Vechime in magistratura. Activitatea de secretar de primarie.

Vechime in magistratura. Activitatea de secretar de primarie.

Legea nr. 303/2004: art.82 alin.2.

Prin acest text de lege, legiuitor a instituit  ca si exceptie, dreptul magistratului de a beneficia de pensie de serviciu chiar inaintea implinirii varstei legale cu singura conditie-vechimea de 25 de ani in functiile enumerate-si ca orice exceptie este de stricta interpretare si aplicare potrivit principiului de drept exceptio est strictissimae interpretationes.
 Acest text de lege nu permite, asimilarea sau completarea cu alte functii prev. de art. 86, nu vorbeste de vechimea in magistratura in sensul art. 86, ci dimpotriva, asa cum s-a retinut mai sus, se prevede intr-o enumerare expresa si limitativa functii care se iau in calculul celor 25 de ani; aceasta semnificand ca noi nu putem adauga sau exclude cazuri care n-au fost adaugate sau excluse de legiuitorul.

Sectia I Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale -  Decizia civila nr.40/19 ianuarie 2015.

Prin contestatia inregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr.2112/85/2014 contestatoarea G.N. a chemat in judecata intimata C.J.P. B., solicitand: anularea Deciziei de pensie nr.R27602/23.12.2013 emisa de intimata; obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care sa se stabileasca contestatoarei pensia de serviciu in conformitate cu prevederile art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004.
In sustinerea contestatiei sale contestatoarea arata ca prin decizia atacata i-a fost respinsa cererea de inscriere la pensia de serviciu cu motivarea ca nu a facut dovada realizarii unei vechimi de cel putin 25 de ani in functiile limitativ prevazute de art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004.
Sustine ca in perioada 01.10.1988-12.02.2009 a indeplinit functia de secretar primarie, functie de specialitate juridica si de conducere in cadrul administratiei publice si ca intimata in mod eronat si nelegal, cu ignorarea disp.art.104 din Legea nr.303/2004 nu a recunoscut aceasta perioada ca si vechime in magistratura.
In acest sens invoca Decizia nr.334/2007 a CSM prin care s-a dat o interpretare de principiu in sensul ca „judecatorii si procurorii care erau in functie la data intrarii in vigoare a Legii nr.303/2004 si exercitasera anterior intrarii in magistratura functia de secretar de primarie, perioada in care au ocupat aceasta functie constituie vechime in magistratura”. Contestatoarea sustine ca au fost date mai multe decizii de  Plenul CSM prin care persoane aflate in situatii similare cu a sa, au beneficiat de recunoasterea vechimii in magistratura, iar tratamentul diferentiat la care a supus-o intimata, in raport de situatia similara in care se afla persoanele vizate prin deciziile de plen mentionate (dec.51/2009, 65/2008, 110/2008, 1295/2008. 68/2008) conduce la crearea unei grave discriminari intre persoane aflate in situatii identice, cu consecinte extrem de negative.
O a doua critica adusa deciziei contestate vizeaza modul in care s-a apreciat de casa de pensii ca vechimea totala pe care o are in  functiile prev. de art.82, alin.2 din Legea nr.303/2004 este de 22 de ani. Contestatoarea considera ca perioada cuprinsa intre 19.02.1990-12.11.2013 cand a desfasurat activitate de jurisconsult reprezinta o vechime de 23 ani, 8 luni si 21 de zile.
Un al treilea aspect invederat de contestatoare se refera la indeplinirea procedurii stabilita de art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010 respectiv a depus contestatie la Comisia Centrala de contestatii la data de 19.02.2014 insa nici pana in prezent nu a primit o solutie in acest sens, apreciaza ca lipsa unui raspuns nu o impiedica sa procedeze la sesizarea directa a instantei de judecata, fiindu-i aplicabile dispozitiile deciziei Curtii Constitutionale 956/13.11.2012.
Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca fiind neintemeiata, motivand ca din actele existente la dosarul de pensie reiese ca, contestatoarea a realizat o vechime in functiile prevazute de art.82, alin.2 din Legea nr.303/2004 de 23 de ani respectiv activitatea desfasurata de contestatoare ca jurisconsult si judecator. Intimata arata ca perioada in care contestatoarea a detinut functia de secretar primarie nu a fost luata in considerare la calcul pensiei de serviciu deoarece aceasta functie nu este prevazuta de dispozitiile art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 care prevede limitativ functiile ce se incadreaza pentru inscrierea la pensia de serviciu. In ceea ce priveste cea de-a doua critica, intimata arata ca s-a remediat calculul vechimii in sensul ca vechimea contestatoarei potrivit art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 este de 23 ani, 8 luni si 23 de zile  si s-a emis in acest sens o noua decizie.
In drept, se invoca: art.205-206  Cod procedura civila, Legea nr.263/2010, Legea nr.303/2004.
Prin raspunsul la intampinare, contestatoarea formuleaza o noua contestatie la cea de-a doua decizie de pensie  pentru a evita un refuz din partea intimatei, in eventualitatea executarii unei hotarari judecatoresti favorabile, prin opunerea celei de a doua decizii emisa la data de 04.06.2014, daca aceasta nu ar fi contestata. Motivarea celei de-a doua contestatii este aceeasi cu cea din contestatia initiala.
TRIBUNALUL SIBIU, prin sentinta civila nr. 944/25.09. 2014 pronuntata in cauza a respins contestatia formulata si precizata ca fiind neintemeiata.
Pentru a hotari, astfel, Tribunalul a retinut, in esenta, cu referire la probele si actele dosarului si dispozitiile legale incidente ca decizia atacata este legala si temeinica, deoarece functia de secretar de primarie nu este exercitata in cadrul aparatului uneia dintre autoritatile prev. de art.82 din Legea nr.303/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind o functie specifica administratiei publice locale, exercitata in cadrul primariei. Ca atare, in mod justificat intimata a retinut ca aceasta functie nu se incadreaza in functiile expres si limitativ prevazute de legiuitor pentru a fi considerata vechime in magistratura.
Nici referirea la Hotararile C.S.M nu are relevanta juridica in cauza, deoarece se poate observa ca acest organism si-a schimbat propria practica considerand ca nu este competent sa se pronunte asupra acestui aspect, pe o parte, iar pe de alta parte, aspectul legat de o posibila discriminare rezultata din modul in care se aplica Hotararile C.S.M. nu poate face obiectul unei analize in cadrul acestei contestatii.
Referitor la decizia emisa de intimata la data de 04.06.2014 instanta constata, pe de o parte, ca este prematura contestarea acesteia deoarece contestatoarea nu a parcurs procedura prevazuta de art.149, alin.1 din Legea nr.263/2010 iar pe de alta parte, avand in vedere motivarea, contestatia formulata impotriva acestei decizii este lipsita de interes de vreme ce intimata a calculat corect vechimea in magistratura in functiile stabilite de art.82, alin.2 din Legea nr.303/2004 si nu se ataca vechimea realizata de contestatoare in calitate de jurisconsult si judecator.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termenul legal, reclamanta G.N., solicitand admiterea apelului, anularea hotararii atacate si in rejudecare admiterea contestatiei asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive, apelanta reclamanta sustine ca problema care trebuia analizata de instanta de fond este aceea a recunoasterii ca vechime in magistratura a perioadei de 1 an si 5 luni, pe care a desfasurat-o in baza repartitiei guvernamentale, in calitate de secretar de primarie, in intervalul 01.10.1988-19.02.1990 si a valorificarii acestei vechimi la stabilirea drepturilor de pensie in baza dispozitiilor art.82 alin.2 din Legea nr. 303/2004.
Sustine apelanta ca argumentul instantei de fond in sensul ca art.104 alin.1 din Legea nr.303/2004 au fost abrogate prin dispoz.art.108 titlu XVII din Legea nr. 247/2005 este eronat si contravine flagrant principiilor „drepturilor castigate” si al neretroactivitatii legii civile consacrat constitutional la art.15 alin.2 pentru urmatoarele considerente:
Vechimea in magistratura este o varianta a vechimii in specialitate si a vechimii in munca.
