Recunoasterea dreptului la munca dupa implinirea varstei de pensionare. Cadru didactic

Prin sentinta civila nr. 131/9 februarie 2009, Tribunalul Mures a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Scolar Judetean Mures, a admis actiunea formulata de C. A. in contradictoriu cu paratii Colegiul National "Alexandru Papiu Ilarian" Targu Mures si Inspectoratul Scolar Judetean Mures si, drept consecinta:
- a obligat paratii sa recunoasca dreptul reclamantei de a-si continua activitatea ca profesor titular de limba engleza in cadrul Colegiului National "Alexandru Papiu Ilarian" pana in luna ianuarie 2008;
- a obligat paratul Colegiul National "Alexandru Papiu Ilarian" Targu Mures sa incheie cu reclamanta un act aditional de modificare a contractului individual de munca existent intre aceste parti, in sensul prelungirii duratei contractului pana in luna octombrie 2014;
- a obligat paratul Colegiul National "Alexandru Papiu Ilarian" Targu Mures sa rectifice, in mod corespunzator dispozitiilor de mai sus, inscrierile din carnetul de munca al reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, cu privire la exceptia invocata in cauza, ca Inspectoratul Scolar Judetean Mures dispune de calitate procesuala pasiva, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 si art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura de invatamant, art. 2, art. 31 alin. 2 si art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura de invatamant preuniversitar de stat pe judetul Mures, deoarece acest parat are atributii specifice angajatorului, inclusiv in asigurarea efectuarii legale a platii drepturilor banesti ale personalului didactic.
In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul a relevat, in esenta, urmatoarele considerente:
Instituirea cu caracter obligatoriu si inflexibil pentru femei a unei varste standard de pensionare reduse fata de barbati ( prin art. 41 alin.2 din Legea nr. 19/2000 ) este discriminatorie, fiind contrara principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati si a dispozitiilor art. 14 din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv ale Protocolului nr. 12 la aceasta Conventie.
De asemenea, sunt incalcate si prevederile art. 7 lit. a) si lit. g, art. 9 alin. 1 lit. a si lit. e din Legea nr. 202/2002.
In plus, prin O.U.G. nr. 67/2007privind aplicarea principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati, act normativ care completeaza Legea nr. 202/2007, se da posibilitatea angajatilor sa opteze pentru a se pensiona, fie la varsta standard prevazuta de Legea nr. 19/2000 pentru femei, ca fiind varsta mai mica de pensionare, fie la varsta standard prevazuta de aceeasi lege pentru barbati, care este mai mare.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat ca prevederile legale privind varsta standard de pensionare pentru femei trebuie sa fie interpretate in lumina principiului nediscriminarii pe criteriu de sex, ca avand caracter optional pentru categoria sociala protejata prin intermediul ei ( femeile ), astfel ca a dispus admiterea actiunii reclamantei, astfel cum a fost  formulata.
Impotriva hotararii anterior descrise a declarat recurs paratul Colegiul National "Alexandru Papiu Ilarian", solicitand modificarea integrala a acesteia, cu consecinta respingerii actiunii reclamantei ca nefondata si obligarea sa la suportarea cheltuielilor de judecata.
In sustinerea caii de atac promovate, paratul a invocat motivele prevazute de art. 304 pct. 4 Cod procedura civila - instanta depasind atributiile puterii judecatoresti - si ale art. 304 pct. 9 Cod procedura civila - hotararea fiind lipsita de temei legal si data cu aplicarea gresita a legii.
Astfel, s-a aratat ca prin  admiterea actiunii reclamantei si obligarea unitatii scolare la incheierea unui act aditional de prelungire a duratei contractului individual de munca al acesteia pana in luna octombrie 2014, prima instanta a nesocotit prevederile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 raportat la art. 56 lit. d) din Codul muncii, care stabilesc varstele standard de pensionare pentru femei si barbati, savarsind o imixtiune in activitatea legislativa, prin consfintirea unei alte varste de pensionare decat cea stabilita de legiuitor, desi prin decizia nr. 1007/7 octombrie 2008, Curtea Constitutionala a respins exceptia invocata din oficiu de catre prima instanta, cu referire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 67/2007 si ale art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, stabilind, totodata, ca dispozitiile O.U.G. nr. 67/2007 nu se aplica sistemelor de securitate sociala prevazute de lege, respectiv pilonului I - asigurari sociale de stat, ci numai pilonilor II si III.
