IMPORT INSOTIT DE CERTIFICAT EUR.1. CONTROL "A POSTERIORI" EFECTUAT DUPA IMPLINIREA TERMENULUI DE PASTRARE A DOCUMENTELOR CARE DOVEDESC CARACTERUL ORIGINAR AL PRODUSELOR.

IMPORT INSOTIT DE CERTIFICAT EUR.1. CONTROL "A POSTERIORI" EFECTUAT DUPA IMPLINIREA TERMENULUI DE PASTRARE A DOCUMENTELOR CARE DOVEDESC CARACTERUL ORIGINAR AL PRODUSELOR.


Prin decizia nr. 1307/2005 s-a admis recursul, s-a modificat in tot sentinta recurata si s-a admis contestatia reclamantei. S-a dispus anularea deciziei si procesului-verbal exonerand reclamanta de plata sumei stabilita in sarcina sa.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut.
Prin cererea inregistrata sub nr.330/2005, pe rolul Tribunalului Bacau, S.C. NICOREX IMPEX S.R.L. Secuieni, judetul Bacau, a formulat contestatie impotriva Deciziei nr.450/15.XII. 2004, emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala - D.G.F.P. Bacau, prin care i-a fost respinsa contestatia formulata impotriva actului constatator nr.214/20.X.2004, emis de Biroul Vamal Bacau.
In motivarea cererii contestatoarea a aratat ca la data de 28.XII.1999, a importat din Italia anvelope uzate, care la intrarea in tara au fost insotite de certificatul de circulatie a marfurilor EUR 1, Seria TV, 40A.125418.
Cu aceasta ocazie a fost completata declaratia vamala de import, fiind respectate conditiile prevazute de legislatia vamala in vigoare la acea data, beneficiind de facilitatile si scutirile de la plata obligatiilor fiscale catre bugetul de stat.
Ulterior, ca urmare a controlului a posteriori efectuat, s-a apreciat ca marfurile nu sunt de origine comunitara, potrivit prevederilor Protocolului 4 - Anexa la Acordul Romaniei - U.E., astfel ca certificatul prezentat nu indeplineste conditiile de autentificare si legalitate cerute de lege.
Contestatoarea a sustinut ca in situatia in care certificatul de origine nu ar fi indeplinit conditiile de fond si de forma, ar fi trebuit anulat si nu sa fie considerat ca valabil, iar dupa 4 ani de zile de la acordarea regimului preferential sa fie obligata la plata sumei de 22.765.850 lei, reprezentand taxe vamale, accize si T.V.A.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea contestatiei, anularea deciziei si exonerarea de la plata acestei sume.
Instanta de fond, in urma probelor administrate, prin sentinta civila nr.l 10/24.VI.2005, a respins ca nefondata contestatia.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca organele vamale au efectuat controlul " a posteriori", in temeiul art.61 al.l din Legea nr.l41/1997, privind Codul Vamal, care prevede ca acesta se poate efectua in termen de 5 ani de la data acordarii liberului in vama.
Intrucat autoritatea vamala italiana a confirmat ca certificatul de origine a marfurilor, prezentat de contestator, nu indeplineste conditiile de autenticitate si legalitate cerute si ca exportatorul marfii nu a putut dovedi originea comunitara a marfurilor, in mod corect intimata D.G.F.P Bacau, a respins contestatia formulata, astfel ca decizia contestata este legala.
In temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, contestatia formulata a fost respinsa ca nefondata.
Impotriva sentintei a declarat recurs contestatoarea, care a sustinut ca este nelegala si netemeinica, in mod gresit tribunalul respingand contestatia ca nefondata.
Recurenta a sustinut ca prima instanta nu a luat in considerarea probele pe care le-a administrat, din raspunsul Vamii Italiene din data de 30.VIII.2004, nerezultand ca aceasta vama ar fi confirmat ca certificatul de origine nu indeplineste conditiile de autenticitate si legalitate prevazuta de Protocolul 4, ci a precizat doar ca exportatorul nu a mai putut dovedi precis daca marfurile aveau origine comunitara sau au dobandit aceasta origine in conformitate cu dispozitiile punctului 5(1) din Protocolul 4.
