Functionari publici. Cai de atac, in ipoteza suspendarii raporturilor de serviciu,la initiativa autoritatii publice .Efectele prezumtiei de nevinovatie, in materia suspendarii raportului de functie publica .Recursul promovat impotriva incheierilor in...

Prin sentinta nr........, pronuntata de Tribunalul Dolj,  a fost respinsa actiunea formulata  de reclamanta  M. M. in contradictoriu cu parata  D.G...
Pentru a pronunta sentinta tribunalul a retinut ca ca prin decizia a carei anulare se solicita, s-a dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei incepand cu data de 08.07.2008, conform art. 86 alin. 2 si art 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999.
La emiterea deciziei a fost avut in vedere Comunicatul Directiei Nationale Anticoruptie referitor la dosarul penal ...., conform caruia prin rechizitoriu s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a reclamantei pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice.
Potrivit art. 86 alin. 2 din Legea 188/1999 “in cazul in care functionarul public este trimis in judecata pentru savarsirea unei infractiuni de natura celor prevazute la art. 54 lit. h), persoana care are competenta legala de numire in functia publica va dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine“.
Potrivit art. 94 alin. 1 lit. m “Raportul de serviciu se suspenda de drept atunci cand functionarul public se afla in una dintre urmatoarele situatii:... m) in cazul in care s-a dispus trimiterea in judecata pentru savarsirea unei infractiuni de natura celor prevazute la art. 54 lit. h)". La art. 54 lit h sunt prevazute “infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice".
Prin Decizia ... Curtea Constitutionala din Romania a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin.2 si art. 94 alin. 1 din Legea 188/1999 invocata de reclamanta in cauza.
Fata de dispozitiile legale invocate si decizia mai sus mentionata s-a apreciat drept neintemeiate apararile formulate de reclamanta.
In ceea ce priveste incalcarea prezumtiei de nevinovatie si incalcarea art. 6 alin. 2 din CEDO se apreciaza ca masura suspendarii raporturilor de serviciu este determinate, potrivit disp. art. 94 alin. 1 lit. m de “trimiterea in judecata" a functionarului public, neavand relevanta modul de solutionare a dosarului penal, trimiterea in judecata fiind singura conditie impusa de legiuitor.
In prezenta cauza, existenta sau lipsa vinovatiei petentei nu prezinta relevanta, nefiind analizate aspect ce tin de fapta penala, fiind suficienta intocmirea rechizitoriului cu dispozitia de trimitere in judecata, fapt ce nu reprezinta o incalcare a disp. art. 6 alin. 2 din CEDO (“Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita").
In acest sens s-a pronuntat si ICCJ aratand ca “sanctiunea administrativa a suspendarii functionarului public din functia publica pe care o detine, in cazul in care s-a dispus trimiterea in judecata a acestuia, are ca finalitate protejarea autoritatii sau institutiei publice fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale faptei penale savarsite de catre functionarul public. Ori, tinand cont de natura administrativa a acestei masuri, nu se pune problema nerespectarii prezumtiei de nevinovatie, care va trebui respectata pe parcursul procesului penal".
Apararile reclamantei privind egalitatea de tratament au fost, de asemenea, analizate de Inalta Curte, care a retinut ca “masura suspendarii din  functie se aplica tuturor functionarilor publici in situatia prevazuta in ipoteza normei legale".
Nu se poate vorbi de o necorelare a dispozitiilor art. 94 lit. m cu art. 54 lit. h, fiind vorba, in realitate, de conditiile impuse de legiuitor pentru ocuparea unei functii publice si pentru exercitarea functiei publice.
Nu au fost nesocotite nici disp. art. 13 din CEDO, nefiind incalcat dreptul reclamantei la un recurs efectiv, calea de atac impotriva actului fiind prevazuta de lege.
Motivul de nulitate invocate, acela al lipsei mentiunilor privind calea de atac, in cuprinsul deciziei contestate, este neintemeiat, reclamanta nefacand dovada existentei unei vatamari care sa  nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului (conditie impusa de art. 105 alin. 2 C.p.c.), atata timp cat a exercitat calea de atac prevazuta de lege pentru a contesta actul administrativ.
