Declaratie vamala. Valoarea in vama a marfurilor importate. Distinctie intre valoarea de tranzactie, respectiv pretul platit efectiv.

Declaratie vamala. Valoarea in vama a marfurilor importate. Distinctie intre valoarea de tranzactie, respectiv pretul platit efectiv.

Art.100, art.101 alin.1 din O.G. nr.92/2003
Art.25 din Ordinul nr.7521/2006

Organele vamale au avut la dispozitie de la momentul depunerii declaratiei toate datele necesare pentru stabilirea corecta a drepturilor vamale de import, constand in accize si TVA, fiind cert ca o atare obligatie legala nu incumba partii care a mentionat atat valoarea din factura externa, cat si pe cea rezultata din Ordinul nr. O.M.F.P. nr.687/2001, atasand insa factura externa.
In acest context, constatand ca toate datele necesare stabilirii drepturilor vamale de import la data efectuarii acestuia, se aflau la dispozitia autoritatii vamale competente, aplicarea masurilor pentru regularizarea situatiei, in speta nu releva aplicarea dispozitiilor care reglementeaza regimul vamal pe baza unor informatii inexacte sau incomplete si nici existenta unor noi elemente, care sa justifice masura.
Ca atare, controlul nu s-a efectuat in conditiile legii, care arata posibilitatea luarii unor masuri numai daca se releva existenta unor informatii inexacte sau incomplete.
 (Decizia nr. 1000/R-CONT/20 Aprilie 2012)

Prin cererea inregistrata la 01.07.2011, reclamanta S.C. M. C. C. S.R.L. Pitesti, a formulat in contradictoriu cu intimatele Ministerul Finantelor Publice, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Autoritatea Nationala a Vamilor - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Craiova, Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Arges si Directia Generala a Finantelor Publice Arges, prin care a solicitat anularea deciziei nr.10006/23.03.2011, a deciziei nr.185/2011, a procesului verbal de control nr.10005/2011, inlaturarea obligatiei de plata a sumei de 11.508 lei, reprezentand obligatii suplimentare la bugetul statului, precum si a accesoriilor.
In motivarea cererii s-a aratat ca in mod gresit organele fiscale au calculat sumele contestate prin prezenta, intrucat, cu documentele depuse aceasta a dovedit ca a achitat corect, inca din anul 2006, sumele reprezentand taxe vamale pentru autovehiculul introdus in tara, aplicandu-se prevederile OMF nr.687/2001.
S-a mai aratat ca, in mod eronat, s-a retinut de catre organele fiscale ca aceasta a declarat valoarea in vama a autoturismului, atata vreme cat la acel moment au fost depuse toate documentele, inclusiv factura de achizitie a autoturismului a fost anexata la declaratia vamala, astfel ca pentru situatia creata culpa apartine in totalitate autoritatii vamale, care nu a aplicat corect prevederile legale.
Avand in vedere ca aceasta a platit corect la momentul respectiv contravaloarea taxei vamale, se sustine ca nu se datoreaza sumele suplimentare fata de bugetul de stat si nici penalitatile si majorarile aferente debitului principal, nefiind incidente in cauza prevederile art.141 alin.1 si art.148 alin.1 din Codul vamal.
Tribunalul Arges, prin sentinta nr.1274/02.12.2011, a admis in parte actiunea reclamantei, a desfiintat in parte decizia de regularizare nr.10006/2011, decizia nr.185/2011 si procesul verbal de control 10005/2001 pentru suma de 7.428 lei reprezentand penalitati de intarziere.
Pentru a se pronunta in sensul aratat instanta de fond a retinut ca prin actele administrativ fiscale contestate au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatii fiscale in suma totala de 11.508 lei reprezentand drepturi vamale de import (accize si  TVA) si accesorii aferente.
Organele fiscale au retinut ca la data inregistrarii declaratiei vamale pentru importul unui autoturism nu s-a avut in vedere valoarea de tranzactie, ci pretul de  catalog, rezultand sume mai mici cu titlu de accize si TVA.
Or, conform Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, valoarea in vama a marfurilor importate este valoarea de tranzactie, respectiv pretul platit efectiv in raport de care se calculeaza accizele si TVA.
