Dreptul la libera circulatie si sedere. Aplicarea gresita a normelor comunitare, fara sa se aiba in vedere ca Turcia nu face parte din Uniunea Europeana (Legea nr.248/2005).

Dreptul la libera circulatie si sedere.  Aplicarea gresita a normelor comunitare, fara sa se aiba in vedere ca Turcia nu face parte din Uniunea Europeana
 (Legea nr.248/2005).

Curtea constata, in raport de probatoriul administrat in cauza, ca faptele retinute in sarcina paratei, aduc atingere ordinii publice si anume stoparea
migratiei ilegale, astfel ca in speta sunt intrunite prevederile art.38 din Legea nr.248/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
De asemenea, in mod gresit prima instanta a retinut ca, fata de parata se poate face aplicarea prevederilor comunitare ce reglementeaza dreptul la libera
circulatie si sedere, pe teritoriul statelor membre, pentru cetatenii uniunii si membrii familiilor acestora, fara sa aiba in vedere ca Turcia nu face parte din Uniunea Europeana.
(Decizia civila nr.108/A din 13 august 2009)

Prin cererea inregistrata la data de 20 mai 2009, reclamanta Directia Generala de Pasapoarte a solicitat restrangerea exercitarii dreptului la libera
circulatie in Turcia, pentru o perioada de cel mult 3 ani, paratei  M.E.F.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca parata a fost returnata din Turcia  la data de 12.04.2009, in baza Acordului de readmisie incheiat de Romania
cu aceasta tara, ratificat prin Legea nr.284/2004, publicata in Monitorul Oficial nr.604/2004.
Masura se impune in baza dispozitiilor art.38 lit.a din Legea  nr.248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate,
 modificata si completata cu O.G. nr.5/2006 si in baza art.5 din aceeasi lege, fiind in conformitate si cu art.2 din Protocolul Aditional nr.4 la C.E.D.O.,
 punctul 4.
Prin sentinta civila nr.583 din 2 iunie 2009, Tribunalul Valcea - Sectia Civila a respins cererea formulata de reclamanta, retinand urmatoarele: La data de 29.06.2006, parata a plecat din tara legal, cu pasaport , prin Vama Giurgiu, a tranzitat prin Bulgaria si a ajuns in Turcia, unde s-a stabilit
in orasul Istambul si a lucrat la un atelier de confectii, iar la 08.04.2009 aceasta s-a prezentat la Ambasada Romana in Turcia pentru a i se elibera un
 document. A fost returnata in Romania cu avionul Companiei Tarom fara escorta, iar biletul de avion a fost cumparat cu bani sai proprii.
Este adevarat ca dispozitiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, modificata si
completata cu O.G. nr.5/2006, prevad posibilitatea restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie a cetatenilor romani care au fost returnati
dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat, insa acestea trebuie sa fie interpretate si aplicate in conformitate
cu legislatia europeana si cu Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceste conventii.
 Astfel, potrivit art.39 din Tratatul de instituire a comunitatilor europene (versiunea consolidata prin Tratatul de la Amsterdam):
Libera circulatie a lucratorilor este garantata in cadrul comunitatii si implica eliminarea oricarei discriminari pe motiv de cetatenie intre lucratorii
 statelor membre, in ceea ce priveste incadrarea in munca, remunerarea si celelalte conditii de munca.
Sub rezerva restrictiilor justificate de motive de ordine publica, siguranta publica si sanatate publica, libera circulatie a lucratorilor implica dreptul:
     a) de a accepta ofertele reale de incadrare in munca;
     b) de a circula liber in acest scop pe teritoriul statelor membre;
 c) de sedere intr-un stat membru pentru a desfasura o activitate salarizata in conformitate cu legile, regulamentele si normele administrative, care
reglementeaza incadrarea in munca a lucratorilor statului respectiv;
    d) de a ramane pe teritoriul unui stat membru, dupa ce a fost incadrat in munca in acel stat, in conditiile care vor face obiectul unor regulamente de
aplicare adoptate de comisie.  
Dispozitiile prezentului articol, nu se aplica incadrarii in administratia publica.
 De asemenea, potrivit art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la libera circulatie
 si sedere, pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii uniunii si membrii familiilor acestora:
Sub rezerva dispozitiilor prezentului capitol, statele membre pot restrange libertatea de circulatie si de sedere a cetatenilor Uniunii si a membrilor lor
 de familie, indiferent de cetatenie, pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica. Aceste motive nu pot fi invocate in scopuri
economice.
 Masurile luate din motive de ordine publica sau siguranta publica respecta principiul proportionalitatii si se intemeiaza exclusiv pe conduita persoanei
in cauza. Condamnarile penale anterioare nu pot justifica in sine luarea unor asemenea masuri.
Conduita persoanei in cauza trebuie sa constituie o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii.
Nu pot fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideratii de preventie generala.
Pentru a stabili daca persoana respectiva reprezinta un pericol pentru ordinea publica sau siguranta publica, la eliberarea certificatului de inregistrare
 sau, in absenta unui sistem de inregistrare, in termen de cel mult trei luni de la intrarea persoanei respective pe teritoriul sau sau de la data la care
persoana si-a semnalat prezenta pe teritoriul sau in conformitate cu articolul 5 alineatul (5) ori la eliberarea permisului de sedere, statul membru gazda
poate, in cazul in care considera indispensabil, sa ceara statului membru de origine sau, daca este necesar, altor state membre sa ii furnizeze informatii
privind antecedentele persoanei respective. Aceasta consultare nu poate avea un caracter sistematic. Statul membru consultat raspunde in termen de doua luni.
Statul membru care a eliberat pasaportul sau cartea de identitate permite titularului documentului care a fost expulzat din motive de ordine publica,
 siguranta publica sau sanatate publica de pe teritoriul altui stat membru sa reintre pe teritoriul sau fara nici o formalitate, chiar daca documentul nu