La momentul in care era in vigoare art.44 alin.2 din  Legea nr.92/1992, asa cum a fost modificat in urma republicarii din 01.06.2000, indeplinea cele doua conditii prevazute de lege respectiv cea de licentiat in drept si de exercitare a unei functii de conducere in cadrul organelor administratiei publice. Acea perioada a fost considerata de legiuitor ca fiind vechime in magistratura la momentul 01.06.2000. Art.104 alin.1 din Legea nr.303/2004 a venit sa intareasca si sa consolideze acest drept, mentionand ca, judecatorii si procurorii care erau in functie la data intrarii in vigoare a Legii nr.303/2004 si exercitasera anterior intrarii in magistratura functie de secretar al primariei isi pastreaza vechimea dobandita potrivit reglementarilor anterioare. Prin urmare ne aflam in prezenta unui „drept castigat”.
Prin abrogarea acestui din urma text de lege, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005 instanta de fond a apreciat ca drepturile dobandite anterior acestui act de abrogare sunt anulate, nemaifiind recunoscute de legiuitor si in consecinta nemaiputand fi valorificate. Or, acest rationament este eronat. Abrogarea unui text de lege inseamna ca norma respectiva nu mai poate fi aplicata in viitor, adica persoanelor care au dobandit calitatea de magistrat dupa data intrarii in vigoare a Legii  nr.247/2005 si care urmeaza sa se pensioneze cand indeplinesc conditiile de pensionare si nu retroactiv persoanelor  care se aflau pe functie la data editarii lui. Potrivit rationamentului instantei de fond, abrogarea textului susmentionat inseamna de fapt pierderea „drepturilor castigate” nascute sub imperiul legii abrogate, ceea ce echivaleaza in realitate cu retroactivitatea acesteia.
Interventia legiuitorului prin abrogarea acestui text de lege nu poate fi interpretata in sensul ca ar produce consecinte asupra situatiilor nascute anterior si poate sterge efectele juridice create sub imperiul legii civile anterioare cat  timp aceasta a activat, pentru ca s-ar aduce un grav dezechilibru in stabilirea raporturilor juridice si sociale. Se ajunge astfel la situatia absurda in care Statul, prin pozitia privilegiata pe care o are, sa acorde drepturi si recunoasteri ce confera angajatilor „legitime sperante” intr-un anumit moment, pentru ca ulterior, in mod brutal si intempestiv sa revina asupra acestora, fara nici o justificare obiectiva si rezonabila incalcand astfel principiul egalitatii de tratament si al nediscriminarii.
Dand o asemenea interpretare textelor de lege instanta de fond a omis a avea in vedere ca legiuitorul a creat un regim discriminatoriu intre magistratii pensionati inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.274/2005 fata de cei pensionati dupa intrarea in vigoare a acestei legi si nu a observat ca s-a creat un climat de insecuritate si instabilitate sociala. Aceasta contravine dispozitiilor din „Carta Sociala Europeana” partea a II-a art.12, revizuita si ratificata din Romania  prin  Legea nr.74/1999, practicii constante a CEDO si a Curtii Constitutionale care in deciziile 155/2001, 23/2003 a statuat ca pensia de serviciu a magistratilor se inscrie in masurile de consolidare a independentei justitiei. Acordarea pensiei de serviciu presupune printre altele si respectarea tuturor drepturilor castigate pe intreaga perioada in care magistratul si-a desfasurat activitatea.
Solicita anularea sentintei intrucat prin precizarea la contestatie a pretins sa fie avuta in vedere si cea de-a doua decizie emisa de intimata pe parcursul solutionarii procesului. Instanta de fond a considerat ca este prematur a fi formulata o astfel de solicitare intrucat nu a contestat-o la Comisia Centrala de Contestatii. Apreciaza ca aceasta contestatie nu trebuia sa mai fie exercitata atata timp cat instanta de fond a fost sesizata sa dezlege aceiasi problema de drept si anume aceea a valorificarii ca vechime in magistratura a perioadei desfasurata ca secretar de primarie, ce constituie obiectul prezentei contestatii, iar C.C.C. nu i-a raspuns nici pana acum la prima contestatie. Ori, a relua aceiasi procedura pentru acelasi lucru sau a suspenda prezenta cauza pentru parcurgerea acelei proceduri ar fi condus la o dilatare excesiva a termenului de solutionare a cauzei incalcandu-se astfel chiar si ideea de „termen rezonabil”.