Prin urmare, s-a constatat ca decizia ce face obiectul cauzei este legala, fiind indeplinita conditia impusa de art. 94 alin. 1 lit. m, asa cum reiese din Adresa 32755/04.07.2008, fiind emis rechizitoriul nr. 228/P/2008 prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a reclamantei pentru savarsirea infractiunilor de abuzz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata si in forma continuata.
Instanta nu a analizat apararile formulate de reclamanta in cuprinsul notelor scrise depuse la data de 28.10.2010, intrucat sunt depuse dupa inchiderea dezbaterilor, cu nesocotirea disp. art. 112 si art. 132 C.p.c.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat recurs, recurenta reclamanta M. M. .
Prin motivele recursului declarat, recurenta a solicitat suspendarea executarii sentintei nr....., avand in vedere dispozitiile art. 300 raportat la art. 403 C.pr.civ.
In detalierea motivelor de recurs, recurenta arata ca, cu ocazia dezbaterilor pe fond, a aratat primei instante faptul ca a declarat recurs impotriva incheierii de sedinta din 23.09.2010, dar instanta a intrat in dezbateri, ignorand existenta recursului declarat .
Mentioneaza ca sentinta atacata este nelegala si prin prisma faptului ca, la termenul din 21.10.2010 reclamanta a invocat exceptia de neconstitutionalitate, precizand ca fiind indeplinite cerintele legii 47/1992, dar instanta de fond a refuzat sa comunice exceptia invocata partii adverse, comunicarea fiind obligatorie potrivit legii 47/1992 .
Recurenta invoca si lezarea dreptului la aparare, atat timp cat a fost incuviintata administrarea dovezii cu inscrisui, la solicitarea sa, dar a procedat la acordarea cuvantului in dezbateri asupra fondului fara administrarea probatoriului, desi reclamanta a invocat imposibilitatea prezentarii inscrisurilor aflate in arhiva paratei, depunand cererea scrisa formulata in acest sens .
Recurenta critica si aplicarea gresita a legii, in conditiile in care disp. art. 86 alin. 2 si art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999 sunt inferioare in ierarhia actelor normative fata de dispozitiile art. 23 alin. 11 din Constitutia Romaniei, art. 6 par. 2 CEDO, art. 48 par. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, precum si fata de art. 14 par. 2 din Pactul International privind Drepturile Civile si Politice, texte fudnamentale prin care se consacra prezumtia de nevinovatie, ca garantie pentru perosanele supuse unei acuzatii penale .
Mentioneaza ca interpretarea data de instanta de fond, in sensul ca garantiile dreptului la un proces echitabil, in materie penala sunt respectate, intrucat masura suspendarii prezinta o nautra administrativa , nu poate fi retinuta, in conditiile in care practica ICCJ, prin care se retine acest aspect, nu constituie izvor de drept ( cu atat mai mult, cu cat solutia si considerentele nefiind individualizate de instanta de fond ).
Recurenta invoca omisiunea analizarii si aplicari, in speta, a dispozitiile art. 25 din Statutul Functionarilor Publici ai Comunitatilor Europene (act comunitar cu aplciabilitate directa, potrivit art. 134 TCE si art. 249 TUE ), cu dispozitie expresa de reglementare a situatiei juridice a functionarului, numai dupa pronuntarea unei decizii defintive, de catre jurisdictia penala .
Precizeaza ca instanta de fond a ignorat aceste dispozitii, precum si natura juridica a prezumtiei de nevinovatie si a efectelor sale, recunoscute de normele de drept intern , invocand legalitatea intrucat fapta pentru care a fost trimisa in judecata recurenta se incadreaza in disp. art. 54 lit. h din Legea 188/1999, fara a observa totusi ca aceasta incadrare juridica a fost propusa prin rechizitoriu si nu a fost stabilita de judecator, fiind posibila situatia in care incadrarea din rechizitoriu sufera modificari pe parcursul judecatii .
Mentioneaza ca, in mod gresit instanta de fond nu a retinut existenta unei situatii de incalcare a principiului egalitatii de tratament, in conditiile in care exista functii publice ce pot fi exercitate chiar daca titularul este trimis in judecata ( se da exemplu functionarilor publici cu statut special, din cadrul Politiei Romane ).