De asemenea, paratul recurent a sustinut ca prin instituirea unei varste standard de pensionare mai reduse pentru femei decat pentru barbati, nu se aduce atingere exercitarii nediscriminatorii a dreptului la  munca, ci, dimpotriva, se consacra un alt principiu constitutional - dreptul la  pensie, cu atat mai mult cu cat legislatia permite cumulul pensiei cu salariul. In plus, reclamanta avea posibilitatea sa-si prelungeasca activitatea peste varsta de pensionare, insa cu indeplinirea unor conditii prescrise de lege, respectiv cu respectarea procedurii prevazute de art. 128 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, procedura pe care aceasta nu a urmat-o.
Prin memoriul scris depus la  dosar, reclamanta a invocat exceptia lipsei de interes a recurentului in promovarea caii de atac, in contextul in care Inspectoratul Scolar Judetean Mures - paratul principal - nu a declarat recurs in cauza, desi, potrivit dispozitiilor art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, angajarea pe post a cadrelor didactice se face de catre directorul unitatii de invatamant, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul scolar general.
Cu referire la fondul recursului, reclamanta a sustinut ca acesta nu este intemeiat, neregasindu-se in cauza motivele de nelegalitate invocate.
Examinand recursul prin raportare la criticile formulate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca acesta este fondat, astfel ca a fost admis pentru considerentele relevate in continuare:
Nu este justificata exceptia lipsei de interes a paratului Colegiul National "Alexandru Papiu Ilarian" in promovarea caii de atac, deoarece dreptul la recurs apartine partii care a pierdut procesul, ceea ce in speta s-a intamplat. Este lipsita de relevanta imprejurarea ca celalalt parat - Inspectoratul Scolar Judetean Mures - nu a declarat recurs, in contextul in care paratul - recurent a fost obligat, prin hotararea atacata, sa incheie cu reclamanta un act aditional de modificare a contractului individual de munca, in sensul prelungirii  duratei acestuia pana in octombrie 2014. Prin  urmare, interesul recurentului in promovarea caii de atac este evident, obligatia concreta stabilita de prima instanta fiind in sarcina acestuia.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea a constatat ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea legii, respectiv a prevederilor art.  41 alin.2 din Legea nr. 19/2000, conform  carora varsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. Apreciind dispozitiile mentionate ca fiind  neconstitutionale, prima instanta a invocat din oficiu aceasta exceptie, care a fost solutionata in sensul respingerii, prin Decizia  nr. 1007/7 octombrie 2008.
In adoptarea unei atare solutii, Curtea Constitutionala a reluat argumentele invocate in deciziile sale anterioare, facand  trimitere expresa la Decizia nr. 191/28 februarie 2008, prin care, analizand prevederile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 in raport cu principiul egalitatii in drepturi, dar si cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptata a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale, precum si in raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a apreciat ca, raportat la contextul social actual din Romania, nu se poate vorbi inca de o schimbare radicala a conditiilor care au fost avute in vedere de instanta de contencios constitutional atunci cand, prin jurisprudenta sa anterioara, a decis ca art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu contravine principiului constitutional al egalitatii in drepturi si, in consecinta, se impune pastrarea aceleiasi solutii. ( fila 130 fond ).
In plus, Curtea a retinut faptul ca legea nu interzice persoanei care a implinit conditiile pentru a obtine pensia pentru limita de varsta sa continue activitatea sa, impunand insa conditii suplimentare ce tin de vointa angajatorului.
Reclamanta a avut la dispozitie, spre aceasta finalitate, procedura instituita prin  art. 128 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, pe care, insa, nu a urmat-o, nesolicitand avizul consiliului profesoral al unitatii  de invatamant.
Tot prin Decizia nr. 1007/7 octombrie 2008, Curtea Constitutionala a examinat si critica instantei de fond - Tribunalul Mures - cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 67/2007, retinand ca aceasta vizeaza sfera de aplicare a respectivelor norme, in sensul ca nu se refera si la sistemul public de asigurari sociale.
Fata de critica mentionata, Curtea a retinut ca "principiul egalitatii de tratament nu presupune omogenitate, astfel ca, in functie de situatiile avute in vedere, legiuitorul poate sa instituie reglementari separate", asa cum  "a inteles sa faca si  atunci cand a reglementat separat aplicabilitatea principiului egalitatii de tratament in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala fata de sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale".
