Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt la data de 14.12.2006, reclamanta S.C. "Comat"S.A. a chemat in judecata pe paratul N.S. pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligat la plata sumei de 150.000 lei RON, reprezen...

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt la data de 14.12.2006,
reclamanta S.C. "Comat"S.A. a chemat in judecata pe paratul N.S. pentru ca,
prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligat la plata sumei de 150.000 lei
RON, reprezentand prejudiciul cauzat, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca in perioada aprilie - august 2004
paratul a indeplinit functia de director comercial si, fara stirea si aprobarea
directorului general, a realizat o serie de tranzactii comerciale cu mai multe
firme, achizitionand fara sa primeasca bani marfuri la preturi supraevaluate.
Ulterior a vandut marfuri, fara sa primeasca pretul, acelorasi societati
comerciale, incheind procese-verbale de compensare pentru stingerea
datoriilor. S-a ajuns astfel la crearea prejudiciului ce se solicita prin prezenta
actiune. Reclamanta si-a rezervat totodata dreptul de a modifica pretentiile sale
dupa efectuarea unei expertize contabile.
La data de 19.12.2006 reclamanta a solicitat, pe calea ordonantei
presedintiale, instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului apartament
situat in Slatina, str. Constructorului nr. 3, judetul Olt, proprietatea paratului.
Prin incheierea pronuntata de Tribunalul Olt la data de 20.12.2006 s-a respins
ca neintemeiata cererea reclamantei de instituire a sechestrului asigurator
asupra imobilului proprietatea paratului.
Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele
considerente:
 Sectia civila a Tribunalului Olt nu este competenta sa solutioneze litigiul de
fata, acesta fiind de competenta Tribunalului muncii.
Actiunea nu indeplineste conditiile de regularitate prevazute de art. 112 Cod
procedura civila, cu privire la datele de identificare ale reclamantei si nu este
motivata in drept. Reclamanta nu a depus dovezile certificate despre care face
vorbire in actiune. Raspunderea patrimoniala a salariatului se angajeaza numai
in conditiile existentei vinovatiei, aceasta trebuind a fi dovedita de angajator.
Prejudiciul trebuie sa fie real, cert, actual, direct, material si sa nu fi fost reparat
inca. Tranzactiile incheiate in perioada cat a fost director comercial au fost
corect efectuate, cu stirea si aprobarea directorului general.   
La data de 05.02.2007, Tribunalul Olt a dispus efectuarea unei expertize
contabile pentru a stabili cine se face vinovat de producerea prejudiciului si
care este suma reala a prejudiciului, expertul desemnat sa o efectueze fiind
domnul D.Gh.
Prin incheierea nr.3562/03.05.2007 pronuntata in dosarul nr. 2676/1/2007,
Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus stramutarea judecarii cauzei de la
Tribunalul Olt la Tribunalul Arges, asa incat la data de 21.05.2007 cauza a fost
scoasa de pe rolul Tribunalului Olt si inaintata spre solutionare Tribunalului
Arges.
Prin sentinta civila nr. 351/CM/16.02.2009, Tribunalul Arges a respins actiunea,
retinand urmatoarele in fapt si in drept urmatoarele:
Din data de 21.01.2004, paratul a devenit salariatul reclamantei, pe perioada
nedeterminata, dupa cum reiese din contractul individual de munca inregistrat
la I.T.M. Olt in data de 17.02.2004 sub nr. 139361. Functia exercitata de parat
in baza acestui contract individual de munca a fost aceea de director comercial
(f. 54-56).
Reclamanta a sustinut ca in perioada aprilie - august 2004, in exercitarea
atributiilor de director comercial, paratul a incheiat tranzactii pagubitoare pentru
societate.
Pentru acest considerent si pentru faptul ca paratul a absentat nemotivat de la
serviciu, la data de 20.12.2004 reclamanta a emis decizia nr. 24 prin care
raporturile de munca dintre parti inceteaza din data de 28.10.2004, potrivit art.
58 coroborat cu art. 61 lit. a) din Codul muncii.