  Totodata s-a constatat ca  folosirea de catre parate la calculul celor doua taxe mentionate valoarea de catalog prevazuta de OMFP nr.687/2001 nu este imputabil reclamantei, cata vreme aceasta a atasat la declaratia vamala factura fiscala din care rezulta pretul real al autoturismului.
  Aceasta imprejurare a rezultat din chiar cuprinsul procesului verbal de control, care arata ca declaratia vamala de import definitiv a fost insotita de factura, precizandu-se denumirea si sediul emitentului.
  Ca urmare, nu reclamanta a fost gasita vinovata de stabilirea unor accize si TVA mai mici decat cele datorate in mod real, ci paratele care au stabilit in mod eronat ca valoare in vama, valoarea de catalog.
  Astfel, s-au calculat in mod corect ca fiind datorate de reclamanta suma de 4.080 lei reprezentand drepturi vamale de import (accize si TVA), actele administrativ fiscale contestate fiind sub acest aspect legale si temeinice.
Cu privire, insa,  la majorarile de intarziere , s-a retinut ca potrivit art.119 alin.1 Cod pr.fiscala acestea se datoreaza pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata.
Ca urmare, se cere ca pentru suma initiala de plata sa fi fost stabilit un termen de scadenta pe care debitorul sa-l fi cunoscut si pe care sa-l fi incalcat cu buna stiinta.
   In cauza, s-a retinut ca majorarile de intarziere au fost calculate de la data inregistrarii declaratiei vamale de import definitiv, desi paratele au recunoscut ca reclamantul  a atasat la aceasta declaratie factura fiscala  din care rezulta  pretul platit efectiv.
   Faptul ca paratele au stabilit ca valoare in vama, valoarea de catalog conform OMFP nr.687/2001, in loc sa calculeze accizele si TVA raportate la valoarea din factura anexata declaratiei, nu a fost considerat de natura sa duca la concluzia ca reclamanta a fost de rea credinta.
  Instanta a apreciat ca si in aceasta materie trebuie aplicat principiul bunei credinte, astfel incat majorarile  de intarziere ar fi datorate de reclamanta doar incepand cu ziua imediat urmatoare a termenului de scadenta a sumelor stabilite prin decizia de regularizare.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs in termen legal D.G.F.P. Arges, D.J.A.O.V. Arges, D.R.A.O.V. Craiova si A.N.V. Bucuresti, precum si D.R.A.O.V Craiova in numele si pentru A.N.V. si D.J.A.O.V. Arges, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pe disp.art.304 pct.9 Cod procedura civila, in sensul ca in mod eronat instanta de fond a desfiintat in parte actele administrative emise de intimate pentru suma de 7.428 lei, reprezentand penalitati de intarziere.
Astfel, recurentele DGFP Arges, DJAOV Arges, DRAOV Craiova si ANV Bucuresti au sustinut ca nu poate fi retinuta culpa autoritatilor vamale in determinarea valorii in vama, avand in vedere natura juridica pe care legiuitorul a atribuit-o declaratiei vamale in detaliu, respectiv de declaratie pe proprie raspundere, dar si datorita faptului ca legiuitorul a stabilit in sarcina autoritatii vamale sa ia masuri privind incasarea diferentelor in minus in cazul in care se constata incalcari ale legislatiei in domeniu, fara a se face vreo distinctie cu privire la persoanele din culpa carora s-a produs calcul gresit.
Or, din documentele prezentate ca anexe la declaratia vamala de import a rezultat ca autoturismul introdus in tara a facut obiectul unei tranzactii comerciale, situatie in care determinarea valorii in vama pentru stabilirea drepturilor vamale de import constand in accize si TVA trebuia efectuata in conformitate cu dispozitiile art.109 alin.1 din Regulamentul vamal aprobat prin HG nr.1114/2001 si potrivit regulilor cuprinse in art.77 si 78 ce fac trimitere la procedura prevazuta in Acordul G.A.T.T. la care Romania este parte, a carei prima regula este ca "valoarea in vama a marfurilor importate va fi valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri atunci cand acestea sunt vandute pentru export cu destinatia tarii de import".