S-a mai retinut, de asemenea, ca aceasta reglementare separata corespunde si legislatiei comunitare, in acelasi sens Curtea aratand, prin Decizia nr. 191/28 februarie 2008, ca «potrivit art. 1 din Directiva 2006/54/CE, acest act normativ "contine dispozitii destinate punerii in aplicare a principiului egalitatii de tratament in ceea ce priveste: a) accesul la munca, inclusiv promovare, si la formarea profesionala; b) conditiile de munca, inclusiv remuneratia; c) sistemele profesionale de securitate sociala". Asadar, dispozitiile acestei directive se aplica doar sistemelor profesionale de securitate sociala, care, potrivit art. 2 lit. f) din aceeasi directiva, "au ca obiect furnizarea catre lucratori, salariati sau lucratorii care desfasoara activitati independente, grupati in cadrul unei intreprinderi sau al unui grup de intreprinderi, al unei ramuri economice sau sector profesional sau interprofesional, de prestatii destinate sa completeze prestatiile sistemelor de securitate sociala prevazute de lege sau sa se substituie acestora, indiferent daca afilierea la aceste sisteme este obligatorie sau facultativa". Sunt excluse, prin urmare, sistemele de securitate sociala prevazute de lege, asa cum este si Legea nr. 19/2000, care raman supuse dispozitiilor Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptata a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 6 din 10 ianuarie 1979. Potrivit art. 7 paragraful 1 lit. a) din directiva, acest act normativ nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din domeniul sau de aplicare stabilirea varstei de pensionare in scopul acordarii pensiei pentru limita de varsta si posibilele consecinte ale acesteia pentru alte prestatii. Astfel, statele au inca libertatea de a dispune asupra acestui aspect, prin exceptie de la stricta aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale.»
Pentru considerentele expuse, Curtea Constitutionala a retinut ca reglementarea separata a aplicabilitatii principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala fata de sistemul public de pensii nu poate fi privita ca fiind contrara art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Ignorand intru totul argumentele instantei de contencios constitutional, Tribunalul Mures a retinut ca instituirea cu caracter obligatoriu a unei varste standard de pensionare pentru femei, mai redusa fata de  barbati, este discriminatorie, fiind contrara principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati, instituit prin Legea nr. 202/2002, si drept consecinta, a recunoscut in favoarea reclamantei dreptul de exercitare in continuare a profesiei pana in luna octombrie 2014, incalcand, astfel, prevederile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Procedand in acest fel, instanta de fond a eludat in acelasi timp si recentele decizii ale Curtii Constitutionale in materie de discriminare - deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 - prin care s-a constatat ca dispozitiile O.G. nr. 137/2000 sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Or, potrivit, dispozitiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie.
Cum, prin hotararea pronuntata, instanta de fond a refuzat aplicarea - in cazul reclamantei - a prevederilor art. 41 alin.2 din Legea nr. 19/2000, sub aspectul varstei standard de pensionare pentru femei la 60 de ani, inlocuindu-le cu cele care stabilesc varsta standard de pensionare pentru barbati, este evidenta ignorarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, anterior enumerate, fapt ce atrage incidenta motivului  de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, solutia adoptata fiind lipsita de temei legal.
De asemenea, instanta de fond a depasit - la cazul de speta - si atributiile puterii judecatoresti, motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 4 Cod procedura civila, creand, practic, o norma juridica noua, prin care egalizeaza varsta de pensionare a femeilor cu cea a barbatilor - atribut ce apartine exclusiv puterii legiuitoare.
In ceea ce priveste incidenta prevederilor O.U.G. nr. 67/2007 - retinute, de asemenea, in argumentarea solutiei primei instante - Curtea constata ca acestea sunt straine pricinii deduse judecatii, neavand  relevanta in cauza, deoarece se refera la aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in cadrul schemelor profesionale de securitate sociala, astfel cum acestea sunt definite prin art. 2 lit. a ) din ordonanta invocata, respectiv "schemele al caror scop este de a furniza salariatilor sau persoanelor care desfasoara activitati independente dintr-o intreprindere ori grup de intreprinderi, un domeniu de activitate economica, sector profesional sau grup de sectoare prestatii menite sa suplimenteze ori sa inlocuiasca prestatiile prevazute de sistemul general public de securitate sociala, indiferent daca apartenenta la aceste scheme este obligatorie sau facultativa".
Prin urmare, sunt excluse de la aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 67/2007, sistemele de securitate sociala  prevazute de lege, asa cum este si Legea nr. 19/2000 - supusa dispozitiilor Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea progresiva a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale.
Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, a  admis recursul dedus judecatii si a modificat in parte hotararea atacata, in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta si mentinerii dispozitiei privitoare la solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Scolar Judetean Mures, aspect care nu a fost contestat in cauza.
De asemenea, in aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedura civila, reclamanta a fost obligata la cheltuieli de judecata in favoarea paratului - recurent ( onorariu avocatial in ambele instante - filele 157 fond , 34 recurs ).