Subventie acordata in temeiul Legii nr.76/2002. Conditii pentru retragerea ei

Prin sentinta  civila nr.93/2005 pronuntata in dosarul nr.1913/2005 al Tribunalului Braila,  s-a respins ca nefondata contestatia  formulata de  reclamanta SC S.T. SRL C.M.M., jud.B, impotriva deciziei nr.181/22.04.2005, emisa  de AJOFMB.
Pentru a pronunta aceasta  sentinta, prima instanta a retinut ca reclamanta a incheiat cu AJOFMB conventia nr.103/2003, privind subventia unui loc de munca pentru un absolvent, respectiv F.S., angajat pe perioada nedeterminata la  data de  15.09.2003 conform contractului individual de munca nr.279357/2003. Conform acestei conventii si a disp. art. 83 din Legea 76/2002, angajatorii care incadreaza absolventii in conditiile  art. 80 sunt obligati sa mentina raporturile de munca cel putin 3 ani de  la  data   incheierii.
In speta,  raportul de munca a  fost mentinut pana la data de 15.04.2004 cand  a incetat conform deciziei  nr.48496/2004, in temeiul art.55  lit. b din Codul muncii.
Instanta a apreciat  ca in aceste conditii, angajatorul  este obligat sa  restituie in   totalitate AJOFM Braila  sumele  incasate pentru  aceasta persoana, plus dobanda aferenta.
In aceleasi  conditii a fost angajat si numitul D.G. la 1.08.2002, pe perioada nedeterminata, cu contract de munca nr.244591/2002.
Contractul  acestuia a incetat la data de 1.10.2003 conform deciziei nr.102016/2003, in  temeiul  art.55  lit. b din  Codul  muncii.
Prin procesul verbal de  control nr.14200/17.03.2005 intimata AJOFMB a stabilit  in sarcina  contestatoarei sa restituie sumele incasate cu titlu de subventie  -  14.022.303 lei din care  dobanda 641.160 lei pentru F.E.G. si 8.734.453  lei - din care 734.445 lei dobanda, pentru D.G..
Contestatoarea a atacat procesul  verbal de control dar, prin decizia nr.181/2005  a  intimatei - contestatia a fost respinsa in sensul mentinerii  obligatiei de restituire catre bugetul asigurarilor pentru somaj a sumei totale de 22.756.756 lei - in sarcina  contestatoarei.
In temeiul disp.art.8 si urm. din Legea nr.554/2004 a contenciosului  administrativ, reclamanta a contestat decizia  intimatei sustinand ca aceasta este  nelegala si  netemeinica, intrucat cele doua contracte de munca  au incetat prin demisie la cererea celor  doi angajati.
Prin intampinare, intimata a  solicitat  respingerea contestatiei, aratand ca cele doua  raporturi de munca au incetat  conform deciziilor  emise de angajator  - in temeiul disp.art.55 lit. b din Codul muncii -  anume prin acordul partilor,  deci si din initiativa contestatoarei.
Potrivit art.83 (2) din  Legea 76/2002,  angajatorii care inceteaza din initiativa lor raportul  de munca sau de serviciu al  absolventilor, anterior termenului de 3 ani  prevazut la alineat 1 din lege, sunt obligati sa restituie in totalitate agentilor pentru ocuparea fortei de munca sumele incasate  pentru fiecare absolvent, plus dobanda aferenta,  calculata la nivelul celei acordate de trezoreria  statului pentru bugetul  asigurarilor pentru somaj.
Instanta a apreciat ca in  speta ca aceasta incetare a avut loc in temeiul art.55 (b)  din Codul muncii - anume prin acordul partilor. Acest "acord" inseamna o  "initiativa" egala din partea  ambelor parti contractante -  nu este  similar  cu demisia cum sustine  tendentios  contestatoarea.  Aceasta ultima modalitate este expres reglementata de legiuitor  si nu se poate  confunda cu situatia prevazuta de art.55 (b) din  lege.
Retinand "initiativa"  contestatoarei,  chiar daca a fost exprimata ca o simetrie  a initiativei angajatului, instanta a apreciat ca in speta sunt incidente disp. art. 83 din Legea nr.76/2002.
I m p o t r i v a  acestei sentinte in termen   legal a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, recurenta a aratat ca  prima  instanta  a pronuntat solutia cu interpretarea si   aplicarea gresita a   legii, deoarece  Legea nr.76/2002,  in forma in vigoare  la data desfacerii contractelor de munca, prevede obligatia  restituirii subventiei primite numai in situatia  in   care incetarea raporturilor de munca a avut loc din initiativa angajatorului.
Cum desfacerea contractelor de munca a avut in  mod indubitabil la baza initiativa angajatilor, reclamanta exprimandu-si numai acordul, pentru a nu le impiedica  obtinerea unor locuri de munca mai bine platite, rezulta clar ca sunt aplicabile  prevederile art.85 alin.4 din  Legea 76/2002, situatie  in  care nu poate  fi obligata la restituirea  subventiei primite si nici a dobanzilor.