Ca atare, declaratia vamala in detaliu, semnata de importator, are valoarea unei declaratii pe propria raspundere a acestuia, in ceea ce priveste exactitatea datelor inscrise in declaratia vamala si atrage raspunderea importatorului in ceea ce priveste exactitatea datelor inscrise in declaratia vamala, corectitudinea informatiilor, autenticitatea documentelor anexate acesteia si respectarea legislatiei vamale.
De aici a rezultat ca, la stabilirea valorii in vama in cadrul operatiunii de import definitiv EU4 1 nr.31369/28.03.2006 depusa la D.J.A.O.V Arges de intimata-reclamanta, nu au fost respectate prevederile actului normativ susmentionat, drept pentru care s-au calculat diferente de drepturi vamale in mod corect.
S-a sustinut astfel ca, valoarea in vama reprezinta acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale, baza de impozitare pentru bunurile importate fiind constituita de valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit sau de platit.
Analizand documentele depuse la dosar, in urma controlului a posteriori organele vamale au constatat ca in cazul importului efectuat de intimata-reclamanta pentru autoturismul BMW 530, an fabricatie 2000, valoarea in vama a acestuia a fost stabilita la valoarea de catalog si nu la valoarea de tranzactie, adica valoarea inscrisa in factura anexata.
In recursul sau D.R.A.O.V. Craiova a invocat si principiul de interpretare a legii potrivit cu care "legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei nu in cel al neaplicarii ei" in sensul ca ratiunea emiterii O.M.F.P. nr.687/2001 a fost colectarea cat mai eficienta a resurselor la bugetul general consolidat, prin limitarea subevaluarii in vama a marfurilor in cauza si nicidecum acordarea unei facilitati pentru stabilirea valorii in vama, luandu-se in considerare o valoare inferioara valorilor de tranzactie, avand la baza criteriul naturii marfurilor importate.
De asemenea, s-a invocat anexa nr.6 din Regulamentul vamal aprobat prin HG nr.114/2001 intitulata "conditiile si limitele" privind introducerea si scoaterea din tara a bunurilor apartinand calatorilor si altor persoane fizice, care precizeaza la pct.12 ca valoarea in vama pentru bunurile introduse sau scoase din tara de acestia, ce nu fac obiectul unor operatiuni comerciale se stabileste de M.F.P. prin aprobarea listei de valori unice in vama a unor produse sau grupe de produse, iar pentru autovehiculele introduse sau scoase din tara de aceste persoane valoarea in vama se stabileste potrivit art.109 alin.5 si 6 din prezentul Regulament.
Prevederile privind determinarea valorii in vama s-a sustinut ca au fost reconfirmate prin Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizatiei Mondiale de Comert, ratificat de Romania prin Legea nr.133/1994.
In raport de cele sustinute D.R.A.O.V. Craiova a precizat ca in mod justificat, legal, a luat nastere datoria vamala in sarcina intimatei, iar cuantumul drepturilor vamale a fost stabilit si determinat in sarcina sa cu respectarea prevederilor anterior aratate.
Concluzionand, recurentele au aratat ca nu poate fi inlaturat nici calculul accesoriilor aferente debitului principal.
Examinand global criticile prezentelor cai de atac, intrucat au aceeasi intemeiere in drept si tind la obtinerea aceluiasi rezultat, Curtea a retinut ca acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor expune in continuare.
Astfel, in speta, Curtea a constatat ca  declaratia vamala EU4 I nr.31369 a fost depusa de catre reclamanta la biroul vamal competent sa efectueze operatiunilor de vamuire in data de 28.03.2006, iar controlul a fost efectuat in perioada 21.03.2011 - 23.03.2011, cu respectarea termenului de 5 ani. 
Curtea a retinut ca legea aplicabila controlului este cea in vigoare la data efectuarii acestuia, astfel ca autoritatea parata era tinuta sa efectueze actele de control in conformitate cu dispozitiile art.100 din Codul vamal si Ordinul Vicepresedintelui A.N.A.F. nr.7521/2006, dispozitii similare existand si in fostul art. 61 din L.nr.141/1997.
Din procesul verbal de control incheiat la 23.03.2011, a rezultat ca inspectorii vamali au efectuat in perioada 21.03.2011-23.03.2011 un control vamal ulterior, in temeiul prevederilor Regulamentului CEE nr.2913/92, Regulamentului CEE nr.2454/93, a H.G.nr.110/2009, a Ordinului Vicepresedintelui A.N.A.F. nr.7521/2006, conform adresei D.R.A.O.V. Craiova nr.36085/30.11.2010.