Se arata ca instanta de fond a inlaturat nejustificat motivele de nulitate invocate de recurenta, nulitati ce aduc atingere dreptului la petitionare recunoscut de Constitutia Romaniei, precum si dreptului la un recurs efectiv garantat de art. 13 CEDO .
Recurenta precizeaza motivele in drept, in conformitate cu disp. art. 304 indice 1 C.pr.civ.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimata DG.. a solicitat respingerea recursului declarat .
In aparare, intimata arata ca reclamanta a solicitat anularea deciziei nr...., avand ca obiect suspendarea de drept a reclamantei, din functia detinuta, in aplicarea disp. art. 86 alin. 2 si art. 94 lit. m din Legea 188/1999 ; precizeaza ca actul administrativ contestat respecta dispozitiile legale mai sus mentionate, iar conditiile intervenirii suspendarii de drept nu sunt contestate de catre recurenta .
Mentioneaza ca, prin actul administrativ, emitentul nu s-a pronuntat asupra vinovatiei sau nevinovatiei functionarului public, nefiind lezata prezumtia de nevinovatie, aceasta fiind aplicabila in materia dreptului penal si procesual penal si nu in materia, definita de instanta suprema, sanctiunii administrative a suspendarii functionarului public (asupra unor spete similare pronuntandu-se CCR prin deciziile 63/1996, 200/2002, 24/2003 .
Mentioneaza ca practica ICCJ retine aplicarea masurii administrative de suspendare, asupra tuturor categoriilor de functionari publici, fara a fi creata o situatie discriminatorie si arata ca disp. art. 86 alin. 4 constituie o reglementare a raportului existent intre raspunderea penala si cea administrativa .
Arata ca sunt indeplinite si cerintele legislatiei UE ( Statutul Functionarului Public European ), in conditiile in care pe rolul Judecatoriei Craiova se afla dosarul ...., precum si dosarul ...., in cuprinsul caruia ANAF s-a constituit parte civila pentru suma totala de 117.769.671,967 lei ROL .
Intimata arata ca instanta de fond a retinut, in mod corect, inexistenta unei vatamari, ca si cerinta de promovare a motivului de nulitate relativa constand in lipsa mentiunilor deciziei contestate, astfel cum a fost invocat de catre reclamanta .
Prin incheierea de sedinta din ....., Curtea a respins cererea de suspendare a executarii sentintei....., pronuntata de Tribunalul Dolj SCAF, in dosarul..... .

Examinand recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, si cu aplicarea disp. art. 304 indice 1 C.pr.civ., Curtea il constata a fi nefondat, pentru urmatoarele considerente :
Prin incheierea de sedinta din ...., pronuntata in dosar, instanta de fond a dispus rectificarea incheierii de sedinta din ....., in ceea ce priveste dispozitia de comunicare a exceptiei de neconstitutionalitate avand ca obiect disp. art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999, catre parata, avandu-se in vedere faptul solutionarii acesteia .
Prin aceeasi incheiere de sedinta, instanta de fond a dispus asupra respingerii cererii de suspendare a judecarii cauzei, formulata in temeiul art. 244 C.pr.civ., pana la solutionarea cauzei penale aflat pe rolul Judecatoriei Craiova .
Prin cererea depusa la data de ...., recurenta reclamanta a indicat faptul ca a declarat recurs impotriva incheierii de sedinta din ....., mentionand ca, atat timp cat recursul declarat nu este solutionat, instanta de fond nu poate intra in dezbateri pe fond si respectiv, solutiona cauza .
Prin aceeasi cerere, reclamanta arata ca a invocat, in data de.... exceptia de neconstitutionalitate , solicitand sesizarea Curtii Constitutionale, in vederea solutionarii acesteia .
A indicat si faptul ca, la aceeasi data a solicitat si a fost incuviintata dovada cu inscrisuri, depunand o cerere catre parata, in vederea prezentarii inscrisurilor, fara a primi raspuns . Reclamanta a solicitat repunerea pe rol, in vederea administrarii probatoriului .
