acestei categorii de persoane.
Una din aceste masuri este prevazuta in art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 102/1999 care prevede ca "Persoanele juridice care au un numar de peste 100 de angajati au obligatia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de munca intr-un procent de 4% din numarul total de angajati.
In acest sens, art. 2 pct. 1 din Instructiunile nr. 1008/2003 prevede ca persoana juridica intocmeste trimestrial si comunica agentiei pentru ocuparea fortei de munca oferta de locuri de munca vacante pentru persoanele cu handicap.
Organul de control fiscal reproseaza reclamantei intimate tocmai faptul ca aceasta, in perioada iulie 2003 - decembrie 2006, nu a comunicat trimestrial oferta de locuri de munca.
In fapt, asa cum retine si instanta de fond, prin adresa cu nr. 3486/22.05.2007 (f. 32 dos. instanta de fond) A.J.O.F.M. Mures comunica instantei ca a raspuns ca in perioada de referinta nicio persoana cu handicap nu a fost inregistrata in evidentele A.J.O.F.M. Mures ca persoana care sa fie in cautarea unui loc de munca.
Or, scopul OUG nr. 102/1999, asa cum s-a aratat mai sus, este acela de protectie speciala, inclusiv prin integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati, cum ar fi angajarea acestora la diferite unitati economice.
In acest sens, in raport cu obligatia instituita de art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 102/1999, dar si cu cea stabilita de art. 2 pct. 1 din Instructiunile nr. 1008/2003, aceste texte de lege sunt aplicabile in masura in care ele au finalitatea scontata de legiuitor, si anume de a angaja cel putin 4% din personal persoane cu dizabilitati, art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 102/1999 prevazand aceasta obligatie. Este evident ca un text de lege trebuie interpretat in sensul in care el este aplicabil, nu in situatii in care nu poate fi aplicat.
Este adevarat ca art. 43 alin. 1 din acelasi act normativ sanctioneaza acele persoane juridice ce nu angajeaza procentul prevazut de lege, ca angajati persoane cu dizabilitati, dar acest text de lege nu poate fi interpretat ad absurdum in conditiile in care A.J.O.F.M Mures nu are nicio persoana cu dizabilitati inregistrata ca fiind in cautarea unui loc de munca.
Faptul ca reclamanta intimata nu a facut oferte nu poate fi interpretat ca o incalcare a dispozitiilor art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 102/1999 si pentru simplul motiv ca un act normativ de forta juridica inferioara nu poate veni in completarea si adaugirea unui text de lege cu forta juridica superioara.
Or, interpretarea corecta a art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 102/1999 presupune sa fi existat un refuz al reclamantei intimate de a angaja persoane cu dizabilitati, pentru indeplinirea scopului prevazut de acest act normativ, acela de incluziune sociala, si, mai ales, presupune sa existe persoane cu dizabilitati care sa doreasca sa fie angajate, lucru negat de A.J.O.F.M. Mures, care arata ca in aceasta perioada nu a existat nicio persoana cu dizabilitati inregistrata ca fiind in cautarea unui loc de munca.
Pentru ratiunile de mai sus, instanta a gasit recursul neintemeiat si nefondat, si l-a respins ca atare.