VALOAREA DE VAMA. PRET DE TRANZACTIE PREVAZUT DE ART. 1 DIN ACORDUL GATT. DOVADA PRETULUI.

VALOAREA DE VAMA. PRET DE TRANZACTIE PREVAZUT DE ART. 1 DIN ACORDUL GATT. DOVADA PRETULUI.

Prin decizia 1289/08 noiembrie 2005 s-a admis recursul, s-a modificat in tot sentinta si s-a admis contestatia. S-a anulat decizia 350/2004 a Directiei Generale a Finantelor Publice Neamt.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de recurs a retinut:
Prin sentinta civila nr. 176/07.12.1004 pronuntata de Tribunalul Neamt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ in dosarul nr. 476/2004, s-a respins ca nefondata contestatia formulata de S.C. EUROFLORA S.R.L. impotriva deciziei nr. 35o/2004 emisa de parata D.G.F.P. Neamt si in contradictoriu cu Autoritatea Nationala a Vamilor Bucuresti - in numele si pentru Directia Regionala Vamala Iasi si pentru Biroul Vamal Piatra Neamt.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a avut in vedere urmatoarele considerente :
La data de 1 iunie 2004 SC EUROFLORA SRL PIATRA NEAMT a importat flori proaspat taiate, plante in ghiveci si plante de interior cu flori in ghiveci, pentru care la data importului nu s-a putut determina in mod definitiv valoarea in vama, intrucat existau motive de suspiciune privind veridicitatea si exactitatea valorii declarate. Cu toate acestea, reclamanta a avut posibilitatea sa ridice marfurile din vama, la cererea sa expresa, in urma constituirii si achitarii unei garantii izolate conform prevederilor art. 77 (4) din Legea 141/1997 privind Codul Vamal al Romaniei. Valoarea definitiva in vama a produselor s-a decis a fi stabilita ulterior, in urma unui control obligatoriu efectuat de organul vamal la sediul societatii.
Amanarea determinarii definitive a valorii in vama a produselor importate de reclamanta s-a facut in mod legal in temeiul prevederilor ari 17 pct.l din Acordul pentru aplicarea Articolului VII din Decretul nr. 182/1980 privind acceptarea unor intelegeri realizate in negocierile comerciale multinationale din cadrul Acordului general pentru tarife si comert - G.A.T.T. Astfel, "daca valoarea in vama a marfurilor importate nu poate fi determinata prin aplicarea dispozitiilor art. 1 —6 inclusiv va fi determinata prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile dispozitiile generale si ale Articolului VII a acordului general si pe baza datelor disponibile in tara de import".
Prin urmare in cauza de fata s-au aplicat prevederile art. 7 care nu mai tin cont de valoarea in vama declarata de importator, ci un nou criteriu pentru valoarea definitiva, asa s-a intamplat si in ceea ce priveste pe reclamanta, respectiv cel al compensarii cu pretul unor produse similare.
Parata a procedat in mod corect. Asa cum prevad dispozitiile art. 2 din Hotararea nr. 788/2001, exista posibilitatea legala de amanare a determinarii definitive a valorii in vama in situatia in care printre alte motive (inexistenta unor documente sigure) autoritatea vamala are motive sa se indoiasca de veridicitatea si exactitatea valorii declarate.
Neputand fi stabilita valoarea in vama definitiv, pe baza preturilor de tranzactie din lipsa de inscrisuri, parata a avut posibilitatea sa amane definitivarea determinarii, cu respectarea termenelor prevazute de Hotararea nr. 788/2001.
Este adevarat ca un precedent creat de o alta firma, S.C. MERLIN C0M S.R.L., care a avut ca administrator in perioada 2001 - 2003 pe cel al reclamantei de fata, a condus la majorarea suspiciunilor autoritatii vamale in ceea ce o priveste pe SC EUROFLORA SRL.
In materie de relatii vamale, indoiala este permisa, aceasta fiind prevazuta chiar de lege (art. 2 din Hotararea nr. 788/2001).
Ca urmare, s-a apreciat ca parata D-G.F.P. Neamt a stabilit in mod corect, prin decizia nr. 35o/2004, obligatia reclamantei de a plati suma de 26.867.160 lei cu titlu de taxe vamale si T.V.A.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta care a formulat urmatoarele critici :
- instanta de fond a rasturnat sarcina probei in ce priveste sustinerile intimatei - parate, apreciind ca reclamanta nu si-a dovedit sustinerile, iar actul de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de prezumtia de veridicitate pana la proba contrara. Trebuiau avute in vedere, in acest sens, actele prezentate de reclamanta care, la momentul importului, au fost apreciate ca legale si suficiente ;
- nu s-a avut in vedere dispozitiile art. 7 al. 2 din Acordul G.A.T.T., aplicandu-se pentru marfurile importate valori fictive;
- nu puteau fi retinute suspiciunile create din cauza altei societati - S.C. "MERLIN COM" intr-o situatie asemanatoare, intrucat pana la aceasta data nu s-a stabilit in mod cert vinovatia acesteia;
- parata nu a dovedit ca facturile reale sunt cele provenind din Olanda.
Analizand sentinta recurata, sub aspectul criticilor formulate si in raport de dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 304/1 Cod pr. Civila, instanta constata intemeiat recursul de fata, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:
Prin decizia nr. 35o/06.10.2004 emisa de D.G.F.P. Neamt s-a respins  contestatia  formulata  de   SC  EUROFLORA  SRL  impotriva masurilor privind determinarea definitiva a valorii in vama a marfurilor importate, stabilindu-se ca urmare, in sarcina societatii, obligatia de plata a sumei de 52.834.425 lei, reprezentand taxe vamale si T.V.A.
S-a apreciat, de catre organul de control, ca valoarea in vama pentru marfurile importate nu a fost stabilita pe baza pretului de tranzactie, asa cum prevede art. 1 din Acordul prin aplicarea Articolului VII G.A.T.T. si nu existau date pentru aplicarea art. 2-6, ceea ce a condus la aplicarea art. 7 din Acord, avandu-se in vedere limita minima a pretului privind bazele de date statistice.
Potrivit art. 1 din Acord, valoarea in vama a marfurilor importate va fi valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit pentru marfuri. Atunci cand valoarea in vama nu poate fi determinata prin aplicarea art. 1, se trece succesiv la articolele urmatoare (art. 2 - 6), pana la primul articol care va permite determinarea valorii in vama.
In speta, reclamanta - recurenta a prezentat actele care atestau valoarea de tranzactie pentru marfurile importate, facand ulterior si dovada platii efective cu facturi acceptate de partenerul olandez.
Asa fiind, in cauza nu se pot retine sustinerile organului de control care a aratat ca nu a putut avea in vedere pretul declarat de societate; acest pret a fost dovedit cu facturile si actele de transport depuse la dosar de recurenta.
Desi intimata - parata a sustinut ca in urma verificarilor efectuate, Administratia vamala din Olanda a transmis copii autentificate dupa facturi care s-au regasit in evidentele contabile ale firmei exportatoare in care se mentioneaza valori mai mari pentru marfurile ce au facut obiectul tranzactiei, aceste acte nu au fost depuse la dosar, ramanand la stadiul de simple afirmatii.
Ori, asa cum a aratat si recurenta, in momentul in care s-au prezentat acte legale ce demonstreaza valoarea de tranzactie, organul de I control care sustine ca nu aceasta este valoarea reala, are sarcina probei in a dovedi aceste lucru.
Ori, din actele depuse la dosar in sustinerea deciziei contestate, nu rezulta nici o dovada privind un alt pret mai mare al tranzactiei.
Asa fiind, organele de control nu puteau proceda la stabilirea valorii in vama a marfurilor importate decat in conformitate cu dispozitiile art. 1 din Acordul G.A.T.T.
In plus, recurenta - reclamanta nu a fost informata asupra deciziei de amanare a determinarii valorii in vama printr-o decizie motivata, conform art. 2 al.2 din H.G. 788/2001, acceptand initial documentele prezentate de societate si nu I s-a pus in vedere si prezinte acte suplimentare.
Asa fiind, apreciem ca hotararea primei instante este data cu aplicarea gresita a legii, intrucat nu s-a apreciat corect asupra partii careia ii revenea sarcina probei, in speta, organul constatator fiind cel care I trebuia sa dovedeasca afirmatiile din decizie privind o alta valoare tranzactie decat cea care rezulta din actele prezentate de recurenta-reclamanta.

Decizia civila 1289/9 noiembrie 2005