Masurile procesuale dispuse prin incheierea de sedinta din data de ... se circumscriu disp. art. 281 indice 3 C.pr.civ., potrivit carora incheierile pronuntate in temeiul art. 281 C.pr.civ. (in speta, operand indreptarea erorii materiale sesizate, din oficiu, in cursul judecatii in prima instanta), sunt supuse acelorasi cai de atac, ca si hotararile in legatura cu care s-au solicitat , precum si disp. art. 244 indice 1 C.pr.civ. privind calea de atac a recursului declarat impotriva incheierii prin care instanta se pronunta asupra exceptiei de suspendare .
In privinta ambelor incidente procedurale (suspendarea legala facultativa a judecatii si indreptarea erorilor materiale), incheierea de sedinta din 23.09.2010 prezinta un caracter interlocutoriu, iar calea de atac a recursului se promoveaza potrivit art. 316 raportat la art. 282 alin. 2, norma potrivit caruia, impotriva incheierilor premergatoare se poate declara recurs numai o data cu fondul .
In acest sens, dispozitiile art. 281 indice 3 C.pr.civ. indica in mod expres faptul ca o incheiere de indreptare a erorii materiale este supusa aceleiasi cai de atac, ca si hotararea indreptata, iar in speta, a fost rectificata o incheiere de sedinta, din 24.06.2010, cu regim de exercitiu al cailor de atac, prin invocare neregulilor de procedura in cadrul caii de atac impotriva sentintei de fond .
In ceea ce priveste incheierea de solutionare a exceptiei de suspendare, Curtea constata ca termenul de declarare a recursului prezinta doua ipoteze distincte si anume perioada de suspendare a cursului judecarii cauzei ( ipoteza ce presupune, in esenta, o incheiere de admitere a exceptiei de suspendare si nu o ipoteza de respingere a exceptiei), precum si recursul declarat impotriva incheierii de sedinta prin care s-a respins cererea de repunere pe rol .
Chiar in ipoteza in care declararea recursului impotriva incheierii de sedinta din ....... este admisibila, conform punctului de vedere prezentat de catre recurenta, Curtea Constata ca, in speta, nu opereaza o reglementare expresa a suspendarii legale obligatorii, sau facultative a judecatii in prima instanta, ca urmare a promovarii caii de atac impotriva incheierilor premergatoare, aceasta ipoteza prezentand o reglementare suficienta in materia limitelor recursului, ca si cale judiciara de atac .
In ceea ce priveste sesizarea CCR, in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a disp. art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999, Curtea constata ca acest incident procedural - chestiune prealabila judecatii, a fost invocata de catre reclamanta, la data de 05.11.2009, prin notele scrise asupra exceptiei de neconstitutionalitate depuse la fila 62 din dosar .
Prin incheierea de sedinta din data de ..., a fost admisa cererea dispunandu-se sesizarea CCR, in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate .
Curtea Constitutionala s-a pronuntat, prin decizia nr. .... din ....., in sensul respingerii exceptiei de necosntitutionalitate, aceasta decizie fiind inaintata la dosarul de fond prin adresa nr. ..... din ....... a CCR (filele 74 si urm. dosar fond). 
Reclamanta a invocat o noua exceptie de neconstitutionalitate, in ceea ce priveste disp. art. 14-15 din Legea 554/2004, dar acest incident procedural, dupa cum rezulta din rezolutia inscrisa pe actul de procedura (fila 110 dosar), a fost inregistrat dupa inchiderea dezbaterilor si intrarea completului de judecata in deliberari asupra fondului cauzei .
Avand in vedere acest stadiu procesual, Curtea constata ca recurenta critica omisiunea primei instante de a analiza incidentul de procedura depus cu nerespectarea dispozitiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., raportat la disp. art. 129 alin. 1 C.pr.civ., precum si cu nerespectarea disp. art. 150 C.pr.civ.
In ceea ce priveste rolul activ in administrarea probatoriului, Curtea constata ca, in sedinta publica din 21.10.2010 reclamanta a solicitat si a fost incuviitata administrarea probatoriului cu inscrisuri, facandu-se mentiunea depunerii inscrisurilor la dosar ; recurenta reclamanta invoca existenta unor inscrisuri ce nu sunt depuse la dosar, fara ca aceste inscrisuri sa fie enumerate in incheierea de incuviintarea a dovezilor si fara a exista o nota de probatoriu ulterioara, intocmita potrivit art. 138 C.pr.civ.