In drept invoca art.466 si urm. CPC.
Intimata C.J.P. a depus intampinare in aceasta faza procesuala prin care solicita respingerea apelului ca nefondat, reluand sustinerile din fata primei instantei in sensul ca activitatea de secretar de primarie nu se incadreaza in conditiile prev. de art.82 alin.2 din Legea nr. 303/2004.
CURTEA, verificand, potrivit art.479 din Noul Cod de procedura civila, in limita cererii de apel, stabilirea situatie de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, a retinut urmatoarele:
Apelul este nefondat.
Prin decizia de pensionare nr.(…)/23.12.2013 emisa de intimata C.J.P. Brasov s-a respins cererea reclamantei inregistrata sub nr.(…) din 12.11.2013 privind acordarea pensiei de serviciu in baza art.82 alin.(2) din Legea nr.303/2004, cu motivarea ca nu s-a facut dovada vechimii de cel putin 25 de ani in functiile prevazute de lege.
Se retine ca perioada 01.10.1988-12.02.1990 cand reclamanta a indeplinit functia de secretar de primarie nu poate fi luata in calcul deoarece aceasta functie nu este prevazuta la art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004.
Analiza indeplinirii conditiilor legale privind acordarea pensiei se face prin prisma legii in vigoare la data formularii cereri potrivit principiului de drept tempus regit actum.
Potrivit art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004-in forma vigoare la data cererii (12.11-2013)- Judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, precum si fostii judecatori si procurori financiari si consilierii de conturi de la sectia jurisdictionala care au exercitat aceste functii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere inainte de implinirea varstei de 60 de ani si beneficiaza de pensia prevazuta la alin. (1), daca au o vechime de cel putin 25 de ani numai in functia de judecator, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridica asimilat judecatorilor, precum si in functia de judecator ori procuror financiar sau consilier de conturi de la sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau in considerare si perioadele in care judecatorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, precum si judecatorul, procurorul financiar si consilierul de conturi la sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridica in fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.
Prin acest alineat, legiuitor a instituit  ca si exceptie, dreptul magistratului de a beneficia de pensie de serviciu chiar inaintea implinirii varstei legale cu singura conditie-vechimea de 25 de ani in functiile enumerate-si ca orice exceptie este de stricta interpretare si aplicare potrivit principiului de drept exceptio est strictissimae interpretationes.
 Acest text de lege nu permite, asimilarea sau completarea cu alte functii prev. de art.86, nu vorbeste de vechimea in magistratura in sensul art.86, ci dimpotriva, asa cum s-a retinut mai sus, se prevede intr-o enumerare expresa si limitativa functii care se iau in calculul celor 25 de ani; aceasta semnificand ca noi nu putem adauga sau exclude cazuri care n-au fost adaugate sau excluse de legiuitorul.
In speta, prima instanta a retinut in mod corect ca reclamanta, raportat la alin. (2) al textului de lege susenuntat nu indeplinea conditia unei vechimi de 25 de ani numai in functiile prevazute de legiuitor, printre care, intr-adevar nu se regaseste si functia invocata de apelanta acea de secretar de primarie.
Faptul ca printr-o reglementare anterioara vechimea in magistratura  includea si alte functii de specialitate juridica (art.44 alin.2 Legea nr.92/1992, art.104 din Legea nr.303/2004 republicata - forma in vigoare la 01.06.2000) nu inseamna ca reclamanta avea la data de 12.11.2013 un „drept castigat” sau o „speranta legitima” de acordare a unui drept.
Nu putem vorbi de un „drept castigat” atata vreme cat la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu reclamanta nu a indeplinit conditiile legale. Nefiind un drept nascut, conform legislatiei interne nu se poate prevala de ocrotirea si garantia prev. de art.26 din Codul Civil.
 In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a statut constant, in hotararile date ca, art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului, nu vine sa suplineasca sau sa recunoasca un drept pe care formal legislatia interna nu il prevede. In acest sens, Curtea a statuat ca” acest protocol nu recunoaste dreptul de a deveni proprietarul unui bun, el se aplica numai cu privire la bunurile”actuale” ale reclamantului, care nu se poate plange de o atingere a dreptului sau de proprietate, cata vreme nu demonstreaza existenta lui ( cauza Lupulet vs.Romania)”.