Recurenta a aratat ca exportatorul nu mai avea alte documente, intrucat dispozitiile art.28.4 din Protocolul 4, il obliga pe acesta sa pastreze documentele cel mult 3 ani de la efectuarea exportului, iar controlul " a posteriori" s-a efectuat aproape de limita prescriptiei de 5 ani de la data importului.
Intrucat Certificatul EUR 1 To nr. 125418, a fost si ramane documentul in raport de care marfurile exportate sunt incadrate ca "originare", cu atat mai mult cu cat nu conteaza daca sunt produse in comunitate sau daca au fost numai colectate, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei admiterea contestatiei si anularea actului de control nr.214/2004.
La dosarul cauzei, s-a depus de catre recurenta copia adresei nr.36627/V.C.T/2/MSC/8/04/ 30.VIII. 2004 a Vamii Italiene si copia declaratiei data de Pneumotici Vipro S.R.L., str.Settimo, nr.131, 10040 Leini To, traduse in limba romana.
Curtea de apel analizand sentinta civila nr. 110/24.VI.2005, pronuntata de Tribunalul Bacau, in dosarul nr.330/2005, in raport cu motivele de recurs invocate si din oficiu, urmeaza a retine urmatoarele:
Intr-adevar, la data de 28.XII.1999, recurenta a importat din Italia 1500 buc. anvelope auto uzate, care la intrarea in tara au fost insotite de certificatul de circulatie a marfurilor EUR 1 seria TO nr.A 125418 fiind completata declaratia vamala de import nr.I 1990/28.XIII.1999.
Intrucat s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile legislatiei vamale si fiscale in vigoare in acel moment, recurenta a beneficiat de scutiri la plata unor obligatii fiscale catre bugetul de stat, respectiv taxe vamale, impozit, TVA, accize, etc.
Ulterior, la data de 20.X.2004, a fost incheiat Actul constatator nr.214, de catre Biroul Vamal Bacau, din care rezulta ca recurenta nu mai beneficiaza de regimul tarifar preferential, deoarece marfurile mentionate in certificatul EUR 1, nu sunt de origine comunitara in Protocolului nr.4, anexa la Acordul Romaniei - U.E.
Aceasta situatie a fost retinuta atat de organul de jurisdictie fiscal cat si de instanta de fond, invocandu-se faptul ca autoritatea vamala italiana a confirmat ca certificatul de origine a marfurilor, nu indeplineste conditiile de autenticitate si legalitate ceruta, in sensul ca rubrica 14 era marcata cu un x. Totodata, exportatorul marfii nu a putut dovedi originea comunitara a marfurilor.
Curtea de apel, analizand actele si lucrarile dosarului, urmeaza a retine ca in solutionarea celor doua contestatii s-a avut in vedere traducerea adresei nr. 36627/2003, (filele 24,25 dosar fond) in rezumat, aceasta fiind tradusa si depusa in recurs, in totalitate.
Din continutul acestei adrese nu rezulta insa ca Vama Italiana, ar fi confirmat ca Certificatul de origine nu indeplineste conditiile de autenticitate si legalitate prevazute de Protocolul 4, ci a precizat ca exportatorul nu a mai putut dovedi daca marfurile sunt de origine comunitara.
La finalul adresei se face mentiunea "Va rugam sa vedeti certificatul original, semnat corect, pe care il aveti atasat si copii ale documentelor relevante".
In ce priveste exportatorul, prin Declaratia data catre Agentia Vamilor, Directia Circumscriptionala din Trieste, precizeaza ca nu a gasit alta documentatie care sa poata certifica provenienta marfii, in afara celei intocmita initial, marfa provenind din comunitatea europeana.
In raport de aceste acte, avand in vedere si dispozitiile art.281 din Regulamentul 4, din care rezulta ca exportatorul care solicita eliberarea unui certificat de circulatie a marfurilor EUR 1, trebuie sa pastreze cel putin 3 ani documentele care dovedesc caracterul originar al produselor, controlul a posteriori fiind efectuat dupa 4 ani si 10 luni, concluzia care se impun, este aceea ca certificatul de circulatie a marfurilor, a fost emis cu respectarea dispozitiilor legale, neexistand suspiciuni pentru a se proceda la imputarea facilitatilor tiscale acordate la efectuarea exportului.

Decizia civila nr. 1307 din 8 noiembrie 2005.