Bilet la ordin emis de o debitoare aflata in procedura falimentului avalizat de administratorul social. Consecinte asupra valabilitatii obligatiilor avalistului.

   Bilet la ordin emis de o  debitoare aflata in procedura
falimentului avalizat de administratorul social. Consecinte asupra
valabilitatii obligatiilor avalistului.

Art. 46 alin. 1, art. 49 alin. 1 si 2 teza I din Legea nr. 85/2006;
Art. 104 pct. 7, art. 106 alin. ultim, art. 33 si 35 alin. 1 si 2 din
Legea nr. 58/1934.

     Daca in privinta debitorului in insolventa se poate retine
aplicarea dispozitiilor art. 46 (1) din Legea nr. 85/2006, nu poate fi
impartasita aceeasi concluzie si in cazul avalistului. Astfel, faptul
ca obligatia debitorului nu este valabila intrucat actul juridic a fost
incheiat dupa deschiderea procedurii insolventei si fara autorizarea
judecatorului sindic, nu atrage nevalabilitatea obligatiei avalistului
(la care nu se refera procedura de insolventa), obligatie distincta de
cea a emitentului biletului la ordin, potrivit art. 106 alin. ultim
raportat la art. 33 si art. 35 (1) si (2) din Legea nr. 58/1934 privind
cambia si biletul la ordin.
     
     (Decizia nr. 817/2 septembrie 2009 )