De asemenea, nu se poate vorbi nici de existenta unei „sperante legitime”, astfel cum aceasta notiune a fost dezvoltata in jurisprudenta C.E.D.O. in care s-a decis ca, atunci cand interesul patrimonial in discutie apartine categoriei juridice de „creanta” el nu poate fi considerat ca „valoare patrimoniala” si implicit ca „speranta legitima” decat daca are o baza suficienta in dreptul intern, spre exemplu o dispozitie legala sau daca existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale [CEDO (Marea Camera) Kopecky c/a Slovacia, hotararea din 28 septembrie 2004, par.35 si 48-52,  Maurice c/a Franta, Hotararea din 6 octombrie 2005, par.63-70]. Or, dreptul in discutie nu are o suficienta baza in dreptul intern, asa cum s-a aratat mai sus.
Cat priveste egalitatea in drepturi, asa cum Curtea Constitutionala a statuat in mod constant, in jurisprudenta sa "principiul egalitatii in fata legii presupune un tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite." Egalitatea in drepturi se raporteaza la identitatea situatiilor juridice in care se afla subiectele de drept, situatia obiectiv diferita, insa, in care se afla anumite categorii de persoane justifica sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferentiat, fara ca aceasta sa reprezinte privilegii ori discriminari.(dec.1/8.02.1994, 958/2007).
Astfel, data diferita a inscrierii la pensie plaseaza pensionarii in situatii deosebite, tratamentul juridic diferentiat fiind justificat de situatia diferita a beneficiarilor dreptului la pensie, determinata de data nasterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminari. Solicitarea apelantei, in sensul de a se institui un tratament egal pentru toti pensionarii, indiferent de legislatia in baza careia li s-au stabilit drepturile de pensie, ar contraveni principiului neretroactivitatii legii.
Potrivit prev. art.47 alin.(2) din Constitutie, conditiile de exercitare a dreptului la pensie si a celorlalte drepturi de asigurari sociale, precum si a altor forme de asistenta sociala sunt stabilite de lege. Aceste dispozitii legale au fost interpretate in jurisprudenta Curtii Constitutionale in sensul ca acorda legiuitorului competenta exclusiva "sa stabileasca si sa modifice, ori de cate ori apare aceasta necesitate, conditiile si criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul si cuantumul acestora, avand in vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent si dreptul la protectie sociala, dar si posibilitatile economico-financiare existente in diferite intervale de timp". In acest sens este  Decizia  nr.223 din 13 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007.
In considerarea situatiei specifice deosebite a unor categorii socio-profesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferentiate prin conditii si criterii de acordare derogatorii, precum si printr-un mod de calcul si cuantum diferite ale pensiilor. Legislatia ce reglementeaza sistemul public de pensii fiind diferita in functie de momentul aplicarii, este evident ca si persoanele care se inscriu la pensie sa se afle in situatii diferite, deoarece le sunt aplicabile reglementarile legale in vigoare la data pensionarii lor.  (dec.nr.328/26.11.2002 a Curtii Constitutionale). Stabilirea acestor criterii de acordare a pensiei de serviciu constituie prerogativa exclusiva a legiuitorului.
Aceasta jurisprudenta a Curtii Constitutionale cu privire la aplicarea principiului egalitatii este in deplina concordanta cu aceea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, in aplicarea art.14 privind interzicerea discriminarii din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca reprezinta o incalcare a acestor prevederi orice diferenta de tratament juridic savarsita in situatii similare, fara o justificare obiectiva si rezonabila (de exemplu, prin hotararea pronuntata in cazul "Marckx contra Belgiei", 1979). De asemenea, Anexa la Carta sociala europeana revizuita, ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevede in Partea a V-a, articolul E ca "o diferenta de tratament intemeiata pe un motiv obiectiv si rezonabil nu este considerata ca discriminatorie". Or, momentul diferit al nasterii dreptului la pensie, plaseaza pensionarii in situatii diferite guvernate de normele legale in vigoare  la acea data. 
Fata de cele ce preced, Curtea, in baza art.480 alin.(1) din Noul Cod de procedura civila a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta.