Stabilirea vechimii in magistratura in ipoteza pensionarii unui judecator sau procuror la cerere inainte de implinirea varstei prevazute de lege.

Stabilirea vechimii in magistratura in ipoteza pensionarii unui judecator sau procuror la cerere inainte de implinirea varstei prevazute de lege.
      
      Legea nr.303/2004, republicata, art.82 alin. (2)
      O.G. nr. 137/2000, art. 2
      
     In raport de dispozitiile art. 86 coroborate ce cele ale art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicata, imprejurarea ca, in cazul pensionarii "la cerere", la stabilirea vechimii in magistratura, nu se ia in calcul si perioada in care magistratul a functionat ca jurisconsult, respectiv consilier juridic, ci doar aceea in care a exercitat profesia de avocat, creeaza o discriminare in sensul art.2 din O.G. nr. 137/2000, republicata.
     O astfel de discriminare nu poate fi inlaturata decat prin recunoasterea dreptului la pensie, in conditiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicata, magistratilor care au o vechime in magistratura de cel putin 25 de ani in magistratura, din care cel mult 10 ani in functia de jurisconsult, respectiv de consilier juridic.
      
Curtea de Apel Timisoara, sectia conflicte de munca si asigurari sociale,
decizia civila nr. 562 din 13 iunie 2007
      
     Prin sentinta civila nr. 1028/PI/10.05.2007, Tribunalul Timis a admis actiunea civila promovata de reclamanta C.M. impotriva paratilor Casa Judeteana de Pensii Timis si Curtea de Apel Timisoara, a dispus anularea actului nr.2002/03.04.2007, emis de intimata 1, cu consecinta anularii inscrierilor efectuate in cartea de munca a reclamantei, in baza acestui act, si a obligat intimata parata Casa Judeteana de Pensii Timis sa emita o decizie de acordare reclamantei a pensiei de serviciu, incepand cu data de 01.04.2007, luand in considerare o vechime in magistratura de 26 ani, 7 luni si 20 zile, pensie ce va reprezenta 80% din media veniturilor brute realizate in ultimele 12 luni de activitate, fara cheltuieli de judecata.
     Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca, potrivit probatoriului administrat in cauza, reclamanta este angajata Curtii de Apel Timisoara, in functia de judecator, avand o vechime in magistratura de 26 ani, 7 luni si 20 zile, respectiv 19 ani ca judecator, 1 an si 2 luni ca avocat si 6 ani, 7 luni si 20 zile ca jurisconsult.
     Conform, art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicata, "constituie vechime in magistratura perioada in care judecatorul, procurorul, personalul de specialitate juridica prevazut la art. 87 alin. 1 sau magistratul asistent a indeplinit functiile de judecator, procuror, personal de specialitate juridica in fostele arbitraje de stat, magistrat asistent, auditor de justitie, judecator financiar, judecator financiar inspector, procuror financiar si consilier in sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridica prevazut la art.87 alin. 1, precum si perioada in care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic ...". Aplicarea acestor dispozitii nu poate fi limitata doar la pensionarea pentru limita de varsta, pentru ca s-ar crea un regim discriminatoriu.
     C.E.D.O. a statuat, in repetate randuri, faptul ca statele membre pot, prin legislatia interna, sa aduca limitarii drepturilor recunoscute de conventia europeana, numai daca acestea sunt justificate de necesitatea unui interes legitim, determinat  de ordinea publica, siguranta nationala, morala publica, apararea ordinii publice sau securitatii nationale.
     De asemenea, art.16 alin. 1 din Constitutia Romaniei prevede ca: "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
     Conform art. 1 alin. 2 lit. e pct. i din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile ulterioare, principiul egalitatii intre cetateni, respectiv al excluderii privilegiilor si discriminarii, sunt  garantate in ceea ce priveste  exercitarea  dreptului: la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.
     Sunt discriminatorii, potrivit acestei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la art.2 alin. 1, fata de alte persoane. in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
     Art. 5 alin. 1 - alin. 4 din Codul muncii statueaza ca: "in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii.
     Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune  politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa.
     Constituie discriminare directa actele si  faptele de excludere,  deosebire,   restrictie  sau preferinta. intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la alin. (2), care au ca scop sau  ca  efect   neacordarea,  restrangerea  ori  inlaturarea recunoasterii,   folosintei  sau  exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii.
     Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminari directe".
     Comparand actele normative care au reglementat activitatea celor doua profesii juridice, si anume Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea si functionarea Oficiilor juridice, in vigoare pana in anul 2003, cand a fost abrogat prin art.27 din Legea nr. 514/2003, si Decretul nr. 281/1954 pentru organizarea si functionarea avocaturii in R.P.R, in vigoare pana in anul 1995, cand a fost abrogat prin art. 79 din Legea nr. 51/1995, se poate observa o similitudine existenta intre cele doua activitati: de avocat si de jurisconsult, respectiv de consilier juridic, astfel ca, prin extinderea beneficiului dispozitiilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicata, doar asupra profesiei de "avocat", s-a creat o reala discriminare in privinta profesiei de jurisconsult, respectiv de consilier juridic, fara a exista vreo justificare a acestei distinctii, prin raportare la intreg sistemul normativ al Constitutiei, distinctie ce are drept criteriu unic categoria sociala, tinandu-se cont de locul de munca. In aceasta situatie se face o diferentiere intre cele doua corpuri de aparatori.
     Acordarea pensiei de serviciu la cerere, in cazul solicitarii acesteia inainte de implinirea varstei prevazute de lege, insa cu conditia unei vechimi in magistratura de cel putin 25 de ani in functia de judecator sau procuror, cu includerea doar a perioadelor in care s-a exercitat functia de avocat, nu poate fi retinuta ca justificata obiectiv prin excluderea implicita a perioadelor in care s-a exercitat profesia de jurisconsult sau consilier juridic. Sub acest aspect nu se poate retine nici un criteriu pentru care legiuitorul a optat asupra unei singure profesii juridice, cea de "avocat", cu excluderea celei de jurisconsult, respectiv de consilier juridic, avand in vedere situarea acestora in regim de comparabilitate, ceea ce poate atrage dupa sine aplicarea principiului privind instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite.
     In speta, situatia este diferita doar sub aspectul indeplinirii varstei prevazute de lege. In privinta vechimii in magistratura, in ambele situatii, trebuie indeplinita conditia perioadei de timp exercitata in magistratura de cel putin 25 de ani, criteriu obiectiv si rezonabil. Exceptia includerii ca vechime doar a perioadelor in care s-a exercitat profesia de avocat si doar pentru situatia pensionarii la cerere, cu excluderea profesiei de jurisconsult, respectiv de consilier juridic, nu poate atinge un grad de rezonabilitate suficient, raportat la comparabilitatea profesiilor juridice in cauza si la prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicata.
     Avand in  vedere motivele expuse mai sus si dispozitiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta de  fond a constatat existenta unei situatii de diferentiere, din perspectiva principiului egalitatii si al nediscriminarii, creata prin art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicata, privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata.
     Parata Casa Judeteana de Pensii Timis a declarat recurs impotriva sentintei civile nr. 1028/PI/10.05.2007 a Tribunalului Timis, solicitand, in baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ., admiterea recursului, modificarea sentintei si respingerea actiunii reclamantei, invocand si dispozitiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, ale art. 4 lit. b si art. 6 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.
     In motivarea recursului a aratat ca prin adresa nr. 2002/03.04.2007 a fost respinsa cererea petentei C.M., intrucat nu ii erau aplicabile dispozitiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicata, coroborate cu cele ale art. 4 lit. b si art. 6 alin. 2 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, si ale art. 41 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000.
      Astfel, varsta standard de pensionare a reclamantei este de 60 de ani, deoarece luna si anul nasterii reclamantei, respectiv decembrie 1955, nu se regasesc in anexa 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000. Potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, vechimea in profesia de jurisconsult constituie doar vechime in magistratura.
     Pe de alta parte, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, prin decizia nr. 385/2006, in sensul respingerii acesteia.
     Examinand recursul prin prisma criticilor formulate, a dispozitiilor legale aplicabile in materie si ale art. 3041 C. pr. civ., Curtea a constatat ca, in speta, nu sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ coroborate ce cele ale art. 3041 C. pr. civ. pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
     Dispozitiile art. 82 alin 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor prevad ca judecatorii si procurorii sunt pensionati la cerere inainte de implinirea varstei prevazute de lege si beneficiaza de pensiile prevazute la aliniatul (1), daca au o vechime de cel putin 25 de ani numai in aceasta functie, luandu-se in considerare la calculul vechimii si perioada in care judecatorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fara ca aceasta sa fie mai mare de 10 ani.
      Potrivit art. 86 din aceiasi lege, constituie vechime in magistratura si perioada in care judecatorul sau procurorul a fost jurisconsult.
     Pe cale de consecinta, prin faptul ca, in cazul pensionarii "la cerere", la stabilirea vechimii in magistratura nu se ia in calcul si perioada in care magistratul a functionat ca jurisconsult, respectiv consilier juridic, se creeaza un regim discriminatoriu, in sensul ca beneficiaza de dispozitiile legii doar cei care au exercitat profesia de avocat, fiind excluse profesiile de jurisconsult sau consilier juridic.
     Astfel, nu se pot corobora aceste dispozitii cu cele ale art. 4 lit. b din Normele Metodologice  de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, si ale art. 41, alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, intrucat reclamanta beneficiaza de dispozitiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
     In caz contrar, i s-ar aplica un tratament discriminatoriu, cum, de altfel, a statuat Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 684/2005, 1/1994, 135/1996 si 345/1996, in care a retinut ca: "principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite".
     Decizia Curtii Constitutionale nr. 385/2006 nu dispune asupra fondului si nu   s-a pronuntat asupra situatiei de discriminare.
     Prin Hotararea nr. 273/06.06.2006 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a retinut ca faptele prezentate in petitiile adresate de petentii C.M., L.C., D.I. si R.V. constituie tratament diferentiat din perspectiva principiului egalitatii si al nediscriminarii, recomandand modificarea prevederilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, raportat la principiul  egalitatii si al nediscriminarii.
     Potrivit art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara principii si fara discriminare". Art. 1 alin. 2 lit. e pct. i din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, modificata, a consacrat principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii in garantarea exercitarii drepturilor economice, sociale si culturale, in special a dreptului la un salariu egal pentru o munca egala s.a.
     Totodata, dispozitiile art. 7 si art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, semnata de Romania la 14.12.1955, prevad ca toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul, fara deosebire, la o protectie egala a legii, impotriva oricarei discriminari si impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare.
     Principiile enumerate mai sus se regasesc si in prevederile art. 7 din Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974, ale art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adoptat la 4.11.2000 si ratificat de Romania prin Legea nr. 103/2006, si ale art. 4 din Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai  1996 si ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999.
     Asa fiind, in baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.