In perioada aprilie - august 2004 paratul, in calitate de director comercial, a
avizat achizitionarea de marfuri de la S.C. "Badoi Ionut"S.R.L., S.C. "Electro
Metal"S.R.L., S.C. "Prisma Iulian"S.R.L., S.C. "Milnam"S.R.L., S.C. "Infratirea
Dacia"S.R.L., S.C. "Baza Petrom Tex"S.R.L., S.C. "Topstar"S.R.L., S.C. "Laur
Viomet"S.R.L., S.C. "Unirea Radulescu"S.N.C., S.C. "Uztel"S.R.L., S.C.
"Marvexcor"S.R.L., S.C. "Comet Nico Impex"S.R.L. si S.C. "Floreasca"S.R.L.
S-a constatat ca in unele dintre aceste facturi se mentioneaza ca plata
marfurilor se face la 60, 90, 120 de zile sau la vanzare, iar, ulterior, pentru
unele dintre acestea s-au incheiat procese-verbale de compensare.
Pentru instituirea raspunderii patrimoniale a salariatului instanta a verificat
indeplinirea conditiilor prevazute de art. 270 alin.1 din Codul muncii. Potrivit
acestui text, salariatii raspuns patrimonial, in temeiul normelor si principiilor
raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse
angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Prima conditie impusa de acest text legal este aceea a existentei unei pagube
materiale adusa angajatorului.
S-a sustinut de catre reclamanta ca aceasta paguba ar proveni din faptul ca in
calitatea sa de director comercial, paratul a achizitionat marfuri la preturi mult
mai mari decat cele practicate pe piata, neputand fi vandute ulterior din cauza
pretului mult prea mare, iar produsele existente in stocul societatii au fost
vandute la preturi mici.
Expertul care a efectuat expertiza contabila in prezenta cauza a sustinut in
lucrarea sa ca societatea a achizitionat marfuri cu preturi mult mai mari decat
preturile altor ofertanti. Tribunalul nu a retinut aceasta concluzie considerand
ca pe piata libera pretul se stabileste intre cocontractanti in functie de cerere si
oferta, partile fiind de asemenea libere sa stabileasca termenul in care se
efectueaza plata.
S-a mai sustinut de catre expert ca societatea avea ca principal obiect de
activitate achizitionarea si distribuirea de marfuri in conditii profitabile. Instanta
de fond nu a retinut decat faptul ca societatea avea ca principal obiect de
activitate achizitionarea si distribuirea de marfuri, intrucat este de natura
activitatii comerciale a unei societati existenta riscului in derularea contractelor
comerciale.
Mai mult, la data incetarii raporturilor de munca cu paratul (28.10.2004) nu s-a
analizat activitatea acestuia in cadrul societatii, iar existenta unui eventual
prejudiciu s-a incercat a fi depistata si determinata abia in mai 2005.
In al doilea rand, trebuie ca paguba produsa de angajat sa fie produsa din vina
acestuia si sa aiba legatura cu munca pe care acesta o presteaza in cadrul
angajatorului.
Tribunalul a apreciat ca nici existenta vinovatiei nu a fost probata cu certitudine
de catre angajator, asa incat s-a dat eficacitate principiului in dubio pro reo.
Nefiind indeplinite, cumulativ, conditiile prevazute de art. 270 alin. 1 din Codul
muncii, tribunalul a respins actiunea reclamantei.
Impotriva sentintei a declarat recurs in termen legal, reclamanta S.C.
"Comat"S.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:
- Sentinta a fost pronuntata de o instanta alcatuita cu incalcarea dispozitiilor
legale, caz de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 1 Cod procedura civila.
Se argumenteaza motivul de recurs prin aceea ca S.C. "Comat"S.A. este
supusa in privinta organizarii si functionarii reglementarii cuprinse in Legea
nr.31/1990 privind societatile comerciale.
Paratul N.S. a indeplinit functia de director comercial in cadrul acesteia in
perioada 21.01.2004 - 28.10.2004.
Aceasta este o functie de director executiv alaturi de functiile de director
economic, director tehnic, de aceea sunt incidente in speta prevederile art.152
alin.1 si 3 din Legea nr.31/1990 republicata, potrivit carora directorii executivi
sunt raspunzatori fata de societate si de terti ca si administratorii, pentru
neindeplinirea indatoririlor lor conform dispozitiilor art. 148 din lege, chiar daca
ar exista o conventie contrara.