S-a aratat in partea introductiva a procesului verbal de control ca potrivit art.28 din Ordinul Vicepresedintelui A.N.A.F. nr.7521/2006, comunicarea avizului de control nu este obligatorie in cazul controalelor care se desfasoara pe baza documentelor de care dispune autoritatea vamala.
Intr-adevar potrivit art.101 alin.1 din O.G. nr.92/2003, inaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa instiinteze contribuabilul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala.
Dispozitia normativa este preluata si in art.25 din Ordinul nr.7521/2006, potrivit caruia controalele vamale ulterioare programate se realizeaza, de regula, cu instiintarea prealabila a persoanei stabilite in Romania, cu scopul de a nu-i perturba activitatea curenta si pentru ca aceasta sa fie in masura de a pune la dispozitie membrilor echipei de control vamal ulterior un spatiu adecvat si registrele necesare.
Numai ca potrivit art.28 din ordinul susmentionat, comunicarea avizului de control nu este obligatorie in cazul controalelor vamale inopinate, al controalelor care se desfasoara pe baza documentelor de care dispune autoritatea vamala, al controalelor periodice prevazute prin reglementari vamale, cand solicitarea de control este facuta de persoana respectiva sau in cazul unor actiuni de realizat ca urmare a solicitarii unor autoritati, potrivit legii.
Curtea a constatat totodata ca, in procesul verbal de control din 23.03.2011, s-a aratat ca acesta se efectueaza prin reverificarea declaratiilor vamale aferente operatiunilor de import, care au avut ca obiect autovehicule second-hand referitor la modul de declarare si determinare a valorii in vama a marfurilor respective, in conformitate cu art.28 din Ordinul Vicepresedintelui A.N.A.F. nr.7521/2006.
De asemenea, au aratat inspectorii vamali, ca reverificarea declaratiei vamale in cazul reclamantei a fost efectuata la sediul D.J.A.O.V. Arges in conformitate cu prevederile art.35-36 din Ordinul nr.7521/2006.
Art.100 din Codul vamal, in forma in vigoare la data efectuarii controlului, permite controlul vamal ulterior, care se poate realiza intr-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, astfel ca nu  se poate primi sustinerea reclamantei legata de faptul ca nu se mai poate reveni asupra celor stabilite initial. 
De asemenea, alin. 2 si 3 din art.100 din Legea nr. 86/2006 prevede ca in cadrul termenului prevazut la alin. (1), autoritatea vamala verifica orice documente, registre si evidente referitoare la marfurile vamuite sau la operatiunile comerciale ulterioare in legatura cu aceste marfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricarei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional in operatiunile mentionate sau al oricarei alte persoane care se afla in posesia acestor acte ori detine informatii in legatura cu acestea. De asemenea, poate fi facut si controlul fizic al marfurilor, daca acestea mai exista.
Cand dupa reverificarea declaratiei sau dupa controlul ulterior rezulta ca dispozitiile care reglementeaza regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informatii inexacte sau incomplete, autoritatea vamala ia masuri pentru regularizarea situatiei, tinand seama de noile elemente de care dispune.
In aplicarea textului, art.36 lit.c) din Ordinul Vicepresedintelui A.N.A.F. nr.7521/2006 arata ca birourile vamale vor desfasura activitati de control vamal ulterior pentru reverificarea declaratiilor depuse la biroul vamal, pentru care se apreciaza ca dispozitiile legale au fost aplicate pe baza unor informatii inexacte sau incomplete.
Si art.78 alin. final din RCE nr.2913/92, fata de care a fost adoptat art.100  din Codul vamal, prevedea ca atunci cand revizuirea unei declaratii sau un control ulterior indica faptul ca dispozitiile ce reglementeaza regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informatii incomplete sau incorecte, autoritatile vamale, in conformitate cu orice dispozitii prevazute, trebuie sa ia masurile necesare pentru reglementarea situatiei, tinand seama de orice informatii noi de care dispun.