De  altfel, in Legea nr.107/2004, care  a modificat  Legea  nr.76/2002,  se prevede  expres restituirea subventiei  in cazul incetarii raporturilor de munca in  baza art.55 lit. b din Codul muncii.
Asa fiind,  daca interpretarea data de agentul  constatator si  prima  instanta ,  dispozitiilor art. 85  alin.2, 3 si 4  din Legea  76/2002 ar fi  corecta,   alin. 4 al  art. 85  nu ar mai avea aplicabilitate si nu ar mai avea  nici un  rationament modificarea  acestui text de lege  prin  Legea 107/2004.
Examinand  sentinta  recurata, prin  prisma motivelor invocate,  dar  si din  oficiu, sub toate aspectele, conform art.304/1  C. proc. civ., Curtea a retinut ca  prima instanta a facut o incompleta  apreciere a probelor administrate  in cauza si o gresita aplicare a  legii, pronuntand in cauza o sentinta netemeinica si nelegala,  a carei reformare se impune.
Potrivit prevederilor art.85  alin.3 din Legea 76/2002,  angajatorii care  inceteaza din  initiativa lor  raporturile de munca sau de serviciu ale  persoanelor  prevazute la  alin.1 si 2 (somer  in varsta  de peste 45 ani, someri intretinatori unici de familii, persoane cu handicap),  anterior  termenului de  2 ani, sunt obligati sa restituie in  totalitate,  agentiilor pentru ocuparea fortei  de munca,   sumele incasate pentru fiecare persoana si dobanzile  aferente,  calculate la nivelul celor  acordate de  trezoreria statului pentru  bugetul asigurarilor pentru somaj.
Potrivit art. 85 alin. 4 din acelasi act normativ, prevederile alin. 3 nu se aplica in situatia in care incetarea raporturilor de munca sau de serviciu are loc  din initiativa angajatului sau din motive imputabile acestuia.
Prin Legea nr.107/7 aprilie 2004, art.85 din Legea 76/2002 s-a modificat,  legiuitorul prevazand in mod  expres in  alin. 4 ca angajatorii care inceteaza raporturile de munca sau de serviciu ale  persoanelor  prevazute la alin.1  si 2 anterior termenului de 2 ani, sunt obligati sa  restituie in totalitate agentiilor  pentru  ocuparea fortei de munca sumele  incasate pentru fiecare persoana plus dobanda,  daca incetarea raporturilor de munca a avut loc  din motivele  prevazute la art.83 alin.2,  printre care  si art.55 lit.b din Legea nr.53/2003.
In cauza, reclamanta a angajat in conditiile  Legii nr.76/2002, doua persoane  aflate  in evidentele Oficiului pentru somaj, pentru care a primit  subventia prevazuta de art.85 alin.1 din Legea 76/2002.
Cele  doua persoane angajate au prezentat cereri de  demisie, aprobate de reprezentantul societatii reclamante.
Fata de  situatia de  fapt  retinuta  si in  raport de  prevederile  legale invocate, Curtea constata  ca la  acea  data erau  in vigoare prevederile art.85  alin.3 si 4 din Legea 76/2002.
Cum desfacerea contractelor de  munca a avut in mod  indubitabil  la  baza initiativa angajatilor ,  care si-au prezentat demisia,  rezulta in  mod  clar ca in cauza sunt aplicabile  prevederile art.85  alin.4 din actul  normativ enuntat,  si in consecinta angajatorul nu are obligatia  restituirii  sumei primite.
In caz contrar, in  interpretarea data  de  catre  agentul constatator,  cat si de prima instanta,  alineatul 4 al art.85 din  Legea 76/2002 nu ar mai avea aplicabilitate, si de  asemenea nu ar mai avea  nici  un rationament  modificarea acestui text de lege  prin Legea 107/7 aprilie 2004 care prevede  in mod expres restituirea subventiei primite in situatia desfacerii contractului de munca potrivit  art.55 lit.b din Legea 53/2003,  cum este  cazul in speta.
Avand  in vedere principiul de  drept potrivit caruia legea dispune numai pentru viitor,  neavand  putere retroactiva decat in cazurile  expres prevazute,  si constatand, pe de alta parte, ca acordul angajatorului  in sensul desfacerii contractului  de  munca nu poate echivala cu "initiativa" reglementata de art.85 alin.3 din  Legea 76/2002, Curtea a constat  ca  recursul  este fondat, motiv pentru  care in temeiul  art.312 C.proc.civ. l-a admis  cu consecinta modificarii sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii, desfiintarii actelor de control  si exonerarii reclamantei  de  la plata sumelor respective.