Sediul materiei in ceea ce priveste raspunderea juridica a directorilor executivi
se afla in art. 72 si art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicata.
Acestea prevad ca obligatiile si raspunderea administratorilor sunt
reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute
in aceasta lege.
Rezulta, in opinia recurentei, ca litigiul dedus judecatii este comercial si ca in
speta nu sunt aplicabile dispozitiile Codului muncii, care reglementeaza
raspunderea patrimoniala a celorlalti angajati.
Ca urmare, instanta care a solutionat litigiul nu a fost alcatuita conform
prevederilor legale, cauza trebuind sa fie judecata de Sectia Comerciala a
Tribunalului Arges in complet de un judecator, si nu de Sectia Civila - Conflicte
de munca si asigurari sociale a aceluiasi tribunal, in complet specializat de doi
judecatori si doi asistenti judiciari.
- Un alt motiv de recurs este acela potrivit caruia sentinta nu cuprinde motivele
pe care se sprijina, fiind lipsita de temei legal si pronuntata cu incalcarea si
aplicarea gresita a legii conform art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
Fara a inlatura motivat concluziile expertizei, instanta de fond a retinut  intr-o
redactare sumara ca in speta reclamanta nu ar fi dovedit indeplinirea conditiilor
prevazute de art. 270 Codul muncii, respectiv existenta vinovatiei si a
prejudiciului.
S-a aratat numai ca nu pot fi retinute concluziile expertizei judiciare.
Or, paratul nu a lucrat cu diligenta unui bun comerciant, ci fie cu nepermisa
neglijenta, fie cu intentie, producand reclamantei un prejudiciu pentru care nu
are nicio scuza, asa cum rezulta din continutul raportului de expertiza.
Asa cum a exemplificat si expertiza, paratul a cumparat de la anumite firme
produse la preturi mult mai mari decat cele ale pietei.
Pentru a eluda obligatia asumata de efectuare a platii pretului "dupa vanzare",
paratul a livrat marfa din stocul unitatii catre aceleasi societati vanzatoare, fara
a primi pretul pentru aceasta, creand astfel aparenta unor datorii reciproce.
A incheiat apoi procese-verbale de compensare stingand datorii ale unitatii
pentru marfuri cumparate la preturi supraevaluate.
Consecinta compensarii vadit nelegale a fost ramanerea pe stoc a tuturor
marfurilor cumparate de la cele 13 firme, inregistrate in contabilitatea S.C.
"Comat"S.A. la preturi supraevaluate de 10 pana la 20 ori, fara nicio
perspectiva de a le vinde la aceste preturi.
Prejudiciul creat a fost evaluat de expertiza la suma de 541.462,85 lei si nu a
fost contestat.
Fata de primul motiv de recurs apararile intimatului-parat au fost urmatoarele:
Competenta materiala a instantei de judecata este data de natura contractului
incheiat de parti.
In cazul in care directorul societatii comerciale are calitatea de salariat, acesta
va raspunde potrivit art. 270 din Codul muncii pentru prejudiciul exclusiv in
cadrul raporturilor de munca.
Deoarece intre parat si reclamanta a fost incheiat un contract individual de
munca ne aflam in fata unui conflict de drepturi reglementat de dispozitiile art.
68 lit. a) din Legea nr. 168/1999.
Litigiul dedus judecatii fiind un conflict de drepturi, practic un litigiu de munca,
nu poate fi judecat decat de un complet specializat si intr-o componenta
speciala, la nivelul tribunalului, de doi judecatori si doi asistenti judiciari.
Recursul a fost admis, cu consecinta casarii sentintei si trimiterii cauzei spre
competenta solutionare in prima instanta Tribunalului Comercial Arges.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut urmatoarele:
Critica vizand nelegalitatea hotararii pronuntate de o instanta care nu a fost
alcatuita potrivit dispozitiilor legale, ce se incadreaza in situatiile reglementate
de art. 304 pct. 1 Cod procedura civila este fondata.
In speta, se urmareste angajarea raspunderii directorului comercial al societatii
comerciale pentru prejudiciul cauzat in indeplinirea atributiilor pe care le
presupune functia.