In ceea ce priveste aplicarea disp. art. 23 alin. 11 din Constitutie, precum si a disp. art. 6 par. 2 CEDO, art. 48 par. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, precum si fata de art. 14 par. 2 din Pactul International privind Drepturile Civile si Politice, instanta constata ca dispozitia constitutionala reglementeaza premisele prezumtiei de nevinovatie, in materie penala, fara ca aceasta garantie a dreptului la un proces echitabil, precum si a dreptului la aparare sa fie aplicabila si in alte materii ; aceasta cu atat mai mult, cu cat, in speta nu sunt intrunite conditiile raspunderii administrativ disciplinare ( recurentei nefiindu-i imputata savarsirea unor abateri disciplinare ), iar suspendarea raporturilor de serviciu reglementata de ipoteza art. 94 din Statut, prezinta un fundament juridic diferit, fata de cauzele penale .
In acest sens, Curtea constata ca suspendarea , de drept a raportului de serviciu, in ipoteza art. 94 alin. 1 lit. m din Legea 188/1999, prezinta ca fundament o prezumtie de incompatibilitate a functionarului public trimis in judecata .
Recurenta invoca si aplicarea directa a dispozitiilor Statutului functionarilor publici ai Comunitatii Europene, in speta ; plecand de la premisa ca exista o norma comunitara ce consacra o solutie legislativa contrara unei norme de drept intern, Curtea urmeaza sa analizeze daca, in prezenta cauza, norma comunitara prezinta prioritate de aplicare, fata de normele de drept intern .
Din acest punct de vedere, Curtea constata ca disp. art. 267 TFUE (in versiunea consolidata 2010, fost art. 234 TCE), reglementeaza competenta CJUE, de pronuntare, cu titlu preliminar, asupra validitatii unor categorii de acte comunitare ( in conditiile in care statutul intra in competenta, in prima instanta, a Tribunalului Functiei Publice), iar prin disp. art. 288 din acelasi tratat (fost art. 249 TCE), este consacrata forta obligatorie a actelor comunitare ; se constata ca, in enumerarea art. 288 nu sunt reglementate dispozitiile de statut, cu forta obligatorie, pentru statele membre .
Este insa, reglementat caracterul obligatoriu al regulamentului, iar potrivit art. 336 TFUE, Parlamentul European ?i Consiliul, hotarasc, prin regulamente in conformitate cu procedura legislativa ordinara ?i dupa consultarea celorlalte institu?ii interesate, adoptarea Statutul func?ionarilor Uniunii Europene ?i Regimul aplicabil altor agen?i ai Uniunii.
Ori, prin art. 1a si 1b din anexa R1962/31 CE, cu modificarile ulterioare,  se individualizeaza in mod expres categoriile de functionari publici si institutiile comunitare, carora le sunt aplicabile aceste dispozitii de statut ; in speta, reclamanta nu se regaseste in ipotezele enumerate, astfel incat, verificand dispozitiile art. 148 din Constitutie, Curtea urmeaza sa constate ca nu sunt indeplinite, in speta, cerintele prioritatii de aplicare a disp. art. 25 din Statutul Functionarilor Publici Europeni .
In ceea ce priveste forta probanta a rechizitoriului, Curtea urmeaza sa aiba in vedere faptul ca, in stadiul de judecata al procesului penal, normele procesual penale impun judecatorului, pe de o parte sa verifice actul de sesizare al instantei potrivit art. 300 C.pr.pen,, precum si sa dispuna asupra schimbarii incadrarii juridice potrivit art. 334 C.pr.pen , iar in raport de data inregistrarii dosarului ...... , ambele momente procesuale tind a fi depasite .
In alta ordine de idei, Curtea constata ca suspendarea de drept a raportului de functie publica este strans legata de trimiterea in judecata a functionarului public, deci de existenta unui “act de acuzare" prin care se confera o incadrare juridica unor fapte ilicite determinate si se propune trimiterea in judecata ; atat dispozitiile art. 6 par. 2 CEDO, cat si jurisprudenta Curtii de la Strasbourg nu impun ca acest act de sesizare sa fie realizat de catre un judecator, ci de catre un functionar al statului, cu toate efectele juridice ce decurg din aceasta calitate .

In raport de considerentele mai sus enuntate, Curtea a respins recursul declarat de catre recurenta reclamanta .