 mai este valabil sau daca cetatenia titularului este contestata".
Din dispozitiile textelor citate anterior, care se aplica direct (principiul efectului direct al dreptului comunitar a fost consacrat in Hotararea Curtii
din 5 februarie 1963, Van Gend en Loos c.Adminitratie der Belastingen, 26/62, Recueirl p.3) si cu prioritate fata de dreptul intern (principiul suprematiei
dreptului comunitar a fost consacrat prin Hotararea Curtii din  15 iulie 1964, Costa c. E.N.E.L., 6/64, Recueirl 1964, p.1141), rezulta ca restrangerea
dreptului la libera circulatie se poate dispune numai pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica, respectandu-se totodata
principiul proportionalitatii.
In prezenta cauza s-a dispus returnarea paratei din Turcia, fara sa se invoce si sa se dovedeasca existenta vreunuia dintre motivele pentru care se poate
dispune restrangerea dreptului la libera circulatie a persoanelor.
Tot astfel, potrivit art.2 din Protocolul nr.4 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale:
 "Oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa.
 Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa.
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate
democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei,
ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.
 Drepturile recunoscute in paragraful 1 pot, de asemenea, in anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restrangeri care, prevazute de lege, sunt
 justificate de interesul public intr-o societate democratica".
Si din acest text care, potrivit art.20 alin.2 din Constitutia Romaniei, se aplica cu prioritate fata de reglementarile interne, rezulta ca, restrangerea
 dreptului la libera circulatie se poate dispune numai in cazurile expres si limitativ prevazute de dispozitiile Conventiei pentru Apararea Drepturilor
 Omului si a Libertatilor Fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie, ratificata prin Legea nr.30/1994, respectiv pentru securitatea
nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor, protectia sanatatii sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor si
libertatilor altora si numai daca aceasta constituie o masura necesara intr-o societate democratica.
Din nici una din probele administrate in cauza nu rezulta prezenta vreunuia dintre cazurile in care se poate dispune restrangerea dreptului la libera
 circulatie a persoanelor.
De altfel, dreptul la libera circulatie este garantat si de Constitutia Romaniei, care prevede in art.25 ca:
,,Dreptul la libera circulatie in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.
Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din  tara, de a emigra, precum si de a reveni in
tara".
Avand in vedere motivele invocate, instanta a considerat ca in cauza nu se impune a se lua masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie
 a paratei, astfel ca cererea reclamantei a fost respinsa ca neintemeiata.
Impotriva sentintei civile nr.583/2 iunie 2009 pronuntata de Tribunalul Valcea - Sectia Civila a declarat apel, in termen legal, reclamanta Directia
Generala de Pasapoarte din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor care a criticat hotararea atacata, in esenta, pentru motivul ca tribunalul
a interpretat gresit legea interna si internationala relevanta in materia ce se judeca si nu s-a referit la situatia concreta din cauza cu care a fost
investit.
Tot in dezvoltarea motivelor de apel s-a precizat ca intimata a fost returnata din Turcia pentru motive de ordine publica, iar masura restrangerii dreptului la libera circulatie se justifica pentru apararea ordinii, situatie prevazuta printre cele limitative enumerate din art.53 din Constitutia Romaniei.
De asemenea, s-a aratat in apel ca in motivarea sentintei atacate, instanta de fond se foloseste si de prevederile comunitare ce reglementeaza dreptul la
 libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii uniunii si membrii familiilor acestora, ori Turcia nu face parte din Uniunea
 Europeana.
Apelul a fost privit ca fiind intemeiat si admis ca atare, cu consecinta schimbarii sentintei atacate, in sensul admiterii cererii formulata de reclamanta
 si restrangerii dreptului la libera circulatie in Turcia privind pe parata M.E.F., pentru o perioada de 1 an.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut urmatoarele:
Parata M.E.F., domiciliata in comuna P., sat Z., judet Valcea, a iesit legal din tara la data de 29 iunie 2006, prin vama Giurgiu, cu destinatia Turcia,
stabilindu-se in orasul Istambul si lucrand la un atelier de confectii. Aceasta nu a obtinut prelungirea vizei pentru Turcia, astfel ca in data de              7 mai 2009, parata a fost expulzata din aceasta tara pe motiv ca a depasit viza si ca nu a platit amenda de depasire a vizei si i s-a aplicat interdictia de a reintra pe teritoriul statului turc.
Curtea constata ca cele retinute in sarcina paratei aduc atingere ordinii publice si anume stoparea migratiei ilegale, astfel ca in cauza sunt intrunite
 conditiile dispozitiilor art.38 din Legea nr.248/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
De asemenea, in mod gresit prima instanta a retinut ca fata de parata M.E.F. se poate face aplicarea prevederilor comunitare ce reglementeaza dreptul la
libera circulatie si sedere, pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii uniunii si membrii familiilor acestora, fara sa aiba in vedere ca Turcia nu
face parte din Uniunea Europeana.
Pentru toate aceste considerente, s-a constatat ca in baza art.38 si art.39 din Legea nr.248/2005 se impune restrangerea exercitarii dreptului la libera
circulatie in Turcia privind pe parata M.E.F., pentru o perioada de   1 an.
In concluzie, in baza art.296 Cod procedura civila a fost admis apelul reclamantei Directia Generala de Pasapoarte si schimbata sentinta atacata, in sensul
 admiterii cererii si restrangerii dreptului la libera circulatie in Turcia privind pe M.E.F., pentru o perioada de 1 an.