Codul vamal comunitar actual nr.450/2008, agraveaza conditiile in care se poate anula sau revoca o decizie favorabila emisa de autoritatea vamala, conditionand-o de date incomplete si inexacte dar si de cunoasterea acestui fapt de catre solicitant, respectiv de faptul ca decizia ar fi fost diferita in cazul in care informatiile ar fi fost exacte si complete.
In acest context se impunea si analizarea textelor care determinau, la data importului, modul de stabilire a drepturilor de import, pentru a se constata daca organele vamale aveau la dispozitie mijloacele necesare pentru corecta stabilire a acestora.
Potrivit art.78 din Legea nr.141/1997, valoarea in vama se determina si se declara de catre importator, care este obligat sa depuna la biroul vamal o declaratie pentru valoarea in vama, insotita de facturi sau de alte documente de plata a marfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
Curtea a retinut ca potrivit art.148 din Legea nr.141/1997, privind Codul vamal al Romaniei, in vigoare la data efectuarii operatiuni de import, cuantumul drepturilor de import se stabileste pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale, iar daca nu este posibila stabilirea cu exactitate a momentului in care se naste datoria vamala, momentul luat in considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii marfurilor in cauza este acela in care autoritatea vamala constata ca marfurile se afla intr-o situatie care face sa se nasca o datorie vamala. Cand, la data constatarii, autoritatile vamale dispun de informatii din care rezulta ca datoria vamala s-a nascut intr-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai indepartata ce poate fi stabilita pe baza acelor informatii.
Totodata, potrivit art.158 alin.1 si 2 din acelasi act normativ, debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acestei datorii prin declaratia vamala acceptata si inregistrata de autoritatea vamala, iar in cazul unor diferente ulterioare sau in situatia incheierii din oficiu, fara declaratie vamala, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunostinta despre acea noua datorie pe baza actului constatator intocmit de autoritatea vamala.
Ca atare, organele vamale stabilesc pe baza declaratiei vamale drepturile de import constand in taxe vamale, taxe pe valoare adaugata, accize si orice alte sume ce se cuvin statului la importul de marfuri.
Asupra cuantumului taxei, Curtea a retinut ca potrivit art.109 alin.1 si 2 din H.G. nr.1114/2001, privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal, determinarea valorii in vama a marfurilor care fac obiectul unor tranzactii comerciale se efectueaza potrivit regulilor cuprinse in Codul vamal al Romaniei si in alte reglementari vamale. Pentru valoarea astfel stabilita se depune o declaratie pentru valoarea in vama, conform modelului prevazut in anexa nr. 5.
Pentru marfurile primite de persoanele juridice, care nu fac obiectul unor tranzactii comerciale, valoarea in vama o constituie valoarea inscrisa in documentele primite de la expeditorul extern si in declaratia pentru valoarea in vama depusa de persoana juridica destinatara.
Art.109 alin.4-6 din acelasi act normativ are in vedere importul efectuat de catre persoane fizice, care nu efectueaza operatiuni comerciale, din interpretarea coroborata a alineatelor textului art.109 din H.G. nr.1114/2001, rezultand ca acesta se refera distinct la determinarea valorii in vama pentru operatiuni comerciale, de determinarea valorii in vama pentru bunurile introduse in tara de persoane fizice. Art.109 alin.4 din Regulament arata ca in cazul bunurilor introduse in tara de persoane fizice valoarea in vama se stabileste de Ministerul Finantelor Publice pe baza cataloagelor de preturi externe, corelate cu preturile interne. Alin.5 al textului, se refera la autovehiculele si vehiculele noi prevazute la pozitiile tarifare 87.02, 87.03, 87.04, 87.11 si 87.16 din Tariful vamal de import al Romaniei, iar alin.6 se refera la autovehiculele si vehiculele folosite, care se stabileste pe fiecare categorie de vehicule, prin ordin al ministrului finantelor publice, tinandu-se seama de vechimea si de caracteristicile tehnice ale acestora.
In aplicarea acestor dispozitii a fost emis Ordinul M.F.P. nr.687/2001, in preambulul caruia se arata expres ca este emis in baza art.109 alin.4 si 6, precum si ale pct. 12 din anexa nr. 6 la Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei. Aceasta din urma se refera la introducerea si scoaterea din tara a bunurilor apartinand calatorilor si altor persoane fizice.