     Prin cererea inregistrata pe rolul judecatorului sindic din cadrul
Tribunalului Comercial Arges, la data de 2.04.2009, reclamantul M.P., in
calitate de administrator judiciar al debitorului SC C SRL, a chemat in
judecata pe paratii SC C SRL si M.M., administrator social al debitoarei
in insolventa, solicitand instantei sa dispuna anularea biletului la ordin 
din 02.012.2008 emis de SC C SRL , prin administrator si avalizat de
catre aceasta din urma.
     In motivarea cererii s-a aratat ca  prin sentinta comerciala nr.
997/F/10.11.2008, pronuntata in dosarul nr. 1245/1259/2008,
Tribunalul Comercial Arges a deschis procedura generala a insolventei
impotriva debitorului SC C SRL Biletul la ordin a fost emis de debitoare
dupa data deschiderii procedurii insolventei impotriva sa, in favoarea
unui creditor inscris in tabelul de creanta, fiind incalcate astfel dispoz. art.
46 alin.1 din Legea nr. 85/2006, iar respectivul biletul la ordin nu poarta
semnatura administratorului judiciar,  fiind incalcate astfel si dispoz. art.
104 si 105 din  Legea 58/1934, completata prin Legea 83/1994.
     La cererea reclamantului, la data de 4.05.2009, in cauza a fost citata
in calitate de parata beneficiarul biletului la ordin.
     Prin sentinta nr. 613/F/17.06.2009, Tribunalul Comercial Arges, 
judecatorul sindic a admis cererea administratorului judiciar si a constatat
nulitatea absoluta a biletului la ordin.
     In motivarea hotararii, instanta a retinut ca intrucat biletul la ordin
a fost emis dupa ce fata de debitoare s-a deschis procedura insolventei si
fara autorizarea judecatorului sindic, sunt aplicabile dispoz. art. 46 din
Legea 85/2006 privind procedura insolventei in temeiul carora sunt nule
toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii
procedurii, "inclusiv inscrierile si intabularile prevazute de art. 49 din
lege" .
     Nulitatea biletului la ordin se indreapta si "impotriva efectelor
actului juridic, deoarece efectele lui contravin legii, de unde si concluzia
ca nulitatea este determinata de cauzele existente in momentul incheierii
actului juridic" cand, in cauza de fata, debitoarea deja era in procedura
insolventei.
     S-a mai constatat ca parata SC D SRL,  la emiterea actului
mentionat,  a incalcat dispoz. art. 46 alin1. din legea insolventei, ceea ce
face ca actul juridic respectiv (biletul la ordin  din 02.12.2008) sa fie
sanctionat cu nulitatea absoluta.
Impotriva sentintei a formulat recurs parata SC D SRL care a
criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
     Astfel, prima instanta nu s-a pronuntat asupra faptului ca biletul al
ordin contine doua obligatii distincte, autonome: una  a emitentului, care
se afla in procedura de insolventa, si alta a avalistului, care este o persona
fizica, neafectata de aplicarea Legii nr. 85/2006. In aceste conditii,
sanctiunea prev. de art. 46 din Legea nr. 85/2006 nu poate viza obligatia
avalistului. Desi aspectul a fost invocat de catre recurenta parata prin
intampinare, hotararea nu contine motivare asupra acestuia nici prin
argumente de fapt, nici prin referire la Legea nr. 58/1934 privind biletul
la ordin.
     Sentinta a fost pronuntata cu incalcarea legii. In concret, prima
instanta nu a dat eficienta dispoz. art. 5 alin. 2 si art. 106 din Legea nr.
58/1934 si pct. 207 din Norma Cadru nr. 6/1994 a Bancii Nationale a
Romaniei privind comertul facut de institutiile de credit cu cambii si
bilete la ordin. Intimata parata M.M. a semnat biletul la ordin atat in
calitate de administrator social al SC CSRL, cat si in calitate de avalist,
obligandu-se personal, alaturi de emitent, sa plateasca suma inscrisa in
bilet.
     Biletul al ordin nu este nul, insa, nici sub aspectul obligatiei
asumate de catre debitorul in insolventa.
     Judecatorul sindic a retinut in mod gresit faptul ca SC D SRL, la
emiterea biletului la ordin, a incalcat dispoz. art. 46 alin. 1 din Legea nr.
85/2006. In realitate,  recurenta nu este emitentul biletului la ordin, ci
doar beneficiarul lui, astfel ca nu putea incalca legea sub aspectul
respectiv.
     Legalitatea biletului la ordin nu poate fi verificata doar din prisma
Legii nr. 85/2006, ci prioritar din prisma Legii nr. 58/1934, care este lege
speciala in raport cu prima in ce priveste nulitatea biletului la ordin. Din
acest punct de vedere biletul la ordin nu a avut deficiente de ordin
formal. In plus, Legea nr. 85/2006 se refera la un acord al
administratorului judiciar, iar nu la obligativitatea semnarii unor acte de
catre administratorul judiciar.
     Examinand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate,
precum si prin raportare la dispoz. art. 304 pct. 9 si art. 3041 C.proc.civ.,
Curtea a constatat ca recursul este fondat.
     Cererea de chemare in judecata formulata de catre administratorul
judiciar este intemeiata in drept pe dispoz. art. 20 si art. 46 alin. 1 rap. la
art. 49 din Legea nr. 85/2006, precum si pe dispoz. Legii nr. 58/1934.
     Potrivit art. 46 (1) si 49 (1) si (2) teza I-a sus aratate, "In afara de
cazurile prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic,
toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii
procedurii sunt nule". "(1) Pe perioada de observatie, debitorul va putea
sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre
creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de
exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o
cerere de reorganizare, in sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost
ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat
dreptul de administrare.
(2) Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile mentionate la
alin. (1) vor putea fi autorizate in exercitarea atributiilor de supraveghere
de administratorul judiciar (...)".
          In speta, biletul la ordin a carui desfiintare s-a solicitat a fost emis
de catre debitorul in insolventa, prin administrator social, la data de
02.12.2008, in beneficiul SC D SRL, pentru suma de 289.909,96 lei, si a
fost avalizat de M.M..
Potrivit art. 106 alin. ultim rap. la art. 33 si art. 35 (1) si (2) din
Legea nr. 58/1934 privind cambia si biletul al ordin, "Plata unei cambii
poate fi garantata printr-un aval pentru intreaga suma sau numai pentru o
parte din ea. Aceasta garantie poate fi data de un tert sau chiar de un
semnatar al cambiei". "Avalistul este tinut in acelasi mod ca acela pentru
care a garantat. Obligatiunea sa este valabila chiar daca obligatiunea pe
care a garantat-o ar fi nula din orice alta cauza decat un viciu de forma".
     Avalul este actul juridic prin care o persoana, numita avalist,
garanteaza obligatia asumata de catre debitor, numit avalizat. Ca act
juridic de sine statator (chiar daca obligatia de garantie este subsidiara
celei principale), avalul nu este afectat de lipsa de valabilitate a obligatiei
avalizatului, cu exceptia cazului in care biletul la ordin are un viciu de
forma esential.
     Prin urmare, faptul ca, in speta, in privinta debitorului in insolventa
se poate retine aplicarea dispoz. art. 46 (1) din Legea nr. 85/2006, nu
indreptateste la aceeasi concluzie si in cazul avalistului M.M.. Astfel,
faptul ca obligatia debitorului nu este valabila intrucat actul juridic a fost
incheiat dupa deschiderea procedurii insolventei si fara autorizarea
judecatorului sindic, nu atrage nevalabilitatea obligatiei avalistului (la care
nu se refera procedura de insolventa), obligatie distincta de cea a
emitentului biletului la ordin.
     Nu se poate retine ca biletul la ordin, in pofida dispoz. art. 104 pct.
7 din Legea nr. 58/1934, este nul pentru lipsa semnaturii emitentului in
sensul ca acesta din urma nu a fost reprezentat de administratorul
judiciar, ci de catre cel social. Astfel, se constata, pe de o parte, ca biletul
la ordin are completata rubrica "semnatura emitentului" prin aplicarea
stampilei societatii si a semnaturii reprezentantului acesteia, iar, pe de alta
parte, ca emitentul SC C SRL a fost legal reprezentat de administratorul
social, cata vreme nu  s-a dovedit ca societatii i-a fost ridicat dreptul de
administrare.
     Pentru cele expuse, biletul la ordin este valabil in privinta
avalistului.
     Curtea, insa, nu va retine motivele de recurs referitoare la lipsa de
interes a administratorului judiciar in promovarea  actiunii judiciare,
respectiv valabilitatea biletului la ordin si fata de debitorul aflat in
insolventa.
     Actul juridic si plata urmarita prin emiterea biletului la ordin nu se
inscriu in dispozitiile art. 49 alin. 1 si 2 din legea privind procedura
insolventei, adica nu se inscriu in conditiile obisnuite de exercitare a
activitatii curente a debitorului, nu au fost efectuate sub supravegherea
administratorului judiciar si nici nu au fost autorizate de catre acesta.
     Neinscriindu-se in conditiile de mai sus si nefiind autorizate nici de
judecatorul sindic, ele sunt lovite de nulitate in temeiul art. 46 alin. 1 din
aceeasi lege.
     Valabilitatea obligatiei ce decurge din biletul la ordin in sine nu are
relevanta si nu se cerceteaza in conditiile in care sunt incidente dispoz.
art. 46 alin. 1 din legea insolventei, intrucat aceasta lege instituie o
sanctiune totala a actului si a obligatiei pentru situatia de insolventa in
care se afla in mod declarat emitentul biletului la ordin.
     Intr-adevar, sanctiunea nu are legatura cu atitudinea culpabila a
beneficiarului biletului la ordin, intrucat nu acesta este emitentul care se
afla in situatia speciala a insolventei.
     Administratorul judiciar este obligat, in temeiul art. 20 alin. 1 lit. e)
si art. 3 din Legea nr. 85/2006, sa supravegheze modul in care  debitorul
realizeaza operatiuni sau incheie diverse acte juridice, iar interesul sau
este interesul colectiv ce caracterizeaza procedura concursuala:
acoperirea pasivului social.
Pentru cele expuse, vazand dispoz. art. 312 alin. 1 si 3 si art. 274
C.proc.civ., Curtea a admis recursul si a modificat in parte sentinta in
sensul ca a admis in parte cererea de chemare in judecata si a constatat
nulitatea biletului la ordin numai in privinta emitentului, nu si in privinta
avalistului, cu cheltuieli de judecata in favoarea recurentei.