Este necontestat faptul ca functia de director comercial apartine categoriei
"directori executivi".
Inca din perioada in care se pretinde ca au fost indeplinite operatiunile
cauzatoare de prejudicii, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale,
modificata, prevedea la art. 147 pentru directorii executivi, o raspundere fata
de societate pentru neindeplinirea indatoririlor lor, care opereaza in aceleasi
conditii cu raspunderea administratorilor, chiar daca ar exista o conventie
contrara.
Aceste prevederi au fost pastrate neschimbate in formele ulterioare ale legii,
insa in cuprinsul art. 152.
Ceea ce prevede expres Legea nr. 31/1990 in formele recent intrate in vigoare
este faptul ca directorii societatii comerciale pe actiuni, cum este reclamanta,
nu pot incheia cu aceasta contracte de munca.
Din interpretarea sistematica a prevederilor legale mai sus mentionate rezulta
ca directorii executivi ai societatilor comerciale raspund fata de acestea ca si
administratorii societatii pentru neindeplinirea atributiilor potrivit dispozitiilor
referitoare la mandat si celor speciale din lege, chiar si atunci cand sunt
salariati ai acesteia.
Fiind asimilati cu administratorii chiar si in situatia in care sunt salariati ai
societatii, directorii executivi poarta fata de societate o raspundere intemeiata
pe mandatul comercial, nu o raspundere patrimoniala in intelesul Codului
muncii - cu privire la daunele produse societatii comerciale din vina si in
legatura cu munca lor.
Data fiind cauza pretentiilor formulate prin cererea de chemare in judecata,
natura litigiului este comerciala, competenta de solutionare a acesteia fiind cea
reglementata de art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedura civila, fata de valoarea
obiectului.
Cum insa prin norme de organizare judecatoreasca - art. 37 alin. (3) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata - s-a prevazut preluarea
de catre tribunalele specializate a cauzelor de competenta tribunalului in
domeniile in care se infiinteaza, curtea constata ca prin incalcarea normelor
mentionate privitoare la compunerea instantei, litigiul a fost solutionat de Sectia
Civila a Tribunalului Arges, si nu de tribunalul specializat - Tribunalul
Comercial Arges.
Norma de organizare judecatoreasca fiind de imediata aplicare, in baza             
art. 304 pct. 1 Cod procedura civila coroborat cu art. 312 Cod procedura civila
recursul a fost admis, cu consecinta casarii sentintei si trimiterii cauzei spre
competenta solutionare, sub aspectul analizat, in prima instanta Tribunalului
Comercial Arges.
Fata de cele retinute, celelalte critici de nelegalitate si netemeinicie nu au mai
fost analizate.
14. Vatamarea grava a integritatii corporale unei persoane in cadrul exercitarii
atributiilor de serviciu.
Art.171-178 din Codul muncii
Art.281 din Codul muncii
Art.1000 alin.3 Cod civil

Asa cum au statuat doctrina si practica in materie, vatamarea grava a
integritatii corporale a unei persoane se poate concretiza nu numai intr-un
prejudiciu material determinat si imediat evaluabil, ci si in intr-un alt prejudiciu
aflat la limita dintre cel moral si material, care este consecinta caracterului
ireversibil al vatamarii si care lipseste persoana in cauza de posibilitatea
deplina de a participa la viata sociala si de a se bucura efectiv de beneficiile
acestei participari si care a fost denumit de unii autori "prejudiciu de agrement".
Aceasta despagubire trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate,
importanta si consecintele acesteia pentru persoana vatamata. Aprecierea
prejudiciului moral  se realizeaza sub aspectul efectelor negative suferite de
persoana vatamata pe plan fizic si psihic si nu se rezuma la determinarea
"pretului" suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci inseamna
aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si a
implicatiei acestuia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate.
Trebuie sa se aprecieze ce a pierdut persoana vatamata pe plan fizic, psihic,
social, profesional si familial din ceea ce ar insemna o viata normala, linistita si
fericita pentru aceasta in momentul respectiv, dar si in viitor in societatea
respectiva.

(Decizia civila nr.1426/R-CM din 16 octombrie 2009)