Prin urmare, textele aratau clar la momentul importului, ca stabilirea valorii in vama se realizeaza in functie de factura externa, iar nu in raport de valoarea rezultata din Ordinul M.F.P. nr.687/2001, acest din urma act normativ fiind emis in temeiul Regulamentului vamal exclusiv pentru determinarea taxelor asupra bunurilor importate de persoanele fizice.
Or, Curtea a constatat ca la momentul intocmirii declaratiei vamale, reclamanta a aratat  ca valoarea totala din factura de 10.980 euro la un curs de schimb de 3,5128 lei, potrivit facturii externa nr.2006/03/135N/16.03.2006.
Totodata, factura externa a fost atasata declaratiei vamale, asa cum rezulta chiar din procesul verbal de control din 23.03.2011.
Asadar, organele vamale au avut la dispozitie de la momentul depunerii declaratiei toate datele necesare pentru stabilirea corecta a drepturilor vamale de import, constand in accize si TVA, fiind cert ca o atare obligatie legala nu incumba partii care a mentionat atat valoarea din factura externa, cat si pe cea rezultata din Ordinul nr. O.M.F.P. nr.687/2001, atasand insa factura externa.
In acest context, constatand ca toate datele necesare stabilirii drepturilor vamale de import la data efectuarii acestuia, se aflau la dispozitia autoritatii vamale competente, aplicarea masurilor pentru regularizarea situatiei, in speta nu releva aplicarea dispozitiilor care reglementeaza regimul vamal pe baza unor informatii inexacte sau incomplete si nici existenta unor noi elemente, care sa justifice masura.
Ca atare, controlul nu s-a efectuat in conditiile legii, care arata posibilitatea luarii unor masuri numai daca se releva existenta unor informatii inexacte sau incomplete.
Interpretarea legii asupra stabilirii bazei de calcul a drepturilor de import nu poate fi in sarcina declarantului, de vreme ce art.148 si 158 din Legea nr.141/1997 stabilesc cert aceasta obligatie in sarcina organelor vamale.
Daca fata de declararea ambelor valori se putea retine caracterul inexact al informatiilor puse la dispozitia organelor vamale, atasarea facturii externe din care se releva cert cuantumul valoric fata de care trebuiau stabilite drepturile vamale, in raport cu legea, exclude orice indoiala cu privire la datele pe care persoana trebuia sa le furnizeze autoritatii.
De altfel, asa cum s-a aratat si in actul de control, acesta s-a efectuat pe exact aceleasi date si informatii, doar ca de data aceasta a fost realizata aplicarea corecta a legii fata de datele detinute inca de la data importului.
Prin urmare, Curtea nu a negat corecta retinere a bazei de impozitare, fata de care se stabileste valoarea drepturilor de import, aceasta fiind, intr-adevar, valoarea rezultata din factura externa, potrivit art.109 din H.G nr.1114/2001, insa asemenea determinare nu poate trece peste ceea ce este pe de o parte prevazut in lege, pentru justificarea posibilitatii unui control ulterior, iar pe de alta parte rezonabil, in exercitarea dreptului de control ulterior.
Pentru toate acestea, in temeiul art.100 din Legea nr.86/2006, art.36 lit.c) din Ordinul Vicepresedintelui A.N.A.F. nr.7521/2006 rap. la art. 218 alin. 2 C.proc.fisc., curtea a constatat ca actul de control nu a fost intocmit cu respectarea prevederilor legale, fiind nul, astfel ca actele care se intemeiaza pe acesta sunt afectate de aceeasi sanctiune, imprejurare in raport de care, in mod corect, instanta de fond a dispus anularea actelor administrativ fiscale contestate legate de perceperea penalitatilor de intarziere.
Insa, cum reclamanta nu a formulat cale de atac in ceea ce priveste fondul obligatiilor suplimentare, sub acest aspect, in temeiul art.299 rap. la art.109 C.proc.civ., Curtea nu putea extinde controlul in privinta obligatiei de plata principala, astfel ca a mentinut hotararea atacata.
In concluzie, Curtea in temeiul art.312 alin 1 C.proc.civ,  a  respins recursurile, ca nefondate.